13,967 matches
-
Începând din 1920 frecventează Académie de la Grande Chaumière și își desăvârșește formația cu pictorii Maurice Denis și André Lhote precum și cu călătorii în Italia unde copiază din mari maeștri ai picturii. Primul contact cu publicul are loc în 1922, la Salonul de Toamnă, unde expune un portret. În continuare dezvoltă un stil sculptural, în culori puternice, influențat de cubism. Succesul nu este imediat, dar cu personalitatea sa puternică se impune repede în mediul artistic și în cel monden. Se instalează în
Tamara de Lempicka () [Corola-website/Science/317354_a_318683]
-
din partea curții regale: trebuie să realizeze o pictură ""en camaïeu"" (pictură monocromatică imitând basorelieful), care să înfățișeze cele patru Virtuți, pentru plafonul camerei reginei Maria Leszczynska din palatul de la Versailles. Își expune în mod regulat lucrările la expozițiile anuale de la Salonul Parizian, prezentându-și și desenele și gravurile, fapt care va contribui la creșterea prestigiului acestor genuri artistice. În anii 1738-1739, împreună cu alți pictori, precum Carle Vanloo (1705-1765), Charles Natoire (1700-1777), Jean Restout (1692-1768) și Pierre-Charles Trémolière (1703-1739), participă la lucrările
François Boucher () [Corola-website/Science/317451_a_318780]
-
de pictorul Gustav Lundberg (1695-1786), care - în 1742 - va picta portretul lui Boucher. În numele principesei Luiza Ulrika, ambasadorul comandă un tablou cu tema "Triumful lui Venus". Acest tablou, înainte de a fi expediat la în Suedia, repurtează un cucces răsunător la Salon. Tema zeiței Venus respiră exuberanță și are calitatea de a fi integrată pe fundaluri din cele mai variate, ea oferă în același timp artistului prilejul de a prezenta trupuri goale de femei, surprinse în diferite atitudini. În scurtă vreme, de la
François Boucher () [Corola-website/Science/317451_a_318780]
-
desenează multe motive ornamentale pe bibelouri de porțelan neemailate, produse de manufacturile de la Sèvres. Începând din anul 1759, comentariile criticilor devin mai aspre. Cele mai înverșunate atacuri provin din partea filosofului Diderot, care preferă stilul neoclasic. În anul 1763 prezintă la Salon un număr de unsprezece tablouri, care vor avea un răsunet nefavorabil. Regele Ludovic al XV-lea își menține bunăvoința față de pictor și-i încredințează decorația palatului de la Crécy. În anul 1766, inspectorul general al finanțelor, Randon de Boisset - colecționar al
François Boucher () [Corola-website/Science/317451_a_318780]
-
al finanțelor, Randon de Boisset - colecționar al operelor lui Boucher - îl ia pe pictor cu sine în Olanda. Boucher resimte efectele vârstei. În august 1768 renunță la funcția de director al Academiei. Anul următor va mai prezenta un tablou la Salon. Moare pe 30 mai 1770 în apartamentul său de la Louvre. Teme mitologice și alegorice Portrete Teme erotice Peisaje
François Boucher () [Corola-website/Science/317451_a_318780]
-
Frans Hals și Vermeer. În Paris face cunoștință cu Gustave Courbet, maestru al realismului, care va exercita o vreme o mare influență asupra picturii sale. ""La pian"" este prima operă importantă a lui Whistler. Artistul propune tabloul spre expunere la Salon, în 1859, dar juriul îl consideră "prea original" și îl respinge. Prietenul lui Whistler, pictorul François Bonvin, expune lucrarea în atelierul său din Paris, unde Courbet are ocazia să o vadă. Maestrul realismului îl felicită pe artistul american pentru debutul
James Abbott McNeill Whistler () [Corola-website/Science/317512_a_318841]
-
