14,797 matches
-
regretând că se mulțumise doar să-l întrebe pe băiat asupra hotărârii și nu decisese el în locul imprudenței juvenile. Iar mama, de când intrase în cameră, căzuse în genunchi, rugânduse cu lacrimi pure de iubire și durere șiroind pe față, la Dumnezeul neamului lor. Așa i-a găsit fiul. Iar fiul le-a povestit partea pe care ei nu o cunoșteau: cum Allah le-a auzit durerea și și-a trimis îngerul să le salveze fiul. Cum să închei (M-am ferit
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
în primul moment, deci la 1 ianuarie 2007, nu era cert că mai intra la 1 ianuarie 2008. Iar noi nu suntem Croația. Croația a avut întotdeauna prieteni importanți în Occident. V.A. : Întotdeauna mi-am zis că există un Dumnezeu al românilor pentru că în istoria ultimilor o sută de ani s-au întâmplat foarte multe rezolvări pozitive doar în ultimul moment. A.M.P. : Am avut mai multe noroace, într-adevăr : în 1918 și pe urmă acestea. Vorba lui Cioran, suntem
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
a înălțat în formă nepieritoare în scrisul lui, luând parte la toate suferințele războiului nostru, suferinți care l-au doborât, vă rugăm mult apreciată doamnă, să primiți din partea Sindicatului ziariștilor din Bucovina, cele mai adânci păreri de rău, întărindu-vă Dumnezeu în durerea negrăită ce o aveți. Ziariștii și scriitorii din Bucovina sunt așa de zdrobiți sufletește ca dvoastră. Dumneavoastră ați pierdut soțul, noi și întreaga suflare românească pe cel mai mare gânditor. Ne plecăm genunchii înaintea sicriului și vă trimitem
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
era titlul broșurii scrise de prof. Dimitrie Rusceac și realizată la Editura autorului, cu numeroase figuri în text, deosebit de utilă celor interesați. * Lumina, organ profesional al cantorilor bisericești din eparhia Bucovinei, având înscris pe frontispiciu conținutul psalm.145 „Cânta-voi Dumnezeului meu cât voi trăi”, reapare la Cernăuți la 28 octombrie 1938, director și redactor responsabil Onufrei Dobrea, redacția și administrația: strada C. Negruzzi nr.13 B, Cernăuți. Tiparul la Glasul Bucovinei. Lumina apărea ca o necesitate a apropierii ei de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
greutatea pe care o dădea Söderblom ideii de Urheber ca origine a noțiunii de Dumnezeu. Era și el printre acei care afirmau existența unui monoteism primordial, vădit de către studiile recente asupra religiilor «primitivilor». Numai că Söderblom socotea acest Urheber un Dumnezeu abstract, mai mult o noțiune turbure relevată ca o concepție nediferențiată a cauzalității, fără nici un raport cu religiozitatea și cultul concret al popoarelor primitive. Întemeindu-se pe studiul triburilor Arunta din Australia, Söderblom fatal trebuia să ajungă la afirmarea acestui
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
său pentru particularitățile concepțiilor iudaică și creștină asupra religiei și istoriei nu este atât de puternic pe cât cel pentru fenomenologia religiei (religionsfenomenologi). Dar nu este deloc atât de sigur că India și alte culturi asiatice sunt străine de ideile de Dumnezeu viu în istorie și întrupare. Discuțiile continuă. În prezent, orice îndeletnicire fertilă cu istoria religiilor trebuie să pornească de la o aprofundată luare de poziție față de marea și strălucita operă științifică a lui Eliade. Lucrări mai importante ale lui Mircea Eliade
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
selecționați și-au făcut necesitățile în gamelele din care mîncau. Apoi a început torturarea mea, să mănînc toate acele materii fecale. Striga Țurcanu batjocoritor: O viață întreagă ai mîncat căcat, acum să-l mănînci în fața noastră, ca să te vedem! Doamne Dumnezeule, chinul acela de atunci părea fără sfîrșit. Oare ce ar fi fost dacă toate aceste chinuri s-ar fi condensat numai pe parcursul a 24 de ore?! Iată de ce trăiesc acum supliciul păcatului împotriva lui Dumnezeu. Un glas de diavol îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
eseurilor din Prin alții spre sine, întorși acasă din lungă și grea robie? Să cînte și să se veselească? Cîtuși de puțin. După ce ajutorul vecinilor a fost respins de foarte de sus ("Nu se cuvine să zidiți împreună cu noi casa Dumnezeului nostru, ci numai noi singuri vom zidi"), Ezdra le vorbește alor săi pe tonul cel mai eugenic, mai rosenbergian ce poate fi. Pentru că israelienii au luat ca soții pe fiicele străinilor și s-a amestecat sămînța ce sfîntă cu popoarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
