14,500 matches
-
Parohia Catedralei a avut un inventar foarte bogat de bunuri mobile și imobile ce s-au adunat în timp de la binecredincioșii creștini din țară și din străinătate - cum a fost, spre exemplu, cazul soției generalului rus Soymonov, care a donat icoana cu Sfânta Treime, în cinstea și spre pomenirea soțului ei și ai camarazilor acestuia căzuți pe câmpurile de luptă în timpul războiului ruso-turc. Locaș de cult și de cultură, catedrala are onoarea de a primi corurile vocale „Cântarea Dunării” și „Lyra
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
a poveștii, Maria suflă peste mâinile Crăciunoaiei și acestea cresc la loc. Sărbătoarea Crăciunului este anunțată prin obiceiul copiilor de a merge cu colindul și cu Steaua, pentru a vesti Nașterea Mântuitorului. De asemenea, o veche tradiție este „mersul cu icoana”, un fel de colindat care se face de către preoții comunității locale cu icoana Nașterii Domnului, binecuvântându-se casele și creștinii. Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate, închinate Crăciunului și Anului Nou. Originea lor se pierde în vechimile istoriei poporului
Crăciun () [Corola-website/Science/296839_a_298168]
-
Crăciunului este anunțată prin obiceiul copiilor de a merge cu colindul și cu Steaua, pentru a vesti Nașterea Mântuitorului. De asemenea, o veche tradiție este „mersul cu icoana”, un fel de colindat care se face de către preoții comunității locale cu icoana Nașterii Domnului, binecuvântându-se casele și creștinii. Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate, închinate Crăciunului și Anului Nou. Originea lor se pierde în vechimile istoriei poporului român. Evocând momentul când, la nașterea lui Iisus, s-a ivit pe cer
Crăciun () [Corola-website/Science/296839_a_298168]
-
A doua perioadă, cea veche, cuprinde secolul al XVIII-lea. Aromâna devine singurul idiom romanic de est sud-dunărean care are o cultură scrisă. Din acest secol provin primele texte păstrate, cu alfabetul grecesc. Acestea sunt scurte: o inscripție pe o icoană atribuită unui ieromonah, Nectarie Tărpu, tradusă în greacă, albaneză și latină (1731), și o inscripție nedatată de pe așa-numitul „vas Simota”. În această perioadă, clerici din Moscopole, centru cultural aromânesc de seamă, creează o literatură cu caracter religios, dar și
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
este înzestrat cu picioare și aripi. Când iese din pădure, copacii se dau în lături, iar balaurul se ridică în nori. Are capacitatea de a înghiți și un copil și are șolzi de pește de mărimea unei palme. În multe icoane creștine Sf. Gheorghe este adeseori înfățișat călare, învingându-și sulița într-un balaur, uneori făcându-și apariția o tunară femeie, care urmărește de la mare distanță sângerosul război. În interpretare obișnuită se spune ca balaurul sau dragonul îl reprezintă atât pe
Balaur () [Corola-website/Science/296913_a_298242]
-
Satana, cât și pe Imperiul Român, femeia din fundal fiind nimeni alta decât Alexandra, soția împăratului Diocletian. Este spus că această legendă ar fi fost adusă pe tărâmurile europene de către cruciați. Cea mai veche reprezentare a acestei scene este o icoană din Capadochia, de la începutul secolului al XI-lea, iar cel mai vechi document care atestă această confruntare apare într-un text georgian din secolului al XI-lea. Potrivit povestirii, un balaur, dragon sau crocodil își făcuse culcuș deasupra izvorului ce
Balaur () [Corola-website/Science/296913_a_298242]
-
