19,447 matches
-
bolnavă. Faptul acesta și conștiința lui Îi dădeau un soi de autoritate pe care nu o deținuse niciodată până atunci. Cu o tumoră nu se putea pune nimeni. Se pregăti de moarte cu un curaj remarcabil și, uneori, cu un simț al umorului deconcertant de negru. — Sunt ocupată cu muritul, spunea ea, ca să-i eliberez pe Katharine și pe Henry de povară. Unicul motiv pentru care dorea să Își prelungească viața era acela de a lua parte la bucuria premierei londoneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de multă vreme despre planul acesta, plângându-se că cerul cenușiu și iernile reci ale Angliei o făceau mai sensibilă la depresii și că, din toate colțurile lumii pe care le vizitase, Veneția Îi satisfăcea În cea mai mare măsură simțurile și Îi calma spiritul. Își amânase mutarea și mai răbdase Încă o iarnă englezească pentru a Încheia romanul la care lucra de mai mulți ani, Horace Chase. Acum, că acesta era terminat și Începuse să fie publicat În foileton de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
solitare. În ultimul ceas și ceva se simțise ca și cum și-ar fi revenit după o anestezie cu cloroform, amorțit, dar conștient că o durere oribilă pândea de undeva, de la marginea stării de trezie, așteptându-l să Își recapete pe deplin simțurile. Acum o Înfruntă, se Încleștă de ea, i se abandonă. Alexander, când ieșise ultima oară din scenă, lăsase să se Înțeleagă că nimeni nu se va mira și nu se va supăra dacă anula dineul planificat În cinstea actorilor, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
gospodăriile lor cu femei și copii cu tot; eu rămâneam vasalul lui Frederic II, care instala sarazini loiali în Apulia și vorbea cu șoimii săi în arabă. Retrospectiv, se pare că gimnazistul care se strâmba întruna izbutise să-și mute simțul dreptății, alimentat de cărți, în teritoriile sigure ale Evului Mediu. Probabil din această cauză prima mea încercare scriitoricească mai amplă s-a putut consuma departe de deportarea evreilor rămași în Danzig din ghetoul Mausegasse în lagărul de concentrare Theresienstadt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Soest. Căci, așa cum modul în care relatează el bătălia de lângă Wittstock se concentrează asupra râului Dosse și a ținutului mlăștinos din jur, în care crapă oamenii împăratului - proces în cursul căruia s-a priceput să confere culoare măcelului folosind cu simț artistic cuvintele colegului său baroc într-ale scrisului, Opitz - , tot așa pot și eu să identific teritoriul acelor etape ale războiului care au legătură cu mine ca fiind regiunea Lausitz, între Cottbus și Spremberg. Bineînțeles că frontul trebuia să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
înfierbântat găsea pe potecile pentru drumeți, cu cutare sau cutare fată de la telefoane, o bancă ospitalieră sau - abătându-se de la drum - patul râvnit cu salteaua lui de mușchi. Jocuri ca Schimbă copacul și Baba-oarba sunt amintiri imprecise, sprijinite numai de simțul pipăitului, și ele se pierd în găuri negre. N-aș ști să numesc nici o fată, în afară de Helma cea cu piept bogat, care, atunci când în Löwenburg a scăzut brusc lumina și s-a anunțat că doamnele aleg, m-a invitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
îngeri pe jumătate distruse, toate astea aveau nevoie să fie completate. Și fete întregi la corp cu mânuțele de copil, cărnița dolofană, cu gropițe peste tot și cu păr bogat și buclat erau comandate la firma Moog. Cu un bun simț care anticipa cererea, șeful firmei reușea să fie pe placul autorităților municipale. Cu ajutorul ucenicilor, care se trăgeau cu toții din familii de pietrari din partea locului, am învățat că în piatră loviturile greșite rămân așa pe veci, dacă nu sunt ascunse prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o telegramă al cărei conținut amenințător și-ar fi făcut vădit efectul. Prin intermediul unei scrisori sau telegrafic, amenințarea a reușit să întredeschidă o ușă în sistemul de constrângere dintre zidurile de cărămidă roșie. Abia eliberată, sora, căreia se vede că simțul pentru nevoile terestre nu-i fusese atrofiat pe durata detenției ei monastice, a căutat un frizer care, cu bani puțini - mai mult decât de o pomană nu i se dăduse pentru drum -, dar cu multă iscusință, a reușit să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