carte a lui Ezdra. De asemeni celor ce se întreabă de ce se numește învățătura lui Hristos "buna vestire", celor ce caută obîrșiile rasismului și celor pe care-i interesează prototipurile Birocrației". Hristos, cel care multiplică pîinea, vinul, peștii, este un Dumnezeu al bogăției, belșugului, al hranei și veseliei și unde se vede și se afirmă mai în plinătate ca la ospăț, printre puținele locuri unde omul se bucură "de bucuria altuia, ba și are nevoie de această bucurie: ospățul e cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
18 decembrie, care a spălat sîngele de pe străzi, a fost semn dumnezeiesc. Se mai spune că unii din oamenii acestui oraș, care uitaseră să își facă cruce, din acea dimineață au reînceput să se închine. Atunci Timișoara a avut un Dumnezeu al ei. Să păstrăm această memorie, a celor care au plătit cu viața setea de libertate și nu aceea girată de tresele unor generali asasini, care și astăzi se apără, invocînd huliganii și geamurile sparte din decembrie". Iar Traian Orban
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pe loc un dor nemaipomenit de frate-său. Dar când a des- cuiat grăbit ușa, surpriza a fost și mai mare. — Iosy ? ! — Cristi, prietene, și bărbatul elegant, în sacou și panta- loni negri, a sărit imediat să-l îmbrățișeze. — Iosif, Dumnezeule ! Dar tu nu trebuia să fii la Paris ? — Amice, așa găsești să mă întâmpini ? glumește el. — Ei, nu, nu... Doar că nu m- așteptam să te văd... — Păi, nici n-ai să mă mai vezi, Cristiane, sunt doar în trecere
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Operei. — Dacă te duci la Răcaru din nou, dragul meu Cristian, să știi că la mine nu mai ești bine- venit. Ori cu mine, ori cu Răcaru ! Să-ți fie clar ! și iese nervos din sală. — De ce i-ați spus, Dumnezeule ? sare Cristi la colegii lui, după câteva secunde. — Nu te-a dat nimeni de gol, îl liniștește Mia Braia, una dintre cele mai bune prietene pe care le avea la Conservator. Și toți dau din cap și murmură, confirmând că
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
meu, te-a lovit puțin norocul și acum dai lecții de viață ! Uită-te cum arunci banii pe fereastră ! Bani la care alții doar visează, bani din care ai putea pune deoparte și tu pentru o casă, pentru ceva palpabil, Dumnezeule ! Bani de care să ai când te-o ocoli șansa mai încolo, că doar roata vieții se învârte, nu trebuie să-ți spun eu asta ! Ai 23 de ani, Doamne, și cheltui ca un copil smintit. Pe artiști, cu actori
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o vedetă. — Ești doar gelos și invidios... — Gelos ? Invidios, ai înnebunit ? Nu crezi, tâmpitule, că mă bucur enorm pentru succesul tău ? Mai mult decât tine chiar. Crezi că-mi doresc să câștigi mai puțin sau să nu ai atâta faimă ? ! Dumnezeule ! Dar mă uit și te văd cum arunci totul pe fereastră, de parcă mâine n-ar exista, de parcă lumea toată se termină în câteva ore. — Mâine la fel de bine nu poate exista, mai știi ce cruntă poate fi soarta ? De când ai început
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nu mai umblăm în gașcă, doar noi. Și dacă ne-au recunoscut, și dacă nu, cu ușurință ne potrivim oricărei descrieri. — Aici ai dreptate, Sachi. — O lună, două, s-o lăsăm mai moale... — Ați înnebunit ? O lună ? Două ? ! Câteva zile, Dumnezeule, v-am spus că rezolv eu, ce mama mă-sii ! Și, surprinzător sau nu, după investigațiile poliției, după toate declarațiile celor implicați și ale martorilor, vinovații nu au fost niciodată găsiți și trași la răspundere. Au dispărut parcă de pe fața
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
îl prinde de mâini și îl trage până pe drum, pe pământ uscat și piatră, în timp ce Cristi urlă de parcă l-ar fi lovit trăsnetul. — Futu-i mama lui de picior ! — Care e ? — Stângul ! Glezna... Și Fernic îl pipăie. — Aaaaa, ia mâna, Dumnezeule ! Nu suport ! — Cred că ți-ai rupt glezna când ai căzut, dar în rest pari bine. La brațe ești bine, capul ? — Totul e-n regulă, m-am aruncat chiar înainte să se răstoarne, dacă nu era mlaștina asta, cădeam în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și nu vom simți nimic... Ah, da, și pielea ei albă, minunată, perfectă, ca laptele, la care visez acum, iar atunci probabil o voi vedea doar ca pe o bucată de carne pentru