15,053 matches
-
crispat, stacojiu... Se răstește: Ce-mi stați ca niște curci plouate?! Ați aflat și... și v-a căzut nasul în gură! Mă întreb și eu, ca prostu' fie-mi iertată obrăznicia -, replică Stanciu, unde o fi căzut nasul Măriei tale? Nasul meu?! Cred că l-am și pierdut, spune Ștefan cu o voce obosită, răgușită. Ne hăituiesc ca pe fiare... Grăiește, Radule! Radu Gangur, legat cu feși la cap, la umăr, răsuflă greu, cu glas sugrumat: Tatarii, în hoardă, s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o fi! Pe viață și pe moarte! Dumnezeu să ne ierte! Iată ce vom face! Și totuși, am avut noroc cu tatarii! Boierii, nedumeriți, se uită unii la alții. Ce noroc o mai fi și aista? bombăne Stanciu pufăind pe nas. Îți arde a șugui? Ce fel de om ești? De unde știi că-s om? surâde Ștefan. Mulți spun c-aș fi diavol. Așa o fi... Acu... acu, o să fac pe dracu-n patru să le dovedesc că au dreptate: chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
gălăgioși... Vodă Ștefan, intră șchiopătând, înghesuit, sufocat de cei dragi, în cămeșoaie cum au sărit din pat: Doamna Maria lipită de el; Olena înghiontindu-se cu Petru pentru a cuceri o bucată cât mai mare din tăicuță; Sora, suflându-și nasul într-o pestelcă; și Țamblac, cu restul. Lacrimi, suspine, smiorcăieli de fericire... Ștefan trage mult aer în piept, o strânge pe după umeri pe Maria, mângâie creștetul Olenei, iar Petru i s-a și cocoțat în spinare... Ștefan privește în jur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
atât de mult s-a scumpit sângele moldovenesc ce-a vărsat, încât nu se află îndestul aur cu care să răscumpere capul fiului prea iubit!" așa a grăit Ștefan Vodă către solul fericit că a scăpat singur, ciumpăvit, numai cu nasul tăiat, adaugă Duma. Și, punându-i tot aurul în brațe, l-o lepădat peste Nistru, să meargă să povestească stăpânului ce grozăvie i-au văzut ochii. "Și... și să mai pohtească și altă dată, de nu s-a săturat!" a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bun bâlciul aista murdar?! se aprinde Ștefan. Dintr-un foc, împușcă mai mulți iepuri odată: zdrobește Împărăția otomană, jucându-se de-a războiul, încununându-se "Salvator al Creștinătății", lovește într-o Moldovă ce-i sta ca spinul în ochi, scurtează nasul "moldoveanului obraznic", ce-l înțeapă mai abitir ca săgeata ceea buclucașă, și, nu în ultimul rând -, dă socoteală de aurul Papii, pe care Dumnezeu știe cum l-a tocat, că prin lupte cu turcii, nu s-a prea văzut... Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
poiană cu mesteceni pe Valea Voronețului... "Voronețul să fie! "Mănăstirea Voronețului"!" Și dacă Voronețul va fi o bisericuță pe măsura umilinței noastre... în inimile noastre ea va fi catedrala neamului românesc! Nu se aude decât smiorcăitul Sihastrului ce-și suflă nasul în oblojala pregătită pentru piciorul Domnului. Daniil tușește, își drege glasul: De m-ai hărăzit, apoi... spovedește-te! Ce înseamnă "Moldova" pentru Ștefan Vodă? Ștefan se codește, își freacă fruntea și, în cele din urmă, rostește: Știu eu?... Poate... poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sunt eu!" De aceea suntem și răspunzători: "Eu am ales! Eu am greșit! Eu răspund! Eu plătesc!" Fiule, îl sfătuiește Daniil, resemnat, părintește, te răzvrătești împotriva Cerului... Îți vinzi "Veșnicia"! Nu te temi că te bate Dumnezeu? Ștefan pufnește pe nas: M-a și bătut. Că mult îmi pasă mie de "Veșnicie"! Am vândut-o! De mult am vândut-o... Vorbești cu păcat, de te răzvrătești împotriva ei. Totdeauna Soarta ți-a fost prielnică, amintește-ți de Podul Înalt... "Podu-n sus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bun rămas... Și pleacă încet șchiopătând... Daniil, în prag, își mai șterge o lacrimă furișată printre crețuri și strigă: Să te întorci sănătos, Ștefan al Moldovei! Fâlfâie de bun-rămas... Ușa deschisă scârțâie... Apoi, un galop... Și ciocârlia... Daniil își suflă nasul în cârpa de oblojeală. Se lipește cu spatele de ușa dată de perete și rămâne așa, un răstimp, cu ochii pierduți în gol... Ce noapte... Ce noapte, șoptește el, dar brusc, se smulge. La muncă sihastre! Altarul n-așteaptă! La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Scoală-te, leneșule!”, îi strigă ea din bucătărie; constatând însă că bărbatul nu se grăbește să-i dea ascultare, se duce, bine dispusă, în dormitorul cufundat în semiobscuritate - ferestrele rămăseseră acoperite de perdele -, îl apucă și-l trage zdravăn de nas: „Scoală-te odată!”. Abia atunci își dă seama că omul ei e mort... * Cred că prin clasa a VII-a (se trecuse deja la numerotarea sovietică a claselor), în marea curte a școlii, vreme de câteva luni, în pauze și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
