14,928 matches
-
numita Achiziția Louisianei, de la Franta, dublând teritoriul SUA. Pe plan extern, SUA se implica în războiul dintre Napoleon și Marea Britanie, ducând la un război împotriva britanicilor sub președintele James Madison. Experiența l-a făcut pe James Madison (1817-1825) să proclame Doctrina Monroe la 2 decembrie 1823, în care stipula că SUA nu se vor implica în conflicte europene și nici nu vor tolera tentativele de colonizare din partea puterilor europene în America. După creșterea economică de după Războiul din 1812, urmează dezvoltarea teritoriilor
Istoria Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/299867_a_301196]
-
cea a Germaniei naziste. Producția de echipamente militare era în continuă creștere, iar în anii antebelici economia sovietică a început să fie orientață tot mai pregnant spre producția militară. La începutul deceniului al patrulea, s-au pus bazele unei noi doctrine operaționale pentru Armata Roșie, iar în 1936 această nouă doctrină a fost promulgată sub forma regulamentelor militare. În 1941, forțele armate sovietice din raioanele vestice ale URSS-ului depășeau ușor numeric pe cele germane. Numărul total al trupelor sovietice din
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
continuă creștere, iar în anii antebelici economia sovietică a început să fie orientață tot mai pregnant spre producția militară. La începutul deceniului al patrulea, s-au pus bazele unei noi doctrine operaționale pentru Armata Roșie, iar în 1936 această nouă doctrină a fost promulgată sub forma regulamentelor militare. În 1941, forțele armate sovietice din raioanele vestice ale URSS-ului depășeau ușor numeric pe cele germane. Numărul total al trupelor sovietice din iunie 1941 era ceva mai mare de 5 milioane de
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
atacul nazist. Aceasta poate fi sursa argumentelor lui Viktor Suvorov. Stalin a refuzat să ordone mobilizarea generală a armatei. Totuși, în zona din spatele frontierei erau masate trupe sovietice foarte numeroase, dar aceste trupe erau vulnerabile ca urmare a schimbărilor în doctrina și tactica Armatei Roșii. În 1938, la insistențele generalului Pavlov, a fost introdusă o tactică de apărare liniară standard. Diviziile de infanterie, întărite cu subunități organice de tancuri, erau îngropate în zone puternic fortificate. A venit apoi înfrângerea Franței. Armata
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
Erou. Cauza principală a înfrângerii de proporții a Armatei Roșii în 1941 a fost atacul surpriză al germanilor pentru care sovieticii erau slab pregătiți. Armata germană era în 1941 cel mai bine antrenată și experimentată din lume. Germanii aveau o doctrină militară avansată și un moral foarte ridicat, după o serie de victorii obținute cu foarte puține pierderi. Prin contrast, forțele armate sovietice duceau lipsă de cadre de conducere competente, de pregătire corespunzătoare și de entuziasm. Cea mai mare parte a
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
purtând focoase termonucleare, constituiau un pericol iminent deoarece, având rază de acțiune medie (2000 km), erau capabile să lovească un număr mare de orașe americane foarte importante, precum Washington. Dintr-o dată, rachete sovietice puteau atinge teritoriul american, amenințând să discrediteze doctrina nucleară americană a represaliilor masive. Kennedy a anunțat că va ordona o "carantină" navală a Cubei, pentru a împiedica navele sovietice să mai transporte pe insulă armament, și a explicat faptul că SUA nu va mai tolera existența amplasamentelor de
Criza rachetelor cubaneze () [Corola-website/Science/299318_a_300647]
-
sau "O femeie blândă" (1876) -- o anchetă psihologică a motivelor pentru care soția unui cămătar avar comite gestul disperat de a se arunca de la fereastră cu o icoană în mână. "Jurnalul unui scriitor" capătă și un puternic caracter politic, avansând doctrina naționalist-ortodoxă a scriitorului, "pocivennicestvo", conform căreia intelighenția rusă trebuie să se întoarcă spre valorile strămoșești ale poporului. În contextul izbucnirii Războiului ruso-turc, Dostoievski militează pentru eliberarea popoarelor slave din Balcani și proclamă rolul mesianic al Rusiei de a elibera Constantinopolul
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
valorilor familiei se întâlnesc (câteodată chiar la același personaj) cu iubirea, regenerarea spirituală prin suferință, smerenia, solidaritatea față de cei aflați în nevoie. Dostoievski percepe umanismul însă strict prin intermediul religiei creștine. Se distanțează de filozofi precum Ludwig Feuerbach, cel care avansase doctrina unui Om-Dumnezeu (întreaga umanitate) care ar putea să ia locul tradiționalului Dumnezeu-Om. De altfel, Feuerbach este satirizat în romanul "Demonii" prin intermediul personajului Kirillov, care postulează « Dacă nu există Dumnezeu, atunci eu sunt Dumnezeu ». Concentrându-se mai mult pe umanitatea
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
