13,790 matches
-
doua reunește toate sferele cunoașterii și integralitatea cunoștințelor, obținute atât în manieră formală (în sistemul școlar), cât și non-formală sau informală (life-wide education), în timp ce a treia dimensiune vizează multitudinea nevoilor de învățare ale individului. Așadar, educația/învățarea are loc permanent, reunind deopotrivă toate influențele educaționale, într-un sistem coerent și convergent, pe toată durata vieții individului. Dacă noțiunea de educație a adulților desemnează o generalizare a unor experiențe date, existând la nivel practic mult înaintea elaborării sale teoretice, conceptul de educație
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
educația oferită de asemenea instituții trebuie să vină în întâmpinarea intereselor și a nevoilor individului, și nu invers (vom reveni în subcapitolul următor). Oricum, educația de-a lungul vieții este văzută ca o investiție continuă și articulată în dezvoltarea individului, reunind, după accepțiunea dată acesteia de Comisia Europeană („Making European Area of Lifelong Learning a Reality”, 2001), „toateactivitățile de învățare ce au loc de-a lungul vieții, cu scopul de a îmbunătăți cunoștințele, deprinderile și competențele, într-o viziune personală, civică
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
toateactivitățile de învățare ce au loc de-a lungul vieții, cu scopul de a îmbunătăți cunoștințele, deprinderile și competențele, într-o viziune personală, civică, socială sau legată de angajarea pe piața muncii”. Avem de-a face cu o definiție ce reunește deopotrivă punctul de vedere economic și cel umanist, educației permanente fiindu-i trasate obiective precum: dezvoltarea personală, cetățenia activă, includerea socială, angajabilitatea. Și în acest document se punctează necesitatea de a articula toate formele de educație, formală, non-formală și informală
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
comodității și supunându-se mecanismelor consumului. Putem enumera și alte fenomene complexe cu care se confruntă societatea actuală, fenomene care, prin amploarea, gravitatea și acuitatea lor, reclamă eforturi conjugate, susținute, pentru a le ameliora impactul. Iată câteva dintre aceste fenomene, reunite generic în ceea ce numim problematica lumii contemporane, cu impact (in)direct asupra dezvoltării educației adulților (UNESCO, Midterm Review, Bangkok, 2003): - sărăcia rămâne atât o barieră a participării la educație, cât și o consecință a lipsei acesteia. O cincime din populația
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
o argumentare științifică a conceperii unor demersuri intervenționiste adaptate comunității celor vizați. Aspectele de ordin antropologic menționate, chiar dacă acționează difuz, au un efect constant și puternic, motiv pentru care este necesară luarea lor în considerare. Fundamentul filosofic este cel ce reunește principiile și valorile ce orientează o concepție sau alta asupra educației adulților, a modului în care adultul învață de sprijinul de care are nevoie în acest sens. De multe ori, nu poate fi stabilită o relație directă între aceste concepții
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Institutul de Cooperare Internațională al Asociației Germane a Universităților Populare -, care a deschis la București o filială destinată susținerii educației adulților în România. Cu sprijinul acestuia, a fost creată ANUP- Asociația Națională a Universităților Populare -, cu o rețea națională ce reunește aproximativ 80 de instituții membre, având atribuții de coordonare a dezvoltării educației adulților în universități populare, case de cultură și cămine culturale. Susținerii financiare și metodologice venite din partea germană i s-a adăugat și suportul financiar danez, datorită căruia personalul
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
patronatelor, a formelor de pregătire pentru servicii diverse, în raport cu nevoile specifice ale comunității (Buță, 2005, p. 192). Dintre așezămintele culturale, universitățile populare sunt principalele ofertante de cursuri. În 2002, erau menționate 162 de astfel de instituții. Universitățile populare s-au reunit, în 1993, în Asociația Națională a Universităților Populare din România - ANUP, pe care am menționat-o în subcapitolul anterior. Ofertele educaționale ale așezămintelor culturale acoperă întregul domeniu al educației adulților, fiind cu precădere orientate spre educația generală. Ele se pot
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
domeniului. Se cuvine să menționăm instituțiile încadrabile în educația adulților, dar cu un profil aparte, de gestionare a fondurilor comunitare, atât cele subordonate Ministerului Integrării Europene, cât și cele mai cunoscute: Agenția Națională Socrates și Centrul Național Leonardo da Vinci, reunite în Agenția Națională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale. Vom reveni asupra acestor instituții în subcapitolul referitor la finanțarea educației adulților. Parcurgând acest subcapitol, se poate concluziona că sistemul instituțiilor și organizațiilor de educație a adulților din