de răceala cu care sunt primite creațiile sale. Expoziția sa din anul 1873 se transformă într-un fiasco material. Whistler trăiește și lucrează în Anglia, dar călătorește adesea în Franța și expune cu regularitate la Paris. În 1863, participă la "Salonul Refuzaților", unde tabloul ""Dejunul pe iarbă"" al lui Édouard Manet provoacă scandal. Whistler trezește și el reacții furioase. Criticii îi reproșează comportamentul extravagant și nu iau în serios tablourile sale. La mijlocul anilor șaizeci, Whistler este din ce în ce mai însingurat, trece printr-o
James Abbott McNeill Whistler () [Corola-website/Science/317512_a_318841]
-
impertinența să pretindă pentru aceasta suma de douăsute guinee. Whisler câștigă procesul cu o despăgubire derizorie, dar ajunge în pragul falimentului, fiind obligat să suporte jumătate din cheltuiele procesului. O neașteptată comandă pentru 12 gravuri pe teme venețiene, venită din partea salonului "Fine Art Gallery", înseamnă pentru el o adevărată salvare. În septembrie 1879, artistul pleacă în Italia, unde va rămâne la Veneția timp de peste un an. După reîntoarcerea la Londra, în noiembrie 1880, Whistler își expune gravurile și pastelurile, obținând un
James Abbott McNeill Whistler () [Corola-website/Science/317512_a_318841]
-
un an. După reîntoarcerea la Londra, în noiembrie 1880, Whistler își expune gravurile și pastelurile, obținând un mare succes. Valoarea operei sale este recunoscută și în Franța. Tabloul intitulat ""Aranjament în gri și nergru nr. 1 - mama artistului"", expus la Salonul din 1883, este cumpărat de statul francez pentru colecțiile oficiale. În 1885, Whistler ține la Londra celebra conferință intitulată ""Ten o'clock"" ("Ora zece"), în care își expune concepția sa despre artă, această "zeitate agitată", după propria sa expresie. Prelegerea
James Abbott McNeill Whistler () [Corola-website/Science/317512_a_318841]
-
de la început pentru a îndeplini funcționalitatea de spital districtual, aceaste clădiri au purtat în epocă denumirea de "„Casa publică generală a bolnavilor din Suceava”". Ansamblul spitalicesc era format dintr-o clădire principală și patru pavilioane, cu un total de 14 saloane cu o capacitate de 70 de paturi, o sală de operații, patru cabinete ale medicilor și personalului, o cameră mortuară, laboratoare și magazii, beciuri pentru gheață etc. Complexul spitalicesc era înconjurat de un parc. În pavilionul fără etaj aflat la
Spitalul Vechi din Suceava () [Corola-website/Science/321919_a_323248]
-
a câștigat 12 premii la concursurile naționale. A luat parte la activitatea mai multor cenacluri literare și SF (la unele dintre ele numărându-se printre membrii fondatori): "Relief românesc", "Săgetătorul", "Nicolae Labiș", "1CAS", "Modul 13", "George Bacovia". "Luceafărul", "Solaris", "Marțienii". "Salonul Artelor", "Eroica", "Club A", "Arhitext", "Clubul Profesionist de Lectură", "Amurg sentimental", "Club Z", "Quasar", "Henry Coandă, "String", "Planetar", "Rătăcitorii" "Sigma", "Pi", "ProspectArt", "Armonii Baroq". Între 1981 și 1999 a fost membru sau președinte în comisiile de jurizare ale mai multor
Mihail Grămescu () [Corola-website/Science/321327_a_322656]
-
Doherty (n. 12 aprilie 1971, Memphis) este o actriță americană. E cunoscută mai ales datorită rolurilor: Brenda Walsh în "Beverly Hills 90210", și Prue Halliwell în serialul TV "Charmed" (Farmece). Fiica unui consultant bancar, Tom Doherty, și a proprietarei unui salon de înfrumusețare, Rose Doherty, Shannen are un frate mai mare cu patru ani, Tom. Primul rol important îl obține în octombrie 1982 cand o interpretează pe Jenny Wilder în serialul "Little House on the Prairie". După ce a apărut ca "guest
Shannen Doherty () [Corola-website/Science/316865_a_318194]
-
