13,501 matches
-
umanului și divinului. Lajos Németh distinge cinci tipuri de simbolism în secolul XIX: 1. alegorico-metaforic (Prerafaeliții, Max Klinger); 2. ilustrativ-literar (cultul lui Dante, pictorii de teme biblice și mitologice); 3. panteist-pan-simbolic (Caspar David Friedrich); 4. subiectiv-psihologic (Odilon Redon); 5. senzual-expresiv (Van Gogh)32. Tipologia sa nu face decât să hașureze zone de sensibilitate simbolistă care lasă loc unor spații interstițiale și în același timp include și alți artiști, precum Van Gogh, în cercul simbolist. Istoricul de artă român, Paul Constantin, în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
3. panteist-pan-simbolic (Caspar David Friedrich); 4. subiectiv-psihologic (Odilon Redon); 5. senzual-expresiv (Van Gogh)32. Tipologia sa nu face decât să hașureze zone de sensibilitate simbolistă care lasă loc unor spații interstițiale și în același timp include și alți artiști, precum Van Gogh, în cercul simbolist. Istoricul de artă român, Paul Constantin, în Arta 1900 în România, așază simbolismul sub semnul unui eclectism stilistic, reconsiderând o serie întreagă de formule simboliste, ceea ce asigură diseminarea sa în arta europeană finiseculară. De la precizarea unui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe calea pe care Pal, acest maestru român al afișului, s-a ilustrat la Paris (....)"127. Criticul se întreabă retoric când se vor distinge printr-o "înluminură mai artistică a străzilor noastre". Afișul expresului Ostende-Constanța, executat de decoratorul belgian Théo van Rysselberghe, se constituie într-un model exemplar, "un miracol de claritate, de culoare, și de dificilă simplificare, de unde se poate învăța deopotrivă să rezumi și să stilizezi peisajul și mașina în scop ornamental"128. Cum se poate vedea, arta afișului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
4,5 cm, semnat și datat pe postament dreapta cu monograma: FS1922, inventar 915500), Friedrich Schiller (ronde- bosse în bronz, 68 x 30 x 31,5 cm, semnat și datat pe postament, în dreapta cu monograma: 19FS22, inventar 915501, 1922), Ludwig van Beethoven (ronde- bosse în bronz, 48 x 32 x 24 cm, semnat, datat lateral dreapta cu monograma FS 1930, inventar 915502), de care-l apropie originea sa germană. Nota simbolistă devine sesizabilă printr-un demers comparatistic vizând două sculpturi având
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Nouvelle, condusă de Gabriel Mourney și după el de Rodin, personaj emblematic pentru arta simbolistă și pentru înnoirea limbajului sculpturii, artist frecventat un timp și de Constantin Brâncuși. La începutul secolului au loc unele din cele mai importante expoziții colective: Van Gogh (1901), Lautrec (1902), Seurat, Van Gogh, Manet (1905), Gauguin (1906), Cezanne (1907), Braque (1908). Apărea, în 1912, broșura Du cubisme de A. Gleizes și J. Metzinger, iar în 1913, Les Peintres cubistes a lui Apollinaire, considerată ca un manifest
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
după el de Rodin, personaj emblematic pentru arta simbolistă și pentru înnoirea limbajului sculpturii, artist frecventat un timp și de Constantin Brâncuși. La începutul secolului au loc unele din cele mai importante expoziții colective: Van Gogh (1901), Lautrec (1902), Seurat, Van Gogh, Manet (1905), Gauguin (1906), Cezanne (1907), Braque (1908). Apărea, în 1912, broșura Du cubisme de A. Gleizes și J. Metzinger, iar în 1913, Les Peintres cubistes a lui Apollinaire, considerată ca un manifest al cubismului, scriitorul forjând chiar termenul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
