15,766 matches
-
credință și supunere. O palmă pentru toți nobilii! În ce fel de lume trăim? Drepturi pentru prostime... Drepturi pentru muieri... Să mori de râs! Ar fi de râs dacă n-ar fi de plâns. Dacă mor, nevasta mea poate să moș tenească tot! Nu scrie și În Biblie că Dumnezeu a făcut feme ia din coasta lui Adam ? Ce pricepe o fiică a Evei din pământurile mele, din privilegiile și drepturile mele? O să și ia un iubit și o să se tolănească
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
puse lucrurile la cale astfel Încât amândoi să ajungă În această stare nefericită. Eglord aspirase dintotdeauna la dragostea fiicei nelegitime a lui Bertold. Fata era fermecătoare și dorită de toți. Mai mult, era și unicul copil al ducelui, care n-avea moș tenitori direcți, astfel că odată cu moartea acestuia, soțul ei s-ar fi putut apropia de tron. E drept, mai era și Conrad, fratele mai tânăr, dar nici el nu era căsătorit, deci n-avea moștenitori. „Să presupunem că Bertold moare
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
deja publicată la nu știu ce editură. Pentru a nu se repeta în cursul zilei, țăranul-muzeograf avea atârnat de gât un casetofon care reda explicațiile știute pe de rost, el arătând exponatele, doar mișcându-și buzele, după cum se derula banda. Era un moș sfătos, care deși lipsit de carte, știa multe și, pare-se suferise mult la viața lui. Pe un drum neasfaltat (pe bicicletă preferi un drum mai lung, dacă este în stare bună), luându- ne după spusele unor localnici am ajuns
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
putinică. Recipientul respectiv avea aproximativ trei căldări, adică vreo treizeci de litri. Era făcut din scândură, sub formă tronconică: baza mare jos și baza mică sus. Obiectul era prevăzut cu un capac de lemn, având în partea exterioară un mâner. Moș Butu a ridicat capacul de lemn și l-a pus jos. A introdus mâna în vas și a extras un calup de brânză. A așezat calupul de brânză, din care se scurgea un fel de zăr, de saramură, pe o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
douăsprezece porții perfect egale între ele. După ce a terminat ceea ce își propusese, mulțumit de felul în care îi reușise operațiunea aceasta de "fromager", a sunat adunarea: Măi fimeaie, măi copii, ia veniți aoați! Rând pe rând ne-am deplasat la moș Butu care, asemenea unui spițer cu experiență, introducea custura sub felia de telemea, o ridica și o depunea apoi, cu infinită atenție, pe felia noastră de pâine. Mama cu Bebi s-au prezentat ultimii în fața binefăcătorului. Fiecare dintre noi, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
telemea, o ridica și o depunea apoi, cu infinită atenție, pe felia noastră de pâine. Mama cu Bebi s-au prezentat ultimii în fața binefăcătorului. Fiecare dintre noi, când intra în posesia rației de telemea, spunea, invariabil, același text: Mulțumim frumos, moș Butu, bogdaproste! Mama era așa de bucuroasă și emoționată, încât i-au dat lacrimile și plângea cu sughițuri, nemaiputându-se stăpâni. Moș Butu, mulțumesc moș Butu, v-ați făcut pomană cu copiii mei, Dumnezeu să vă dea sănătate, bogdaproste, moș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
în fața binefăcătorului. Fiecare dintre noi, când intra în posesia rației de telemea, spunea, invariabil, același text: Mulțumim frumos, moș Butu, bogdaproste! Mama era așa de bucuroasă și emoționată, încât i-au dat lacrimile și plângea cu sughițuri, nemaiputându-se stăpâni. Moș Butu, mulțumesc moș Butu, v-ați făcut pomană cu copiii mei, Dumnezeu să vă dea sănătate, bogdaproste, moș Butu! Ia mai taci, măi fimeaie, ia mai taci! Ești vădană cu șase copii, ce Dumnezeu!! Gata, lasă, hai, nu mai plânge! Du
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
dintre noi, când intra în posesia rației de telemea, spunea, invariabil, același text: Mulțumim frumos, moș Butu, bogdaproste! Mama era așa de bucuroasă și emoționată, încât i-au dat lacrimile și plângea cu sughițuri, nemaiputându-se stăpâni. Moș Butu, mulțumesc moș Butu, v-ați făcut pomană cu copiii mei, Dumnezeu să vă dea sănătate, bogdaproste, moș Butu! Ia mai taci, măi fimeaie, ia mai taci! Ești vădană cu șase copii, ce Dumnezeu!! Gata, lasă, hai, nu mai plânge! Du-te la copiii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