de la început pentru a îndeplini funcționalitatea de spital districtual, aceaste clădiri au purtat în epocă denumirea de "„Casa publică generală a bolnavilor din Suceava”". Ansamblul spitalicesc era format dintr-o clădire principală și patru pavilioane, cu un total de 14 saloane cu o capacitate de 70 de paturi, o sală de operații, patru cabinete ale medicilor și personalului, o cameră mortuară, laboratoare și magazii, beciuri pentru gheață etc. Complexul spitalicesc era înconjurat de un parc. În anul 1906 s-au adăugat
Spitalul Județean de Urgență „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava () [Corola-website/Science/328902_a_330231]
-
A colaborat periodic proză, teatru și traduceri în revistele "Contemporanul", "Luceafărul", "Gazeta literară", "Iașul literar", "Viața românească" ș.a. Unele scrieri ale sale au fost premiate. Volumul "Duminicile unei veri" (1991 a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor, piesa de teatru "Salonul japonez" a fost nominalizată în 1997 la Premiile UNITER etc. l="https://ro.wikipedia.org/wiki?curid=1137093" title="Baladine Klossowska"> Baladine Klossowska Baladine Klossowska sau Kłossowska (n. 1886, Wrocław - d. 1969, Paris) a fost un pictor de origine poloneză
Alexandru D. Lungu () [Corola-website/Science/328906_a_330235]
-
Jumbo a devenit numele dat mai multor elefanți de circ. Tendința de a numi unele lucruri în cinstea elefantului a rămas și în ziua de astăzi, prin companiile și localurile care îi poartă numele (rețeaua de hypermarket-uri Jumbo în America de Sud, saloanele de închiriere de filme Jumbo Video în Canada, magazinele de jucării Jumbo S.A. în România, centrul comercial Jumbo în Republica Moldova, etc.).
Jumbo () [Corola-website/Science/328951_a_330280]
-
nici în anii ’40, nici în anii ’50. S-a retras către desen și pictură și către o sculptura care se esențializează, care pierde aură preclasicului și liniștea discursului clasic. Expoziții personale Expoziții colective: - 1937, 1938, 1941, 1942, 1945, 1946 - Salonul oficial, București; - Romă, Moscova, Leningrad, Torino, Țel Aviv, Varșovia, Belgrad, Sofia, Atena, Sircasa. În cariera sa a obținut următoarele premii: Lucrări ale sale se află în muzee și colecții particulare dinn: România (București, Bușteni, Brăila, Dej, Turda, Drobeta Turnu-Severin), Bulgaria
Ion Lucian Murnu () [Corola-website/Science/325879_a_327208]
-
Portugalia, funcții pe care le va exercita până în 2012. Premiul pentru debut în poezie al Editurii Dacia/1977. Medalia onorifica "Amicus Poloniae" a Ministerului Culturii din Polonia/1984. Premiul pentru poezie al Asociației Scriitorilor Cluj/1994. Premiul "Cartea anului" la Salonul național de carte Cluj/1996. Premiul pentru poesie al Uniunii Scriitorilor (Filiala Cluj)/1998 & 2002. Titlul onorific "Ambasador cultural al Clujului" acordat de Operă Română Cluj & Centrul de Afaceri Transilvania/2001. Premiul pentru publicistica de jazz acordat de Societatea Română
Virgil Mihaiu () [Corola-website/Science/325924_a_327253]
-
este hotărâtor pentru Arthur Coulin, deoarece se mută la Budapesta, unde-și găsește o slujbă într-un atelier fotografic și o întâlnește pe violonista Olga Fogarascher de care se îndrăgostește și cu care se căsătorește în anul 1897. Participă la Salonul de Iarnă al Asociației Artelor Plastice cu lucrarea „"În fața samovarului"” în anul 1898, ocazie cu care câștigă o bursă de stat. Un an mai târziu își petrece vara la colonia artistică de la Baia Mare. Primind o nouă bursă de stat, în
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]
-
de variate formule moderniste, si care a stârnit interesul multor persoane din lumea artei. Apoi timp de 10 ani nu a mai avut nicio expoziție personală, timp în care a devenit cu adevărat un pictor cubist. În 1924, la primul "Salon oficial" de după război a expus 2 lucrări importante, "Natură statică" și "Paznicii castelului", pentru care a primit și un premiu. Deși a studiat mult în Italia, cubismul sau este unul personal, înrudit mai degrabă cu cel francez, ilustrând căutările sale
