19,447 matches
-
noștri ne descoperă filialitatea? „Copilul e tatăl bărbatului“ a cântat pentru totdeauna Wordsworth, dar oare nu sentimentul - ce cuvânt sărac! - paternității, al perpetuității întru viitor, este cel ce ne revelează sentimentul filialității, al perpetuității întru trecut? Nu există oare un simț obscur al perpetuității întru trecut, al preexistenței, alături de simțul perpetuității întru viitor, al per-existenței sau al supra-existenței? Și așa s-ar explica împrejurarea că în rândul indienilor, popor infantil, filial, există mai mult decât credința, trăirea, experiența intimă a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cântat pentru totdeauna Wordsworth, dar oare nu sentimentul - ce cuvânt sărac! - paternității, al perpetuității întru viitor, este cel ce ne revelează sentimentul filialității, al perpetuității întru trecut? Nu există oare un simț obscur al perpetuității întru trecut, al preexistenței, alături de simțul perpetuității întru viitor, al per-existenței sau al supra-existenței? Și așa s-ar explica împrejurarea că în rândul indienilor, popor infantil, filial, există mai mult decât credința, trăirea, experiența intimă a unei vieți - sau mai bine zis a unei succesiuni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
birou în care ofițerii SS emiteau odinioară ordinele și își țineau registrele? Acolo aveau loc evaluările. M-am întrebat adesea cine avusese ideea strălucită să adăpostească o tabără DP într-o fostă cazarmă SS. Poate vreun ștrengar cu un diabolic simț al umorului sau poate doar un tip practic care găsise o clădire încă în stare foarte bună? Probabil cel din urmă. Trupele Națiunilor Unite și Agenția de Reabilitare derulau operațiunea, dar America era șeful. Când am intrat în birou, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
sau, dacă vorbisem, întotdeauna întrebasem de Susannah și nu remarcasem vocea surorii ei. Era la fel de plină și de dulce ca și ciocolata, nu ca aceea americană, Hershey Bar sau Kiss, ci de o consistență mai bogată, mai amăruie, pe care simțurile mele aproape că și-o amintesc dintr-o copilărie îndepărtată și aparent fără griji. A spus că, dacă mă simt pe jumătate la fel de nefericit pe cât se simțea Susannah, mi-ar prinde bine un pic de veselie. A spus că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
i-am spus. — Nu vrei să te încurajez? I-am spus că o să fie bine. Doar până începe. Stai aici. Păru jignită, apoi își aminti de cele două frumuseți. Soția mea are și ea demnitatea ei. Se mândrește și cu simțul umorului, mai ales în situații dificile. Ah, făcu ea și se uită de la una la alta cu o privire maternă atotcunoscătoare și cu un zâmbet care spunea „toți bărbații sunt niște copii“, deși ar fi trebuit să știe că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
în drum spre casă, zise că trebuie să mă întorc la doctorul Gabor. La Gabor, sau la cineva ca el. —A, dar nu e nici unul mai bun ca doctorul Gabor, am spus. Voiam să îi arăt că nu îmi pierdusem simțul umorului. Începu să plângă. — Dacă refuzi ajutorul, Peter, o să iau copiii și o să plec. Jur pe Dumnezeu, acum chiar vorbesc serios. O credeam. Amintirea băiatului cu care mă confundase se atrofiase. Așteptările legate de mine, pe care le avusese, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
întuneca privirea. Îmi amintesc rușinea pe care am văzut-o pe chipul lui Abigail când am prins-o că se uita la numărul meu. Am strâns din dinți. Mă comportasem iresponsabil în sala de tribunal, dar nu îmi pierdusem tot simțul decenței. Spre deosebire de prietenul meu cu părul roșu, Gabor a trebuit să își împrospăteze memoria despre cine eram eu. Stătea și studia un dosar plin cu hârtii, în timp ce eu așteptam de partea cealaltă a biroului. Era tot acoperit cu instrumente proprii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
fi ratat-o pentru nimic în lume. La mine poate că a fost schimbarea de fus orar. Nu m-aș fi pierdut niciodată dacă nu aș fi fost amețit și dezorientat. E adevărat, nu mai știam orașul, dar am un simț de orientare excelent. De-a lungul anilor, în cursul călătoriilor mele cu Madeleine, mersesem prin orașe ciudate și pe drumuri de țară nemarcate, fără să mă rătăcesc. Dar m-am rătăcit în acea după-amiază și am ajuns pe Prinsengracht chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
