14,243 matches
-
utile în rândul membrilor bisericii din Tulcea. Pe parcursul anului trecut, informatorul ne-a prezentat informații cu conținut operativ în legătură cu gruparea ostilă „Martinescu” din cadrul bisericii adventiste din satul 6 Martie, contribuind la colectarea broșurilor cu conținut ostil orânduirii noastre, răspândite printre credincioși și la destrămarea grupării. De asemenea, ne-a ținut la curent cu concepțiile politice și preocupările avocatului adventist M.A. din orașul Babadag, ajutând la clarificarea dosarului de urmărire informativă „Aronescu”, ne-a semnalat manifestările cu caracter tendențios ale viitorului
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
elemente din țară. [...] Având în vedere cele de mai sus, propun a se aproba luarea în lucru prin dosar de urmărire informativă a numitului E.R., în scopul îndeplinirii următoarelor obiective: obținerea unor date aprofundate cu privire la poziția politică prezentă, dacă instigă credincioșii adventiști de ziua 7 la acțiuni ostile statului nostru, ori colportează știrile posturilor reacționare din străinătate, față de cine, dacă desfășoară acțiuni de prozelitism ori instigă alte persoane la nesupunere față de legile statului nostru; identificarea canalelor de legătură cu străinătatea, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
foști legionari, polițiști, deblocați etc. Întrucât nu există o evidență centralizată a acestor elemente, ceea ce nu permite supravegherea lor organizată, propunem deschiderea dosarului de problemă «Creștini după evanghelie». Șef serviciu Mr. D.C. Sican Șef birou Lt. Maj. Banciu Ioan” „Istoricul problemei Credincioși după Evanghelie: Cultul «Creștin după Evanghelie» a luat ființă în țara noastră în anul 1899 prin doi misionari elvețieni, anume C.V. și B.I., care au reușit să cristalizeze începuturile de mai înainte ale acestui cult și să le îndrume spre
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
era găzduitorul tuturor coreligionarilor care vin la București.” „Scurt istoric al Cultului Creștin după Evanghelie: Cultul Creștin după Evanghelie a apărut aproximativ în jurul anilor 1850 în Elveția. Nu cunoaștem numele unui întemeietor al acestui cult. A fost un grup de credincioși evanghelici care nu au fost satisfăcuți de starea spirituală a Bisericii Luterane oficiale, care n-a mai păstrat și practicat principiile care au existat la întemeierea sa de către Luther. În aceste condiții acești credincioși s-au separat de Biserica Luterană
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
cult. A fost un grup de credincioși evanghelici care nu au fost satisfăcuți de starea spirituală a Bisericii Luterane oficiale, care n-a mai păstrat și practicat principiile care au existat la întemeierea sa de către Luther. În aceste condiții acești credincioși s-au separat de Biserica Luterană, printre care au fost și pastori. Față de baptiști se deosebesc prin faptul că nu au pastori salarizați (numai personalul care deservește Uniunea Cultului este salarizat, neavând nici o ocupație) și nu au subordonare față de străinătate
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
faptul că nu au pastori salarizați (numai personalul care deservește Uniunea Cultului este salarizat, neavând nici o ocupație) și nu au subordonare față de străinătate. Față de baptiști se deosebesc prin modul de manifestare în biserică (adunare). Nu se fac rugăciuni colective (toți credincioșii laolaltă), ci numai pe rând. Nu pretind că au darul de a vorbi în limbi și socotesc că această manifestare este exagerată și nefolositoare. La Creștinii după Evanghelie s-a urmărit simplitatea și manifestările moderate, ferindu-se de exagerări. Față de
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
și manifestările moderate, ferindu-se de exagerări. Față de cultul adventist se deosebesc prin aceea că serbează duminica și sâmbăta și nu au restricții la consumarea de carne. Nu s-au creat fonduri speciale pentru a se dezvolta această grupare de credincioși, în fiecare țară credincioșii oferindu-se în mod reciproc și contribuind pentru construcții sau cumpărări de case de rugăciune, fără a se face investiții mari, doar strictul necesar. [...]” „Notă, 26.07.1973: În ultima perioadă de timp, pe teritoriul țării
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
-se de exagerări. Față de cultul adventist se deosebesc prin aceea că serbează duminica și sâmbăta și nu au restricții la consumarea de carne. Nu s-au creat fonduri speciale pentru a se dezvolta această grupare de credincioși, în fiecare țară credincioșii oferindu-se în mod reciproc și contribuind pentru construcții sau cumpărări de case de rugăciune, fără a se face investiții mari, doar strictul necesar. [...]” „Notă, 26.07.1973: În ultima perioadă de timp, pe teritoriul țării noastre au fost constatate
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