seamănă câtui-i hău cu a lu Villiers. — Nu te-ai prins, Ricardo, asta ie pentru binele tău. Astă-seară sunt al naibii dă șucărită, da mâine tre să vorbim. Dornic de izbândă, Bonfanti a spus pontifical: — Ricardo e prea de bun simț ca să se lase dus de nas de amăgitoarele chemări ale acelei arte a romanului care nu are rădăcini americane, spaniole. Scriitorul care nu simte cum Îi suie În sevă vocea sângelui ș-a gliei natale e un déraciné, un Însingurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
moșier englez, don William Blake, care, pe lângă creșterea oilor, Își folosește mintea și la chestiile absconse ale grecului ăla, Platon, și la cele mai recente tatonări ale medicinei chirurgicale. Pe baza lecturii sui generis, don William apreciază că cele cinci simțuri ale trupului omenesc obstruează, sau deformează, captarea realității și că, dacă am scăpa de ele, am vedea-o așa cum e, infinită. Crede că În fundul sufletului stau modelele eterne care constituie adevărul lucrurilor și că organele cu care ne-a dotat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
culegerile sunt tot atât de elaborate ca și pseudonimul unic ales de autori și numele editurii căreia aceștia Îi atribuie publicarea lor. Și asta pentru că Borges și Bioy trec printr-un proces de analiză-sinteză a unui scriitor nou. Acesta are un ascuțit simț al umorului, gustul satirei literare, sociale și chiar politice, mai profund decât fiecare din ei În parte, plăcerea de-a dreptul joyciană de a se juca cu vorbele, de a la exploata posibilitățile parodice, de a desface și reface structurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
determinată prin testele LAS pentru anxietate, toleranță care era asociată cu constituția de tip atletic. Rezultatele studiului fuseseră prezentate sub forma unor tabele statistice dense, deși Norman știa că, de fapt, nu făcuse decât să probeze o aserțiune de bun simț: dacă te afli Într-un lift blocat, cel mai indicat este să fii cu niște tipi atletici, relaxați, pe care Îi cunoști, ca lumina să fie aprinsă și să știi că cineva se străduiește să te scoată de acolo. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cu niște tipi atletici, relaxați, pe care Îi cunoști, ca lumina să fie aprinsă și să știi că cineva se străduiește să te scoată de acolo. Și totuși, Norman realizase că unele dintre rezultatele sale se opuneau logicii de bun simț. Așa era de exemplu, importanța compoziției grupului. Grupurile compuse În Întregime din bărbați sau femei erau mult mai neajutorate În situații de stres decât cele mixte; grupurile formate din indivizi de aproximativ aceeași vârstă erau mult mai slabe decât cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Într-un mediu planetar diferit. Astfel că este improbabil ca un extraterestru să vadă lumea așa cum o vedem noi. De fapt, s-ar putea să n-o vadă deloc. Ar putea să fie orb și să descopere lumea cu ajutorul unui simț hiperdezvoltat al mirosului, al temperaturii sau al presiunii. S-ar putea să nu existe nici un mod de comunicare cu o astfel de ființă, nici o platformă comună de dialog. Sau, cum spunea cineva, „cum să-i explici unui șarpe orb poemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
are sens. Iar mîntuirea... Ce mîntuire? De ce să mă scutească? Ce dragoste să-mi mai ofere cînd iubirea a devenit în mine nonsens?” A devenit infirm și-i e rușine. Toți oamenii trăiesc într-o grădină a valorilor pe care simțurile lui nu mai au cu ce o atinge. Sufletele s-au depărtat cu toatele de inima sa care se confesează cu disperare Doctorului în speranța că miracolul de la acesta va veni. Îi va injecta un ser și spunîndu-i cîteva cuvinte murmurate
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
urletul aspru al ferăstraielor electrice. Jeturi de sînge proaspăt țîșnesc de peste tot stropind pereții. Muncitorii au cizme albe din cauciuc și pășesc rar, preocupați prin balta semiînchegată de pe podelele de mozaic. Miraculos, mirosul sîngelui și al cărnii aburinde îmi irită simțurile. Același miros l-am cunoscut, cumva dulceag, la morga spitalului. Aici însă, în zgomotul infernal, printre miile de buturi agățate în cîrlige picurînd încă, senzația ce se degajă e de nemăsurată virilitate. Ochii se dilată de încîntare. Îl văd, V.
