14,490 matches
-
Teuton Monastic din Prusia s-au răzvrătit împotriva Ordinului, aceștia au rezistat cu o putere mai mare decât era de așteptat, urmând Războiul de 13 ani (1454 - 1466). Cazimir și Confederația prusacă i-au învins pe Teutoni, preluând capitala Marienburg (Castelul Malbork). În a doua Pace de la Thorn (1466), Ordinul a recunoscut suveranitatea poloneză asupra regiunilor prusace de vest și suzeranitatea coroanei poloneze asupra Statului Teuton Monastic din Prusia, transformat în 1525 într-un ducat, denumit Ducatul Prusia. Singurul frate al
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
Poloniei. Mieszko a ocupat Cracovia de la Bohemieni și a încorporat-o în exploatațiile din dinastia Piast spre sfârșitul domniei sale. Până la sfârșitul secolului al 10-lea, orașul a fost un centru important al comerțului. Clădirile din cărămizi au fost construite, inclusiv Castelul Regal Wawel cu rotonda Sf. Felix și Adaukt, biserici construite în stil romanic, o catedrală, și o bazilică. În 1038, Cracovia a devenit sediul guvernului polonez. În 1079 pe o colina din apropiere Skalka, Episcopul de Cracovia, Sf. Stanislau de
Istoria Cracoviei () [Corola-website/Science/329406_a_330735]
-
create acolo în acea perioadă. Arta și arhitectura au înflorit sub ochiul atent al regelui Sigismund I, care a urcat pe tron în 1507 și a început un proiect major (arhitectul Berrecci) de refacere a reședinței vechi a regilor Poloniei, Castelul Wawel, într-o modernă reședință renascentistă. În 1520, Johan Behem a făcut cel mai mare clopot de biserică, numit Clopotul Sigismund după regele Sigismund I. În același timp Hans Dürer, fratele mai mic al lui Albrecht Dürer, a fost pictor
Istoria Cracoviei () [Corola-website/Science/329406_a_330735]
-
Prusiei. Cucerită, Cracovia a devenit parte a provinciei Galiția din Austria. În 1794, în Piața Cracovia Tadeusz Kościuszko a inițiat o revoltă de independență, Insurecția lui Kościuszko. Armata prusacă a înfrânt revolta, și a jefuit comoara regală poloneză păstrată la Castelul Wawel. Însemnele regalitătii furate, în valoare de 525.259 de taleri, au fost în secret topite martie 1809 în timp ce pietre prețioase și perlele au fost însușite în Berlin. Când Napoleon Bonaparte, împăratul Imperiului francez, a capturat ceea ce odinioară a fost
Istoria Cracoviei () [Corola-website/Science/329406_a_330735]
-
portretul tatălui și al mamei, urmat de povestiri ale naratorului apoi continua cu viața lui Hitler, înainte de a încheia cu un epilog numit „”, unde naratorul este interogat de un pshihiatrist al armatei UȘ la sfârșitul războiului. Cele 14 capitole sunt: "Castelul din pădure" ilustrează povestea vieții timpurii a lui Adolf Hitler, originile sale și arborele sau genealogic. Povestea este relatata prin ochii tânărului ofițer cu ajutorul informațiilor obținute din cercetarea genealogiei lui Hitler, la cererea lui Heinrich Himmler, care deschide românul vorbiundu-le
Castelul din pădure () [Corola-website/Science/329478_a_330807]
-
să fie cunoscute tradițiile poloneze de în domeniul gastronomiei, cu posibilitate de a gusta specialitățile. Este un evenimentul anual în care iau parte soliști, orchestre și muzicieni eminenți. Concertele au loc în locuri istorice din Cracovia - cum ar fi biserici, Castelul Wawel și Filarmonica din Cracovia.
