15,959 matches
-
Așa cum de râs rămâne și în fața vărului său când acesta se dă mare cu cuceririle sale, folosind pentru prima dată un anume verb la diateză reflexivă. Cum adică m-am f...? Te-ai bătut singur? Cunoștea atâtea sensuri ale polisemanticului verb, dar acesta îi era cu neputință a-l pătrunde... Bă, tu chiar nu știi? Nu, nu știa, nu i se spusese lui povestea cu barza din America?! Vacanța petrecută acasă din pricina unei afurisite de scări care se rupe și pe
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
nomina sacra vizând spre transcendență, devin, printr-un proces de golire, de formalizare, cuvinte sacrilege, apoi își pierd chiar și această relație negativă cu sacrul. Omul sfințește, consacră unele cuvinte, pe care apoi le degradează, folosindu-le în scopuri profane. Verbul devine simplă fosilă lingvistică"14. Pornind de la ideea că numele propriu acționează ca "nucleu formativ al textului literar"15, ceea ce face obiectul acestei lucrări este modul în care țesuturile limbajului generează lumea ficțională eliadescă, iar unul dintre firele recurente ale
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Dumnezeu, și în acest sens, este el însuși un creator, așa cum o arată înțelepciunea mitologică din acestă intuiție care nu are nimic special, anume că numele unui om îi conține destinul. Numele propriu al unui om înseamnă comuniunea sa cu verbul creator al lui Dumnezeu. (Walter Benjamin, Opere I, Mitul și violența - tr. m62) Cercetările despre nume au adus în ultimii ani noi revalorizări și revizuiri ale celor două teorii, a referinței directe și descriptivistă, renunțându-se la semantica referențială și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sau în context, dar că numele specializate par a fi singurele morfeme care nu posedă în inerență decât seme macrogenerice. În limbă, elementele care aparțin altor clase morfologice pot fi vide de sens ca numele neologice (de ex. un lexem verb neologic) sau să fie dotate cu patru tipuri de seme ca numele de notorietate (multe din substantivele comune). Dacă pentru semanticile clasice, unitatea analizei principale, chiar minimale, este cuvântul, Hébert propune, pentru a înțelege cuvântul, trecerea la nivelul morfematic, la
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
care i le adresează omul obișnuit reprezentat prin naratorul - prieten, despre existența lui Dumnezeu, despre viața de după moarte, " Spune-ne ceva! Învață-ne!..." se rezumă în întrebarea finală: "ce este acolo?". Răspunsul lui Cucoaneș: Totul este!"205 redă prin acest verb de existență "revelația ontofanic-universală"206. Frenezia lui Cucoaneș în noua sa condiție - "E bine!" - este de esență dionisiacă; el are revelația bruscă a tainelor ultime 207. În ultimele două apariții soarele îl lovește deasupra "ca pe un munte"208, apoi
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
eșecul dialogului sacrului cu derizoriul mundan. 4.5.2. Douăsprezece mii de capete de vită În Douăsprezece mii de capete de vită, numele protagonistului este un hipocoristic al lui Grigore, nume a cărui semnificație era clară pentru lumea greacă postclasică: verbul gregoréo însemna "sunt complet treaz", egrégora "m-am trezit, veghez", iar forma adjectivală are sensul "treaz", fie în accepția concretă de "sculat din somn", fie în aceea figurată, "cu mintea trează, activ" (ngr. Grégoros "rapid, iute")216. Semnificația acestei variante
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
adverbial parcă gramaticalizează incertitudinea: când le povestește despre afacerile sale "parcă (s.m.) nimeni nu l-ar fi ascultat"233, când se laudă cu ceasul împărătesc cumpărat de la Odessa, "bătrânul, care parcă (s.m.) nici nu-l auzise, se adresă doamnei"234. Verbul a părea, ale cărui valori de judecată epistemică pot merge de la ireal la probabil redă incertitudinea impresiei, fie ea ireală, analogică sau improbabilă 235: "femeia părea (s. m.) de vreo 50 de ani"236, "bătrânul părea (s.m.) că se mânie
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cărui valori de judecată epistemică pot merge de la ireal la probabil redă incertitudinea impresiei, fie ea ireală, analogică sau improbabilă 235: "femeia părea (s. m.) de vreo 50 de ani"236, "bătrânul părea (s.m.) că se mânie din nou"237. Verbul a părea a fost analizat în literatura de specialitate ca fiind "cel mai adesea interpretabil", el semnalează "o inferență, mai mult decât o percepție directă" și nu poate indica "relatarea, preluarea informației de la altcineva"238. Gramaticalizarea incertitudinii se realizează și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
reproduce un vechi teoforic frazeologic, apropiat într-o interpretare mai veche de ebr. gheber "bărbat" (Septuaginta, Vulgata), iar partea a doua, El reprezintă numele prescurtat al lui Dumnezeu, Elohim; interpretarea lingviștilor are în vedere prima parte a numelui ca radicalul verbului gabar "a fi puternic", Gabriel fiind o propoziție construită cu perfectul verbului amintit ("Dumnezeu a fost puternic")290. În literatura religioasă, prin chiar semnificația sa, numele arhistrategului ceresc ("Dumnezeu-Om", "Dumnezeu-bărbat") îndreptățește misiunea sa de a vesti Fecioarei taina începutului
