KorAP: Find »[drukola/base=pic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...534 535 536 ...574 >

14,344 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220

timidă. Ne invită să ieșim toți la iarbă verde, vrea să-l țină pe Cătă aproape de familie, de copii, ieșirile astea o ajută. Ieșim așadar cu familia Lazurca, jucăm țurca pe pajiște cu fetele lor. Repetăm ieșirile, mai schimbăm un pic aerul din Joy’s sau din garajul lui Leac, unde ne adunam de obicei. Au și un câine, un boxer cam tâmpițel, seamănă leit cu primul logo al Celebrului animal. Farmecul discret al burgheziei, ce mai! Nu ne strica s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
și pedepsiți. Nici noi nu știam cât adevăr se ascunde În spatele afirmațiilor lui, cert e Însă că, cel puțin o vreme, am amuțit destul de speriați. Noi doriserăm să le vorbim despre deșertăciunea ambițiilor lor lumești, se trezise Însă unul fără pic de imaginație care să ne acuze de terorism. O săptămână am tăcut mâlc, până la urmă, răzvrătiți de Andreea și Vasile, am continuat spam-ul. Tot cu chestionare din Frisch, asta pentru ca să le arătăm, pe de o parte, că nu cedăm, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
nu mai ieșeam, iar dacă o făceam, nu era pentru a mă contamina de presupusa lui virilitate, fiindcă nu mă mai interesau nici femeile din preajma lui, pe care până nu demult l crezuse foarte disponibile. Iar el o luase un pic razna, ca de fiecare dată când Îl apuca furia scrisului. Bea prea mult pentru gustul meu, frecventa Împreună cu Andreea și cu iubita ei tot felul de locuri dubioase. Mergeau În Queen’s, barul invertiților din Arad, Vasile savura cu nerușinare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
ani, erau un cuplu fidel și stabil care justifica posibilitatea căsătoriilor homosexuale. Nu locuiau Împreună, e adevărat, fiindcă Laura stătea cu părinții, care probabil nu erau la zi cu scandaloasa orientare sexuală a fiicei lor. Laura era frumușică, poate un pic prea slabă pentru gustul meu, brunetă cu gura roșie, mică, angelică. Foarte săracă, trebuia să muncească, nu avea un salon al ei, făcea vizite la domiciliu, nu câștiga cine știe ce. O mai ajuta Andreea, regizoarea voia s-o bage la facultate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
nici n-am mai apucat, când am Încercat s-o fac, de pe mobil mi-a răspuns robotul rețelei. Am aflat apoi că plecase din țară, se pare că definitiv, În Noua Zeelandă. I-am dus dorul, o vreme am suferit un pic, mi-era ciudă că, iată, avusesem o șansă și nu punctasem În mod decisiv. Reușisem, pe de o parte, să stârnesc invidia lui Leac - m-a luat, după Întâmplare, la Întrebări, eu am făcut pe misteriosul -, dar, pe de altă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
timpul. Zâmbea când a intrat. Eu eram În spatele tejghelei, m-a covârșit emoția văzând-o, așa că n-am apucat să ies de-acolo, s-o Întâmpin cum se cuvine. Ea s-a apropiat cu pași mari, s-a oprit un pic descumpănită În fața pultului, a dat mai Întâi să-l ocolească, apoi s-a cocoțat cu coatele pe tejghea, și-a țuguiat buzele sângerii, eu m-am aplecat oferindu-i obrazul. - Ce faci, ce-i cu tine? Nimic, ce să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
și-a țuguiat buzele sângerii, eu m-am aplecat oferindu-i obrazul. - Ce faci, ce-i cu tine? Nimic, ce să fie, sunt terminat, mi-am dat seama că-s Îndrăgostit de tine, lua-m-ar naiba. - Sunt bine. Un pic obosit. Tu? Cum ți-a mers? Arăți excelent! Ți-a priit? Tura-vura, dă-i din gură, poate scapi. - Ai cearcăne. Ai făcut prostii? Și râde. Mă prinde de braț, mă și pișcă. Apoi face un salt, se pune cu fundul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
motivații suplimentare. Eu le oferisem un alt stimulent: observația că grupul nostru nu făcuse teatru. Ne manifestaserăm liric din abundență, scriseserăm proză, aveam o grafică excepțională, făcuserăm film. Travestiul din supermagazin nu intra la socoteală, presupunând doar costume și un pic de improvizație. Eu le propuneam o reîntoarcere la clasic: mișcare scenică bine coordonată, replici Învățate pe de rost, conflict, aplauze la final. A fost cea mai reușită acțiune urbană a grupului. Ajunseserăm În sfârșit o gherilă, așa cum Își dorea Florin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
unul dintre ei cu un Kalashnikov agățat În spinare. Au intrat În curte, apoi În casă, ne-am speriat de ei toți care eram În living. Civilul a pus din nou Întrebarea, Leac s-a ridicat În picioare, era un pic băut, se clătina zâmbind binevoitor. I-a invitat pe polițiști să intre, să ia loc, civilul l-a rugat să iasă pe terasă. - E cam frig afară, a răspuns prietenul nostru, de ce nu vreți să rămânem Înăuntru? Inspectorul a clătinat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
să organizez un fel de dosar al C.a. Era o muncă liniștitoare, Încercam să nu mă mai zbucium atât. Mi-am pus mai Întâi propriile hârtii În ordine, n-a durat mult fiindcă nu aveam cine știe ce, am fost chiar un pic dezamăgit, erau mai mult traduceri pentru uzul intern al C.a. Le-am cerut și prietenilor mei materiale, dacă păstraseră ceva. Unii au râs de mine, Cătă spunea că vreau să-l Înmormântez pe Celebrul animal. Nu știu dacă glumea spunând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
ne ocupăm noi de toate. Improvizam, mă gândeam că n-ar fi rău să avem și ingredientul ăsta, În caz că Pârvu ar fi căzut În cursă. În planul inițial, Adelin trebuia să-i furnizeze drogurile, m-am gândit să schimb un pic scenariul. Am așteptat vreo jumătate de oră destul de Încordat, cu ochii pe Pârvu. Într-adevăr nu părea să aibă prea mulți bani la el, Își trata comesenele cu bere. Ăsta nu era un semn bun, dacă ajungea prea repede la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
el, Își trata comesenele cu bere. Ăsta nu era un semn bun, dacă ajungea prea repede la fundul buzunarului se căra acasă, iar Leac și Andreea Încă nu ajunseseră. Așa că m-am decis să mă duc lângă el, fentând un pic, fiindcă pe o canapea alăturată lui era Alexi cu țiganca amatoare de sex anal. Am intrat În vorbă cu ei, părăsindu-mi viviana, apoi, prefăcându-mă surprins, am căscat ochii și-am exclamat: - Domn’ profesor, ce mai faceți? Ce să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
Andreea, chiar așa? Chiar așa? Îmi face cu ochiul, nu-mi vine să cred, Îmi face cu ochiul! - Bine, mă fato, dacă vrei tu! O facem și-așa! Idiotul! Crede c-o să facem un film porno. De fapt are un pic dreptate când face asemenea presupuneri. Lumânările, muzica, Andreea În sutien, frânghia care-i intră În carne. Poate că-i și place. Sigur Îi place. Am fixat camera, am pus ochiul, Într-adevăr: cam slabă lumina. Dar merge. Vreau să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

