14,154 matches
-
Vitellius, se opri în spatele lui și îi strânse părul într-o coadă, cirrus, așa cum obișnuiau să facă gladiatorii care înfruntau Moartea. — E al tău, zise Marcus grav, și se îndepărtă. — Orpheus... Vitellius plângea, și lacrimile mari i se prelingeau pe obraji. — Tu? — Eu, spuse Valerius hotărât. Privind în jos, îndreptă lama sabiei spre Vitellius. În cele din urmă, ridică ochii și îl privi drept în față. „Asta-i ținta mea“, se gândi. Zeii îi dezvăluiau acum înțelesul drumului pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mânie pe sătenii care umpluseră între timp to t localul primăriei. Ați văzut? De la 5 septembrie până acum n-a mai fost nici o naștere, timp de două luni! Mă rog, da r voi ce păziți aici, nu vi i rușine obrazului? Sătenii, niște oameni înalți și zdraveni cât brazii, au lăsat nasurile în jos, rușinați - notează reporterul. Dar un bătrânel, care stătea într un colț, nebăgat în seamă de nim eni, s-adresează deodată prefectului: - Apoi, domnule prefect, iartă-i și
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Vino în codru la izvorul Care tremură pe prund Unde prispa cea de brazde Crengi plecate o ascund Și în brațele-mi întinse Să alergi pe piept să-mi cazi, Să-ți desprind din creștet vălul, Să-l ridic de pe obraji. Pe genunchii mei ședea-vei, Vom fi singuri-singurei, Iar în păr înfiorate Or să-ți cadă flori de tei! Fruntea albă-n părul galben Pe-al meu braț încet s-o culci Lăsând pradă gurii mele Ale tale buze dulci
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
un gest, să mă înțelegi mai bine, l-aș rotunji după grumaz, sau după umerii aplecați și ei, de atâta oboseală. Acesta-i cuvântul! Tot mai aproape de mine, de voi toți din jur; parcă pornește din capul pieptului, urcă spre obrazul trist, împrejur, până sub cercănele de sub ochii de ametist. Fruntea rătăcește, ca o ființă străină de tot ce a fost. Nici părul blond, stins de o lumină trădată și ea, nu mai cheamă mângâierile cândva transparente și naive. Ironie N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
rând, au rămas expuse în galerii ca niște căpitani lăsați la vatră. În aerul lor de piatră, în această clipă, văd un înger sub aripă purtând pahare de Nancy, cești brodate în aur și culori ca o bucurie descopăr un obraz tânăr și veșnic nevinovat de timpul care demult a plecat. Stăruie în respirația mea, gesturile își fac loc în timpane rămân în timp, ca sfintele icoane. În casele mici și meschine și-n marile saloane, iată! nu mă mai miră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
erau cântece străine-n rostire. Încerc pereții camerei cu tapetul de mătase violet, afrodisiac înflăcărat, ca părul viu, șerpuind peste perna de puf. Eroare, pereții s-au măcinat; am ascultat cum vâjâie la colțuri dezordinea vântului, sau respirația mea cu obrazul ciupit de vărsat, destramă zbârcit, cenușiu brâul care a fost cândva colorat și viu. Spori microscopici dansează pe zid, un miros de alge îmi atinge fața când dorm; un vrăjitor lărgește vârstele tăiate-n pereți, se joacă cu-ndoiala în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
poeziei. Fără făptură și fără chip doar glasul îl măsurăm tot cu acel cântec șoptit la Moartea căprioarei. De ce atâta tristețe în versurile poeților? și mersul vântului seamănă dezordine în mintea și în inima subțire, ca o năframă întinsă peste obrazul de mire al celui rămas, al celui plecat. La fereastra de-acasă, umbra lui străbate grădina cu tristul fior, ce ne cuprinde în somn. Dimineața ne spală fața, prânzul cu soare, adus de la mare, încet, încet se așează pe piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
de strămoșii pustiiți prin iarba fără începuturile sacre în tremurul lor strâns și efemer, atât de aproape de cer. Și se mai spunea că nouăzeci și nouă de tați au crescut generații dezlegând lacătul porților lumii întregi! Aproape că le atingem obrazul și ochii spre înălțimi rămași deschiși, ca niște heruvimi! Se pare că sunt foarte aproape: cu aurul, cu fierul cu piatra, cu apa și aerul, cu drumul, cu vatra, cu cetățile bogate, cu inimi de frate sau de gheață. rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