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ebr. gheber "bărbat" (Septuaginta, Vulgata), iar partea a doua, El reprezintă numele prescurtat al lui Dumnezeu, Elohim; interpretarea lingviștilor are în vedere prima parte a numelui ca radicalul verbului gabar "a fi puternic", Gabriel fiind o propoziție construită cu perfectul verbului amintit ("Dumnezeu a fost puternic")290. În literatura religioasă, prin chiar semnificația sa, numele arhistrategului ceresc ("Dumnezeu-Om", "Dumnezeu-bărbat") îndreptățește misiunea sa de a vesti Fecioarei taina începutului mântuirii omenești: "prin chiar numele lui, Arhanghelul Gavriil arată Fecioarei cine va
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
tot vară"303, care îi amintește de situația similară în care se afla când s-a produs căderea: Când ești tânăr și ești artist, le suporți pe toate mai ușor"304. Din acest moment, modalizarea devine procedeul predominant: adverbe și verbe modale pun totul sub semnul ipoteticului: "casele...parcă ar fi fost părăsite", "parcă arșița își pierdea din văpaie", "în susul străzii era parcă o oază de umbră", "umbra i se păru mai puțin deasă"305, iar în bordei, cele două povești
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ani, mare, mătăhăloasă, cu obrazul lătăreț, tăiat de zbârcituri adânci, cu gura enormă, cu grumazul scurt și gros, iar părul cenușiu îl purta tăiat scurt, aproape băiețește"438. Sinonimia de nume Oana-Anca (hipocoristic de la Ana) se bazează pe etimonul comun, verbul hănan, "a face favoare, a avea milă". Numele reprezintă femininul de la Ioan, formă savantă care reproduce, prin intermediul slavonei bisericești, gr. Ioánnes, reproducând un teoforic frazeologic ebraic, Johanán: - Jo, abreviere curentă pentru Jahve și verbul hanan (de aici foarte frecventul Ana
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Ana) se bazează pe etimonul comun, verbul hănan, "a face favoare, a avea milă". Numele reprezintă femininul de la Ioan, formă savantă care reproduce, prin intermediul slavonei bisericești, gr. Ioánnes, reproducând un teoforic frazeologic ebraic, Johanán: - Jo, abreviere curentă pentru Jahve și verbul hanan (de aici foarte frecventul Ana); la origine, Johanán este o formulă de mulțumire adresată Divinității care a favorizat nașterea unui copil mult așteptat de părinți 439. Mai camuflate sunt celelalte sinonimii: în următoarea serie sinonimică, semnificanții diferiți Lixandru Gheorghiță
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
redate în planul oniric prin cruci). Locotenentul german aseamănă tragismul neamului românesc cu destinul poetului menit "să tot încerce, și să nu izbutească, dar să încerce, și să nu izbutească, dar să încerce din nou, luând-o de la început"509. Verbul esențial aici este tot "a-și aminti", anamneza periodică ("v-ați amintit și ați luat-o de la început. Și tot așa o veți lua de la început într-o mie de ani, și vă veți aminti"510) a comorii/ mitologiei le
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
să ți se facă..."519. Asemeni lui Simion Magul care, împreună cu Elena (întruchipare a Înțelepciunii coborâte din cer, Ennoia) colindând drumurile, predică mesajul gnostic, Adrian și Leana, ca niște "profeți itineranți comunică noroadelor o nouă învățătură"520, le îmblânzește prin verb și poezie. Eliade ne înfățișează un Orfeu care și-a uitat misiunea, un Salvator amnezic ca toate avatarurile lui din narațiunile eliadești, a cărui amnezie a fost provocată printr-o delăsare progresivă a eroului 521: "Am înțeles de la început, dar
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
interpretare, numele personajului feminin poate fi pus în relație cu o sărbătoare dionisiacă (în dialogul platonician, Cratylos, Socrate explică numele lui Dionysos ca ho didoùs tòn oīnos, cel care dă vinul 530), Lenaion, Leneienele; Heraclit precizează despre cuvântul "Lenai" și verbul "a îndeplini Lenai" se foloseau ca echivalent pentru "bacante" și "a bacantiza"531. Leana dă glas unor vechi cântece doar la cârciumele modeste; când cântecul a devenit cunoscut, adică "un mister popularizat"532, ea refuză să-l mai cânte. Vehicule
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și speranțe escatologice"552, Eliade spunea că prestigiul său și episoadele importante din biografia sa amintesc de practicile șamanice 553: vindecător, cântăreț, farmecă și stăpânește animalele sălbatice, coboară în infern, capul său servește de oracol. Cel care îmblânzește oamenii prin verb și poezie este simbolul și patronul unei mișcări inițiațice și populare, cunoscută sub numele de orfism 554 (Eliade apropia această mișcare concomitent "populară" și seducând elitele, comportând "inițieri" și dispunând de "cărți", mai degrabă de tantrismul indian și de neodaoism
