14,128 matches
-
teze eretice legate de doctrina averroistă a monopsihismului și de teoria aristotelică a "Primului Motor". La 1277 va avea loc cea de a doua condamnare publică a unor teze averroiste, de data aceasta lista cuprinzând nu mai puțin de 219 propoziții. Deși îndreptată împotriva averroismului, condamnarea din 1277 a lovit indirect și asupra unor texte ale lui Toma din Aquino, deoarece Toma se preocupase îndelung tocmai cu preluarea textelor aristotelice în cultura creștină. Or, episcopul Tempier al Parisului include pe lista
Condamnarea din 1277 () [Corola-website/Science/305549_a_306878]
-
influențat decisiv întârzierea cu care sfântul Toma va fi corect perceput. Problema este nuanțată: franciscanii, de tradiție augustiniană, nu aderau deloc la această preluare creștină a peripatetismului iar idealul tomist li se va părea indezirabil. Astfel încât, constată destui cercetători, lista propozițiilor condamnate la 1277 reflectă, sub umbrela unei decizii eclesiale, numai o anumită percepție asupra problemelor: cea franciscană. De asemenea, Condamnarea de la 1277 a avut și un rol major în formarea mentalității moderne, datorită cenzurii aplicate asupra filosofiei realiste. Spre deosebire de cele
Condamnarea din 1277 () [Corola-website/Science/305549_a_306878]
-
un set semnificativ de tratate latine, cum erau cele ale lui Albert cel Mare, Toma din Aquino sau Siger din Brabant, care ar fi putut oferi surse paralele de neînțelegeri. Astfel, lista celor 219 teze condamnate conține o succesiune de propoziții care reunesc într-un mod greu de decelat toate aceste surse. Este greu de spus - cum fusese și pentru episcopul Tempier - dacă tezele eretice fuseseră predate ca atare în universitate sau numai dezbătute într-un mod neangajat. Se pare totuși
Condamnarea din 1277 () [Corola-website/Science/305549_a_306878]
-
neoplatonice și arabe care conțineau tema intermedierii între Dumnezeu și lumea sublunară. Astfel, eliminarea din discuție sau „slăbirea” semnificației cauzelor intermediare a constituit unul din motivele răspândirii ulterioare a nominalismului și, cu toate probabilitățile, a spiritului raționalist modern. De pildă, propoziția cu numărul 63 condamnă teza: "„Că Dumnezeu nu are putere în efectele secundare în lipsa cauzei secundare înseși” ." Această propoziție extrem de importantă semnifică repunerea în drepturi a temei „miracolului” conform omnipotenței lui Dumnezeu. Ceea ce se condamnă aici este afirmarea intermedierii cauzale
Condamnarea din 1277 () [Corola-website/Science/305549_a_306878]
-
cauzelor intermediare a constituit unul din motivele răspândirii ulterioare a nominalismului și, cu toate probabilitățile, a spiritului raționalist modern. De pildă, propoziția cu numărul 63 condamnă teza: "„Că Dumnezeu nu are putere în efectele secundare în lipsa cauzei secundare înseși” ." Această propoziție extrem de importantă semnifică repunerea în drepturi a temei „miracolului” conform omnipotenței lui Dumnezeu. Ceea ce se condamnă aici este afirmarea intermedierii cauzale necesare a puterii lui Dumnezeu, altfel spus, a acelei „mecanici” celeste cu care avusese destule dificultăți Albert cel Mare
Condamnarea din 1277 () [Corola-website/Science/305549_a_306878]
-
dacă nu cumva una inteligibilă, cum va sugera Berkeley? Desigur, efectele acestei condamnări nu au acționat direct asupra modernității; dar ele au constituit condiții de posibilitate. Până acolo, însă, au existat filosofi a căror gândire începe nemijlocit sub semnul acestei propoziții. Elevul lui Bonaventura, și el augustinian, Matei din Aquasparta (1240-1302), proclamă că omul nu este capabil de nici o cunoaștere sigură fără intervenția Ideilor divine, ceea ce înseamnă că existența lumii externe este și ea o problemă de credință și iluminare. Henri
Condamnarea din 1277 () [Corola-website/Science/305549_a_306878]
-
