13,437 matches
-
la stânga, În timp ce lipsa unei majorități clare impunea colaborarea cu deputații de stânga care Împărtășeau astfel responsabilitatea pentru noua Constituție pe care Adunarea urma să o redacteze. Această Constituție (validată printr-un al doilea referendum În decembrie 1978) era În multe privințe foarte convențională. Spania devenea o monarhie parlamentară; nu exista o religie oficială (deși, Într-o concesie calculată făcută Bisericii, catolicismul era considerat „fapt social”); cetățenii dobândeau drept de vot la 18 ani; pedeapsa cu moartea era abolită. În contrast cu trecutul recent
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lor lăudabile de a transcende deficiențele politicii naționale, oamenii care construiau „Europa” În anii ’70 și ’80 erau Încă suspect de provinciali. Cea mai mare realizare transnațională de la vremea aceea, Acordul Schengen, semnat În iunie 1985, este revelatoare În această privință. Conform termenilor acordului, Franța, Germania de Vest și țările Beneluxului Își desființau frontierele comune și inaugurau un regim comun de control al pașapoartelor. Traversarea frontierei din Germania În Franța urma să fie extrem de simplă, exact așa cum se trecea de multă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de intelectuali francezi a „depășit” marxismul cu o repeziciune frapantă, abjurând angajamentele anterioare cu o grabă uneori indecentă. Tinerii André Glucksmann sau Bernard-Henri Lévy, „noi filosofi” parizieni care au condamnat la jumătatea anilor ’70 distorsiunile utopismului radical, erau În multe privințe lipsiți de originalitate. Cartea lui Glucksmann Maeștrii gânditori, publicată cu un succes uriaș În martie 1977, conține puține lucruri pe care Raymond Aron nu le-a spus mai bine În Opiul intelectualilor cu 22 de ani Înainte. Iar Barbaria cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cel puțin la fel de multă importanță precum tratativelor cu SUA. El a făcut vizite frecvente În Vest, stabilind relații bune cu Gonzáles, Kohl și Thatcher (aceasta Îl considera, cu o expresie devenită faimoasă, „om de Înțeles”)14. Într-adevăr, În multe privințe Gorbaciov se considera, mai presus de orice, un om de stat european, cu priorități europene. Efortul său de a stopa cursa Înarmărilor și acumularea de armament nuclear era strâns legat de o nouă abordare a rolului Uniunii Sovietice ca putere
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ministrul său de Finanțe, Václav Klaus) - singurul care putea Întinde o punte Între egalitarismul mincinos, dar seducător al unui comunism defunct și realitățile incomode ale pieței libere. Iar În Cehoslovacia o astfel de punte era importantă. Cu toate că era, În multe privințe, cea mai vestică dintre țările comuniste ale Europei, Cehoslovacia era și singura cu o cultură politică net egalitaristă și orientată spre stânga: la urma urmelor, era singura țară din lume unde aproape 40% din electorat alesese vreodată un Partid Comunist
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Republica Cehă. Iar Iugoslavia s-a fărâmițat În părțile ei constituente: Slovenia, Croația, Bosnia și Herțegovina, Serbia și Muntenegru, Macedonia. Această facere și desfacere a națiunilor este comparabilă ca amploare cu impactul Tratatului de la Versailles, de după primul război mondial - și, În anumite privințe, chiar mai dramatică. Crearea statelor-națiuni la Versailles a fost punctul culminant al unui proces Îndelungat, Început la mijlocul secolului al XIX-lea sau chiar mai Înainte; nu a fost deloc o surpriză. Dar posibilitatea de a se produce ceva similar spre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Îndârjire de cabinetul lui Hans Modrow, a fost abandonată, iar la alegerile organizate În grabă În martie 1990, candidații creștin-democrați au susținut unificarea. „Alianța pentru Germania” a câștigat 48% din voturi: social-democrații, dezavantajați de bine cunoscuta lor ambivalență În această privință, au avut doar 22%1. Ex-comuniștii (acum Partidul Socialismului Democratic) au obținut un onorabil 16%. Dar Alianța ’90, o coaliție a foștilor disidenți, inclusiv Neues Forum al lui Bärbel Bohley, a câștigat doar 2,8%2. Primul gest al noii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
război mondial, iar reunificarea ei din 1990 nu s-ar fi produs niciodată fără Încurajarea sau acceptul lor. Germania de Est fusese un stat-satelit al Uniunii Sovietice: În 1989, 360.000 de militari sovietici erau Încă staționați acolo. În această privință, Germania de Vest, deși independentă, nu putea acționa autonom. Cât despre Berlin, până la semnarea unui acord final de pace, a rămas un oraș a cărui soartă depindea oficial de puterile ocupante: Franța, Marea Britanie, SUA și Uniunea Sovietică. Nici britanicii, nici