moș Butu, bogdaproste! Mama era așa de bucuroasă și emoționată, încât i-au dat lacrimile și plângea cu sughițuri, nemaiputându-se stăpâni. Moș Butu, mulțumesc moș Butu, v-ați făcut pomană cu copiii mei, Dumnezeu să vă dea sănătate, bogdaproste, moș Butu! Ia mai taci, măi fimeaie, ia mai taci! Ești vădană cu șase copii, ce Dumnezeu!! Gata, lasă, hai, nu mai plânge! Du-te la copiii tăi, du-te, du-te! Pâinea și telemeaua de oaie ne-au întremat. Am băut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Titi, hai să-ți arăt un animal mare și frumos. Vino! Am cotit pe o alee și, după vreo 20 de metri, ne-am oprit în fața unui grilaj la fel ca celelalte. Ia spune, Titi, cum se numește vietatea asta? Moș Martin, Silvica. Bravo, Titicuță! Ai ghicit. Într-unul din colțurile cele mai întunecoase ale grotei sale construite din piatră și ciment, culcat pe burtă, se afla un exemplar minunat de urs brun-roșcat. Întins fiind, de la cap al coadă avea vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ordonat încetarea supravegherii "obiectivului", întrucât nu prezenta absolut nicio importanță din punct de vedere strategic. Așa că pleoapa "consumatorului de miere de albine" a revenit la poziția inițială, adică aceea pe care o avem de obicei, după vizita nocturnă a lui Moș Ene. Moș Martin continua să rămână mai departe tăcut și impasibil la zgomotele din jur, filozofând la chestiuni asupra cărora mintea omenească nu s-ar fi putut pronunța cu exactitate. Dar povestea acestui mamifer carpatin nu este de natură să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
supravegherii "obiectivului", întrucât nu prezenta absolut nicio importanță din punct de vedere strategic. Așa că pleoapa "consumatorului de miere de albine" a revenit la poziția inițială, adică aceea pe care o avem de obicei, după vizita nocturnă a lui Moș Ene. Moș Martin continua să rămână mai departe tăcut și impasibil la zgomotele din jur, filozofând la chestiuni asupra cărora mintea omenească nu s-ar fi putut pronunța cu exactitate. Dar povestea acestui mamifer carpatin nu este de natură să creeze bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și tremurânzi, asta înseamnă pentru mine a te ruga." (Claude Debussy) 1. TIMIȘOARA O RĂSCRUCE ISTORICĂ După un ospăț "à la Lucullus", constituit dintr-o felie de pâine și o bucățică de brânză de oaie, oferită cu multă parcimonie de moș Butu, din rezervele sale pentru "zile negre", am băut câte o gură de apă și ne-am culcușit fiecare la locul lui. Telemeaua fusese, într-adevăr, deosebit de gustoasă: o surpriză plăcută. Țineam bucățica în mână. Organul vizual o analiza cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nu a putut mânca nimic. Cu anevoie a înghițit puțină apă. Atât. Stătea ghemuită pe un cojocel și gemea stins cu ușoare tremurături ale corpului îmbătrânit și îmbolnăvit. Era atât de micuță, încât nici nu se zărea din spatele putinicii lui moș Butu. Suferea cumplit. Era suferința omului bătrân, smuls cu brutalitate de la casa lui, de la obiceiurile lui, de la ritmul lui existențial, de la tihna și viața lui diurnă. Țile stătea în genunchi în fața babicăi, pe care se vedea cât de mult o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de suferințele mereu mai mari și de perspectiva din ce în ce mai nemiloasă a plecării ei pe drumul fără întoarcere. Stătea acolo, o mogâldeață așezată pe cojocelul de oaie, lângă putinica din lemn de brad, scoțând la intervale rare niște gemete abia perceptibile. Moș Butu, asemenea lui Priam, îndureratul patriarh al Troiei, își vedea atacată și el mica lui cetate, dar, la fel ca cel dintâi, asista neputincios și resemnat la atacurile persistente și tot mai violente ale cuceritorilor, fără a le putea face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cel dintâi, asista neputincios și resemnat la atacurile persistente și tot mai violente ale cuceritorilor, fără a le putea face față, așteptând, cu demnitate, cu măreție și stoicism, deznodământul întâmplărilor prin care i-a fost dat să treacă familiei sale. Moș Butu era încă un om "verde". Avea umerii largi, pieptul puternic, de luptător antrenat, un cap frumos cu părul creț, pe jumătate încărunțit, avea niște ochi căprui calzi și o privire inteligentă și pătrunzătoare. Purta o mustăcioară tușinată, asortată perfect
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de vântul și ploile nesfârșitelor sezoane de transhumantă. Căci se trăgea din neam de oieri, asemenea multor macedoneni, pentru care oieritul constituia activitatea preponderentă. Mama și Mircea s-au oprit în fața lui: Ți iasti măi fimiaie, ți-ai vinit aoați? Moș Butu, ați văzut că au fost niște prieteni și că ne-au lăsat ceva de-ale gurii, cât au putut și ei. Vă rugăm să primiți din partea noastră puținul acesta pe care vi-l oferim din toată inima, pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
