14,667 matches
-
în calitate de conducător al unei gospodării de canalizare. În 1967 și 1968, Securitatea l-a anchetat, se pare pentru ultima oară, în legătură cu activitatea ca anchetator, în special în procesul intentat lotului Pătrășcanu și în procesul Canalului. La începutul anilor '80, fostul colonel Dulgheru și familia sa au emigrat în Israel, unde se stabilise una dintre fiicele sale. Ulterior, a emigrat în Canada, unde locuia cealaltă fiică. După unii, el ar fi fost reabilitat în anul 1965, i s-au cerut scuze și
Mișu Dulgheru () [Corola-website/Science/306475_a_307804]
-
de culoare albastră precum și dintr-o beretă de culoare neagră (cum se poate vedea în imaginea alăturată). "Acriter et fideliter" - în limba latină „curajos și fidel” (sau „cu bărbăție și fidelitate”). Pe data de 4 mai 1998, comandandantul Gărzii Elvețiene, colonelul Alois Estermann, soția sa Gladys Meza Romero și vice-caporalul Cédric Tornay au fost găsiți morți în apartamentul colonelului. Ancheta oficială a Vaticanului a stabilit că Cédric Tornay era responsabil de moartea colonelului și a soției sale, Tornay fiind nemulțumit pentru că
Garda Elvețiană Pontificală () [Corola-website/Science/305810_a_307139]
-
et fideliter" - în limba latină „curajos și fidel” (sau „cu bărbăție și fidelitate”). Pe data de 4 mai 1998, comandandantul Gărzii Elvețiene, colonelul Alois Estermann, soția sa Gladys Meza Romero și vice-caporalul Cédric Tornay au fost găsiți morți în apartamentul colonelului. Ancheta oficială a Vaticanului a stabilit că Cédric Tornay era responsabil de moartea colonelului și a soției sale, Tornay fiind nemulțumit pentru că colonelul îi imputase faptul că nu se întorsese în cazarmă la ora stabilită de regulament și pentru că nu
Garda Elvețiană Pontificală () [Corola-website/Science/305810_a_307139]
-
data de 4 mai 1998, comandandantul Gărzii Elvețiene, colonelul Alois Estermann, soția sa Gladys Meza Romero și vice-caporalul Cédric Tornay au fost găsiți morți în apartamentul colonelului. Ancheta oficială a Vaticanului a stabilit că Cédric Tornay era responsabil de moartea colonelului și a soției sale, Tornay fiind nemulțumit pentru că colonelul îi imputase faptul că nu se întorsese în cazarmă la ora stabilită de regulament și pentru că nu fusese ales să facă parte din garda de onoare a Papei. O anchetă paralelă
Garda Elvețiană Pontificală () [Corola-website/Science/305810_a_307139]
-
Alois Estermann, soția sa Gladys Meza Romero și vice-caporalul Cédric Tornay au fost găsiți morți în apartamentul colonelului. Ancheta oficială a Vaticanului a stabilit că Cédric Tornay era responsabil de moartea colonelului și a soției sale, Tornay fiind nemulțumit pentru că colonelul îi imputase faptul că nu se întorsese în cazarmă la ora stabilită de regulament și pentru că nu fusese ales să facă parte din garda de onoare a Papei. O anchetă paralelă condusă de mama lui Tornay și de către avocații francezi
Garda Elvețiană Pontificală () [Corola-website/Science/305810_a_307139]
-
parte din garda de onoare a Papei. O anchetă paralelă condusă de mama lui Tornay și de către avocații francezi Jacques Vergès și Luc Brossolet a contestat concluziile la care au ajuns autoritățile papale. Zece ore înaintea descoperirii corpului fără viață, colonelul Estermann fusese numit de Ioan Paul al II-lea comandant al Gărzii Elvețiene. „"Este o onoare"”, declarase Estermann ziarului elvețian "Le Matin". „"Este o mare responsabilitate" - continua ofițerul în interviul său - "dar în spatele acestei alegeri, văd voința lui Dumnezeu, care
Garda Elvețiană Pontificală () [Corola-website/Science/305810_a_307139]
-