care va ieși, deși face bine stăpânului, este un trimis al Necuratului, iar după moartea omului, sufletul său îi va aparține diavolului. După credințele moldovenești, oul părăsit trebuie ținut la subțioară 9 zile într-o casă nelocuită, fără cruci sau icoane, iar după aceste zile , va ieși un pui mic și negru, însuși diavolul, care va îndeplini toate poruncile stăpânului. El va fi păstrat într-o sticlă, într-un borcan sau ""oale mici de marmoră sau pământ alb"" Tudor Pamfile, fiind
Spiriduș () [Corola-website/Science/298275_a_299604]
-
Chr. von Schmid, Istoria tânărului Enric de Aizenfels sau Modul cum învață un copil răpit din leagăn de către tâlhari a cunoaște pe Dumnezeu. Au urmat numeroase tălmăciri publicate în „Albina românească" timp de aproape opt ani și, câteodată, și în „Icoana lumei". Codrescu se îndreaptă cu precădere către scriitori obscuri ori mediocri, pe care nu totdeauna îi menționează. Rareori alege câte un nume ca Al. Dumas ori E. Scribe. Ca traducător, meritul său principal este de a fi dat, în 1853
Theodor Codrescu () [Corola-website/Science/298310_a_299639]
-
pământ, i se cuvine și azi, și creștinătatea toată i-o acordă cu bucurie. Bisericile zidite în cinstea lui sunt nenumărate; altarele închinate amintirii lui se găsesc atât în catedralele mărețe ale orașelor cât și în modestele bisericuțe de la sate. Icoana lui, prezentă în casele creștine, străjuiește de la loc de cinste fericirea familiilor, putem zice, pe întreg cuprinsul pământului. Sfântul Anton este sfântul universal, și această popularitate i-a adus-o tocmai faima minunilor sale. Sfântul Anton însă este și un
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
și se lăsă luat în brațe și dezmierdat de Anton, care, fericit la culme, îi spune cele mai dulci vorbe de iubire. Contele văzu și auzi totul și povesti și altora minunea aceasta. Iată pentru ce Sfântul Anton apare pe icoane cu Pruncul Isus în brațe. De la Padova, Sfântul Anton s-a coborât la Bassano, la Verona, și în alte locuri. Vizita lui la Bassano e vestită pentru că aici l-a îmblânzit pe tiranul Ezelin, care, din cel mai crud om
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
de toate zilele, ajutor în ocolirea ispitelor, ușurarea sufletelor, și o moarte creștinească. Dar Sfântul Anton nu e admirat numai în Padova, ci oriunde. Creștinii știu aceasta și, de aceea, aleargă bucuroși la bisericile închinate lui, îngenunchează înaintea statuetelor și icoanelor lui, ba mai mult, țin la loc de cinste în casele lor icoana Sfântului, căci știu că a te ruga Sfântului Anton și a fi ascultat e unul și același lucru. Iată un atribut care i se potrivește numai Sfântului
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
Dar Sfântul Anton nu e admirat numai în Padova, ci oriunde. Creștinii știu aceasta și, de aceea, aleargă bucuroși la bisericile închinate lui, îngenunchează înaintea statuetelor și icoanelor lui, ba mai mult, țin la loc de cinste în casele lor icoana Sfântului, căci știu că a te ruga Sfântului Anton și a fi ascultat e unul și același lucru. Iată un atribut care i se potrivește numai Sfântului Anton. I s-a dat acest nume pentru că, spre deosebire de alți sfinți, mângâie și
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
și bogații industriași protejați ai regimului, îl considerau pe Nicolae al II-lea responsabil de dezastru, printre altele și pentru că a trimis trupele și marina înarmate mai prost decât chiar adversarul "asiatic". Făcând bășcălie de știrea că țarul a trimis icoane trupelor demoralizate, pentru a le încuraja, generalul Dragomirov zicea că "japonezii ne bat cu mitralierele, dar nu contează, noi o să-i batem cu icoane." De altfel, în afară de a fi vinovat pentru că a implicat armata într-un război fără a o
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
