136,390 matches
-
un cinematograf pentru a vedea ecranizarea romanului lui Cane și descoperă că el este personajul principal al filmului. După ce vede pe ecran câteva din acțiunile sale anterioare, Trent izbucnește în râs isteric care se transformă în hohote de disperare. Exteriorul Bisericii Negre din "Hobb’s End" este de fapt Catedrala Schimbării. Acesta este o fostă catedrală slovacă greco-catolică situată în Markham, Ontario.
Creatorii de coșmaruri () [Corola-website/Science/332691_a_334020]
-
este un așezământ monahal ortodox de călugărițe din România situat în satul Mironești din comuna Goștinari județul Giurgiu, metoc al Mănăstirii Comana. Aparține de Episcopia Giurgiului (Mitropolia Munteniei și Dobrogei) și, are hramurile Sfântul Nicolae și Sfânta Teodora Împărăteasa Bizanțului. Biserica "Sfântul Nicolae" figurează ca monument de arhitectură de interes național cu codul LMI , în Lista actualizată (octombrie 2010) a monumentelor istorice înscrise în patrimoniul cultural național al României. Biserica este ctitoria Doamnei Ilinca, soția postelnicului Constantin Cantacuzino și, a fiilor
Schitul Mironești () [Corola-website/Science/332699_a_334028]
-
Dobrogei) și, are hramurile Sfântul Nicolae și Sfânta Teodora Împărăteasa Bizanțului. Biserica "Sfântul Nicolae" figurează ca monument de arhitectură de interes național cu codul LMI , în Lista actualizată (octombrie 2010) a monumentelor istorice înscrise în patrimoniul cultural național al României. Biserica este ctitoria Doamnei Ilinca, soția postelnicului Constantin Cantacuzino și, a fiilor săi Constantin Vel Stolnic și Mihai Vel Spătar. Inscripția de deasupra ușii de intrare arată că aceasta a fost ridicată în perioada 3 mai - 18 septembrie 1668. Planul edificiului
Schitul Mironești () [Corola-website/Science/332699_a_334028]
-
se repetă și este formată din două ferstre înconjurătoare de ancadramente din piatre, distribuite pe trei nivele. S-a dorit să ia ființă în 1851, dar se deschide la 1 septembrie 1858. În primii trei ani a funcționat în mahalaua bisericii Sf. Nicolae, în casele căminarului Gh. Petrovici, rectoreul seminarului fiind Dimitrie Matcaș. În 1892 episcopul Melchisedec Ștefănescu și economul Ioan Ștefănescu Flur cumpără un local proipriu pentru funcționarea seminarului. În 1897-1914, după planurile arh. Alexandru Orăscu, clădirea se va completa
Seminarul teologic „Sf. Gheorghe” () [Corola-website/Science/332705_a_334034]
-
și statornicie (simbolul răscoalelor țărănești), o poartă cu incrustații asemănătoare celor care împodobesc porțile maramureșene (“poarta jertfelor”), o femeie plantând o floare (simbolul reînnoirii), chipul unui ostaș care impresionează prin masivitatea și trăsăturile sale aspre și un obelisc asemănător turlelor bisericilor maramureșene (simbolul flăcării veșnice). Pe acest obelisc este înscris următorul text: "Glorie ostașilor armatei romăne, căzuți în luptele pentru eliberarea patriei". Monumentul este înscris la poziția nr. 304, cod SM-III-m-A-05382, în “Lista monumentelor istorice”, actualizată prin Ordinul ministrului Culturii si
Monumentul ostașului român din Carei () [Corola-website/Science/332706_a_334035]
-
la Seminarul din Bergamo și a fost hirotonit preot în 1977. A continuat studiile teologice la Romă. Din 1978 până în 1994 a fost educator, profesor și vice-rector al Seminarului din Bergamo. În 1994 a fost numit oficial al Congregația pentru Bisericile Orientale, iar în 2009 sub-secretar al Congregației. În acești ani el a fost secretarul a trei cardinali-prefecți care s-au succedat la conducerea Congregației: Achille Silvestrini, Ignace Moussa I Daoud și Leonardo Sandri. În această perioadă el a fost, de
Maurizio Malvestiti () [Corola-website/Science/332796_a_334125]
-
2009 sub-secretar al Congregației. În acești ani el a fost secretarul a trei cardinali-prefecți care s-au succedat la conducerea Congregației: Achille Silvestrini, Ignace Moussa I Daoud și Leonardo Sandri. În această perioadă el a fost, de asemenea, rector al bisericii "Sân Biagio" ("Biserică armenilor"). La 26 august 2014 (la o zi după ce împlinise 61 de ani) papă Francisc l-a numit episcop de Lodi, înlocuindu-l pe episcopul Giuseppe Merisi retras din motivul de vârstei înaintate.
