13,698 matches
-
unui destin neiertător căruia personajul i se opune cu tărie dau fragmentului închegarea cuvenită. În broșura Fata cea frumoasă (1916), cele câteva povestiri cu intenție didactică sunt marcate de reflexivitatea și de programul persuasiv al jurnalistului. Și în satirele din Obraze și măști (1922; Premiul Academiei Române) se recunoaște școala clasicilor, îndeosebi elemente din proza lui I.L. Caragiale. Povestitorul privește necruțător actualitatea, portretizează sarcastic și, aproape cu o tehnică de avangardă, lasă adesea actul narativ să se întoarcă asupră-și. Personajele (Nae
GORUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287319_a_288648]
-
să se întoarcă asupră-și. Personajele (Nae Bumbuleț, Pripășeanu, Ibriceanu, Tase Clipici) sunt cele câteva fețe ale unui Mitică funcționar. Gustul pentru calambur și colajul de anecdote potențează sarcasmul, lăsând loc chiar absurdului (Cizmarul și criticul său). Un personaj din Obraze și măști, Tase Clipici, revine în „schițele glumețe” din volumul Nu te supăra (1922), iar Premiul Național pentru proză, primit în 1926, a venit ca o recunoaștere a valorii scrierilor sale. Unele povestiri au fost traduse și au apărut în
GORUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287319_a_288648]
-
ș.a. SCRIERI: Câteva versuri, București, 1901; Alb și negru, București, 1902; Robinson în țara românească, București, 1904; Taina a șasea, București, 1905; Lume necăjită, București, 1911; Știi românește?, București, 1911; Fata cea frumoasă, București, 1916; Nu te supăra, București, 1922; Obraze și măști, București, 1922; Sub pământ, București, 1922; A. Vlahuță, omul și opera. O reprivire, București, 1928; Lacrimi pentru Octavian Goga, Cluj, 1938; Scrieri alese, îngr. Lidia Munteanu și Vasile Netea, pref. Vasile Netea, București, 1983. Traduceri: Oscar Jäger, Istoria
GORUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287319_a_288648]
-
epistole al căror model vizibil e Gr. Alexandrescu (Epistolă către duh). El nu adaugă nimic nou motivelor în circulație, moralizează continuu sau demască racilele vremii. Un satiric curajos, cu limbaj direct și viguros („la răi să dau oglinda câteodată în obraz”) arată versurile publicate în „Steaua Dunării” și în Poezii noue, din 1856, precedate de Scrisori din Țara Țânțărească. Crezul său, transformat în laitmotiv și trecut în îndrăznețe diatribe (Solonii noștri, Strigoii), este Unirea Principatelor. Înfruntarea de mentalități - temerea de reforme
DASCALESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286693_a_288022]
-
femeilor întâlnite: „Îți sărut prefigurările coapsei / și aburii muzicali din preajma umerilor / și sânii - calde basoreliefuri. Nu știu cum arăți. Vei fi fost călătoarea / rezemată de canaturile unei ferestre de tren / sau adolescenta cu brațe bizare din gara Predeal / care pipăia cu sfială obrajii munților, / spunându-le ceva.” Ultimul volum de versuri publicat în țară, Dragostea e pseudonimul morții (1980), se face ecoul oboselii unei existențe văzute ca o „naștere amânată”. Versurile devin eliptice, fragmentare, iar poetul, convins că „adevărul e o femeie de
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
în tiparele unui discurs liric succint, care sugrumă adesea pretenția de a comunica ceva, descompunându-se într-o expresie albă. Modelul bacovian reprezintă nu numai din punct de vedere tematic o referință rezonabilă: „Aici, ploaia e un drum/ Tunel/ De obraji șiroitori/ Spinări murdare/ Ies aburi din cai.../ Și mă gândesc la orașe,/ Mi le-nchipui sub apă,/ Eterne, scufundate,/ Femei cu dinți albaștri/ Încremenite-n seară”. Altfel, puncțiile succesive în corpul imaginilor pe care poemele le capturează ca într-un
CIACHIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286221_a_287550]
-
altul zoriră, cu aripi întinse./ Dar când ajunseră jos, peste sfatul în mijloc de vorbă,/ Roată dădură și aprig bătură din aripi, pe dată,/ Fețele lor, crunt, în jos le-ațintiră, menind a pierzare,/ Și, sfâșiindu-se-n gheare și-obraze, la gâturi și pene,/ Se avântară la dreapta-nspre case, tot peste cetate."14 Iată două exemple în care zeul suprem transmite mesaje prin intermediul păsării sale, arătând celor în necaz o fărâmă din viitor. În aceeași ipostază se arată însuși Zeus
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pe fals. Inițial, consideră că fiecare trebuie să-și asume responsabilitatea privitoare la acest adevăr: "Iară de vor fi uréchi ca acélea așéși de tot adevărului neascultătoare și inimi nicicum folosul de obște priimitoare, păcatul în cap și ocara în obrazul lor fie!"32 Ulterior, se hotărăște chiar să încerce să-l convingă pe Corb să renunțe la planul său, de a urca Strutocamila pe tron, dând peste cap toate ierarhiile firești. Deconspirându-i toate aceste lucruri Cucunosului, pasărea cea hrăpăreață