cum să desfășoare activitate împotriva statului nostru; trimiterea de emisari sub acoperirea de turiști, pentru introducerea în țară a unor materiale cu conținut dușmănos, a instrucțiunilor de activitate și a difuzării masive de biblii, ca mijloc de atragere a altor credincioși la disidențele penticostale și, pe parcurs, la desfășurarea de activități dușmănoase; subvenționarea așa-ziselor «biserici subterane» și acordarea de ajutoare materiale persoanelor care au desfășurat activitate clandestină în slujba organizației și împotriva cărora organele de stat din RSR au aplicat
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
măsuri. Printre aceste locuri și medii se află și cel al persoanelor turco-tătare de religie musulmană din localitatea L., N., P. și care, săptămânal, se adună la geamia din L., persoane neasigurate informativ cu rețea de profil. [...] Contactul cu mediul credincioșilor îl realizează și în mod personal, la chemarea celor doritori, precum și cu prilejul unor slujbe și ceremonii în microanturaje la nunți și botezuri, plus parastase, unde sunt invitați și alți deservenți de cult musulman. De asemenea, candidatul mai participă lunar
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
care își joacă rolurile respective: justifică privilegiile într-un caz și valorizează suferința sau măcar o transfigurează în câteva speranțe, în celălalt. Tot religia stă, în plan practic, la originea unei diviziuni sociale între "virtuoși" profesioniștii religiei și masele de credincioși, diviziune fondată, în parte, pe cunoașterea religioasă care determină repartiția inegală a calificării religioase. Weber insistă deci, și el, pe aspectul diferențiator și conflictual al culturii (religioase). Analiza funcțiilor și efectelor religiei a fost transpusă în câmpul sociologiei culturii de către
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
mânia divină"; • preotul: el este comentatorul textului sacru și animatorul liturghiei rituale care îl însoțește; păzește ortodoxia dogmei și mediază cu sacrul. Reprezentant al lui Dumnezeu, el este în slujba organizației bisericii sale, pe care o adună în jurul evlavioșilor și credincioșilor săi. Rutinizare, cotidianizare, naturalizare Jean-Pierre Grossein, noul traducător în franceză al operei lui Weber, ridică o problemă terminologică în jurul cuvântului "rutinizare" a charismei, provenit din vechea traducere a volumului Economie și societate (de Dampierre, Freund et alii, 1971). El îi
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
un arbore sacru, "substitut al zeiței-mamă neolitice, protectoare a oamenilor și a animalelor", invocată în riturile de aducere a ploii și de alungare a pericolelor. Din lemn de tei se fac instrumente sacre: toaca din lemn ("care mângâie și cheamă credincioșii la biserică"), buciumul din coajă de tei ("cu care sunt alungați strigoii și moroii în noaptea de Sângiorz"), icoanele de lemn și biciul Mutului (zeul cabalin al Cetei călușarilor), copăița și leagănul. Se spune că sub coroana teiului se află
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
se oprește lângă un măr, mănâncă un fruct și cade într-un somn adânc. Căprioara se apropie de prințul adormit; el se trezește, o mângâie și o ia cu el. În momentul când prințesa își deplângea soarta rea, prințul și credinciosul său o aud, iar șiretlicul plănuit de Spin Lung împreună cu mama sa iese la iveală. În toate aceste narațiuni, ursitoarele (dar și îngerii) capătă identitatea unor voci ale destinului, pentru că ele prezic ceea ce destinul a fixat pentru un anume individ
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
apă, în bobi sau pietre, haruspicii etc. Firește, astăzi preoții nu mai au această vocație decât în cazuri izolate. O practică întâlnită în spațiul românesc, în rândul preoților, este aceea a deschiderii Sfintei Scripturi. Se oferă "sfaturi" și "consultații" tuturor credincioșilor cu privire la viitor, căsnicie, în probleme financiare, juridice, familiale, socio-profesionale, în caz de boală sau de nenorocire. Și toate acestea se desfășoară sub oblăduirea unei Biserici ce nu se sfiește să califice din când în când practicile divinatorii ca fiind satanice
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
secretul interpretării "spațiilor albe ale negativului". La limită, ele pot lipsi cu desăvârșire. Este și cazul divinației inspirate, când o seamă de inițiați pot exprima spontan anumite lucruri care aparțin unor dimensiuni temporale diferite. Așa cum lectura Torei poate deschide spiritul credinciosului către o realitate transcendentă care trece dincolo de cuvinte, și contemplarea unor semne poate oferi aceleași rezultate. Diferența rezidă în aceea că în primul caz se privilegiază credința și trăirea, iar în al doilea, calea experimentală. Astăzi, așa cum reiese din cercetările
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Hesiod. La romani, pe lângă haruspicii și augurat, se foloseau operele lui Vergiliu. Tehnica deschiderii cărții s-a transferat mai târziu către diferite practici religioase. În fapt, ea constă în deschiderea cărții la întâmplare de către preot sau, în unele situații, de către credincios. În funcție de paginile la care se deschide cartea, preotul poate interpreta un fapt ca fiind pozitiv sau nu. Am fost și eu la preot și mi-o deschis cartea, dar nu acuma, mai demult. A făcut semnul sfintei cruci pe carte