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Membre ale CElansează o dezbatere largă, bazată pe o strategie comprehensivă privind „implementarea învățării permanente la nivel individual și instituțional în toate sferele vieții publice și private” (p. 5). În viziunea „Memorandumului”, învățarea permanentă este „umbrela comună sub care sunt reunite toate tipurile de învățare și formare” (p. 6); ea este definită ca activitate intenționată, realizată continuu, cu scopul îmbogățirii cunoștințelor, deprinderilor, competențelor și atitudinilor, pentru a face față unei lumi într-o continuă schimbare. Concluzia Comisiei Europene este că a
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
în alegerea strategiei didactice" Strategiile didactice folosite de cadrul didactic care lucrează cu adulții (pe care îl vom denumi generic „profesor”) acoperă ceea ce numim instrumentarul, aspectul tehnic al predării, adică variabilele procesuale ale transpunerii în practică a predării-învățării. Strategiile didactice reunesc combinațiile de metode și mijloace didactice utilizate în anumite forme de organizare a interacțiunii profesor-cursant, combinații menite să determine producerea facilă a învățării. Înainte de a vedea ce „instrumentar”, respectiv ce „arsenal” de metode, tehnici, mijloace didactice poate utiliza profesorul și
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
învățare Cele două dimensiuni privesc natura cognitivă a sarcinii de învățare (exploratorie și confirmativă), respectiv natura socială sau tranzacțională a sarcinii (individuală sau de grup), reflecția fiind privită ca parte integrantă și esențială a tuturor activităților de învățare. Dimensiunea cognitivă reunește activități exploratorii (de tipscris, citit), de cercetare, acoperind învățarea asociată cu achiziția și asimilarea unorinformații. Activitățile confirmative (de tip vorbit, scris) țin mai ales de învățarea asociată cu integrarea și aplicarea cunoștințelor. Nu putem vorbi însă de o separare clară
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
e viabilă, conduce la noi cunoștințe care să fie asimilate; - construcționism - informația recent prezentată, chiar dacă nu este asimilată, e totuși utilă pentru că va putea fi folosită în viitor pentru o mai bună percepție asupra altor concepte sau idei; - constructivism social - reunește ambele abordări de mai sus, transpunându-le, de asemenea, în cadrul unui grup social, creând în colaborare o cultură de lucruri comune, ce au și înțelesuri comune; - comportament separat, conectat sau constructiv - primul reunește persoanele „conservatoare” care își apără logic propriile
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
asupra altor concepte sau idei; - constructivism social - reunește ambele abordări de mai sus, transpunându-le, de asemenea, în cadrul unui grup social, creând în colaborare o cultură de lucruri comune, ce au și înțelesuri comune; - comportament separat, conectat sau constructiv - primul reunește persoanele „conservatoare” care își apără logic propriile idei; al doilea reflectă persoanele care, deși subiective, încearcă totuși să înțeleagă și alte puncte de vedere, în timp ce al treilea se referă la persoanele ce sunt deschise la primele două, decizând apoi pe
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
fi sau nu în corelație cu cele reale) se pot manifesta fără probleme, spunându-și „ofurile” cui vrea să le asculte sau abordând alte subiecte interesante pentru ele. Unul dintre marile avantaje pe care le conferă utilizareablogurilor este că ele reunesc persoane situate poate la mii și mii de kilometri distanță, ce poate nici nu se cunoșteau înainte, dar sunt unite de interesul pe care-lmanifestăfață de un anumit subiect, fiind cadrul cel mai la îndemână pentruînvățarea informală, de la egali, de la semeni
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
de la „unitatea sa de bază”: individul (de sine stătător sau parte a unei organizații, instituții etc.). În relaționare cu alți indivizi, el dezvoltă parteneriate. Acestea compun rețele, care sunt parte integrantă a societății (Weber, 2004, p. 42). Astfel, parteneriatele/rețelele reunesc indivizi din organizații publice și private, din instituții educaționale, angajatori/angajați și reprezentanți ai sindicatelor ce acționează în beneficiul comun al membrilor (Mitsos, 1994). Activitatea în parteneriate și rețelele presupun existența unui grup de persoane (organizate sub formă de instituție
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
educație permanentă. Conceptul integrator de educație permanentă are trei dimensiuni: verticală, orizontală și interioară (Savicevic, 1999, p. 170). Prima dimensiune vizează continuitatea educațională în plan temporal, de la naștere la moarte, de-a lungul întregii vieți (lifelong learning/education); a doua reunește toate sferele cunoașterii și integralitatea cunoștințelor, obținute atât în manieră formală (în sistemul școlar), cât și non-formală sau informală (life-wide education), în timp ce a treia dimensiune vizează multitudinea nevoilor de învățare ale individului. Așadar, educația/învățarea are loc permanent, reunind deopotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
doua reunește toate sferele cunoașterii și integralitatea cunoștințelor, obținute atât în manieră formală (în sistemul școlar), cât și non-formală sau informală (life-wide education), în timp ce a treia dimensiune vizează multitudinea nevoilor de învățare ale individului. Așadar, educația/învățarea are loc permanent, reunind deopotrivă toate influențele educaționale, într-un sistem coerent și convergent, pe toată durata vieții individului. Dacă noțiunea de educație a adulților desemnează o generalizare a unor experiențe date, existând la nivel practic mult înaintea elaborării sale teoretice, conceptul de educație