s-a desprins din frumosul chip, inteligent și distins al mamei care m-a vegheat. Din zori și până-nserat. Al cui era blestemul în familia mea? Unde și cât s-a greșit în tăietura vieții? Cât a mai rămas în obrazul mic și schimonosit al durerii pe drumul care iese din comună să-i spună Mureșului ziua-bună? Poate la capătul lui va sta fiica mea. Aici s-a terminat cartea Despre poezie au mai rămas câteva gânduri în vitrine și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
peste aceste cuvinte, vine de la cel rău. 38. Ați auzit că s-a zis: "Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte." 39. Dar Eu vă spun: "Să nu vă împotriviți celui ce vă face rău. Ci, oricui te lovește peste obrazul drept, întoarce-i și pe celălalt. 40. Orișicui vrea să se judece cu tine, și să-ți ia haina, lasă-i și cămașa. 41. Dacă te silește cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
să urmEeze, Acachie scăpă smochina din gură. Urmă gestul, acțiunea care avea să fie în vecii vecilor evocată de apologeți. Citat: “Ca un Leu neînfricat, Cuviosul Acachie ridică palma sa binecuvântătoare și iluminat își trase o scatoalcă pe dea dreapta obrazului său. Aici se eterniză pour toujour nenorocita de muscă, semn indubitabil al biruinței binelui asupra răului”. În lumea de jos, aproximativ sub câmpul cu mană, în modesta sa chilie laică, Z.D.Anibal, zis Șuță, sughiță cavernos și puternic, fapt
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
considerabile, o...amantă! Aveți așa ceva? Amantă? Nu. Venituri ? Mă descurc. Sigur că vă descurcați deși lipsa unei polițe de asigurare vă poate fi fatală. Ori, în această perspectivă ar fi bine să vă faceți o asigurare pe viață, pe... Pe obrazul stâng aveți un neg. E al dumneavoastră? Sigur că al meu. Dar al cui? Ar putea fi,în cel mai fericit caz, unul de machiaj. Cu negii și alunițele nu poți fi niciodată sigur de apartenență. La o clientă de-
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
al meu. Dar al cui? Ar putea fi,în cel mai fericit caz, unul de machiaj. Cu negii și alunițele nu poți fi niciodată sigur de apartenență. La o clientă de-a noastră, balerină, alunița este mutantă: ba pe un obraz, ba pe altul, ba, pardon, mai jos... Pe gât? Mai jos. Pe umăr? Mai jos! A! Hă! Hă! Chiar acolo?!? Da. Pe călcăi. A dumneavoastră este malignă sau benignă? E vreo deosebire? Sigur că e. Primul cuvânt începe cum “mal
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
văr. Ieri i-am dus o floricică-n gînd, la ceea ce s-ar putea numi ultima lui casă. Ce mai era prin mintea mea pe-atunci? O nevropată tînără În halat liliachiu și cu ruj strident Întins provocator pe tot obrazul, Împreună cu care mă uitam seara la televizor la meci. Un măr În floare. Naveta pe care-o reluasem de curînd, gîndul reconfortant al sinuciderii, coperta primei mele cărți, iepurele personal de la dispensar, silueta superbă a Mașei, ochii, părul, seringa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Cădeau În admirație, ca popicele. Eram deja lansat ca o bilă gri, enormă, ajunsesem vizavi Înainte să mă mișc și să știu ce văd. Peste drum am văzut o agenție Loto. Casiera era singură, căruntă, cu un neg uriaș pe obraz, Îl vedeam de pe trotuarul meu. Printre țipete de admirație. Am traversat, am intrat În agenție, am ochit În neg, femeia nici nu și-a ridicat privirea spre mine, citea un roman. Moartea romanului. Pe urmă lucrurile s-au Încîlcit. PRELUDIU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și Yueh Îi scoate un dinte bun. Punîndu-i În loc incisivul cu otravă. Thufir poartă niște sprîncene uriașe și e cel mai celebru mentat din Univers. Dar modulele spectrale sînt distruse. Harkonnienii Îi decimează pe oamenii ducelui, baronul o scuipă-n obraz pe Jessica care are căluș, ducele moare după ce-l omoară cu dintele pe Pieter din greșeală, fiindcă nu mai vedea bine de la anestezie, Vladimir plutește, Paul și mama lui scapă ca prin minune din naveta ce-i ducea la execuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
