13,997 matches
-
30th Street Studio B în New York City. Încorporând elemente ale formei de sonată din muzica clasică, Macero a editat și aranjat înregistrările lui Davis din ședință pentru a produce albumul. Marcând începutul perioadei sale "electrice", "" s-a fost privit de către criticii/jurnaliștii de muzică, drept prima lucrare fusion a lui Davis, urmată de o schimbare stilistică față de gen în lucrările sale precedente și concertele live Albumul a fost însă primit de controverse între criticii de muzică, în particular cei de muzică
In a Silent Way () [Corola-website/Science/327151_a_328480]
-
sale "electrice", "" s-a fost privit de către criticii/jurnaliștii de muzică, drept prima lucrare fusion a lui Davis, urmată de o schimbare stilistică față de gen în lucrările sale precedente și concertele live Albumul a fost însă primit de controverse între criticii de muzică, în particular cei de muzică jazz și rock, care erau împărțiți în reacțiile lor față de structura muzicală experimentale și abordarea electrinică. De la recepția sa inițială, albulum a fost privit de către fani și critici, drept unul dintre cele mai
In a Silent Way () [Corola-website/Science/327151_a_328480]
-
1965), care a ajuns în top. În timp ce albumul se prezenta comercial mai bine decât alte lucrări a lui Davis, reacția criticilor asupra albumului era împărțită. Încorporarea sa de instrumentație electronică și structură experimentală au fost surse de controverse extreme printer criticii de jazz. Conform "The New Rolling Stone Album Guide"(2004), procesul de înregistrare a lui Davis și editarea de studio a producătorului Teo Macero de înregistrări individuale în piese separate pentru album "părea aproape eretică după standardele jazz ". În cartea
In a Silent Way () [Corola-website/Science/327151_a_328480]
-
Davis și editarea de studio a producătorului Teo Macero de înregistrări individuale în piese separate pentru album "părea aproape eretică după standardele jazz ". În cartea sa"Running the Voodoo Down: The Electric Music of Miles Davis", Phil Freeman scrie că criticii de rock și jazz din timpul lansării albumului era înclinată înspre genurile lor respective, scriind "Criticii de rock au crezut că "In a Silent Way" sună precum unul rock, sau cel puțin a crezut Miles s-a legănat în acea
In a Silent Way () [Corola-website/Science/327151_a_328480]
-
album "părea aproape eretică după standardele jazz ". În cartea sa"Running the Voodoo Down: The Electric Music of Miles Davis", Phil Freeman scrie că criticii de rock și jazz din timpul lansării albumului era înclinată înspre genurile lor respective, scriind "Criticii de rock au crezut că "In a Silent Way" sună precum unul rock, sau cel puțin a crezut Miles s-a legănat în acea direcție, și practic s-au stropit cu bucurie. Criticii de jazz, în special cei care nu
In a Silent Way () [Corola-website/Science/327151_a_328480]
-
era înclinată înspre genurile lor respective, scriind "Criticii de rock au crezut că "In a Silent Way" sună precum unul rock, sau cel puțin a crezut Miles s-a legănat în acea direcție, și practic s-au stropit cu bucurie. Criticii de jazz, în special cei care nu au prea ascultat mult rock, au crezut deasemenea că sună precum unul rock, și astfel ei au reacțional mai puțin favorabil". Freeman continuă prin a exprima că ambele reacții au fost "înrădăcinate, cel
In a Silent Way () [Corola-website/Science/327151_a_328480]
-
puțin parțial, în paranoia critică despre locul său în lume", scriind că critica rock era în faza sa timpurie de existeță și și asemenea critici au găsit "reasigurarea" în a vedea albumul drept drept unul cu elemente rock psichedelice, în timp ce criticii de jazz critic s-au simțit "trădați" în mijlocul descreșterii popularității genului la acea perioadă. Cu toate că, Freeman a scris că "In a Silent Way" a fost distinct de ambele stiluri, atât de jazz cât și de rock la acel timp, declarând
In a Silent Way () [Corola-website/Science/327151_a_328480]
-
publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist, nuvela „Un om mare” a fost publicată în România abia în anul 1969, când a fost inclusă în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit de Editura pentru literatură din București. Criticul Alex. Ștefănescu a afirmat că nuvela lui Mircea Eliade are forma unei povestiri științifico-fantastice,<ref name="Ștefănescu 3/2003">Alex. Ștefănescu, „Mircea Eliade - Evadarea din timp”, în "România literară", anul XXXVI, nr. 3, 22-28 ianuarie 2003.</ref> fiind avansată la
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
el, ar fi abandonat-o pentru că mai mult le încurca. Cred și eu că le încurca!...”" Potrivit lui Alex Ștefănescu, autorul nu aprofundează această explicație, fiind interesat mai mult de situația pitorească decât de senzaționalismul științific. Analizând evoluția inginerului Eugen Cucoaneș, criticul literar Carmen Mușat considera că personajul abandonează Cultura și se reintegrează în Natură (traseu invers față de cel urmat de Dumitru din „O fotografie veche de 14 ani”), depășindu-și condiția de om în urma unui accident biologic straniu. Cucoaneș se transformă