Festivaluri și evenimente culturale în Cracovia () [Corola-website/Science/329505_a_330834]
-
ordinelor militare și un număr mic de voluntari străini. Henry, în ciuda faptului că avea armată aproximativ egală cu a mongolilor, a fost învins la Legnica, la 9 aprilie, după ce mongolii provocat confuzie în rândul forțelor poloneze. Mongolii nu au ocupat castelul Legnica, dar nimic nu îi mai împiedica să jefuiască Silezia, înainte de a pleca să se unească cu forțele lor principale din Ungaria. Mongolii evitat forțele din Boemia, dar au învins maghiarii în Bătălia de la Mohi. Dar vestea că Marele Han
Invazia mongolă a Poloniei () [Corola-website/Science/329509_a_330838]
-
atacul inițial mongol sub Quremsa fiul lui Orda. În 1259, mongolii s-au întors, sub noua comandă a lui Burundai. Potrivit unor surse, Daniel a fugit în Polonia, lăsând fiul și fratele lui la mila armatei mongole, ascunzându-se în castelul său din Galiția.
Invazia mongolă a Poloniei () [Corola-website/Science/329509_a_330838]
-
înmatriculați la 17 septembrie al anului. Cei trei fii au fost: Iordachi baron Wassilko de Serecki (1795-1861), fiul lui Vasile, însurat la 15 noiembrie 1826 în Rohozna cu Pulcheria de Calmuțchi (n. 3. noiembrie 1811, Rohozna - d. 22 august 1896, Castelul Berhomet), purtător al Ordinul Coroanei de Fier de clasa a doua, a obținut titlul de baron cu predicatul nobiliar "von Serecki" (Sireteanul) de la împăratul Franz Joseph al Austriei la 14 iulie 1855. Baronul a fost membru al Parlamentului Imperial austriac
Familia Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/330904_a_332233]
-
râului Mihodra la Berhomet, populația autohtonă fiind prea mică. El le-a închiriat teren și a dat drepturi de lemn pentru doar unu la doi florini pe lună. În anii 40 ai secolului al 19-lea Iordachi a început construcția castelului Berhomet. A dezvoltat Lăpușna (Lopușna) cu apa ei specială într-un centru balnear. După vizita desemnatului arhiduce și pretendent al tronului Carol Ludovic al Austriei ca oaspete al lui Iordachi, a fost condus și la baia minerală. După permisiunea prințului
Iordachi Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/330932_a_332261]
-
decât necesară. Astfel, ocuparea fortăreței Alamut devine principalul obiectiv al lui Hasan Sabbah, care împreună cu adepții săi convertesc zonele adiacente fortăreței, ca ulterior printr-un vicleșug să obțină fortăreața. Legendele din spatele fortăreței sunt multe, nici una cu adevărat precisă; odată cu ocuparea castelului, secta ismailită devine de neoprit. Hasan Sabbah organizează o veritabilă aripă militară a ismailiților care timp de 2 ani, conduce nenumărate asasinate împotriva selgiukizilor. Perioada de succese ale ismailiților duce la perfecționarea tehnicilor morbide de asasinat dar și la clădirea
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
învederat al lui Sabbah, precum și la scurt timp uciderea sultanului selgiukid de atunci de către asasini ismailiți (fida’i). Profitând de haosul creat de această campanie sinistră de asasinate la comandă, Hasan își consolidează definitv poziția în nord-vestul Persiei, ocupând majoritatea castelelor, orașelor și pasurilor montane din regiune, conectându-le printr-un sistem administrativ eficient, independent din toate punctele de vedere. Moartea califului Al-Mustansir, în 1094, a dus la o dispută ce a generat o schismă în sânul ismailiților, împărțindu-i în
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
organizator eficient și un strateg de renume, Hasan Sabbah era și un teolog bine antrenat. Trăia o viață foarte austeră, cunoscând întreg Coranul precum și majoritatea textelor religioase șiite. Istoricii persani spun că în 34 de ani în care a stăpânit castelul Alamut, nu a coborât niciodată din fortăreața ce-l ascundea de restul lumii. Cu toate acestea, varianta nizarită a ismailismului ce a dat naștere primei societăți secrete din lume, ordinul asasinilor, nu avea să rămână în Persia. Un inițiat în