știm decât că și-a părăsit slujba și trăiește, cu banii unei moșteniri modeste, într-o cameră « urâtă și infectă » de la periferia orașului Sankt Petersburg. Prima parte se remarcă prin stilul vituperant și zeflemitor cu care "omul din subterană" dezamorsează doctrina determinist-utopică a lui Nikolai Cernîșevski. Cernîșevski susținea că liberul arbitru nu există, iar legile științifice ghidează omenirea către un ideal al fericirii eterne. În opoziție cu aceste idei, protagonistul "subteranei" elogiază capacitatea omului de a se abate de la drumul rațiunii
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
1876 despre situația politică din Franța, Dostoievski afirmă: Tocmai din dorința de a reconcilia cele două clase sociale (al căror contrast părea mai evident chiar în Rusia decât în Franța) într-o « uniune universală întru numele lui Hristos », Dostoievski promovează doctrina "pocivennicestvo" ("почвенничество"), o sinteză a curentelor slavofile și occidentaliste, două expresii (cu toate că antagonice) ale aceluiași ideal rus de fraternitate și universalitate. Din curentul occidentalist, Dostoievski extrage ideea că Rusia trebuie să iasă din izolaționismul autoimpus, recunoașterea importanței istorice pe care
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
înainte de declanșarea atacului, au fost date ordine pentru mobilizarea parțială a rezerviștilor. În mod ironic, chemarea la arme a rezerviștilor s-a făcut mai ușor decât de obicei, aproape toți cei convocați aflându-se în sinagogi, sau în sânul familiei. Doctrina militară israeliană era bazată pe ideea că, dacă un atac arab este iminent, Israelul trebuie să lanseze un atac preventiv. Se presupunea că spionajul israelian avea să dea, în cel mai rău caz, un avertisment cu cel puțin 48 de
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
în declin, și devine unul din cei mai activi participanți la discuțiile în care se căuta realizarea unei unități între idealismul platonician și spiritualitatea creștină. Pico della Mirandola era însă un eclectic, datorită cunoștințelor sale vaste în domeniul misterelor antice, doctrinei pythagoreice, învățăturilor Sfântului Augustin și ale lui Toma de Aquino, precum și în urma studiului Kabbalei și Talmudului, întreprinde o încercare ambițioasă de armonizare a tuturor învățăturilor vremii sale sub egida creștinismului, un creștinism purificat, aprofundat și extins, al cărui exponent ar
Giovanni Pico della Mirandola () [Corola-website/Science/299375_a_300704]
-
cu o altă diluție, și sunt de calitate atât de slabă încât nu pot fi trase concluzii robuste în urma lor. Testele științifice (folosind metoda dublului orb, binecunoscută pentru probitatea ei) au arătat că tratamentele homeopatice au același efect cu placebo. Doctrina homeopată - legea similitudinii - recomandă un remediu care, ca substanță administrată în doză subponderală unui subiect sănătos, ar produce un set similar de simptome cu cele care se regăsesc la pacientul bolnav. Acest remediu este administrat uzual într-o concentrație extrem de
Homeopatie () [Corola-website/Science/299390_a_300719]
-
adevăruri absolute în cunoaștere și că de asemenea există o metodă sigură de a cunoaște. În antichitatea elenă s-a derivat din verbul ,dokein, care însemna a avea o opinie, a gândi, a imagina, cuvântul ,dogmata, prin care se semnifica doctrina prin care se diferenția o școală filozofică de alta.Termenul filozofic ,dogma, însemna opinie filozofică.În filozofia clasică dogma semnifica teoria filozofică admisă de o anumită școală; de exemplu dogma pitagorică. În perioada modernă dogmatism a manifestat filozoful francez René
Gnoseologie () [Corola-website/Science/299396_a_300725]
-
au reușit în perioada interbelică să își convingă camarazii să se folosească de lecțiile rezultate din războiul polono-sovietic, ei au ajuns la începutul celui de-al Doilea Război Mondial la comanda lor forțelor armate din exil. Războiul polono-sovietic a influențat doctrina militară poloneză, care pentru următorii 20 de ani a pus un accent deosebit pe mobilitatea unităților de elită de cavalerie. În 1943, într-o perioadă în care a doua conflagrație mondială era departe de a se fi încheiat, subiectul granițelor
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
(din limba latină "doctrina") înseamnă "o sumă de învățături" ori "instrucțiuni", principii de învățătură sau poziții, precum corpul de învățături în domeniul sistemelor credinței sau științelor. Cuvântul corespunzător din limba greacă este la baza etimologiei cuvântului catehism. Deseori, "doctrina" implică în mod special dogme
Doctrină () [Corola-website/Science/299462_a_300791]
-
(din limba latină "doctrina") înseamnă "o sumă de învățături" ori "instrucțiuni", principii de învățătură sau poziții, precum corpul de învățături în domeniul sistemelor credinței sau științelor. Cuvântul corespunzător din limba greacă este la baza etimologiei cuvântului catehism. Deseori, "doctrina" implică în mod special dogme religioase, așa cum sunt promulgate de biserică, dar nu numai. "Doctrina" se poate folosi și cu privire la un principiu de lege, în tradițiile dreptului comun, stabilite prin tradiții sau prin istoria unor decizii trecute, așa cum este doctrina