care nu voi simți nimic ? — De unde știi, Dumnezeule mare, dacă nu încerci ? De unde ? — Nu știu. Dar dacă ăsta-i doar un impuls de moment, dacă-i doar o simplă dorință trupească ? Atunci să termin această prietenie pentru ce ? Pentru o tăvăleală ? Nu am destule ? — Omule, dar tu o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nu mai avea putere să gândească vreun gest sau vreo vorbă. — Fernic, amice ! strigă la un ins care s-a apropiat de el, după ce l-a văzut zăcând în mijlocul unui parc de lângă Târgul Moșilor. Fernic, ce bine c-ai venit ! — Dumnezeule, domnișorule Cristian, s-a crucit Pribeagu când l-a găsit, arătând mai mult mort decât viu. Cu hainele-i pline de sânge și vomă, umflat la față de bătăi, cu pământ și mizerii în urechi, în păr, cu unghiile imense, negre
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să zbiere. Jidanule ! — Ah, mai nou îmi spui jidan ? — Scursură ! — Hai, spune tot ce-ai pe suflet, domnișorule Cristian, dă tot afară, căci știu că nici mintea și nici inima ta nu vorbesc acum, ci numai alcoolul, opiul și hașișurile. Dumnezeule, cum arăți, trebuie neapărat să te duc acasă, mi-e și frică să te las la vreun spital, să nu te recunoască vreunul, să vezi ce scan- dal pornește... — Ce spital, dragule ? Mă simt foarte bine, bâjbâie Cristi. — Știi în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
croitorul a avut trupul tău în minte când a cusut-o. — Și de unde știți, domnule Vasile, că nu veți simți la fel și pentru jazz, dacă îi veți lăsa puțin răgaz și veți avea puțină răbdare să-l înțelegeți ? — Jazz ? Dumnezeule, parcă jazzul s-a născut ieri și eu azi am căzut din cer în lume ! Domnilor, eu l-am ascultat pe Louis Armstrong chiar de la începuturi, din ’20, nu-mi pre- dicați mie vreo lecție despre muzică, căci vă veți
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cal ? Că nu m-am uitat și eu în stânga și-n dreapta ? Eu am studiat totul, dom- nilor, și dacă m-ar fi atras jazzul, m-aș fi apucat de el de la bun început. Nu acum, când e la modă. Dumnezeule, mer- geam prin țară în vacanțe și ascultam atâta folclor și lăută- rească, direct de la țigani, direct din hore, de la nunți și sărbători, iar dacă m- ar fi interesat genul, nu mai avea cu ce să se lanseze Maria lui
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
atunci când o veți lua pe panta aceea, și-o veți simți din prima clipă, țineți minte ce vă spun, n-o să se termine până nu veți fi ajuns la fundul sacului. Atunci să vă văd la fel de îndârjit ca și astăzi. — Dumnezeule, intervine din nou bătrânul, abia ați împli- nit treizeci de ani și sunteți printre cei mai iubiți, cu adevă- rat iubiți artiști din țara dumneavoastră. Deși poate vă pare c-a trecut o viață, sunteți încă fraged, ați definit un
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Mariane, ia-ți vioara ! Ridică-te și pune ceva pe tine. Jeane, ia-ți acordeonul. Jeane ! strigă la amicul său, care ațipise, înfofolit în pături, fără să apuce să-și mai dea jos bocancii. — Ah, nu mai dormim și noi ? Dumnezeule, e trecut de miezul nopții... N-auzi că mergem la răniți ? — Iară ? Nu putem merge mâine-dimineață ? Nici nu mi se mai mișcă degetele de oboseală. — Of, Jeane, Jeane, tot tu te plângi ? Unii dintre băieți nici nu vor apuca poate
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
poate te și toarnă dacă o enervezi, las-o. Hai să mănânci ceva, îi șoptește Fernic, care apare la masa celor doi prieteni. Nu acum, Ionele, lasă -mă ! Cu cine vorbești ? îl întreabă Maria Tănase. — Poftim ? Cu cine să vorbesc ? — Dumnezeule, Cristiane, îți pierzi mințile ! Vorbești cu Ionel ? ! Cu Fernic ? Cristi tace. — Fă ceva și salvează -te până n-o să ajungi un smintit, Cristiane. Din mahalale a reușit într-un târziu să se angajeze la câteva restaurante mai centrale, decente, dar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
din acestea ar putea fi și revelația, „iluminarea” propriului destin. Ce nu e În nici un caz „fatalitatea”, ci acea cale, pregătită numai pentru tine, unic de la Începutul până la sfârșitul lumii, și una din cele mai frumoase, mai poetice „definiții” ale Dumnezeului misticilor medievali este că El, deși poate cuprinde totul și totalitatea, este capabil de a ne vedea și urmări pe fiecare În parte, un mic și infim bob de nisip În enormul pustiu al universului. O cale ce este ea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]