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
care nu le mai primesc. Dispariția finală în mare (izvor al vieții) a lui Cucoaneș ar putea semnifica o cufundare în înțelepciunea primordială și eternă a Cosmosului și depășirea granițelor condiției umane. Analizând proza fantastică interbelică a lui Mircea Eliade, criticul Ov.S. Crohmălniceanu considera că autorul manifestă o pasiune eminesciană pentru marile mituri cosmogonice, având o intuiție a misterului și un dar al evocării care șterge frontiera ce desparte realitatea cotidiană de miraculos. „Literatura lui înfăptuiește o remarcabilă prospectare a lumii
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
eminesciană pentru marile mituri cosmogonice, având o intuiție a misterului și un dar al evocării care șterge frontiera ce desparte realitatea cotidiană de miraculos. „Literatura lui înfăptuiește o remarcabilă prospectare a lumii interioare, înspre acele zone-limită de ordin abisal”, concluzionează criticul. Academicianul Eugen Simion considera că această nuvelă este inspirată din mitul uriașilor existenți în mitologia românească precum Ochilă, Strâmbă-Lemne, Sfarmă-Piatră sau copiii care cresc într-o zi cât alții într-un an, apropiindu-se ca subiect de fantasticul anatomic cultivat
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
existenți în mitologia românească precum Ochilă, Strâmbă-Lemne, Sfarmă-Piatră sau copiii care cresc într-o zi cât alții într-un an, apropiindu-se ca subiect de fantasticul anatomic cultivat în perioada interbelică. În studiul său dedicat istoriei literaturii științifico-fantastice din România, criticul Florin Manolescu afirmă că „Un om mare” poate fi considerată o nuvelă S.F. ce instituie un mit: mitul uriașilor care ar fi existat în perioadele vechi ale istoriei și care ar fi dispărut în procesul de evoluție al omenirii. Criticul
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
criticul Florin Manolescu afirmă că „Un om mare” poate fi considerată o nuvelă S.F. ce instituie un mit: mitul uriașilor care ar fi existat în perioadele vechi ale istoriei și care ar fi dispărut în procesul de evoluție al omenirii. Criticul Matei Călinescu, cercetător al operei literare a lui Mircea Eliade, scria că această nuvelă i se pare pur și simplu extraordinară. Această nuvelă a constituit o sursă de inspirație și pentru alte scrieri. Mircea Eliade afirma că piesa de teatru
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
Cinematografiei. Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, considera "Întîlnirea" drept un film cu caracter politic și propagandistic al epocii comuniste, care descrie lupta comuniștilor în ilegalitate și în perioada cuceririi puterii. Analizând acest film, criticul Călin Căliman îl consideră „un suspans polițisto-lirico-psihologic” care se petrece într-un decor insolit, Delta înghețată care devine ea-însăși un „personaj” datorită imaginilor de efect ale operatorului Nicolae Girardi. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și
Întîlnirea () [Corola-website/Science/327206_a_328535]
-
în ilegalitate și în perioada cuceririi puterii. Analizând acest film, criticul Călin Căliman îl consideră „un suspans polițisto-lirico-psihologic” care se petrece într-un decor insolit, Delta înghețată care devine ea-însăși un „personaj” datorită imaginilor de efect ale operatorului Nicolae Girardi. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Un sculptor conduce, în decembrie 1943, desantul patriotic având misiunea de a captura un vapor cu armament destinat hitleriștilor. Când Siguranța își vâră propriul om în
Întîlnirea () [Corola-website/Science/327206_a_328535]
-
ales un panou de experți", din 16 judecători ce au votat albumul pe #24 din "Cele Mai Influente 25 de Albume Ambient Ale Tuturor Timpurilor" pentru revista "New Age Voice". În "A History of Rock Music: 1951-2000" (2003), istoricul și criticul de muzică Piero Scaruffi îl descrie ca "posibil capodopera fundamentală a muzicii new-age." Toate piesele sunt compuse de Constance Demby. Două din aceste părți au fost deja numite pentru compilația best-of "Light of This World" din 1987. Alte patru au
Novus Magnificat () [Corola-website/Science/327201_a_328530]
-
filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. La momentul lansării sale, filmul a fost considerat a fi unul „de actualitate”, fiind apreciat de critica de la premieră în termeni superlativi. Criticii de film au lăudat "„un recital de psihologie internă, făcută din peisaje mentale, priveliști de for interior, fraze scurte și tăceri prelungi”" (D.I. Suchianu), "„osmoza dintre documentar și ficțiune, pe care cineaștii, eliminând anumite linii de demarcație, își propun înainte de