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
educația oferită de asemenea instituții trebuie să vină în întâmpinarea intereselor și a nevoilor individului, și nu invers (vom reveni în subcapitolul următor). Oricum, educația de-a lungul vieții este văzută ca o investiție continuă și articulată în dezvoltarea individului, reunind, după accepțiunea dată acesteia de Comisia Europeană („Making European Area of Lifelong Learning a Reality”, 2001), „toateactivitățile de învățare ce au loc de-a lungul vieții, cu scopul de a îmbunătăți cunoștințele, deprinderile și competențele, într-o viziune personală, civică
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
toateactivitățile de învățare ce au loc de-a lungul vieții, cu scopul de a îmbunătăți cunoștințele, deprinderile și competențele, într-o viziune personală, civică, socială sau legată de angajarea pe piața muncii”. Avem de-a face cu o definiție ce reunește deopotrivă punctul de vedere economic și cel umanist, educației permanente fiindu-i trasate obiective precum: dezvoltarea personală, cetățenia activă, includerea socială, angajabilitatea. Și în acest document se punctează necesitatea de a articula toate formele de educație, formală, non-formală și informală
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
comodității și supunându-se mecanismelor consumului. Putem enumera și alte fenomene complexe cu care se confruntă societatea actuală, fenomene care, prin amploarea, gravitatea și acuitatea lor, reclamă eforturi conjugate, susținute, pentru a le ameliora impactul. Iată câteva dintre aceste fenomene, reunite generic în ceea ce numim problematica lumii contemporane, cu impact (in)direct asupra dezvoltării educației adulților (UNESCO, Midterm Review, Bangkok, 2003): - sărăcia rămâne atât o barieră a participării la educație, cât și o consecință a lipsei acesteia. O cincime din populația
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
o argumentare științifică a conceperii unor demersuri intervenționiste adaptate comunității celor vizați. Aspectele de ordin antropologic menționate, chiar dacă acționează difuz, au un efect constant și puternic, motiv pentru care este necesară luarea lor în considerare. Fundamentul filosofic este cel ce reunește principiile și valorile ce orientează o concepție sau alta asupra educației adulților, a modului în care adultul învață de sprijinul de care are nevoie în acest sens. De multe ori, nu poate fi stabilită o relație directă între aceste concepții
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Institutul de Cooperare Internațională al Asociației Germane a Universităților Populare -, care a deschis la București o filială destinată susținerii educației adulților în România. Cu sprijinul acestuia, a fost creată ANUP- Asociația Națională a Universităților Populare -, cu o rețea națională ce reunește aproximativ 80 de instituții membre, având atribuții de coordonare a dezvoltării educației adulților în universități populare, case de cultură și cămine culturale. Susținerii financiare și metodologice venite din partea germană i s-a adăugat și suportul financiar danez, datorită căruia personalul
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
patronatelor, a formelor de pregătire pentru servicii diverse, în raport cu nevoile specifice ale comunității (Buță, 2005, p. 192). Dintre așezămintele culturale, universitățile populare sunt principalele ofertante de cursuri. În 2002, erau menționate 162 de astfel de instituții. Universitățile populare s-au reunit, în 1993, în Asociația Națională a Universităților Populare din România - ANUP, pe care am menționat-o în subcapitolul anterior. Ofertele educaționale ale așezămintelor culturale acoperă întregul domeniu al educației adulților, fiind cu precădere orientate spre educația generală. Ele se pot
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
domeniului. Se cuvine să menționăm instituțiile încadrabile în educația adulților, dar cu un profil aparte, de gestionare a fondurilor comunitare, atât cele subordonate Ministerului Integrării Europene, cât și cele mai cunoscute: Agenția Națională Socrates și Centrul Național Leonardo da Vinci, reunite în Agenția Națională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale. Vom reveni asupra acestor instituții în subcapitolul referitor la finanțarea educației adulților. Parcurgând acest subcapitol, se poate concluziona că sistemul instituțiilor și organizațiilor de educație a adulților din
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Membre ale CElansează o dezbatere largă, bazată pe o strategie comprehensivă privind „implementarea învățării permanente la nivel individual și instituțional în toate sferele vieții publice și private” (p. 5). În viziunea „Memorandumului”, învățarea permanentă este „umbrela comună sub care sunt reunite toate tipurile de învățare și formare” (p. 6); ea este definită ca activitate intenționată, realizată continuu, cu scopul îmbogățirii cunoștințelor, deprinderilor, competențelor și atitudinilor, pentru a face față unei lumi într-o continuă schimbare. Concluzia Comisiei Europene este că a
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]