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
curte la Dionis, cântat pentru prima oară la Platani, sub semnul umbrei, departe de solaritatea grădinii de vară de pe Popa Soare, are un mesaj orfic care devine limpede în finalul narațiunii: schimbarea omului, ieșirea sa din labirint sunt posibile prin verb și poezie (în Istoria religiilor se arată cum, în concepția tradițională, arta, poezia reprezintă "mijlocul privilegiat nu numai de a comunica o metafizică și o teologie, ci și pentru a-l trezi și mântui pe om"593), poezia fiind o
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
putere ale numelui funcționează asemenea unui bumerang: deși îndreptate asupra celor din jur au rolul de se întoarce tot la el, de a-l impresiona tot pe el. Gore și Egor (privit ca anagramă a celui dintâi) revendică același etimon (verbul gregoréo "sunt complet treaz") împărtășesc experiențe fantastice legate de cea mai dură confruntare inițiatică. (Veghea este un motiv de importanță cardinală în proza lui Eliade; unul dintre personajele Nopții de Sânziene își intitulează piesa Priveghiul). Numele al căror semantism transpare
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
il est lui-même créateur, comme l'exprime la sagesse mythologique dans cette intuition qui n'a rien de rare selon laquelle le nom d'un homme porte son destin. Le nom propre d'un homme est sa communauté avec le verbe créateur de Dieu". 63 Roland Barthes, cap. "Proust și numele", în Gradul zero al scriiturii urmat de Noi eseuri critice, traducere din franceză de Alex. Cistelecan, Cartier, Chișinău, 2006, pp. 128-142. 64 În opinia lui Walter Benjamin a cărui viziune
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
păsărilor. Intrarea unei păsări în acest templu era evenimentul așteptat, întâmplarea". Aceeași ipoteză și la Mihai Vinereanu, op. cit., p. 457: *templare < templum, contemplare, (in)templare. În plus, este asociat cu a întâmpina, datorită contaminării rădăcinii verbale care stă la baza verbelor a întâmpina și a întâmpla cu verbul a întâlni. 342 În Sacrul și profanul, Eliade analizează înrudirea etimologică dintre templum și tempus, explicată prima oară de către Hermann Usener, cu ajutorul noțiunii de intersectare ("Schneidung, Kreuzung") și confirmată de cercetări ulterioare - Werner
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
era evenimentul așteptat, întâmplarea". Aceeași ipoteză și la Mihai Vinereanu, op. cit., p. 457: *templare < templum, contemplare, (in)templare. În plus, este asociat cu a întâmpina, datorită contaminării rădăcinii verbale care stă la baza verbelor a întâmpina și a întâmpla cu verbul a întâlni. 342 În Sacrul și profanul, Eliade analizează înrudirea etimologică dintre templum și tempus, explicată prima oară de către Hermann Usener, cu ajutorul noțiunii de intersectare ("Schneidung, Kreuzung") și confirmată de cercetări ulterioare - Werner Muller, pe care îl citează: "Templum se
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
teze contradictorii ce par să fie egal de justificate" (Petre Botezatu, Valoarea deducției, Editura Științifică, București, 1971, pp. 168-169). 39 Acest sens pare să fie susținut și de etimologia termenului "contradicție", care își are originea în latinescul contradictio, al cărui verb, contradicere, înseamnă literal "a spune opusul". În limba greacă, același lucru este exprimat prin termenul antiphasis (Cf. Catarina Dutilh Novaes, "Contradicția: autentica provocare filosofică pentru logica paraconsistentă", în Revista de filosofie, Tom LII, nr. 3-4, București, 2005, p. 492). 40
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
postularea sa schellingiană): pentru poet, "realul e un simplu pretext de plecare, de unde - în continuare - el se simte chemat să ne ofere viziunea sa proprie", care e "replică la această realitate, adică un nou univers cu existență pur artistică, în verb, un univers care dublează și minează universul înconjurător"14. În și prin imagine, realul își dă propria replică, răspunsul la chemarea pe care o resimte în adâncul său. Ceea ce îl cheamă nu e altceva decât posibilul unei semnificări care îl
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
decantat până la pragul liminar al pre-realului, derealizat până la quidditatea esenței pure. În rest nimic - doar un teren incult/ în care nu s-a-nsămânțat demult", pustiul în așteptare, tărâmul purei putințe-de-a-fi înaintea puterii ființei absolute. În rest nimic - rotund ca un inel/ verbul e forma vidului din el", nimic în afara formei rostirii, formă și ea a golului rotunjit în sine, semnificant prin ceea ce arată pre-fiind. Căci "în raiul unor absențe înflorește graiul", în golul ce retrage lucrurilor cuvântul prin care ele se prezintă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]