importante, Société Libre des Beaux-Arts (cca 1868 cca 1876), La Chrysalide (1876-1881) și, în special, L'Essor, fondat în 1876. De fapt, printre fondatorii lui Les XX se află Frantz Charlet, Charles Goethals, James Ensor, Willy Finch, Fernand Khnopff, Théo van Rysselberghe, Guillaume van Strydonck, Paul Dubois, Willy Schlobach, Rodolphe Wytsman și Dario de Regoyos. Prima expoziție, anunțată în revista L'Art Moderne încă din 1883, revistă care avea să devină un suporter oficial al grupului, avea loc pe 1 februarie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
des Beaux-Arts (cca 1868 cca 1876), La Chrysalide (1876-1881) și, în special, L'Essor, fondat în 1876. De fapt, printre fondatorii lui Les XX se află Frantz Charlet, Charles Goethals, James Ensor, Willy Finch, Fernand Khnopff, Théo van Rysselberghe, Guillaume van Strydonck, Paul Dubois, Willy Schlobach, Rodolphe Wytsman și Dario de Regoyos. Prima expoziție, anunțată în revista L'Art Moderne încă din 1883, revistă care avea să devină un suporter oficial al grupului, avea loc pe 1 februarie 1884. Similar celorlalte
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1884, fapt care-l consacră, în opinia lui Patrick Bade, ca "cercul cel mai aventuros al secolului"473. La expozițiile organizate de Les XX expun Whistler, Rodin, Monet, Renoir, Sisley, Morisot, Pissaro, dar și Redon, Munch, Seurat, Signac, Gaugin și Van Gogh. Pe 29 decembrie 1883, Félicien Rops, care fusese invitat să participe la expoziția Les XX, îi scrie lui Octave Maus, organizatorul mișcării: "Ceea ce îmi place extraordinar la cei XX este absența oricărui program. Un program este deja o regulă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În opinia lui Philippe Roberts-Jones475, generația care a creat Les XX a reușit să impună patru mari artiști belgieni: Fernand Khnopff, emblematic pentru simbolismul belgian și european, James Ensor, legat deopotrivă de simbolism și cultivând un expresionism incipient, neoimpresioniștii Théo van Rysselberghe și Guillaume Vogels. Artiștii simboliști erau percepuți ca un grup aparte în revista L'Art Moderne, în 1888. Khnopff, De Groux, Rops, Mellery, dar și vingtiștii Robert Picard, Jan Toorop, George Minne și Willy Schlobach, "(...) tindeau să se bazeze
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prestigioase, cu "ilustrații originale făcute special pentru Ileana": Paul Renouard, recunoscut probabil și pentru ilustrațiile sale satirice din jurnalele pariziene sau pentru scenele de gen, artista franceză Louise Abbéma, remarcată, probabil și pentru panourile decorative, și pictorul pointilist belgian, Théo van Rysselberghe, ultimul făcând parte din grupul Les Vingt alături de Fernand Khnopff, James Ensor și Frank Brangwyn de la Londra. Frank Brangwyn era renumit pentru pictura unor subiecte tradiționale legate de viața pe mare, și este influențat la un moment dat de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
une âme, une vie aussi certes, / Une voix close aux influences du dehors / Qui répand leur pensée en halos de sourdines... / [...] Chambres pleines de songe! Elles vivent vraiment / En de rêves plus beaux que la vie ambiante"568. Belgianul Herny van de Velde, pictor, decorator și arhitect, împinge până la ultimele consecințe ideile lui John Ruskin și William Morris privitoare la rolul cardinal al artelor decorative în vederea conceperii unei opere de artă totale care să concilieze eticul și esteticul. Artistul încearcă să
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
vilă adaptată principiilor sale estetice, unde atât exteriorul, cât și interiorul, până la cel mai mic detaliu, incluzând vestimentația soției pusă uneori în acord cu culorile unor specialități gastronomice din meniul familiei, participă la economia simbolică a scenariului decorativist. Așa cum Henry van de Velde se inspirase în proiectul său după modelul vilei Red House, construită în 1859 de către Philip Webb pentru William Morris în Bexleyheath, în Kent, exemplul său este urmat de alți arhitecți precum Frank Lloyd Wright, iar artistul aplică aceleași