persoane, membri activi ai mișcării contrarevoluționare „Blocul Moldovenesc” și „Sfatul Țării”. În dosar sunt incluși: 1. Uncu, Feodor Mihailovici, 1887 anul nașterii, fost deputat în „Sfatul Țării”, până la arest a fost funcționar înalt. 2. Cojuhari, Feodor Petrovici, 1879 a. n., colonel al armatei țariste. Ministru al Apărării în „Sfatul Țării”. Ulterior a fost deputat în Parlamentul României. 3. Neaga, Feodor Ivanovici, 1878 a. n., până la arest a fost moșier. 4. Bodescu, Vladimir Gheorghievici, 1868 a. n., naționalist de marcă. Procuror al
Sfatul Țării () [Corola-website/Science/305823_a_307152]
-
1964, Dumitru Mazilu lucrează ca profesor de drept la Academia de Științe Politice și Sociale "Ștefan Gheorghiu" din București și ca profesor de drept internațional la Școala de ofițeri de Securitate de la Băneasa. Este avansat în grad până la gradul de colonel al trupelor de securitate. Apoi, în perioada 1965-1966, Dumitru Mazilu deține funcția de director al Școlii de ofițeri de Securitate de la Băneasa . Conform Raportului Armaghedon VII din anul 2004, se afirma că Dumitru Mazilu ar fi fost destituit de la conducerea
Dumitru Mazilu () [Corola-website/Science/305843_a_307172]
-
document semnat de el nu menționează cuvântul republică. Singura gazetă care a caracterizat acțiunea de la Ploiești ca fiind republicană a fost „Trompeta Carpaților”. Guvernul reușește să aresteze membri ai mișcării conspirative ca Ion Brătianu, generalul Nicolae Golescu, Bogdan Petriceicu Hașdeu, colonelul Nicolae Crețulescu, și vor urma de represalii deosebit de severe, cu umilire prin bătăi a unora ca preotul Ștefan Dinicescu, Mihail Kogălniceanu, Drăghicescu. Procesul răzvrătiților s-a mutat de la Ploiești la Târgoviște, sentința judecătorească fiind pronunțată la data de 17 octombrie
Republica de la Ploiești () [Corola-website/Science/305917_a_307246]
-
României", guvernator militar și civil al Voivodinei sârbești și Banatului timișean, apoi Ban al Croației. Coronini sa alăturat în 1813 ca cadet unui corp austriac de pionieri, după acea a servit în 1814 într-un corp liber italian sub comanda colonelului Schneider în timpul războaielor napoleonene. Din 1824 până în 1831 a apărut în serviciul Ducatului Modena, apoi, s-a întors în Austria. Ca căpitan a fost mai mulți ani trimis în Italia, până când a fost desemnat cămăraș al arhiducelui Francisc Carol al
Johann Baptist de Coronini-Cronberg () [Corola-website/Science/305953_a_307282]
-
viitorului împărat Franz Joseph I în 1836. Celălalt fiu, Arhiducele Carol Ludovic al Austriei, a fost învățat de către contele Karl de Morzin. Un an mai târziu Johann Baptist a fost avansat la rangul de maior, în 1843 la acel de colonel. În timpul revoluției în Imperiul Austriac a deținut la 26 iunie 1848 gradul de Generalmajor imperial imperial. A apărat pasurile din Tirolul de Sud, prevenind o invazie a armatelor revoluționare italiene. La 22 iulie 1849 a fost ridicat la gradul de
Johann Baptist de Coronini-Cronberg () [Corola-website/Science/305953_a_307282]
-
lupta cu Puterile Centrale, în 1917. La începutul anului 1918, era clar că războiul se apropia de sfârșit. Cele 14 puncte din discursul prezidențial fuseseră stabilite pe baza cercetărilor făcute de un grup de circa 150 de consilieri conduși de colonelul Edward M. House, consilierul lui Wilson în probleme de politică externă și erau concepute să anticipeze conferința de pace. Discursul lui Wilson prelua multe dintre principiile progresiste care fuseseră folosite pentru reformele interne din SUA și le transpusese în politica
Cele 14 puncte ale președintelui Wilson () [Corola-website/Science/305259_a_306588]
-