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la slavii sudici ea a avut efectul de a exagera rolul creștinismului ortodox), ele erau din ce În ce mai atenuate. Deși iugoslavii din generația mai veche aveau În continuare prejudecăți (Franjo Tudjman, viitorul președinte al Croației, era de un ecumenism notoriu În această privință, disprețuindu-i fără deosebire pe sârbi, evrei și musulmani), singura discriminare generalizată din ultima vreme era probabil cea care-i viza pe albanezii din sud, categorisiți de mulți sloveni, croați, sârbi, macedoneni și muntengreni drept leneși și delincvenți. Opinia era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În tranziția la o economie de piață - fie pentru că, după cum am văzut, ele se angajaseră deja În acest proces Înainte de 1989, fie pentru că diformitățile moștenite din perioada sovietică nu erau patologice, ca În cazul vecinilor mai puțin norocoși (În această privință, comparația dintre Ungaria și România este grăitoare). și desigur că miracolele transfomării economice care erau palpabile În anumite capitale - Praga, Varșovia sau Budapesta - nu au fost egalate În provinciile mai Îndepărtate. Ca Întotdeauna, adevăratele granițe din Europa Centrală și de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fidele ale statelor din vechime (ca În cazul Bavariei) sau combinații teritoriale recente de principate și republici cândva independente (Baden-Württemburg sau Renania de Nord - Westfalia), landurile Germaniei moderne aveau un grad considerabil de autonomie financiară și administrativă exact În acele privințe care afectează direct viața cotidiană a cetățenilor: educația, cultura, mediul, turismul, posturile publice locale de radio și televiziune. Dacă nemții ar fi avut vreo aplecare către politica identitară pe bază teritorială - dar aici trecutul aparte al Germaniei juca, probabil, un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un preambul giscardian grandilocvent (comparat imediat - și nu favorabil - cu eleganta concizie a precedentului jeffersonian), documentul Convenției nu conținea mai nimic din afirmațiile constituționale clasice: o definiție cuprinzătoare a libertății individuale, o declarație clară privind separarea puterilor etc. În această privință era, cum au prezis mulți, dezamăgitor. Dar textul lui Giscard - adoptat după o serie de dezbateri ca Tratat Constituțional la Roma În 2004 - oferea un plan suficient pentru managementul practic al treburilor Uniunii: sisteme Îmbunătățite de coordonare pe probleme de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu și-a pierdut valabilitatea. Paradoxal, aceste limitări (deși mare și bogată, Uniunea Europeană nu este un stat și În nici un caz o mare putere) n-au făcut decât să-i accentueze prestigiul, acasă și peste hotare. Cel puțin În această privință, UE Începea Într-adevăr să semene cu Elveția: un sanctuar al cooperării și al agențiilor internaționale, un model de soluționare a problemelor și de realizare a coeziunii sociale prin strategii „postnaționale”; nu atât o rețea de instituții sau un corp
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și interpreta eronat situația. Polonia era singura țară În care America se bucura de sprijin și respect popular masiv. Restul Europei, fie ea nouă sau veche, nu era deloc de acord cu politica Statelor Unite În Irak și În multe alte privințe 6. Dar faptul că un Înalt oficial american Încerca să semene discordie În acest mod, la numai câțiva ani după ce europenii Începuseră, cu chiu, cu vai, să cadă de acord, i-a dus pe mulți la concluzia că problema cea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În era „terorismului”, monopolul statului asupra puterii armate este pentru cetățeni o garanție reconfortantă. Siguranța cetățenilor este misiunea statului. și nu existau semne că În viitorul apropiat Bruxelles-ul va dori sau va putea să preia această responsabilitate. În această privință, statul a rămas principalul reprezentant legitim al cetățenilor, cu un prestigiu pe care uniunea transnațională a europenilor, cu toate pașapoartele și parlamentele ei, nu-l putea egala. Europenii aveau libertatea de a apela, peste autoritatea propriului guvern, la judecătorii europeni
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
idealizate de Heine, „Întinzându-se și dilatându-se pentru a cuprinde toată lumea civilizată”, atunci se poate spera la mai mult. În secolul XX (secolul Americii), Europa a alunecat În abis. Vechiul continent și-a revenit lent și nesigur. În anumite privințe, refacerea nu va fi niciodată deplină: America va avea cea mai mare armată, iar China va produce bunuri mai multe și mai ieftine. Dar nici America, nici China nu au un model de propus Întru emulația universală. În ciuda ororilor din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Nasjonal Samling („Mișcarea Națională”). Dar, În vreme ce eliberarea, rezistența și deportații (chiar și Înfrângerile eroice precum Dunkerque sau revolta din Varșovia din 1944) puteau fi exploatate pentru făurirea unor mituri naționale compensatorii, Holocaustul nu avea un conținut „utilizabil”7. În anumite privințe, germanilor le-a fost mai ușor să abordeze și să recunoască amploarea crimei lor - bineînțeles, nu de la Început: am văzut cum eșuase „denazificarea”. La Începuturile Republicii