Corneliu Michăilescu () [Corola-website/Science/326015_a_327344]
-
de variate formule moderniste,expoziție care a stârnit interesul multor persoane din lumea artei. Apoi timp de 10 ani nu a mai avut nicio expoziție personală ,timp în care a devenit cu adevărat un pictor CUBIST În 1924 la primul SALON OFICIAL de după război expune 2 lucrări importante ,NATURA STATICĂ și PAZNICII CASTELULUI,pentru care primește și un premiu. Deși a studiat mult în ITALIA,cubismul sau este unul personal,înrudit mai degrabă cu cel francez,ilustrând căutările sale cu privire la relația
Corneliu Michăilescu () [Corola-website/Science/326015_a_327344]
-
înaintea Crăciunului,timp de șase săptămâni sfârșindu-se în noaptea de Crăciun. În ajun de Crăciun există obiceiul de a se împodobii în casă sau în curte un brad cu diferite globuri,cu beteală ori cu bomboane de ciocolată numite saloane.Cele trei zile de Crăciun sunt 25,26 și 27 decembrie.În aceste zile sfânte se respectă tradiții vechi de sute de ani.Colindatul este unul dintre aceste obiceiuri.Atât grupuri de copii cât și grupuri de adulți se strâng
Crăciunul în România () [Corola-website/Science/324897_a_326226]
-
Turingia au tot mai mult succes, așa că această tradiție pur germană va cuceri întreaga lume, fiind adoptată pretutindeni, fie că este vorba despre țări din Asia, Africa, America de Nord și de Sud sau Australia. La sfârșitul secolului al 19-lea, în saloanele germane, sărbătoarea era de neconceput fără pomul de Crăciun, împodobit și scânteietor. În 1776, prin intermediul soldaților germani care participau alături de englezi la războiul de independență, tradiția pomului de Crăciun ajunge și în Statele Unite, iar în anul 1880 cucerește și Casa
Crăciunul în România () [Corola-website/Science/324897_a_326226]
-
de radio, ceea ce a pemis cititorilor să exploreze subiectul în profunzime. Odată cu oportunitatea publicării online gratuite din zilele noastre, jurnalismul narativ a devenit popular în rândul scriitorilor dornici să-și exprime părerile personale despre probleme publice și evenimente fără însemnătate. Salon și Slate sunt două dintre ce mai populare forumuri ale jurnalismului narativ. Alte site-uri devotate jurnalismului narativ sunt Creative Nonfiction și Atlantic Unbound. Odată cu creșterea popularității jurnalismului al carui conținut este creat de către public, apare potențialul cercetării la locul
Jurnalismul narativ () [Corola-website/Science/325000_a_326329]
-
profesori la Școala de arte frumoase. Fiind sărac, rar a avut bani pentru model și pânze. De aceea, a realizat mai ales portrete ale colegilor săi. Astfel a luat naștere portretul lui Szervátiusz Jenő, pe care l-a expus la Salonul Oficial din București (1929), sau portretul lui Fülöp Antal Andor (1933), precum și seria de portrete excepționale dedicate colegei și logodnicei sale, Letiția Muntean (cu care se logodise în 1930). Aurel Ciupe, profesorul școlii, relata că adesea Marchini a șters cu
Tasso Marchini () [Corola-website/Science/324494_a_325823]
-
sufletul oamenilor săi... Premii: Premiul Uniunii Scriitorilor din Republică Moldova, în 2010, Premiul Academiei de Știință a Republicii Moldova, 2011, Premiul Primăriei Chisinu, 2012, Premiul Ministerului Tineretului și Sportului din Republică Moldova, 2013, mai multe premii în perioada 2002 - 2013 ale Salonului Internațional de Carte -Ion Creangă - Chișinău, Republica Moldova ,Premiul Societății Culturale Mihai Eminescu din Cernăuți, 2006 și Premiul Fundației Alexandru cel Bun din Cernăuți, în anii 2007 și 2009, alte distincții și premii. Mircea Radu Iacoban Premii: Premiul Academiei Române pentru teatru
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]