Doctrină () [Corola-website/Science/299462_a_300791]
-
învățătură sau poziții, precum corpul de învățături în domeniul sistemelor credinței sau științelor. Cuvântul corespunzător din limba greacă este la baza etimologiei cuvântului catehism. Deseori, "doctrina" implică în mod special dogme religioase, așa cum sunt promulgate de biserică, dar nu numai. "Doctrina" se poate folosi și cu privire la un principiu de lege, în tradițiile dreptului comun, stabilite prin tradiții sau prin istoria unor decizii trecute, așa cum este doctrina autoapărării. În domeniul politicii externe, o doctrină este un corp de axiome fundamentale pentru executarea
Doctrină () [Corola-website/Science/299462_a_300791]
-
doctrina" implică în mod special dogme religioase, așa cum sunt promulgate de biserică, dar nu numai. "Doctrina" se poate folosi și cu privire la un principiu de lege, în tradițiile dreptului comun, stabilite prin tradiții sau prin istoria unor decizii trecute, așa cum este doctrina autoapărării. În domeniul politicii externe, o doctrină este un corp de axiome fundamentale pentru executarea oricărei acțiuni în politica externă a unei națiuni. Termenul "doctrină" se aplică și în cazul stabilirii unor proceduri complexe în timp de război. Exemplul clasic
Doctrină () [Corola-website/Science/299462_a_300791]
-
așa cum sunt promulgate de biserică, dar nu numai. "Doctrina" se poate folosi și cu privire la un principiu de lege, în tradițiile dreptului comun, stabilite prin tradiții sau prin istoria unor decizii trecute, așa cum este doctrina autoapărării. În domeniul politicii externe, o doctrină este un corp de axiome fundamentale pentru executarea oricărei acțiuni în politica externă a unei națiuni. Termenul "doctrină" se aplică și în cazul stabilirii unor proceduri complexe în timp de război. Exemplul clasic este doctrina tactică prin care se stabilește
Doctrină () [Corola-website/Science/299462_a_300791]
-
în tradițiile dreptului comun, stabilite prin tradiții sau prin istoria unor decizii trecute, așa cum este doctrina autoapărării. În domeniul politicii externe, o doctrină este un corp de axiome fundamentale pentru executarea oricărei acțiuni în politica externă a unei națiuni. Termenul "doctrină" se aplică și în cazul stabilirii unor proceduri complexe în timp de război. Exemplul clasic este doctrina tactică prin care se stabilește un set standard de manevre, tipuri de trupe sau de arme pentru declanșarea unui atac sau pentru organizarea
Doctrină () [Corola-website/Science/299462_a_300791]
-
În domeniul politicii externe, o doctrină este un corp de axiome fundamentale pentru executarea oricărei acțiuni în politica externă a unei națiuni. Termenul "doctrină" se aplică și în cazul stabilirii unor proceduri complexe în timp de război. Exemplul clasic este doctrina tactică prin care se stabilește un set standard de manevre, tipuri de trupe sau de arme pentru declanșarea unui atac sau pentru organizarea apărării. Prin "doctrină" se înțelege și totalitatea principiilor unui anumit sistem de idei și de soluții din
Doctrină () [Corola-website/Science/299462_a_300791]
-
și în cazul stabilirii unor proceduri complexe în timp de război. Exemplul clasic este doctrina tactică prin care se stabilește un set standard de manevre, tipuri de trupe sau de arme pentru declanșarea unui atac sau pentru organizarea apărării. Prin "doctrină" se înțelege și totalitatea principiilor unui anumit sistem de idei și de soluții din domeniul politic.
Doctrină () [Corola-website/Science/299462_a_300791]
-
se află în exil, probabil în Anglia, la (Cambridge sau Oxford). În 1304 revine la Paris unde, în 1305, primește titlul de doctor în teologie. În 1307 este trimis la Köln, datorită implicării în alte controverse, de data aceasta cu privire la doctrina mariană, despre Sf. Fecioară Maria, mai precis despre Neprihănita Zămislire, soluționată definitiv la 1854, de către papa Pius al IX-lea (1844-1878). Scotus, moare la Köln, la 8 noiembrie 1308, probabil într-o epidemie de pestă/ciumă. Este înmormântat în biserica
John Duns Scot () [Corola-website/Science/299426_a_300755]
-
se poate ajunge la certitudinea absolută, după care sufletul uman este incoruptibil și nemuritor. Rațiunea poate furniza argumente în favoarea unei asemenea ipoteze, dar nu o poate demonstra cu preciziune. La fel ca și Toma de Aquino, Duns Scot adoptă o doctrină realistă, dar vederile lor diferă în special în problema percepției. Duns Scot admite că atât intelectul, cât și simțurile pot percepe și înțelege realitatea lucrurilor în mod direct și intuitiv. Toma de Aquino susținea că intelectul nu poate percepe direct
John Duns Scot () [Corola-website/Science/299426_a_300755]