marina înarmate mai prost decât chiar adversarul "asiatic". Făcând bășcălie de știrea că țarul a trimis icoane trupelor demoralizate, pentru a le încuraja, generalul Dragomirov zicea că "japonezii ne bat cu mitralierele, dar nu contează, noi o să-i batem cu icoane." De altfel, în afară de a fi vinovat pentru că a implicat armata într-un război fără a o fi pregătit în prealabil din punct de vedere material, regimul lui Nicolae al II-lea a săpat moralul soldaților implicându-i în acțiuni de
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
Darclée a cântat alături de tenorul Emilio de Marchi și baritonul Eugenio Giraldoni (marea ei iubire). Toată faima pe care și-o câștigase nu i-a alterat caracterul deosebit și, înainte să urce pe scenă obișnuia să aprindă o lumânare la icoana Maicii Domnului. Regele Carlos al Portugaliei, care-i trimetea adesea scrisori de dragoste, îi scria: “Dacă aș putea, te-aș păstra pentru mine și ți-aș cere mereu, mereu să cânți” sau “Admir artista, iubesc însă femeia”. Hariclea Darclée a
Hariclea Darclée () [Corola-website/Science/298389_a_299718]
-
1824, când a fost dezasamblată și mutată în satul hațegan Balomir; un fragment de coloană romană, provenită, potrivit tradiției locale, de la masa prestolului, îi marca poziționarea. Ușile împărătești, împodobite de „popa Simion Zugrav” din Pitești în anul 1777, și câteva icoane valoroase, purtând semnătura lui „Vasile Theodorovici, malăr, 1828”, au fost transferate la noul edificiu de zid, registrul prăznicarelor fusese mutat la Galați, iar friza profeților și cea a apostolilor la Șerel. În contextul marilor tulburări confesionale de la începutul secolului al
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
de stele / și Brumar miroase-a țuică și-a podgorii», cu «umbra zimbrului din fum de leaturi», în Țara, unde «horbote-au suflat pe zări de miere / mânăstiri de crin și de topaz», într-un profund patriotism, suntem întâmpinați de „icoane“ de Dac, aprinzându-și nestemata „în limpezimile zborului de săgeți“ («Dacul» - "ibid.," p. 73), de Descălecător, „pornind la vânătoare“ când soarele i s-a părut «un cap de zimbru» ("Descălecătorul" - "ibid"., p. 75), de Ctitor-de-Mânăstiri, de Tipăritor-de-Bucoavne, de Zidar-de-Argeș, de
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
în limpezimile zborului de săgeți“ («Dacul» - "ibid.," p. 73), de Descălecător, „pornind la vânătoare“ când soarele i s-a părut «un cap de zimbru» ("Descălecătorul" - "ibid"., p. 75), de Ctitor-de-Mânăstiri, de Tipăritor-de-Bucoavne, de Zidar-de-Argeș, de Cronicar, de Moț, ori de icoanele domnilor / „regilor“ fundamentali ai Daciei / Dacoromâniei Nord-Dunărene: Basarab, Țepeș, întruchipare a înaltului spirit justițiar valah peste ultima jumătate de mileniu (cf. "Țepeș" - "ibid"., p. 81), Ștefan cel Mare, Ioan Vodă, de icoanele sfinților-cărturari: Popa Ion Românu de Sâmpetru, Șincai, Mureșan
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
de Zidar-de-Argeș, de Cronicar, de Moț, ori de icoanele domnilor / „regilor“ fundamentali ai Daciei / Dacoromâniei Nord-Dunărene: Basarab, Țepeș, întruchipare a înaltului spirit justițiar valah peste ultima jumătate de mileniu (cf. "Țepeș" - "ibid"., p. 81), Ștefan cel Mare, Ioan Vodă, de icoanele sfinților-cărturari: Popa Ion Românu de Sâmpetru, Șincai, Mureșan (cf. "ibid", pp. 79 - 110). În ciclul al patrulea, cinci balade sunt dedicate mânăstirilor fundamentale dacoromânești din salba carpatin-cogaionică: Tismana, Cozia, Frăsinei, Arnota și Mânăstirea-dintr-un-Lemn. Autohtonismul gândirist a culminat în anul 1943
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