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
mai amplă decât în schițe, fiind uneori comprimată prin rezumare sau prin elipsă (Astfel, trecu toamna și veni iarna, trecu și iarna și sosi primăvara. - I. Slavici, Moara cu noroc; Patru ani trecuseră de la scena aceasta, în vremea cărora Alexandruvodă, credincios făgăduinței ce dase doamnei Ruxandei, nu mai tăiese niciun boier. - C. Negruzzi, Ale xandru Lăpușneanul). Reperele spațiale se conformează, în general, tendinței de obiectivare, accentuând senzația de verosimilitate. Personajele sunt puternic conturate, fiecare dintre episoadele narative contribuind la reliefarea trăsăturilor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în acest sens, Michel Onfray nota: "În această relație de dominație și servitute (dintre rațiune și pasiuni n.a.) regăsim cuplurile clasice ale opresiunii, dominatorul și dominatul: soțul și soția, tatăl și copilul, adultul și minorul, învățătorul și învățăcelul, preotul și credinciosul, stăpânul și servitorul, regele și supușii lui, republica și cetățenii ei, patronul și slujbașii lui, intelectualul și muncitorul necalificat". (Onfray, Rațiunea gurmandă, 2000, p. 67) Luminile au preluat ideea platonică a cunoașterii atotputernice în raport cu impulsurile instinctuale și au concretizat-o
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
la prima vedere, ca în toate mitologiile antice. "Sînt fiul lui Dumnezeu-Tatăl coborît din Ceruri ca să le aduc muritorilor mesajul bucuriei și al salvării." Acest mesaj, înțeles și propus în mod greșit, ad litteram, este cunoscut de toată lumea, atît de credincioși, cît și de atei. El constituie însăși cauza principală a necredinței, căci se referă la promisiunea unei vieți după moarte. Dumnezei în persoană ar fi luat decizia să acorde grație și iertare fiilor lui Adam. De acum înainte oamenii vor
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cît și pedeapsa sînt exaltate exagerat într-o viață veșnică în Cer sau în focul Infernului. Dispariția credințelor dogmatice se manifestă în prezent prin existența a nenumărate secte sau grupuri puțin numeroase, fiecare înarmat cu propria sa teologie. Nu numărul credincioșilor dintr-o sectă sau alta este cel care decide asupra adevărului, căci acesta există total independent de votul minorității sau de cel al majorității. Îndoiala nu a încetat niciodată să se opună credinței oarbe atît în sînul bisericilor cît și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și iar a oricăror atribuiri și concluzii, este în măsură să deschidă calea emoției în fața profunzimii misterioase a existenței și a vieții, inclusiv a vieții umane și a vieții individului. Dogmatica pretindea că poate explica rațiunii umane (cel puțin raționamentului credincioșilor) misterul simbolului lui Dumnezeu. Ea nu reușea însă decît să amestece tot mai mult rațiunea cu credințele. Cunoscutul credo quia absurdum devenea din ce în ce mai mult o necesitate pentru credința dogmatică, deoarece, ajuns la absurd, singurul mijloc de învingere a îndoielii este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
reintroduce în fond dumnezeul real, căci pentru teologie, dumnezeu a constituit dintotdeaura "cauza primară", causa sui, adică explicația cauzală a misterului fără nume. Adevărul este că FILOSOFUL GERMAN NU ANALIZEAZĂ RAȚIUNEA PURĂ, SUPRACONȘTIINȚA ETICĂ, ci doar gîndirea logică, rămînînd astfel credincios cugetării și totodată demolînd-o involuntar, dovadă magistrală a faptului că gîndirea umană se află în derivă atît timp cît nu recunoaște existența misterului. Datorită întrebări i greșit puse, această derivă devine evidentă în cea de a doua parte a "Criticii
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ca să ne învingem tristețea. Credința într-o divinitate providențială întrupată în lumea de dincolo este ancestral ancorată în stratul magic și legată de imaginația consolatoare de a regăsi defunctul în lumea de dincolo. Au existat și există încă fără îndoială credincioși a căror speranță naivă într-un sprijin providențial insuflată încă din copilărie asigură pe tot parcursul vieții lor menținerea credinței în dogme, care merge pînă la acceptarea participării la ceremoiii la fel de stînjenitoare ca și orice alt uzaj convențional bazat pe
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pe miracole ar fi incontestabilă dacă contrazicînd imposibilul un picior, un braț sau măcar un deget mic tăiat ar începe să crească la loc). Din punctul de vedere al teologiei, grația ar fi un dar gratuit acordat exclusiv în urma rugăciunilor credincioșilor și a participării lor la ceremoniile folosite fapt istoric în toate sectele religioase animiste pînă în zilele noastre și consacrate nenumăratelor divinități care nu au existat în realitate niciodată. Dimptrivă, privit în raport cu misterul, din punct de vedere metafizic și simbolic
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]