și nici în manieră dialectică. Nu gândesc apodictic pentru că nu folosesc adevărul credinței ca axiomă (insinuarea palamită vizează „eroarea” dogmatică a catolicismului) și nu gândesc dialectic pentru că își construiesc silogismele pornind de la premise „străine” (adică eretice). Palamas nu admite valoarea propozițiilor laice, a enunțurilor cunoscute cu ajutorul intelectului. El mizează pe singura cunoaștere autentică: cea mistică. Pornind de aici, atât demonstrația dialectică cât și cea apodictică trebuie să pornească de la premise revelate. Dacă nu există decât adevăr revelat, și dacă adevărul revelat
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
Prudentius de Troyes", atacatorul său, se pronunță și împotriva episcopului Hincmar, care nu mai recunoaște că îl îndemnase pe Eriugena să scrie tratatul cu pricina. Tratatul nu s-a bucurat de succes, fiind „executat” imediat de către Prudentius prin însemnarea fiecărei propoziții problematice cu semnul condamnării la moarte. Tratatul nu va depăși statutul de manuscris până în secolul al XVII-lea, când va fi tipărit la Paris , o a doua ediție fiindu-i sortită abia în secolul al XIX-lea. Nu va scăpa
Ioan Scotus Eriugena () [Corola-website/Science/305664_a_306993]
-
a bucurat când m-a văzut”. Majoritatea verbelor împrumutate sunt biaspectuale: "organizovati" „a organiza”, "formirati" „a forma”, "operisati" „a opera”. Există legătură între aspect și timp verbal. De regulă, un verb perfectiv nu poate fi folosit la prezent într-o propoziție independentă. Timpul numit "aorist", corespunzător perfectului simplu din limba română, pot să-l aibă aproape exclusiv verbele perfective, dat fiind că însuși acest timp exprimă o acțiune terminată în trecut. În opoziție cu acesta, pot fi puse la imperfect numai
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
caracteristicile unei acțiuni, stări sau unei însușiri ori circumstanțele acțiunilor și stărilor. ele pot fi recunoscute folosind întrebări specifice: "Când?, Cât de des?, Cum?, În ce mod?, Unde? Pe unde?" sau alte întrebări de același tip. Unele exemplificări din următoarele propoziții pot clarifica în localizarea adverbelor, spre deosebire de adjective, cu care sunt adesea confundate, precum și a modului lor de folosire. În următoarele două propoziții, aproape echivalente semantic, se subliniază caracteristici de aceeași natură folosind adjective și adverbe. În prima propoziție, cuvântul "buni
Adverb () [Corola-website/Science/305756_a_307085]
-
des?, Cum?, În ce mod?, Unde? Pe unde?" sau alte întrebări de același tip. Unele exemplificări din următoarele propoziții pot clarifica în localizarea adverbelor, spre deosebire de adjective, cu care sunt adesea confundate, precum și a modului lor de folosire. În următoarele două propoziții, aproape echivalente semantic, se subliniază caracteristici de aceeași natură folosind adjective și adverbe. În prima propoziție, cuvântul "buni" repetat de două ori este un adjectiv întrucât caracterizează cuvântul "elevi" (subiect al propoziției, plural, articulat, parte a subiectului extins, "Elevii din
Adverb () [Corola-website/Science/305756_a_307085]
-
din următoarele propoziții pot clarifica în localizarea adverbelor, spre deosebire de adjective, cu care sunt adesea confundate, precum și a modului lor de folosire. În următoarele două propoziții, aproape echivalente semantic, se subliniază caracteristici de aceeași natură folosind adjective și adverbe. În prima propoziție, cuvântul "buni" repetat de două ori este un adjectiv întrucât caracterizează cuvântul "elevi" (subiect al propoziției, plural, articulat, parte a subiectului extins, "Elevii din această clasă") de două ori, o dată la nivelul primar, de bază, al adjectivului "bun" (bun/bună
Adverb () [Corola-website/Science/305756_a_307085]
-