Federale, istoria predată În școli se oprea la Imperiul wilhelminian. Cu excepția omului de stat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lucru pe care francezii se grăbeau să-l uite - nimeni nu voia să discute despre „războaiele murdare” din Indochina și Algeria sau despre torturile practicate acolo de militari. Sfârșitul carierei lui de Gaulle nu a schimbat mare lucru În această privință, deși francezii mai tineri nu erau interesați de gloria națională și nu se identificau cu miturile din istoria recentă a Franței. În anii următori, francezii au devenit, fără Îndoială, mai conștienți de Holocaust și mai sensibili la suferința evreilor În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Blaga remarque pourtant une timide ouverture de șes contemporains vers la traduction : " Rezervă condamnabila a scriitorilor români față de traducere a durat până mai acum cativa ani, când, datorită unor mai înalte inițiative, s-a produs o îmbucurătoare cotitură în această privință. Vom avea în curând bune traduceri din clasicii lumii. "994 * Après avoir analysé le statut de la traduction dans le milieu culturel roumain, Blaga expose le cadre et leș motivations qui l'ont conduit à traduire Faust : îl a répondu favorablement
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Intelectualismul său este evident și se traduce nu numai într-o poetică adecvată, ci și în plasarea, uneori, a poeziei pe teritoriul intertextualității. Citatele, tot mai numeroase, din opera altora, invocarea unor personalități ale culturii universale sunt argumente în această privință: „Încep noile migrări ale popoarelor/ nava de transport jorje luis borges/ și-a încheiat zborul la 1 aprilie anul trecut/ în egipt/ arcimboldo a emigrat în meduza urlând a lui caravaggio de la ufizzi/ peripeții la belgrad damasc alexandria cairo jaffa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286106_a_287435]
-
evaluare a activităților menționate, că rămâne discutabil prin lipsa unor cadre de judecată constante<footnote Hoffman, Oscar, Sociologia muncii, Editura Victor, București, 2002, paragraful 2. footnote>. Fără a mai intra în dezbaterea acestei probleme, vom spune că există, în această privință, două abordări<footnote Freyssenet, Michel, „The Emergence Centrality and End of Work”, Current Sociology, SAGE Public, London, vol. 47, no. 2, 1999, pp. 5-20. footnote>: a) O modalitate de analiză constă în a da o definiție „cadru” (universal valabilă) făcând
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
pot aduce termenului de "literatură" este faptul că sugerează (prin etimologia sa de la latinescul litiera) o limitare la literatura scrisă sau tipărită; or, este clar că orice concepție coerentă 46 despre literatură trebuie să includă și "literatura orală". În această privință termenul german Wortkunst și termenul rus slovesnost prezintă avantaje fața de echivalentul lor englezesc. Calea cea mai simplă de a rezolva problema este de a analiza modul special în care este folosită limba în literatură. Limba este materia primă a
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
lui Luchian în care în afară de biografism, mai la îndemână de surprins, Angelo Mitchievici descifrează împlinirea unui destin artistic unde tensiunile dintre eul social și eul profund se intercondiționează. Cecilia Cuțescu Storck, artistă prolifică, reprezentativă pentru simbolismul românesc, interesantă în multe privințe și nu în ultimul rând pentru angajamentul ei feminist, îi oferă materia primă ideală pentru incursiuni în toate aspectele și nuanțele simbolismo-decadentismului, cu toate că spiritualismul ei afișat rămâne superficial. Autorul se oprește atent asupra a numeroase tablouri ale artiștilor menționați, unele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
că simbolismul preia o serie de trăsături romantice afine. "Romantismul deja posedă clar trăsături simboliste". De asemenea, adversitatea romantismului față de raționalismul iluminist se transpune în adversitatea simbolismului / decadentismului față de naturalism sau realism. Orice nou curent își stabilește precursorii, în această privință sunt revendicați aproape întotdeauna aceeași: prerafaeliții englezi, Gustave Moreau și Puvis de Chavannes în Franța, Hans von Marées, Arnold Böcklin în Germania și alții aflați la confluența cu romantismul sau cu pictura academică. Edward Lucie-Smith contestă teza decadentismului / simbolismului ca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
III.1. Bachelin, Art Nouveau și neobizantinismul Leon Bachelin, unul dintre primii critici de artă avizați din România de la finele secolului XIX, își începe propaganda pentru arta decorativă cu două articole extrem de importante, care demonstrează că ideile criticului în această privință sunt mai vechi și au ca punct de pornire o serie de teorii bine asimilate. Este vorba de două articole care vor fi publicate mai târziu în volum, spre deosebire de seria de articole cu titlul generic de "L'Art Nouveau, et
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]