iar câțiva dintre ei Încă mai sperau că Într-o zi băiatul se va trezi, se va scutura și, Într-un fel sau altul, va mai uimi Ierusalimul. E-adevărat, spuneau, uneori exagerează și te calcă pe nervi, nu are simțul măsurii, dar alteori e de-a dreptul sclipitor. Vom mai auzi de el Într-o bună zi. Merită să investești În el. Vinerea trecută, de pildă, ziceau, la Începutul serii, Înainte să devină ridicol cu imitațiile sale de politicieni, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
decât diferențe: cap, gât, coloană vertebrală, curiozitate, poftă de mâncare, membre, dorință sexuală, capacitatea de a distinge Între lumină și Întuneric, Între cald și rece, coaste, plămâni, bătrânețe, văz, auz, sistem digestiv și secretor, nervi care percep durerea, metabolism, memorie, simțul pericolului, un labirint complicat de vase de sânge, un aparat reproducător și un mecanism de regenerare limitat, programat până la urmă pe autodistrugere. Și o inimă care funcționează ca o pompă complicată, miros, un instinct de autoconservare, un adevărat talent pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Șuierăturile astea sunt ceva nou. Asta dacă nu-și extinde din nou repertoriul, adăugându-i imitații comice de trenuri, care să acompanieze povestirile despre căile ferate. Sau poate e vorba de o răceală ușoară, iar eu, ca de obicei, pierd simțul proporțiilor. Deși cum aș putea să pierd ceva ce n-am avut niciodată? Dar nici Baruch n-a avut. Înainte de toate ar trebui să-i telefonez lui Țvi, al cărui frate e șef de secție la spitalul Hadassa de pe Muntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
vreun articol pentru ziarul de vineri. Dar era cu mintea În altă parte. Dormise mai puțin de trei ore noaptea trecută și dimineața Îl storseseră neobositele sale iubite. Ce vedeau de fapt la el? Un copil neajutorat care le trezea simțul matern, căruia să-i schimbe scutecele și pe care să-l alăpteze la sân? Un frate care să le șteargă lacrimile? Un poet a cărui muză să devină? Și ce putea să le atragă pe femei la un soldățoi crud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
spirituali și femei frumoase și provocatoare, vorbind tare cu vocea sa de țăran și fascinându-i cu povești despre luptele aeriene la care participase sau despre aventurile sale amoroase din Orientul Îndepărtat, aruncând conform obiceiului său unele generalități despre capriciile simțurilor, descriind În cuvinte delicate inevitabila umbră de ridicol ce Însoțește orice acțiune și maschează Întotdeauna adevăratele motive, apoi aruncând un văl ușor de ironie conciliantă peste Întreaga poveste, peste iubiri și minciuni, peste generalizările de care se folosise cu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
măcar să deosebească Între primitorii ofrandei, care oferă darul trupurilor lor cu indiferență, din obișnuință și chiar cu o ușoară plictiseală. Plictiseala și indiferența i se părură lui Fima În clipa aceea mult mai senzuale și provocatoare decât orice furtună a simțurilor de pe lume. După o clipă, Îl inundă un val de rușine, care Îi stinse dorința. De ce renunțase azi-dimineață la trupul Yaelei? Dacă ar mai fi investit puțină șiretenie și răbdare, dacă ar mai fi insistat numai puțin, fără Îndoială că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
comandat și un horoscop după care în stele sta scris că în ființa lui ar fi existat o latură visătoare, tocmai asta îl făcea de multe ori să aprecieze greșit oamenii, trăsătură de la care îi venea și darul empatiei, ideile, simțul timpului și al imperativelor lui, și mama îi împuia capul cu ceea ce i-ar fi putut spune Jupiter, Luna, Marte și Neptun, până când tata se ridică încet. Nu-l va reclama pe Hackler, acum o să-i trebuiască multă forță ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
satului, căscam ochii după fete, îmi pierdeam timpul pe la colțul caselor sau în fața magazinelor sătești, pedalam prin fața gospodăriilor țărănești. Într-una din aceste căsoaie am zărit o fată care, cu oarecare bunăvoință și de la distanță, ar fi putut întruchipa tocmai simțurile mele rătăcite: semăna cu o egipteancă sau avea cel puțin ochi migdalați. Dar când am intrat a doua zi cu ea în vorbă, în fața mea sta o țărăncuță speriată, se făcuse roșie la față și când am întrebat-o dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