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
să fie numit coordonator al eforturilor misionarilor în districtul Basra, în jurul anului 1160. Șederea sa la Alamut nu a avut ca rezultat doar acumularea cunoștiințelor teologice necesare activității de misionar (da’i) ci i-a și orientat ireversibil viața. În castelul Alamut, Sinan îl întâlnește pe imamul Hasan II (un succesor al lui Hasan Sabbah, pe numele său ’Ala Dhikri al-Salam) care vede în Sinan un individ promițător și îl trimite în Siria pentru a întări mișcarea ismailită ce la acel
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
controlul lui Nur al-Din Mahmud Ibn Zangi (1146-1174), de altfel o căpetenie renumită și un selgiukid sunnit, ostil mișcării ismailite. Odată ajuns în Siria, primește ordin de la Alamut să se îndrepte către fortărețele ocupate de ismailiți din vestul Siriei, precum castelul Al-Kahf, pentru a i se subordona stăpânului bastionului, Abu Muhammad. Sinan îl slujește credincios pe Abu Muhammad timp de 7 ani, ca după moartea lui să fie numit ca locțiitor al acestuia. Moartea lui Abu Muhammad a însemnat sfârșitul unui
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
orice formă de organizare și marcată de o lipsă de unitate în sânul ismailiților sirieni. În 1129, după ce comunitatea ismailită din Damasc este masacrată ca represalii pentru diferite asasinate atribuite acestora, secta șiită lansează o nouă campanie de ocupare a castelelor existente în centrul Siriei. Alte probleme pentru Sinan deveniseră emigrația constantă a ismailiților din fortărețele acestora spre orașe așezate în zone mai fertile, precum Hama sau Homs. Nu în ultimul rând, raidurile și incursiunile templierilor pe teritoriile ismailite au dus
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
agenții doar din tagma celor mai devotați adepți, pe care îi supune unor antrenamente complexe în materie de acțiuni subversive, ca infiltrarea curților sultanilor sau prinților, asasinate scrupuloase, precum și folosirea porumbeilor voiajori pentru livrarea mesajelor în siguranță. Sinan reconstruiește două castele ismailite, Al-Rasafaj și Al-Khawabi și printr-o strategie vicleană, cucerește mai la nord, fortăreața al-Ulayqa. De pe aceste noi poziții strategice, Sinan avea acces la marile centre de putere din Siria ca principatele din Homs și Hama, ieșire la mare prin
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
revigorând mișcarea acestora prin mărirea corpului de fedayini și supunerea acestora la antrenamente energice și neîncetate. Ulterior acestor pregătiri, secta obține rapid spațiu vital, adică teritorii bine delimitate în jurul fortărețelor; toate acestea dirijate de la cartierul general al lui Sinan din castelul Al-Kahf. Rașid al-Din Sinan a avut un rol important în jocurile de putere din Levant. Relația acestuia cu contemporanii vremii, Saladin și cruciații era una hotărâtă de intersele imediate ale sectei ismailite. În ceea ce-l privește pe Saladin; devenit după
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
cu Ion Iliescu, fiind criticată apropierea Casei regale de Partidul Social Democrat. În 2003, Mihai îi înmânează prim-ministrului Adrian Năstase un premiu din partea unei reviste tabloide. Regele dobândește în natură conacul de la Săvârșin și apoi alte proprietăți, printre care castelul Peleș. -------- [[1997]] -------- [[1998]] -------- [[1999]] -------- [[2000]] -------- [[2001]] -------- [[2002]] -------- [[2003]] -------- [[2004]] -------- [[2005]] -------- [[2006]] -------- [[2007]] -------- [[2008]] -------- [[2009]] -------- [[2010]] -------- [[2011]] -------- [[2012]] -------- [[2013]] -------- [[2014]] -------- [[2015]] -------- [[2016]] <br> [[Categorie:Mihai al României]] [[Categorie:Cronologii|România]] [[Categorie:Monarhia în România]] [[Categorie:Regii României]]