Atanasov și de cântăreții Ghena Dimitrova și Boris Hristov. Interpreții bulgari au devenit cunoscuți și în alte genuri muzicale, cum ar fi rock progresiv (FSB), electropop (Mira Aroyo) și jazz (Milcio Leviev). Artele vizuale religioase cuprind fresce, picturi murale și icoane, multe produse de școala artistică de la Tărnovo. Vladimir Dimitrov, Nikolai Diulgheroff și Christo sunt printre cei mai cunoscuți artiști moderni bulgari. Industria cinematografică este însă mai slabă: în 2010, în Bulgaria s-au produs doar trei filme de lung-metraj și
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
sărate și ocnele într-un circuit economic european. În sanatoriul de la Solca au poposit pentru tratament Ștefan Porumbescu, fiul lui Iraclie, fratele lui Ciprian, încă din anul deschiderii Institutului doctorului Poras; poetul Traian Demetrescu, în 1894 și 1895 (“Îmi răsare icoana senzitivului Traian Demetrescu, cu sufletul pe buze, în cele două veri petrecute acolo, hrănindu-și plămânii cu floare de brad, și tot murind”, scria Caton Teodorian, în 1910, după o călătorie prin Bucovina, făcută împreună cu Mihail Sadoveanu, Cincinat Pavelescu, A
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
aduc aminte de obiceiul de demult al fetelor și băieților care, în ziua lui Dragobete, se primeneau în haine curate, de sărbătoare și porneau cu voie bună spre pădure, pentru a culege ghiocei, viorele, tămăioasă, pe care le așezau la icoane și le foloseau la diverse farmece de dragoste. Înspre ora prânzului, fetele porneau în goană spre sat, fuga fiecăreia atrăgând după sine câte pe băiatul care le îndrăgea. După ce își prindea aleasa, băiatul îi fura o sărutare în văzul lumii
Dragobete () [Corola-website/Science/298169_a_299498]
-
puse în circulație de encomiile lui Sevastos Kymenitul este cel al omului providențial, alesul lui Dumnezeu, care este cuplat cu toposul refuzului alesului de a accepta onoarea. Un alt topos din scrierile lui Sevastos Kymenitul este cel al domnului ca icoană a lui Dumnezeu, enunțat anterior, în epoca carolingiană, sub forma principiului "rex imago Dei". Altul este "cezaropapismul", domnul Țării Românești fiind încadrat de panegirist în seria de figuri vechi-testamentare a lui Moise, Aaron, Solomon, alese de Dumnezeu atât drept conducători
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
multe regiuni ceremoniile religioase se desfășurau în limbi străine, se propovăduia pentru înălțare spirituală prin imagini, muzică, sculpturi, mozaicuri și arhitectură. Fiecare cultură și-a dezvoltat stiluri artistice, muzicale și literare proprii. Bisericile bizantine erau decorate cu mozaicuri murale și icoane. În mănăstirile europene, călugării petreceau multe ore copiind de mână cărțile, împodobind majusculele din texte și chenarele paginilor cu modele migăloase. Musulmanii se specializaseră în caligrafie și în ornamentarea clădirilor cu modele geometrice complicate. În Asia, budiștii pictau scene din
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
accesibile unui public mai larg, deoarece începuseră să fie scrise și în limbile locale, nu numai în latină. În Evul Mediu apar noi specii artistice: orfevrăria, obiectele de sticlă, miniaturile manuscriselor etc. Pictura medievală dobândește și dezvoltă modalități ca: fresca, icoanele, vitraliile. Muzica începe să dobândească, prin apariția notelor muzicale și a portativului, fundamentare teoretică. În cadrul Bisericii Catolice se dezvoltă muzica gregoriană, ca are ca origine muzica primilor creștini din Imperiul Roman de Apus. În paralel cu muzica religioasă, evoluează și
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]