personaj patruped: un motan al nimănui, deja bătrân, dar încă viguros, trecut prin multe, hârșit de viață, cum se spune, hărtănit de dure experiențe, necăjit dar demn. Nu arăta prea bine, firește, dar se mulțumea cu puțin, își știa lungul nasului, nu emitea pretenții frivole (să fie lăsat în casă, alintat, mângâiat etc.). Avea, cu alte cuvinte, mult bun-simț, dovedea o sobrietate, o disciplină aproape câinește. Fără îndoială, era o personalitate în lumea lui motănească (ca și în lumea mea). Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
am permis s-o privesc niciodată, nici măcar când era o biată și neajutorată debutantă. Dimpotrivă, pe atunci am încercat să-i insuflu curaj, să-i ridic moralul. Acum, ar fi trebuit să urc mult și bine până să ajung la nasul ei. Dar oare este normal să te uiți de sus la cineva doar pentru că tu ai o opinie politică, iar el alta? Și chiar dacă s-ar dovedi că opinia ta, și nu a lui, este cea justă, nu e deloc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
zicând: - Dar știu că ai luat câte ceva cu tine, nu glumă! Case, odăi, străzi, biserici, teatre, stadioane, ținuturi! - Spații... - Spații!?! - Spații ocrotitoare, explică noul venit, cu modestia cuvenită, smerit. - Dar cu fumul ăsta ce-i?!, se răstește, scandalizat, strâmbând din nas, reprezentantul autorității. Poluarea paradisului este interzisă prin lege! - E fumul focurilor de toamnă, de prin curți, care-mi plăceau așa de mult, bâiguie, intimidat, pasagerul ajuns la destinație. „Bagajele” reprezintă clipele fericite și spațiile faste - drumul cu căruța de la Bistrița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
̀ nainte acest autor, pe care constat că foarte multă lume ezită sau se târguiește sau nu admite cu ușurință să fie pus în plan egal cu Eminescu. Eminescu este marele nostru Eminescu, binențeles, dar lumea întotdeauna se strâmbă din nas când este vorba de alăturarea lor, care este legitimă. Nu vreau să spun, Doamne ferește, că ar fi Caragiale mai mare decât Eminescu ! Este absurd și repet : la gradul genialității acesteia n-are sens să faci măsurători. Și binomul acesta este
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
trei vânturi”. Distanța parcursă de el pe jos era de trei kilometri și trecuse și prin apa Buzăului. La începutul verii l-am văzut pe bunicu, venind la noi, cu un băț în mână, și cu niște ochelari groși pe nas. Nu ne venea să credem. Tata i-a dat niște bani, monede diferite de metal și l-a întrebat câți bani are în mână. Abia după ce bunicul i-a înnumărat în fața noastră, am fost convinși că în adevăr și-a
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
atunci, i-a răspuns: „Ce-ți trebuie învelitoare, că doar casa e învelită”. La acest răspuns unchiul Ion i-a zis „Fă țață, parcă nu erai așa de proastă, cum îmi spui mie că-i acoperită casa?!. Vorbea puțin pe nas. . . Și unchiul Ion și soția sa Maria erau foarte primitori și darnici. În drumurile mele, am fost de foarte multe ori găzduit și hrănit de ei în casa lor. După 23 august 1944 am stat multe ore împreună cu unchiul Ion
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
medicală am trecut-o ușor, dar la verificarea aptitudinilor muzicale, preotul profesor Gheorghe Marinescu, absolvent al Conservatorului din Viena, m-a verificat îndelung și cu greu mi-a dat aprobare. Nu știam să cânt. Am cântat emoționat, cu frică, „pe nas”. Proba scrisă la aritmetică m-a făcut „celebru”. A mai copiat și un alt candidat rezolvarea dată de mine, dar supraveghetorii au observat și au consemnat faptul că „concurentul N.N. a copiat la teza de aritmetică”, dela . . .. La limba romînă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