tu, zise Tuni. Știu care e lupta ta și știu ce vrei de la mine. Dar, cum să mă intereseze lupta voastră când știu tot ce-mi trebuie de la Dogon? Tatăl tău din Cer e bătrân. Noi credem că e un pic obosit și neputincios, dacă nu chiar plictisit și, la fel crezi și tu, dacă ai ajuns să te crezi Tatăl. În schimb, Dogon e un Tată tânăr și noi pe el Îl slujim. Am dat din cap. - Ți-a spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
te dă la troc, surâse N’jamo, făcându-mă să-mi dreg glasul. Câți oameni vrei? - Cât toate degetele unui om. - Adică cinci de patru ori, ha, ha, ha, hohoti el. - Cinci de patru ori, l-am Îngânat. Stătu un pic pe gânduri. Dacă vrăjmașii lui Krog o să Învingă, Îmi rămâne tot neamul aici, să se Înmulțească. Iar dacă o să Învingă tovarășii lui Krog, o să se Înmulțească mai departe cei ce-l vor Însoți În călătorie pe Însuși Krog. E bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
mai mare decât lăudărosul de Krog, parul fleșcăit al Tatălui, frate păcălit al lui Moru care acum trebuie că tândălea prin vreo peșteră sau pe vreo pășune, uitându-se la vreun foc și trăgând vânturi? Aveam chef să plâng un pic. Sau, puteam să omor câțiva mărunței din aceia, sau chiar și niște vânjoși, dintre cei lăsați de Bulut - aveam chef până și de asta, doar ca să le arăt că prostul de Krog era și el bun la ceva. Sau, puteam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
să plecăm iute-iute spre ghețarul cu Gemeni, tot o să luptăm, așa cum am poftit eu, Îmi făcu el cu ochiul. - Parcă ziceai că vrăjmașilor le cam dă ghes frica. - Pfuuh, pufni el și-mi făcu iar cu ochiul. Am mințit un pic. - Păi, măi Barra, măi, am Început și cred că am zis ce am zis din cauză că meșteșugisem atâtea cuvinte Încât Îmi veneau gânduri pe care, altminteri, nu le-aș fi avut. Măi, Barra, n-ar fi mai ușor să-l dăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
prinseră să vorbească deodată, cu toții. Cei mai mulți erau Încântați de vorbele mele și, mi se părea că parcă le luasem o piatră de pe inimă. Unul dintre ei, Însă, mă fulgeră cu privirea și spuse: - Și dacă minți? Era un scofâlcit fără pic de păr pe față - un spân. Se sprijinea Într-un toiag și mă măsura din cap până În picioare. În spatele lui, mai erau câțiva care clătinau din cap - se uitau țintă la mine, așteptând răspunsul. - Cine a mai auzit ca Gerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583