a modului lor de folosire. În următoarele două propoziții, aproape echivalente semantic, se subliniază caracteristici de aceeași natură folosind adjective și adverbe. În prima propoziție, cuvântul "buni" repetat de două ori este un adjectiv întrucât caracterizează cuvântul "elevi" (subiect al propoziției, plural, articulat, parte a subiectului extins, "Elevii din această clasă") de două ori, o dată la nivelul primar, de bază, al adjectivului "bun" (bun/bună/buni/bune) și, respectiv, la nivelul superlativului absolut, "foarte buni"). În cel de-al doilea caz
Adverb () [Corola-website/Science/305756_a_307085]
-
adjectivului "bun" (bun/bună/buni/bune) și, respectiv, la nivelul superlativului absolut, "foarte buni"). În cel de-al doilea caz, foarte este un adverb care modifică adjectivul "buni" la valoarea calitativă supremă. Întrebarea de identificare a unicului adverb din această propoziție este "Cât de buni sunt elevii?". Cea de-a doua propoziție, care este evident derivată din prima, a fost obținută prin substituirea predicatului "sunt" (verb copulativ) cu predicatul "învață", respectiv prin substituirea adjectivului "buni" repetat de două ori, cu adverbul
Adverb () [Corola-website/Science/305756_a_307085]
-
absolut, "foarte buni"). În cel de-al doilea caz, foarte este un adverb care modifică adjectivul "buni" la valoarea calitativă supremă. Întrebarea de identificare a unicului adverb din această propoziție este "Cât de buni sunt elevii?". Cea de-a doua propoziție, care este evident derivată din prima, a fost obținută prin substituirea predicatului "sunt" (verb copulativ) cu predicatul "învață", respectiv prin substituirea adjectivului "buni" repetat de două ori, cu adverbul "bine", repetat de asemenea de două ori. De data aceasta, cuvântul
Adverb () [Corola-website/Science/305756_a_307085]
-
data aceasta, cuvântul de caracterizat este predicatul "învață", reprezentat prin verbul "a învăța" conjugat la indicativ prezent, iar cuvintele care îl caracterizează sunt adverbele bine și (foarte) bine. A se remarca utilizarea lui foarte într-un mod extrem de similar primei propoziții, aici însă adverbul foarte modifică adverbul bine la superlativ absolut. Întrebările pe care le adresăm în această propoziție, pentru a identifica cele trei adverbe utilizate, sunt "Cum învață elevii?", de două ori, respectiv "Cât de bine învață elevii?". În limba
Adverb () [Corola-website/Science/305756_a_307085]
-
cuvintele care îl caracterizează sunt adverbele bine și (foarte) bine. A se remarca utilizarea lui foarte într-un mod extrem de similar primei propoziții, aici însă adverbul foarte modifică adverbul bine la superlativ absolut. Întrebările pe care le adresăm în această propoziție, pentru a identifica cele trei adverbe utilizate, sunt "Cum învață elevii?", de două ori, respectiv "Cât de bine învață elevii?". În limba română, cu excepția unor contraexemple notabile, imensa majoritate a adverbelor coincid ca formă cu forma masculin singular a adjectivului
Adverb () [Corola-website/Science/305756_a_307085]
-
specific în care adverbele au "supraviețuit" până astăzi în aceste limbi indo-europene variază de la caz la caz, trebuind a fi studiate independent. Gradele de comparație sunt forme care precizează nuanța graduală a adverbului. Adverbul poate determina: Adverbul poate îndeplini în cadrul propoziției următoarele funcții sintactice:
Adverb () [Corola-website/Science/305756_a_307085]
-
variabile precum lungimea, stilul de scriere și sintaxa pentru a realiza un sumar util. În general, se disting două posibilități de sumarizare: "extracție" și "abstracție". Tehnicile de extracție copiază informațiile considerate cele mai importante din text în sumar (de exemplu, propozițiile, frazele sau paragrafele cheie), în timp ce abstracția implică parafrazarea unor secțiuni din documentul sursă. În general, abstracția poate condensa un text mai bine decât extracția, dar astfel de programe sunt mai greu de dezvoltat și necesită utilizarea tehnologiei de generare de