aceeași inerție care se lăfăia duminica după-amiază, cu bucile ei largi, în jurul mesei familiale. Dar corzile țineau „contra“, scaunele relaxării cuviincioase se făceau arșice și o poftă nebună de violență și viciu vibra în josul trupului, împingea în sus erupții de simțuri. Această „larmă organizată, care îl spurca până și pe Beethoven“ plăsmui un ghetou de obscenitate, de anarhie, care în alte locuri exista aievea, aici însă nu domnea decât până ce ața trecea prin urechea acului; pe urmă ședeam iar la masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de la bar fără să mi se vadă chiloții, chestii de-astea. Maria țâțâi. —M-ai ascultat pe mine toții anii ăștia perorând despre asta, deci știi cât știu și eu. Și dacă Danny ar fi un morocănos chel, lipsit de simț vestimentar și cu un gust dezastruos în materie de activități domestice distractive cum e Mark, aș fi învățat și eu de la tine despre cum să mă port cu un bărbat. Contasem pe prietenele mele să mă ajute să trec prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
început să mă prind de formulele standard și am putut să le triez mai eficient. Am fost surprinsă să văd că majoritatea e-mailurilor conțineau fotografii digitale. După ce am comparat fotografiile cu descrierile, am ajuns la concluzia că „un tip cu simțul umorului“ însemna, în general, că bărbatul respectiv arăta ca portretul robot al unui criminal plătit, „inteligent“ însemna că purta ochelari mari, iar „arătos“ însemna că poza era a altcuiva, într-un caz o poză a lui Val Kilmer în Batman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și a lui Tally. —Doamne, Jen. Îmi pare rău. Kieran chiar mă convinsese că totul e doar în imaginația ta. — În fine, de fapt te-am sunat să-ți spun că o să apar în revista ta. —Glumești? — Mi-am pierdut simțul umorului acum o săptămână. Deci nu, nu glumesc. Atunci ce te-a făcut să te răzgândești? — Am acceptat în sfârșit că toată treaba cu căsnicia mea nu a fost decât o mascaradă. Nu mai vreau să pierd nici o zi gândindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
luminile erau aprinse doar dacă contribuiau la atmosferă sau puneau în evidență un tablou scump sau o fotografie rară care-i avantaja pe copiii lor cei nu foarte fotogenici. Azi însă casa era de nerecunoscut. A trebuit să-mi folosesc simțul orientării la maximum ca să evit toate rămășițele care umpleau podeaua. Jucării, bucăți de jucării, prăjituri pe jumătate mâncate, resturi de mâncare cu origine incertă, cărți de la bibliotecă, un sutien alb care fusese spălat cu ceva albastru căpătând acea nuanță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
întregi în care se ascunde vanitatea vanităților, sau, în cazurile mai triste, prostia și minciuna. Mă gândisem chiar și la eventualitatea unei absurde împotriviri din partea femeii mele, doamna Zita Gloria Ferdinand Sinidis, născută von Büffelschwein și „de Flantzony”, al cărui simț practic mă uluise în atâtea rânduri. Numai fiindcă îi cunoșteam sensibilitățile amânasem tipărirea cărții, consolat de o nouă hotărâre: Începusem confecționarea unui afiș, în centrul căruia urma să fixez în formă de triunghi, cele trei litere. Țineam ca apoi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
preferate, dictat unei dactilografe de la o masă din apropiere. — „Curtea era spațioasă și deschisă virgulă... plină de revelații virgulă... căci prietenul nostru virgulă... din obiceiul intimității virgulă... liniștea intervalelor virgulă... demnitatea distanțelor și apropierilor punct și virgulă... casa virgulă... pentru simțurile sale neliniștite virgulă... era În nobilul și plăcutul stil al zilei aflate pe sfârșite virgulă... și vechiul Paris În căutarea căruia se afla mereu linioară... uneori simțit cu intensitate linioară... alteori și mai intens căutat linioară... era În strălucirea imemorială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
povestire scrisă de Constance, cu titlul: Un experiment florentin, evident inspirată din preumblările lor prin bisericile și galeriile Florenței. În ea, o tânără amercancă pe nume Margaret Stowe, cu o coafură foarte asemănătoare celei a creatoarei ei și cu același simț sec al umorului, cunoștea la Florența un expatriat, ca și ea, al cărui nume era Trafford Morgan, care avea aceeași vârstă ca Henry și aceleași cunoștințe aprofundate În materie de artă italiană. În timp ce el o Însoțea prin siturile artistice din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o Ființă Supremă, dar, dacă există, sunt sigur că El - un El neutru - nu seamănă cu moșneagul arțăgos cu barbă lungă și albă de care am fost Învățați să ne temem În copilărie, și nici cu fiul lui, cel fără simțul umorului. Henry chicoti auzind această descriere satirică a părintelui ceresc. — Și Emma e la curent cu vederile tale? se interesă el. — Le cunoaște, dar nu le discutăm. Ar supăra-o - e un spirit convențional, draga de ea. În sinea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]