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
din domeniu, precum D.B. Chamberlain (1994) menționează că există perechi gemelare care postnatal și când au învățat deja să meargă, continuă să promoveze un joc, pe care l-au ucenicit intrauterin, și anume să-și mângâie reciproc 203TRAUMA ȘI SUFERINȚA obrajii prin perdea, similar cum procedau prenatal, când se atingeau prin membrana despărțitoare. Relaționând de timpuriu, percepându-și reciproc prezența, între gemeni se înfiripă nu o simplă alianță, ci o comuniune emoționantă, care sfidează coordonatele de spațiu și timp. Așa se
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
îi vorbesc, și când gura și ochii vor rămâne închise, sufletul va fi în continuare locuit de limbaj. Dacă frunzele arborilor foșnesc în jurul bietului singuratic, dacă râul care trece clipocind îi leagănă somnul și dacă vântul dinspre apus îi biciuește obrajii..." 27. Desigur, omul de pe insulă nu are nicio determinare eficientă din punct de vedere social, teritorial sau politic. În afară de faptul că se găsește în situația cu totul ipotetică de a numi pentru prima oară un obiect al naturii, el nu
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
filozofică, Editura Științifică, București, 1971. Trabant, Jürgen, Traditions de Humboldt (1990), Editions de la Maison des sciences de l'homme, Paris, 1999. Vianu, Tudor, "Istoria ideii de geniu", în Postume, București, Editura Pentru Literatură, 1967. Vintilă-Ghițulescu, Constanța, Evgheniți, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernități românești 1750-1860 (2013), Humanitas, București, 2015. Vintilă-Ghițulescu, Constanța, Patimă și desfătare. Despre lucrurile mărunte ale vieții cotidiene în societatea românească 1750-1860, București, Humanitas, 2015. Volovici, Leon, Apariția scriitorului în cultura română (1976), Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
să mă arunc în tot felul de distracții, de beții sau aventuri. Ea a fost permanent prezentă în viața mea și tot acest răstimp care a trecut pe lângă mine a fost unul în care mi-au curs lacrimi și pe obraz dar și în suflet. Am stat doi ani complet singur și a venit la mine Popescu Loredan, cu care am stat în detenție, prim solist la opereta din Brașov. Pe el îl chema Popescu Ioan59, dar numele de artist era
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
și efectiv nu mai aveam putere să înaintez. Făceam eforturi supraomenești să mă mențin la suprafața apei, să nu mă scufund, să nu mă înec. Și atunci mi-a venit așa în gând, poate voi fi avut și lacrimi pe obraz, că într-o asemenea situație nu era deloc ușor: "Ricușor, ți-ai pierdut mama. Acum îți pierzi și tatăl! Dumnezeu să te țină în pază!" De nebănuit și de necrezut... În momentul în care am terminat de formulat gândul de
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Dar eram deja în Germania. Mie îmi crescuse barba. Aveam la mine un cuțitaș roșu și aveam și lame de bărbierit. Am pus în cuțitașul ăla o lamă și cu foarte mare atenție la unghiul în care aplici lama pe obraz, dădeam cu salivă pe față și m-am bărbierit și eu cum am putut ca să nu dau de bănuit. Peste Isar trecea un pod mare, pentru că Isarul este o apă mare. La trecerea peste pod era o gheretă cu un
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
față de fețele bisericești: „însuși dumneata să-i îndemni (pe locuitori) a cinsti pe preoți dând pildă cu cinstea ce vei face preoților"; „venind înaintea dumitale - preoțiisă¬i pui să șadă, cinstindu-i cum se cuvine", socotindu-i „ca pe niște obraze ce se cinstesc și de dumneata"; - în spiritul canoanelor și a legilor țării, ispravnicii erau povățuiți - în calitate de autoritate civilă - ca atunci „când va vedea vreun preot făcând ceea ce nu se cuvine chemării sale", să nu ia nici o măsură de la sine
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
de afecțiunea poetului: „Bătrân de tot îl revăd apoi, într-un palton lung până la pământ urcând greoi scările unei tribune. Într-o sală furtunoasă de întrunire, glasul lui stins și plângător abia răsună și lacrimi mari i se rostogolesc pe obrajii bucălați, fără să le poată stăpâni". Erau poate lacrimile pentru cauza Basarabiei, pentru care a dat ultima sa luptă politică ca om de stat și pe care o pierduse chiar mai înainte de a o începe?... Vestit cărturar, Kogălniceanu a fost
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