Sumarizare automată () [Corola-website/Science/306480_a_307809]
-
netede a limfaticelor care apare la nivelul plămânilor. Hippocrate a fost una dintre primele persoane care a menționat sistemul limfatic în secolul V î.e.n. În lucrarea sa - Despre articulații - el a menționat pe scurt despre ganglionii limfatici într-o singură propoziție. Rufus din Efes, un medic roman, a identificat ganglionii limfatici axilari, inghinali și mezenterici precum și timusul între primul secol și al doilea e.n. Prima mențiune a vaselor limfatice a fost în secolul al 3-lea înainte de Hristos de către Herophilos, un
Sistem limfatic () [Corola-website/Science/305912_a_307241]
-
de exemplu prin introducerea între cele două cuvinte implicate a cuvântului "virgulă" (care de altfel mai mult atrage atenția asupra cacofoniei) sau prin folosirea în locul cuvîntului "ca" a locuțiunii "ca și", chiar și atunci când sensul acesteia nu se potrivește în propoziție. O serie de cacofonii din această categorie nu pot fi însă evitate ușor, pentru că apar în expresii fixe sau în nume de persoane: B"iserica Catolică", "Epoca Capitalistă", "Ion Luca Caragiale", "banca comercială", "tactica cavalerească". Printre necunoscători umblă informația falsă
Cacofonie () [Corola-website/Science/305949_a_307278]
-
din care Toma își va face la rândul său un scop intelectual, Biserica, pentru a depăși anumite momente de criză în care tezele arabe intraseră în discuția universitară, riscând să afecteze educația viitorilor preoți, va respinge explicit, prin liste publice, propozițiile eretice. În istorie, rămâne cunoscut ca „Doctorul universal”, în compania „Doctorului angelic” (propriul său elev, sfântul Toma de Aquino), a „Doctorului serafic” (sfântul Bonaventura) și a „Doctorului admirabil” (franciscanul Roger Bacon).
Albertus Magnus () [Corola-website/Science/305391_a_306720]
-
elevi și părinți Obiective - depistarea prejudecăților privind continuarea studiilor; - alegerea unei forme de învățământ în conformitate cu însușirile și aspirațiile personale și cu cerințele mediului social. Concepte-cheie - decizia; - aspirația; - interesul; - autocunoașterea. Durata: 30ʹ Scenariul activității Se va prezenta elevilor o listă de propoziții, precizând că este necesar să-și argumenteze părerile pro sau contra. Fiecare elev (părinte) va analiza câte o propoziție, susținut și de părerile celorlalți. Citește propozițiile și decide-te asupra unei păreri față de problema expusă. 1. Toți oamenii deștepți sunt
??COALA P?RIN?ILOR? by Ani R?ducu,Ana Maria Murgu, Siminica ?ova [Corola-other/Science/84373_a_85698]
-
și cu cerințele mediului social. Concepte-cheie - decizia; - aspirația; - interesul; - autocunoașterea. Durata: 30ʹ Scenariul activității Se va prezenta elevilor o listă de propoziții, precizând că este necesar să-și argumenteze părerile pro sau contra. Fiecare elev (părinte) va analiza câte o propoziție, susținut și de părerile celorlalți. Citește propozițiile și decide-te asupra unei păreri față de problema expusă. 1. Toți oamenii deștepți sunt absolvenți ai unor licee. 2. Mă pot informa despre licee doar de la părinți. 3. Cei care merg la școlile
??COALA P?RIN?ILOR? by Ani R?ducu,Ana Maria Murgu, Siminica ?ova [Corola-other/Science/84373_a_85698]
-
aspirația; - interesul; - autocunoașterea. Durata: 30ʹ Scenariul activității Se va prezenta elevilor o listă de propoziții, precizând că este necesar să-și argumenteze părerile pro sau contra. Fiecare elev (părinte) va analiza câte o propoziție, susținut și de părerile celorlalți. Citește propozițiile și decide-te asupra unei păreri față de problema expusă. 1. Toți oamenii deștepți sunt absolvenți ai unor licee. 2. Mă pot informa despre licee doar de la părinți. 3. Cei care merg la școlile profesionale sunt incompetenți. 4. Este prea devreme
??COALA P?RIN?ILOR? by Ani R?ducu,Ana Maria Murgu, Siminica ?ova [Corola-other/Science/84373_a_85698]