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
exemplul său este urmat de alți arhitecți precum Frank Lloyd Wright, iar artistul aplică aceleași principii pentru decorațiunile interioare realizate în 1907 pentru villa Hohenhof, rezidența lui Karl Ernst Osthaus. Radu Stern relevă dimensiunea utopist-estetică a proiectului edilitar al lui Van de Velde menit să configureze o Gesamtkunstwerk. "În viziunea lui, casa lui trebuia să simbolizeze sinteza mult- așteptată a artelor. Obsedat de ideea de Gesamtkunstwerk, opera de artă totală, van de Velde a vrut ca totul în Bloemenwerf să fie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Radu Stern relevă dimensiunea utopist-estetică a proiectului edilitar al lui Van de Velde menit să configureze o Gesamtkunstwerk. "În viziunea lui, casa lui trebuia să simbolizeze sinteza mult- așteptată a artelor. Obsedat de ideea de Gesamtkunstwerk, opera de artă totală, van de Velde a vrut ca totul în Bloemenwerf să fie coordonat: fiecare obiect urma să fie creat ca o parte a întregului proiect, a cărui armonie trebuia să fie exprimată în cel mai mic detaliu. Fiecare element de la mobilier la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Anges du bizzare. Regard sur une aventure esthétique de la Décadence, Préface de Jean-Pierre Saïdah, Librairie Nizet, Paris, 1995. Lemonnier, Camille: Félicien Rops. L'homme et l'artiste, Paris, H.Floury, Editeur, 1908. Lövgren, Sven: The Genesis of Modernism. Seurat, Gaugain, van Gogh and French Symbolism in the 1880's, Almqvist & Wiksell Stockholm, Uppsala, 1959. Lucie-Smith, Edward: Le Symbolisme, traduit de l'anglais par Mona de Pracontal, Édition Themes and Hudson SARl, Paris, 1999. Mallarmé, Stephane: Divagații. Igitur. O lovitură de zaruri
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Vezi istoricul grupării pe larg la Jane Block, "Les XX: Forum of the Avant-Garde", în Belgian Art: 1880-1914, The Brooklyn Museum, 1980, p. 18. 473 Patrick Bade, Félicien Rops, p. 18. 474 Sven Lövgren, The Genesis of Modernism. Seurat, Gauguin, van Gogh and French Symbolism in the 1880's, Almqvist & Wiksell Stockholm, Uppsala 1959, p. 36. 475 Philippe Roberts-Jones, "Belgium as a Crossroads", în Belgian Art: 1880-1914, The Brooklyn Museum, 1980, pp. 12-13. 476 Jane Block, "Les XX: Forum of the
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Petre!... Sfântă Ana!... Mucenice Spiridoane!/ Scăpați-mă de pieire!... O să vă dau trei icoane...” (B. P. Hasdeu)onomatopee - figură de stil care sugerează o imagine auditivă, cuvinte care conțin un timbru imitativ: „Un an, dând d’ani, leag-an, d-ani vani.” (Al. Macedonski) „De ce vă puneți gheara-n gât Să lase unul cât de cât Să dea și celălat ceva Eu cât de cât socot-c-o da!” (G. Topârceanu) - parabolă - figură de stil constând În citarea unui exemplu, a unei pilde ca să
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
este un adevăr absolut. Poetul era frământat de perpetuarea În eternitate a acestei inechități Împotriva căreia se revoltă. Ori o revoltă Împotriva predestinării Înseamnă cu totul altceva. „În orice om o lume Își face Încercarea Bătrânul Demiurgos se opintește-n van... În orice minte lumea Își pune Întrebarea Din nou: de unde vine și unde merge floarea Dorințelor obscure sădite În noian? Al lumii-ntregul sâmbur, dorința-i și mărirea, În inima oricărui i-ascuns și trăitor, Zvârlire hazardată, cum pomu-n Înflorire
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