să mă liniștească când îmi juleam genunchi pe uliți alergând. Ducea ades pachetul greu la poștă flămândă, dar să prindă rând, plecat departe la școli înalte băiatul ei să nu stele flămând. Mă mângâia dăunăzi bătrânica cu mâna tremurândă pe obraz; „Ce te apasă ? Spune, măi băiete, Să-ți ducă mama o parte din necaz”. De ce te miri că duc sicriul mamei? Închinare mamei Constantin Tănase mereu actual Vasiliu, Natalița Pavelescu, Elena Burmaz, având în frunte pe neuitata vedetă Mia Apostolescu
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
eu «ziceam» că m-am prefăcut în vânt; pfuu! pfuu! Tu nu știi că sunt eu. Mă cauți, dar nu mă vezi. Vântul nu se vede, mămico.“ Nu se vede, dar se simte, la fel cum se simt lacrimile pe obraji sau juliturile din coate. Vântul nu se duce la grădiniță, nu trebuie să învețe poezii și nici n-are unghii sub care să intre plastilină. Vântul nu-i copil. „Acum mă prefac într-o rază de soare. Îți luminez fața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
bile, de dimensiuni variate, irizând culori tandre, având în preajmă-le un aer rarefiat, trandafiriu, mai dulce decât cel pe care îl respiram normal, închizând muzici laice și limpezi, declanșate la cea mai ușoară atingere, în sferele vesele, îmbujorându-ne obrajii cu rotunjimea lor juvenilă. Ne delectam ceasuri întregi rostogolindu-le pe scânduri vajnice de campionat mondial, geluite până la catifelare, evitând cu grație ciocnirile ilicite, scufundându-ne, la sfârșit, aproape leșinați de plăcere, în bazine pline cu șampanii calde și aurii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
de la cinci de cealaltă parte a televizorului. Dar fata asta avea ceva aparte... S-a întors spre noi cu o mimă dojenitoare și a zis-o: „băieți, sunteți niște brute, porcilor!“. Avea vocea cam groasă și puteam să jur că obrazul ăla cunoscuse de curând tăișul lamei. Hopa, baieți, ăsta e cu parada gay, am văzut eu la televizor. Dar noi nu eram nici rasiști, nici xenofobi, nici cum dracu’, s-or chema ăia de nu-i suportă pe băieții-fete. Că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
o ființă omenească. "O gură care a păstrat același fel de a zâmbi, dar ale căror transformări interne, dinți stricați, înveliți în aur, dinți falși dau zâmbetului o altă expresie." Pinul singur pe povârnișul stâncos este o aluniță pe un obraz tare și fără riduri, muntele cu un vârf dublu este pieptul unei femei culcate " Cu sutienul alb al satului, pe care îl brodau ruinele fortului venițian". Este adevărat, spune legenda, că Itaca era odinioară "o femeie iubită de Poseidon și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
tocmai s-a adăpat, se năpustesc asupra ei și o sfâșie. [...]... cum oare această frumusețe pe moarte nu vă îngheață dorințele de fiare. Iată deja ochii ei închiși, chipul șters și fața stinsă: paloarea morții i-a pus stăpânire pe obraji, bujorii i se preschimbă în flori vineții, ea nu mai are glas să geamă mâinile nu mai au putere să se împotrivească: Vai, fata e deja moartă! Sălbatici ce nu meritați numele de oameni; urletele voastre sunt precum cele ale
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
este originală în măsura în care narațiunea adoptă perspectiva unui copil 566. Karl Rossmann, tânăr adolescent este prin multe aspecte încă foarte tânăr (dacă judecăm după numeroasele sale reacții, dar și prin modul în care oamenii mai în vârstă îl apucă părintește de obraji, îl îmbrățișează și îl mângâie) consideră Statele Unite ale Americii ca o lume a adulților în care el ar vrea să pătrundă și să fie adoptat. Totul în America este gigantic și America este o imagine a ființei adulte pentru copil
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pentru el. Surorile lui Barnabe sunt "niște blonde care seamănă între ele și care seamănă cu Barnabe" (53). Țăranii în han sunt "oameni mici de statură, care, la prima vedere se aseamănă mult, cu chipuri lătărețe, osoase și totuși cu obraji grăsulii" (60). Identitatea personajelor (ca și numele, lucrurile) este pusă la îndoială prin această confuzie de asemănare: "El vorbește cu Klamm, dar oare e Klamm? Nu e mai degrabă cineva care îi seamănă lui Klamm? Un secretar poate, cel mult
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Kafka", în La répétition, Actes du Colloque international, présentés par A. Montandon, Publications de la Faculté des lettres et sciences humaines de Clermont II, coll. "Littératures", 1994. 594 "Silueta lui Gerstacker este "gârbovită și parcă maltratată", fața roșie, obosită, îngustă, cu obraji neasemănători, unul neted, unul supt, care se căsca din cauza atenției și care nu mai numără decât câțiva dinți rari" (38). 595 "Vă asemănați mult toți trei și lucrul prin care ea se deosebește de voi nu e deloc în avantajul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]