Zile fierbinți () [Corola-website/Science/327204_a_328533]
-
scria că, prin acest film, Nicolaescu face „saltul de la filmul politic, la cel partinic”, înfierând unele defecte ale unor colaboratori precum „lipsa responsabilității, a bunului simț, a prostiei, a comodității” care se transformă în piedici puse în calea progresului tehnologic. Criticul lăuda "„autentica pasiune comunistă, secretul reușitei lui Sergiu Nicolaescu”". Eva Sârbu îl considera pe directorul Coman drept un „avocat al îndrăznelii creatoare și responsabile”. Au existat accente critice puține și timide, în principal în revista „Flacăra”. Unii critici (Călin Căliman
Zile fierbinți () [Corola-website/Science/327204_a_328533]
-
în revista „Flacăra”. Unii critici (Călin Căliman și E. Patriche) au remarcat că filmul are formă de reportaj, având un limbaj cinematografic sărac și fiind lipsit de substanță dramatică. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman afirma că filmul "Zile fierbinți" este „portretul unui director de șantier naval, un cinematograf tern, diluat în frazeologie, lipsit de substanță dramatică, altfel spus o experiență neconvingătoare”. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și
Zile fierbinți () [Corola-website/Science/327204_a_328533]
-
Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman afirma că filmul "Zile fierbinți" este „portretul unui director de șantier naval, un cinematograf tern, diluat în frazeologie, lipsit de substanță dramatică, altfel spus o experiență neconvingătoare”. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Viața personală a unui șef de șantier naval, identificat cu realizarea contracronometru a unei elice la nivelul tehnicii mondiale necesare celui mai mare mineralier românesc. Cu
Zile fierbinți () [Corola-website/Science/327204_a_328533]
-
supranaturale. Macaragiul interpretat de Sebastian Papaiani este sceptic că o piesă de câteva tone poate fi ridicată mai sus cu brațul macaralei. Coman apare și îi spune că se poate, iar piesa uriașă începe să se ridice, scenă comparată de criticul de film cu scena în care bătrânul Yoda, maestrul Jedi, ridică nava lui Luke Skywalker din mlaștină doar întinzând o mână către ea. Coman este văzut ca un fel de Dumnezeu către care vin muncitorii pentru a-i cere tot
Zile fierbinți () [Corola-website/Science/327204_a_328533]
-
care privește încruntat și apoi dispare în spatele scenei. Bătrânul care veghează cu îngrijorare și încruntare somnul tinerei legate poate fi timpul mitic, lumea veche, în timp ce fata tânără și frumoasă reprezintă spiritul, care nu poate fi niciodată legat de timpul istoric. Criticul Elena Bortă consideră că cele trei personaje principale ale piesei: Darius, Melania (care apare în spectacol cu mâinile legate și reprezintă spiritul) și bătrânul care ar reprezenta Tatăl, întruchipează „misterul teologiei trinitare” al religiei creștine. În această reprezentare, spiritul are
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
și discuția paralelă poate semnifica imposibilitatea comunicării între spiritul liber și omul mediocru, între omul superior care creează ceva și omul incapabil care vorbește la nesfârșit. Întâlnirea celor doi copii ar putea să aibă loc într-un viitor posibil fantastic. Criticul Alex. Ștefănescu consideră că Brânduș reușește să se impună în discuția cu fata căpitanului, Agripina, „dovedind, practic, că imaginația este superioară culturii”. Băiatul este privit de scriitor ca o ființă liberă, spontană și intuitivă, având un spirit superior față de cei
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
Agripina, „dovedind, practic, că imaginația este superioară culturii”. Băiatul este privit de scriitor ca o ființă liberă, spontană și intuitivă, având un spirit superior față de cei care și-au petrecut viața în biblioteci. Analizând proza fantastică a lui Mircea Eliade, criticul Ov.S. Crohmălniceanu considera că autorul manifestă o pasiune eminesciană pentru marile mituri cosmogonice, având o intuiție a misterului și un dar al evocării care șterge frontiera ce desparte realitatea cotidiană de miraculos. „Literatura lui înfăptuiește o remarcabilă prospectare a lumii
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
eminesciană pentru marile mituri cosmogonice, având o intuiție a misterului și un dar al evocării care șterge frontiera ce desparte realitatea cotidiană de miraculos. „Literatura lui înfăptuiește o remarcabilă prospectare a lumii interioare, înspre acele zone-limită de ordin abisal”, concluzionează criticul. Prozatorul este interesat de un fantastic de origine folclorică, ce încorporează elemente mitice și religioase. Academicianul Eugen Simion considera „Fata căpitanului” ca fiind o povestire admirabilă, situând-o în linia fantasticului folcloric, dezvoltat de autor mai întâi în nuvela "Domnișoara
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]