opt ani mai „mare” ca mine, o ploaie torențială ne-a obligat să ne adăpostim amândoi sub o rogojină. Tot la paza bostănăriei cu unchiul Constantin, a venit un copilaș mai mic decât mine, desculț, murdar, cu semne clare că nasul îi făcea inundații până peste buza de sus a gurii, și ne-a cerut un pepene ca să mănânce. Unchiul s-a dus în bostănărie și a adus un pepene mic și i l-a arătat și l-a întrebat dacă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și face din respectarea acestei porunci, binecuvântarea de „a trăi ani mulți și fericiți pe pământ”. Mămica era o femeie mică de statură, subțire la trup, chiar slabă. Era însă energică și foarte puternică. Avea ochii mari, negri, fața ovală, nasul drept, fin. Fruntea ei arăta înțelepciune. Părul era negru, bogat. Și-l purta împletit în două cozi, din care-și făcea coc. Tot timpul umbla îmbrobodită. N- am văzut-o niciodată înbrăcată decât în haine lungi. Totdeauna era îmbrobodită cu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
în mâini și cu lacrimi în ochi, la poarta curții casei parohiale. M-a întâmpinat același Gheorghe Miron și, nepăsător, indiferent ca o bandă de magnetofon mi-a spus că Cristina nu este acasă, și mi-a închis ușa în nas. Mi s-au întunecat ochii, mi s-a încețoșat mintea, mi-au înțepenit picioarele. Nu știu ce i-am spus mamei care aștepta la poartă. Nu știu cum arătam. A fost singura dată când am văzut-o pe mama descumpănită. „Ai ciorilor mai sânt
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
tineri, ne puși la ham. Iarna nu-i scotea din grajd decât atunci când îi ducea la apă la o fântână din afara satului, singura fântână cu apă bună de băut. Caii nu erau învățați nici la călărie. Tata îi ducea „de nas”, de căpăstru. Într- o primăvară, după ce i-a adăpat, caii au început să se joace unul cu celălat, să sară în două picioare și să fugă. Tata ținea de căpestre, caii fugeau din ce în ce mai tare, fugea și tata, dus pe sus
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
în cămăși verzi, la care propunere, tata i-a răspuns în stilul lui caracteristic. „Crezi că dacă ți-ai vopsit izmenele în verde ești legionar”? Râzând de felul în care cânta la biserică un dascăl, îl îngâna tata cântând pe nas: „Sfinților pițigoi, rugați-vă pentru noi, doi câte doi”. Râdea de negustorii greci din Brăila povestind: „Un negustor grec și-a cumpărat o capră cu lapte și mergea pe stradă cu capra și striga în gura mare că vinde lapte
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
din Dobrogea. Era inteligent, cu o foarte bună memorie, silitor și extrem de disciplinat. Era mai în vîrstă decît noi, colegii lui. Înainte de a veni la seminar făcuse două clase la școala de cântăreți bisericești. Într-o după amiază, îmi curgea nasul de guturai, mi- am suflat nasul între degete, (nu în batistă) și ceea ce a rezultat am aruncat în scuipătoarea care era în colțul clasei. Colegul Vasile Bălan mi-a făcut observație și mie mi s-a părut că n-ar
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
foarte bună memorie, silitor și extrem de disciplinat. Era mai în vîrstă decît noi, colegii lui. Înainte de a veni la seminar făcuse două clase la școala de cântăreți bisericești. Într-o după amiază, îmi curgea nasul de guturai, mi- am suflat nasul între degete, (nu în batistă) și ceea ce a rezultat am aruncat în scuipătoarea care era în colțul clasei. Colegul Vasile Bălan mi-a făcut observație și mie mi s-a părut că n-ar fi trebuit să-mi facă el
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mai sărac decât mine, . . un coleg de armată, venit de la Brăila, odată cu mine, Constantin Bădeliță, m-a luat în râs, m-a umilit, m-a jignit înjurându-mă, și pentru că nu i-am răspuns, mi-a dat cu degetul peste nas și m-a întrebat: „Ce mă, nu-ți convine”? Era un tânăr bine făcut, mai înalt. Mi-au dat lacrimi în ochi și l-am lovit peste față. M-a lovit și el și bătaia dintre noi a luat proporții
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
cărți care amenințau liniștea imperiului roșu. Eu nu știam mai nimic despre Troțki, numai lucruri generale. Citind ce scrisese el despre cultură, de exemplu, când propunea transformarea bisericilor în săli de cinema, mă surprinsese, făcându-mă să-i râd în nas lui René. Mi-a dat dreptate, adăugând sarcastic că semăn exact cu tatăl lui, Lionel. Una din cărțile citite în acel timp a fost și Limba și tăcerea a lui George Steiner. Îmi plăcuseră eseul despre Kafka și altele. Era
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]