Cronologia regelui Mihai () [Corola-website/Science/330961_a_332290]
-
toate acestea, în 1074 el a fost capabil să se întoarcă în Scoția. La scurt timp după sosirea sa acolo, a primit o ofertă de la Filip I al Franței, care se alfa de asemenea în contradicție cu William, primind un castel și terenuri în apropierea frontierelor din Normandia, pentru a fi capabil să atace mai ușor dușmanii. El a pornit cu discipolii săi pentru Franța, însă o furtună a distrus navele de pe coasta engleză. Mulți dintre oamenii lui Edgar au fost
Edgar Ætheling () [Corola-website/Science/330968_a_332297]
-
și zeci de mii de victime cauzate , în special de ciumă, dezvoltarea sistemelor de canalizare a devenit o prioritate în marile orașe europene la începutul secolului al XIX-lea. În Evul Mediu cunoștințele acumulate în perioada antichității par uitate, iar castelele și palatele sunt dotate cu fose septice amplasate la nivele inferioare sau deversări directe ale apei uzate în șanțurile de apărare. În anul 1183 în timpul unei diete, la Palatul Erfurt, organizată de către Frederic I al Sfântului Imperiu Roman, podeaua de
Canalizare menajeră () [Corola-website/Science/330966_a_332295]
-
deceniu. În timp ce conducea un marș spre nord, Malcolm a fost atacat de către Robert de Mowbray, Conte de Northumbria, ale cărui terenuri fuseseră devastate in apropiere de Alnwick pe 13 noiembrie 1093. Acolo, el a fost ucis de Arkil Morel, administratorul Castelului Bamburgh. Margareta a murit la scurt timp după ce a primit vestea morții soțului și fratelui ei. Malcolm și Ingebjorg au avut trei băieți: Malcolm și Margareta au avut opt copii:
Malcolm al III-lea al Scoției () [Corola-website/Science/330997_a_332326]
-
sau Manuc Bey (oficial - Complexul istorico-arhitectural Manuc Bey) este amplasat în orașul Hîncești din partea central-vestică a Republicii Moldova; și include următoarele edificii: Palatul lui Manuc, Casa vechilului, Cădirea contesei, Castelul de vânătoare, Turnul de veghe, ș.a. Cu toate că conacul îi poartă numele, acesta însă, nu a fost ridicat de către diplomatul și negustorul de origine armeană Manuc Bei Mîrzaian, așa cum se vehiculează (el decedând la scurt timp după procurarea moșiei Hîncești, în
Conacul lui Manuc Bei () [Corola-website/Science/331010_a_332339]
-
ar fi omorât pentru trădare de către otomani. A fost înmormântat în pridvorul Bisericii Armenești din Chișinău. Construcția conacului a început sub conducerea fiului său, Murat (Ivan), și a fost terminată abia de către nepotul său, Grigore. Cei doi au construit un castelul în stil francez de o frumusețea uimitoare, cu o grădină de iarnă, turnuri de pază și un parc imens. După cel de-al doilea război mondial conacul a trecut în proprietate sovietică. Inițial, moșia a fost adaptată pentru găzduirea unei
Conacul lui Manuc Bei () [Corola-website/Science/331010_a_332339]
-
seculară a fost cutremurului din 1986, după care majoritatea construcțiilor au fost declarate avariate. Pentru studenții de la colegiu a fost construită o nouă clădire, iar conacul în sine a început să deterioreze rapid. Mai mult sau mai puțin păstrându-se Castelul de vânătoare, aici fiind deschis un Muzeu etnografic. În 1993 conacul obține statutul de monument de arhitectură. Către anul 2012, înainte de demararea lucrărilor de restaurare, complexul se afla într-o stare de degradare avansată, excepție făcea numai clădirea Castelului de
Conacul lui Manuc Bei () [Corola-website/Science/331010_a_332339]