așteaptă o soție frumoasă sau o iubită Încîntătoare, cu zîmbetul plin de dragoste, cu trupul parfumat, Îngrijit și ispititor, cu Îmbrățișarea plină de tandrețe. Și toate acestea nu sînt decît un pumn de țărînă și de cenușă rece și un pic de gunoi. Uneori, un astfel de om te poftește la cină: gazda este un bărbat plăcut, de patruzeci și șase de ani, puțin chel, durduliu și sănătos, cu Înfățișarea omului bine hrănit, fără a avea totuși un aer grosolan sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
său este puțin trist, trădînd o nuanță de umor ușor ironic, zîmbetul omului care a trecut parcă prin frămîntările, speranțele și chinurile menite unei tinereți furtunoase și care acum știe ce poate aștepta de la viață, ai cărui ochi sînt „un pic obosiți“, e resemnat și răbdător, fără a fi marcat de o amărăciune prea profundă. Și totuși viața nu s-a purtat prea aspru cu gazda noastră: pretutindeni În jurul lui, abundent, dar discret, se văd dovezile preocupării sale pentru lucruri rare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
Întins pe jos. Zău că așa pare, crede-mă! — Ei, știi bine cum stau lucrurile! spuse tînărul. A fost un tip grozav cît a trăit. GÎlgîitul țîșni abundent din gîtlejul său moale. Vino! spuse el. Hai să mergem. Încă un pic și chiar o să-l convingi! și se depărtară vorbind și rîzÎnd cu glasurile lor tinere și indecente. Internistul se ridică imediat, Își scoase din urechi capetele stetoscopului și-i spuse cîteva cuvinte polițistului pe un ton calm și firesc, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
singur... Cum te distrezi de unul singur? Nu vrei să-ți țin de urît? Ce zici? Întreabă ea Într-o șoaptă răgușită, cu un zîmbet oribil pe buzele vopsite, apropiindu-se de el. N-ai chef să te distrezi un pic, puiule? Hai, vino! - și-l ia de mînă ademenitor și autoritar zicînd: O să ne distrăm de minune! Ca răspuns la o astfel de chemare, băiatul se ridicase de la masă, plecase din Încăperea plină de fum Împreună cu femeia și ieșise printr-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
bine-nțeles, dar avea În ochi o privire dementă care nu-mi plăcea. — Știi să-noți? zice. — Bine-nțeles, zic. Dar tu? Nu, zice. Doar cîteva mișcări. N-am Învățat bine. Păi, e ușor, zic. Nu-ți trebuie decît un pic de Încredere. Să vezi cum am Învățat eu: Într-o zi, cînd aveam opt ani, fratele meu mai mare m-a azvîrlit În apă de pe dig, cu haine cu tot. „Înoată!“ zice. „Înoată, că, dacă nu, te duci la fund

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
l-ai lăsat! Și tu“ - i-am zis și m-am uitat drept În ochii lui cînd i-am zis, și s-a cam fîstîcit, pe cinstea mea - „și tu“ - i-am zis - „bărbat cu nevastă și copii, n-ai pic de obraz și de mîndrie și-ți vîri mîna-n buzunarul unui om care are nevoie de bani să-și țină familia. Păi meriți să te tăvălească oamenii prin catran și fulgi și să te scoată din oraș pe-un căruț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
Lydia În bucluc. Nu voiau nici s-audă de el, nu vorbeau cu el: mi-a spus că nu sufereau nici să-l vadă, iar el Îi ura. Și nici n-au trecut șase luni că ea nu mai avea pic de mîndrie și-a venit acolo după ei. Firește, ea a venit pentru că n-a avut Încotro: John Beals ăsta era un om de nimic, care nu era În stare să-i asigure traiul, așa că ca i-a scris Lydiei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]