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
umbrei până când iarna de vise încerca să-mi atingă firul tristeților; carnea mea de epavă a fluviilor ducea la culcare nopți pierdute ce-mi cățăraseră-n ochi, glasuri de zei, ce izbesc în nefire cu explozia strecurată, în site de simțuri... Asemenea filosofului îmi destrămam în plictisuri, căutările durute cu nori de stele, ce tac prin ceața pustiită de idoli. Și pe colinele dragostei, un copac aruncat de paști trecătorilor, peste buzele însetate ale acestei nopți; rămân lîngă goliciunea tăcerii, să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
plâns amar Și-n cuvinte-am să revin Cu nopțile trecute în zadar. Și-n gustul toamnei sidefie Eu n-am știut să prețuiesc, Din cer aștept să mai învie Să-i spun cât de mult o doresc... Și-n simțul clipelor de dor O lume-ntreagă o să știe Că-n ceruri are somn ușor Și-n taine sufletul se mbie. Îi aud cuvintele frumoase Și nu mai știu de-i rătăcire... Va mai veni târziu pe-acasă Și-mi va
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
galbeni, grena, albăstrui, de parcă se întreceau în a atrage priviri admirative. „Hm! Mama nu a fost la cursuri de ikebana, dar și aici, afară, ca și în vazele din casă, dânsa a aranjat florile mai plăcut ca japonezele! Avea un simț al armoniei așa de dezvoltat cum mai rar se întâlnește... Oare de unde-i veneau ideile ori gusturile astea? Și la hăinuțele și flanelele pe care ni le cosea pe când eram noi micuți ori ni le lucra cu andrelele am observat
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
discutat, iar el s-a prefăcut că mă ascultă-, dar nu am luat nici o decizie finală. Iar eu se pare că mi-am pierdut abilitatea de a mai lua decizii de una singură. Știu, e jalnic, dar asta e căsnicia. Simțul de autonomie personală se duce pe apa sâmbetei cât ai clipi! N-a fost întotdeauna așa. Cândva eram o tipă independentă și plină de voință. Dar toate astea par să fi fost demult, foarte demult. Cu James sunt de cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
avut norocul să fiu concediată de pe postul de chelneriță. (A fost o neînțelegere stupidă legată de mine, mai multe sticle de bere de import, un scenariu de genul „cină în poală“ și un client complet nerezonabil care nu avea deloc simțul umorului. Oricum, cred că cicatricele i-au dispărut aproape cu totul.) Și am reușit să fac rost de o slujbă cu un program de lucru mai normal. Așa că povestea noastră de dragoste a continuat într-un orar mai tradițional. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fiu matură și responsabilă. Chestii la care niciodată nu mă prea pricepusem. La primul semn de necaz apărut în viața mea, Responsabilitatea se ducea și se încuia în baia creierului meu, refuzând să mai iasă. Indiferent cât de mult insistau Simțul Datoriei și acela al Obligației, Responsabilitatea rămânea baricadată înăuntru, stând chircită pe podea până când toate traumele și toate dramele se consumau. Aveam de rezolvat mai multe probleme. Niște probleme oribile. Care aveau de-a face cu banii, cu custodia copilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în apărarea mea, că până în acest punct eram, în general, o gazdă model, având grijă în permanență de invitați, transportând farfurii, mâncare, tacâmuri de la și către bucătărie de parc-aș fi avut sub picioare o bandă rulantă. Cu toate astea, simțul ospitalității îmi scădea proporțional cu numărul paharelor de vin pe care le băusem. Așa că la momentul desertului și al cafelelor eram, de obicei, mult prea relaxată (bine, dacă insistați să spunem lucrurilor pe nume, mult prea beată) și nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vorbea cu vreo persoană. Întotdeauna îmi ziceam cât de sexy și de frumos arăta. Mai ales atunci când era serios și avea o imagine foarte de contabil. Chestia asta mă făcea întotdeauna să zâmbesc. Arăta ca un tip complet lipsit de simțul umorului. Dar eu știam că situația stătea altfel. Și eram așa de încântată știind că la sfârșitul petrecerii sau întâlnirii bărbatul meu avea să meargă acasă cu mine. Îmi doream ca întotdeauna să fie așa. Văzusem destule femei măritate care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pus pistolul la tâmplă. Probabil că am uitat. E adevărat ce se spune. Sarcasmul e într-adevăr cea mai joasă, cea mai răutăcioasă formă de inteligență. Dar nu m-am putut abține. James mă critica. Iar eu ardeam, fierbeam de simțul nedreptății. — Nu, Claire, a zis el printre dinți, la propriu. Ceea ce nu mai văzusem la nimeni până atunci. Eu crezusem că e doar o figură de stil. — Sigur că nu m-ai obligat să fac nimic. Atunci ce-ai vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]