of Social Cohesion: Conflict and Understanding in a Pluralistic Society, Bertelsmann Stiftung.Botkin, J.; Elmandjra, M.; Malița, M., 1978, No Limits to Learning, Pergamon Press, Oxford. Cebrian, Juan Luis, 1999, Im Netz: Die Hypnotisierte Gesellschaft, Deutsche Verlags, Anstalt. Dieren, Wouter Van (coord.), Taking Nature into Account: Towards a Sustainable National Income, Springer, New York, 1995; Birkhäuser, Berlin, 1995. Dror, Yehezkel, The Capacity to Govern, Circulo de Lectores, Galaxia Gutenberg, Barcelona, 1994; Bertelsmann, München, 1994; Frank Cass, Londra & Portland, 2001. Gabor, D.; Colombo
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Oxford. Gevers, J.; Gelissen, J.; Arts, W.; Muffels, R., 2000, „Public Health Care in the Balance: Exploring Popular Support for Health Care Systems in the European Union”, International Journal for Social Welfare, vol. 9, pp. 301-321. Halman, L.; Oorschot, W. van, 1998a, Popular Perception of Poverty in Dutch Society, working paper, Tilburg University, Tilburg. Halman, Loek; Oorschot, Wim van, 1998b, Popular Perceptions of Poverty in Dutch Society, working paper, WORK, Tilburg University, Tilburg. Huseby, Beate, 1995, „Attitudes towards the Size of
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Support for Health Care Systems in the European Union”, International Journal for Social Welfare, vol. 9, pp. 301-321. Halman, L.; Oorschot, W. van, 1998a, Popular Perception of Poverty in Dutch Society, working paper, Tilburg University, Tilburg. Halman, Loek; Oorschot, Wim van, 1998b, Popular Perceptions of Poverty in Dutch Society, working paper, WORK, Tilburg University, Tilburg. Huseby, Beate, 1995, „Attitudes towards the Size of Government”, în Ole Borre, Elinor Scarbrough (coord.), The Scope of Government (p. 83), Oxford University Press, Oxford. Inglehart
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Society, Routledge, London, New York. Nielsen, Klaus, 1996, „Eastern Europe Systems in Comparative Perspective”, în Bent Greve (coord.), Comparative Welfare Systems: The Scandinavian Model in a Period of Change (pp. 185-213), Macmillan Press, Londra; St. Martin’s Press, New York. Oorschot, Wim van; Halman, Loek, 2000, „Blame or Fate, Individual or Social? An International Comparison of Popular Explanation of Poverty”, European Society, vol. 2 (1), pp. 1-28. Peillon, Michel, 1996, „A Qualitative Comparative Analysis of the Welfare Legitimacy”, Journal of European Social Policy
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ca reprezentare”, Sfera Politicii, nr. 36. Sihvo, Tuire; Uusitalo, Hannu, 1995, „Economic Crisis and Support for the Welfare State in Finland 1975-1993”, Acta Sociologica, vol. 38, pp. 251-262. Sztompka, Piotr, 1999, „The Core of Post-communist Transformations”, în Thomas Boje, Bart van Steenbergen, Sylvia Walby (coord.), The European Societies: Fusion or Fission? (pp. 205-214), Routledge, Londra, New York. Wilensky, Harold, 1975, The Welfare State and Equality: Structural and Ideological Roots of Public Expenditures, University of California Press, Berkley, Los Angeles, Londra. Zamfir, Cătălin
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
s, The World Bank, Washington. Sandu, Dumitru, 1999, Spațiul social al tranziției, Editura Polirom, Iași. Torcal, Mariano; Montero, José Ramón, 1999, „Facets of social capital in new democracies: The formation and consequences of social capital in Spain”, în Jan W. van Deth, Marco Maraffi, Ken Newton, Paul F. Whiteley, Social Capital and European Democracy (pp. 167-191), Routlegde, Londra. Turner, Johnatan A., 2000, „The Formation of Social Capital”, în Partha Dagsupta, Ismail Serageldin (coord.), Social Capital: A Multifaceted Perspective (pp. 95-146), World
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]