gîndești că s-a făcut atîta caz de frumusețea ei de parcă filmele-s concursuri de Miss, frumusețe care pe lîngă faptul că n-avea nici o importanță nici nu era cine știe ce. Era grăsuță. Ca să nu mai amintesc de alunița aia de pe obraz, pe care orice femeie normală o poartă pe spinare. Și, surpriză! Am descoperit că Taylor are cea mai Înaltă clasă. George Segal tînăr și Sandy Denis, precisă ca Întotdeauna, ce păcat că n-a fost folosită și-n alte filme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Păunescu ar bate toate recordurile la public, la spital, adică la public. În emisiunea aceea mai era o prezență: Radu Ciuceanu. Să lăsăm la o parte faptul izbitor că avea pleoapele roșii, gura prost cusută și prea mult fard pe obraz și haină, poate doar așa se mai putea vedea pe ecran. Ei bine, omul acesta chiar a făcut pușcărie. CÎți dintre noi cunoaștem În adevărul grozăviei așa ceva? Nu mă gîndesc aici la Fane spadasinul ninja, care cunoaște, da’ păcat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
face jupânița cea năprasnică nește În adeveriu giocuri cu cuvintele ca cu bărbații de-a giur Împregiuriul. Înfuriată pe Buduca c-a apucat el o poiată „cu fruntea Înaltă și frumoasă” s-o beștelească pă prin gazetă, Îi zice dela obraz bucă-n sus, buci În jos, dară giaba Își zguduie dicționaru’ de limbă frumoasă cinste cui te-a scris, că văz că Florica nu știe că „bucă” chiară Înseamnă cuvânt frumos, cari desemnează aceia parte a trupului omenesc mult Îndrăgită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tot mai anemic al urinei din polipii cancerosului, țîșnetul ei victorios după operație, din nou vărsătură, acum imperială, În subwoofer, plescăitul placentei pe tăviță, hîrÎitul bărbătesc În vederea adunării flegmei În gît urmat de scuipatul ei pe ușa liftului, scuipatul pe obraz, scuipatul În sîn, scuipatul ca modus vivendi, În semn de protest, zeci, mii de minuscule expectorații În tweeter, În ploaie, saliva prelingîndu-se apoi În difuzoarele de medii, gîfÎitul sacadat produs de-o constipație rebelă Împreună cu, dar pe celălalt canal, oftatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
doi durează mai puțin decît o piesă de jazz, decît o minune. Dar s-a petrecut. Și se va mai petrece un timp În capilarele sufletului celor care Încă mai cred În copilăria lumii. Cu lacrimile acum șiroindu-i pe obraji, taximetristul intră În muzică cu Întreaga lui inocență uitată, se pierde În absolut. Momentul este atît de covîrșitor Încît poți plînge și tu, deși nu te filmează nimeni. Pentru că dacă limitele pot fi făcute praf prin muzică sau orice altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și mușchiul nr. 30, sărutul simplu este urmat de strănut, turpitudine, dezordine personală. În cele din urmă citim că Paul Enjoy a făcut studii foarte serioase asupra sărutului la chinezi. Iată cum procedează aceștia: „E vorba de aplicarea nasului pe obrazul celuilalt, urmată de o lungă aspirație nazală și, În același timp, o Întredeschidere a pleoapelor urmată de un pocnet ușor al buzelor, fără a se atinge cu ele obrazul sărutat...” Și tot În același timp asiaticii Își Îndeamnă calul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
chinezi. Iată cum procedează aceștia: „E vorba de aplicarea nasului pe obrazul celuilalt, urmată de o lungă aspirație nazală și, În același timp, o Întredeschidere a pleoapelor urmată de un pocnet ușor al buzelor, fără a se atinge cu ele obrazul sărutat...” Și tot În același timp asiaticii Își Îndeamnă calul și alungă coleopterele pocnind din buze. Nu pricep doar de ce n-ar fi preferabil să pocnești din buze de unul singur, chestia cu aspirația nazală putînd fi practicată și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
chiar poza lui, realizată după metoda dagherotipului, e tînăr, ca acum, Înflăcărat de ceva, cu părul dat cu briantină sau ulei, nu se mai știe ce-și turnau pe cap marii comuniști ca să le stea freza țeapănă ca paru’, are obrajii bucălați de pasiune și privirile Îndreptate cu Încredere spre viitor, adică spre noi, care ne uităm la el, păcat că i-a cam stricat-o, Încrederea, Ceaușescu, care nu l-a lăsat să ajungă președinte cum ar fi meritat. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
spusei eu tare către doamna care își continua lectura cu fața întoarsă către fereastră. ― Dumnezeule! Vasăzică, n-ai surzit?! exclamă surprinsă la culme doamna, apropiindu-se de mine și su-nînd. Vrei ceva? ― Vreau să mă rad, spusei eu calm, mîngîindu-mi obrajii, pe care-i simții scofâlciți și reci sub barba crescută în voie. Vă rog să mă iertați dacă mă prezint astfel în fața d-niei voastre. Cred că am fost adus aici în timp ca aiuram. Vă rog încă o dată să mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]