semnificativ, fiind doar puțin toxic. Samariul a fost descoperit de către chimistul francez Paul Emile Lecoq de Boisbaudran în 1879 și denumit după mineralul samarskit, din care a fost izolat. Mineralul în sine a fost numit mai devreme după un rus, colonelul Vasili Samarsky-Bykhovets, care a devenit astfel prima persoană a cărui nume a fost folosit pentru denumirea unui element chimic, cu toate să acest lucru a fost făcut indirect. Deși clasificat ca pământ rar, samariul este al 40-lea cel mai
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
pentru Agricultură nr. 28 Olt (BJATM Olt) Management; Economic; Investiții; DIRECTOR comercial Administrație, organizare, investiții BJATM OLT Management; Economic; Investiții; ȘEF DE BIROU aprovizionare - desfacere Aprovizionare - desfacere - investiții BJATM OLT Management; Economic; Investiții; ECONOMIST Economice BJATM OLT Economic - Investiții Locotenent - COLONEL (rezervă) M.Ap.N Militare Stagiul militar la o unitate de grăniceri din municipiul Oradea Militar PROFESOR UNIVERSITAR TITULAR la Facultatea de Stiinte Economice a Universității din Pitești - Departamentul de Management și Administrarea Afacerilor DIRECTOR la Filiala Slatina a Universității din
Marin Ionică () [Corola-website/Science/305473_a_306802]
-
generată de soarta rezervată de Imperiul Otoman armenilor și de speranța că după ce Marea Britanie va reuși să înfrângă Turcia și să cucerească Palestina, va ține seama de contribuția evreilor la efortul ei militar și va sprijini cauza sionistă. Potrivit cuvintelor colonelului Walter Harold Gribbon, care a servit ca responsabil al serviciului de inteligență britanic în Orientul Apropiat in cadrul Ministerului de război britanic, "mai ales datorită informațiilor transmise de rețeaua Aaronsohn, a putut generalul Allenby să comande campania sa în Palestina
Aaron Aaronsohn () [Corola-website/Science/303432_a_304761]
-
locale și se înființează un Consiliu Național al Banatului, cu reprezentanți ale celor mai importante etnii din Banat: români, sârbi, germani și unguri. Cu o zi înainte, dr. Otto Roth, membru în conducerea Partidului Social Democrat din Ungaria și locotenentul colonel Albert Bartha, șeful Statului Major al Comandamentului Militar Timișoara, au participat, în Budapesta, la întrunirea liderilor politici maghiari. Întorși la Timișoara, au convorbiri, în seara de 30 octombrie, cu fruntașii maghiari locali și decid ca la adunarea populară din ziua
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
părăsesc consfătuirea și, într-o întrunire separată, alcătuiesc Consiliul Militar Național Român, având ca președinte pe dr. Aurel Cosma. Tot în ziua de 31 octombrie s-a constituit Sfatul Național Militar al Șvabilor din Banat, având ca lider pe locotenentul colonel Albert Fuchs. În seara de 31 octombrie, mii de români din Timișoara și satele învecinate participă la o impresionantă adunare națională în Piața Libertății. Aprobă cu ovații cuvintele rostite de dr. Aurel Cosma: „De astăzi înainte s-au rupt pentru
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
bătălie de la Abrud). La 8 iunie 1849 împotriva românilor din Munții Apuseni a pornit cea mai mare forță militară maghiară care atacase zona până în acel moment, peste 4.000 soldați cu 19 tunuri și 4 baterii de rachete, condusă de colonelul Kemeny Farkas. A rezultat a treia bătălie de la Abrud, care a început propriu-zis la 11 iunie și s-a încheiat la 17 iunie (luptele începuseră încă din 8 iunie, pe drumul spre Abrud). Armata maghiară, suferind de foame și pierzând
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
de foame și pierzând mulți oameni în luptă, încercuită în Abrud, a fost silită să abandoneze orașul și să retragă, având cel puțin 500 soldați morți în luptă. La 21 iunie 1849 Avram Iancu a fost contactat prin scrisori de către colonelul ungur Simonffy, care îi scria din Vașcău, precum și de către deputatul Ioan Gozman, în vederea încetării ostilităților. El le răspunde la 27 iunie, nerenunțând la scopurile pentru care a început lupta, dar nici refuzând posibilitatea unor negocieri pentru depunerea armelor . La 2