să primiți din partea noastră puținul acesta pe care vi-l oferim din toată inima, pentru a ne bucura împreună de roadele cele pământești. Du-ti, du-ti, mă fimiaie, că tu ești singură și vădană și ai șase copii... Ascultă, moș Butu! Eu am primit aceste bunuri în dar, de la niște buni creștini. Așadar, obligați suntem să facem întocmai cum le-a poruncit Iisus Hristos ucenicilor săi apostoli: În dar ați luat, în dar să dați. (Matei 10:8). Fie numele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Așadar, obligați suntem să facem întocmai cum le-a poruncit Iisus Hristos ucenicilor săi apostoli: În dar ați luat, în dar să dați. (Matei 10:8). Fie numele Domnului binecuvântat. Amin. La replica mamei, formulată strict în temeiul canoanelor biblice, moș Butu, care nu știa prea bine românește, dar nici nu voia s-o supere pe mama, care stătea cu Mircea în fața lui, a stat o clipă meditând, apoi, mânat de cine știe ce resorturi interne sau pârghii raționale, a capitulat acceptând oferta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
o supere pe mama, care stătea cu Mircea în fața lui, a stat o clipă meditând, apoi, mânat de cine știe ce resorturi interne sau pârghii raționale, a capitulat acceptând oferta mamei. Bini, bini, măi fimeaie, pune-le aoați. Mulțumesc. Să fiți sănătoși, moș Butu. Luându-1 pe Mircea de mână, au revenit în partea noastră a vagonului, reluându-și fiecare locul său, pentru un moment de tăcere meditativă. Vasăzică, așa stăteau lucrurile... Oare unde o fi Bărăganul ăsta?? În tot locul stăpânirii Lui binecuvintează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Mama a sesizat rapid starea mea critică și dintr-un salt a fost lângă mine. Titi, Titi, ce ai, Titi? Titiii! Moare Titi! Moare Titi! Ajutooor! Ajutooor! Mama era pierdută, răvășită. Udă-1 cu apă, măi fimeai, apă, apă! a strigat moș Butu spre mama. În cea mai mare viteză, Mircea i-a întins mamei sticla, iar stropii de apă căzuți pe față m-au readus din starea de leșin. Titi, ce-ai pățit, Titi? Titicuță, dragul meu! M-a ridicat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
scară pe trepte de înălțimi și vârste de la mama în jos. Stăteam aliniați, drepți, în fața lui. Ne-a numărat, ne-a examinat cu privirea lui boccie, apoi ne-a ordonat: Treceți la locul vostru! Acum voi, familia Butu, aliniați-vă! Moș Butu a ieșit primul la interval, urmat de soție și de copii. Ultimul era Țile, care o ținea în brațe pe bunica lui. Ce are, mă? Ce-o ții în brațe? Ai? E bolnavă, domnule milițian. E bătrână și bolnavă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Nu ezita niciun moment în luarea unei hotărâri: judecățile lui erau limpezi, clare și drepte. Nu suporta amânări sau tergiversări inutile, ori decizii nedrepte. Era un "censor morum" critic al moravurilor autentic și inegalabil. De fapt, ceea ce-l diferenția pe moș Butu de noi, în ceea ce privește bunurile materiale, erau câteva perne și doage (cuverturi) în plus, alături de binecunoscutul recipient din lemn cu telemea de oaie. Atât. În rest, aceeași sărăcie lucie ca a noastră. Ambele familii părăsiserăm vagonul și acum așteptam cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
liane târâtoare de dimensiuni liliputane, dar care amortizau, oarecum, asperitățile terenului. Apoi, mașina a încetinit și s-a oprit. Șoferul a coborât și a dat drumul oblonului din spate. Milițianul a venit și el în spatele mașinii. Familia Butu coboară. Executarea! Moș Butu a coborât primul. Însă operațiunea nu a fost tocmai reușită. A sărit din mașină, dar s-a dezechilibrat și, la contactul cu solul, s-a prăvălit într-o rână, iar căciula i s-a rostogolit cât colo. A fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a fost tocmai reușită. A sărit din mașină, dar s-a dezechilibrat și, la contactul cu solul, s-a prăvălit într-o rână, iar căciula i s-a rostogolit cât colo. A fost penibil. Câteva clipe am rămas fără grai. Moș Butu se fâstâcise de tot, jenat și rușinat. Stătea în fund complet amețit, neștiind ce s-a întâmplat cu el. La o privire superficială, dar cu totul condamnabilă, l-ai fi putut lua drept unul dintre indivizii azvârliți noaptea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]