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
care îi scria din Vașcău, precum și de către deputatul Ioan Gozman, în vederea încetării ostilităților. El le răspunde la 27 iunie, nerenunțând la scopurile pentru care a început lupta, dar nici refuzând posibilitatea unor negocieri pentru depunerea armelor . La 2 iulie 1849, colonelul Simonffy îi expediază lui Kossuth răspunsul lui Iancu. Acesta a răspuns la 5 iulie, dar prea puțin încurajator pentru români. Răspunsul lui Kosstuh a fost rigid și tăios, nerenunțând nici el la ideile sale și respingând continuarea unor tratative de
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
cunoaște, a-i înmâna un cadou drept recunoaștere a sprijinului acordat prin războiul de gherilă purtat și să îl aprovizioneze cu muniția necesară. Iancu coboară din munți cu ceată de lăncieri, până pe valea Mureșului, dar se izbește rapid de ostilitatea colonelului austriac August, comandantul cetății Alba Iulia. La această atitudine ostilă au contribuit rapoartele false ale fostului consilier militar al Legiunii Auraria Gemina, căpitanul austriac Ivanovici, dar și faptul că austriecii aflaseră de tratative duse de Iancu cu maghiarii și oferta
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
ar porni împotriva Albei Iulii, Iancu a fost mutat la Sibiu. Aici i s-a intentat în grabă un proces, pentru a fi achitat cât mai rapid și eliberat, pentru că arestarea lui Iancu produsese o impresie nefavorabilă printre români. Prin intermediul colonelului Heydte i s-a oferit lui Iancu o slujbă la Viena, cu salar de 2.400 florini pe an sau una la Sibiu, cu 1.800 florini pe an, dar el le-a refuzat pe amândouă. Avram Iancu a refuzat
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
juridice. Mai întâi profesează ca avocat în Caracal, apoi magistrat, ajungând consilier la Curtea de Apel din Craiova. Este numit prefect de Gorj apoi este ales deputat din partea Partidului Liberal. În urma căsătoriei cu Elena Prisăceanu are 5 băieți: Alexandru (1854-1947) colonel în Statul Major, Adrian (1867-1943) - avocat, Anton (1870-1916) - căpitan în Regimentul 10 cavalerie decedat în Primul Război Mondial, Gheorghe (1872-1938) - avocat și Titu (1874-1938) - magistrat ai căror urmași duc mai departe și acum numele familiei. Romulus (1847-1897) colonel, căsătorit cu
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
Alexandru (1854-1947) colonel în Statul Major, Adrian (1867-1943) - avocat, Anton (1870-1916) - căpitan în Regimentul 10 cavalerie decedat în Primul Război Mondial, Gheorghe (1872-1938) - avocat și Titu (1874-1938) - magistrat ai căror urmași duc mai departe și acum numele familiei. Romulus (1847-1897) colonel, căsătorit cu Ana, fiica marelui publicist și om politic Ion Ghica se stinge prematur din viață abia la începutul unei cariere ce se anunța de excepție. În urma lui rămân 5 copii: Ion (1888-1938) - absolvent al facultății de fizică și chimie
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
fiul generalului Nicolae Tătărescu (1850-1916) din satul Vlăduleni, comuna Bîlteni-Gorj și al soției sale Speranța, născută Pârâianu (1858-1920). Nicolae Tătărescu a avut o carieră militară strălucită: intrat în școala militară în 1867, a devenit sublocotenent în 1869, maior în 1884, colonel în 1892 și general de brigadă în 1898, îndeplinind, pentru o vreme, funcțiile de secretar general la Ministerul de Război și seful de Stat- major al armatei române. Era fiul lui (1824-1872) și al soției acestuia, Dumitrana născută Hurezeanu (1835-1909
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]