Maurizio Malvestiti () [Corola-website/Science/332796_a_334125]
-
Congregației. În acești ani el a fost secretarul a trei cardinali-prefecți care s-au succedat la conducerea Congregației: Achille Silvestrini, Ignace Moussa I Daoud și Leonardo Sandri. În această perioadă el a fost, de asemenea, rector al bisericii "Sân Biagio" ("Biserică armenilor"). La 26 august 2014 (la o zi după ce împlinise 61 de ani) papă Francisc l-a numit episcop de Lodi, înlocuindu-l pe episcopul Giuseppe Merisi retras din motivul de vârstei înaintate.
Maurizio Malvestiti () [Corola-website/Science/332796_a_334125]
-
a fost modelat și turnat în bronz de sculptorul George Demetrescu Mirea, reprezentat cu coroana pe cap și cu barba lungă, și a fost instalat (inițial) pe bulevard în dreptul Bisericii Sf. Nicolae, la 15 august 1898. În 1910 a fost reinstalat în fața Primăriei, pe str. Republicii nr. 61, clădire ce găzduiește în prezent Casa de Cultură și biblioteca municipală „Ion Barbu“. Pe placa de marmură neagră care acoperă fața soclului
Bustul lui Negru Vodă din Câmpulung () [Corola-website/Science/332817_a_334146]
-
Pfarrerturm"), Turnul Voievodal ("Fürstenturm"), Turnul Muniției / Pulberăriei ("Pulverturm") și Turnul Școlii ("Schulturm"). În incinta cetății se mai găseau un heleșteu și o fântână adâncă de 50 m, despre care legenda spune că ar avea legături printr-un tunel subteran cu biserica fortificată. Zidul de incintă a fost întărit inițial (sec. XV-XVI) cu trei turnuri: turnul de poartă, turnul școlii pe latura de sud și turnul voievodal pe latura de nord. Ulterior, extremitățile de nord-est și sud-est au fost consolidate prin construirea
Cetatea Țărănească din Saschiz () [Corola-website/Science/332854_a_334183]
-
florini, harnașamente pentru cai, lănci și săbii făcute din argint, lucru care demonstrează faptul că cetatea era sigură și greu de cucerit. Datorită distanței considerabile dintre vatra satului și colina pe care a fost construită Cetatea țărănească, în decursul timpului, Biserica fortificată din sat a devenit principalul loc de refugiu al sătenilor, cetatea pierzându-și din importanță. Cetatea a fost bine întreținută de sași, până în 1940, când la ordinul lui Hitler s-a organizat strămutarea acestora în Germania sub lozinca "Heim
Cetatea Țărănească din Saschiz () [Corola-website/Science/332854_a_334183]
-
prăbușit turla cea mare. Abia în anul 1950 a început restaurarea, după un proiect al arhitectului Stavru Cosifide si al inginerului E. Satâru, iar executarea lucrărilor a fost coordonată de arhitectul Eugen Chefeneux. Pictura a fost refăcută de Niculina Dona. Biserica a fost resfințită la 7 iulie 1957. Cutremurul din 1977, dar mai ales ridicarea pânzei freatice în zonă, au determinat degradări care au impus noi lucrări de consolidare, care au constat în realizarea unei rețele de centuri și stâlpi din
Catedrala arhiepiscopală din Galați () [Corola-website/Science/332860_a_334189]
-
fluidă. În paralel cu lucrările de consolidare, s-a executat și restaurarea picturii. Catedrala cu hramul “Sf. Ierarh Nicolae și Sf. Apostol Andrei” a fost resfințită în anul 2006. La aceasta sărbătoare au participat 16 membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, mitropolitul Efrem de Ydra, Spetses și Eghina — Grecia, precum și foarte mulți preoți și credincioși. Resfințirea acestui locaș s-a făcut la împlinirea a 100 de ani de la punerea pietrei de temelie și la 10 ani de la aducerea pentru
Catedrala arhiepiscopală din Galați () [Corola-website/Science/332860_a_334189]
-
de Eghina. Surse: Compartimentarea este următoarea: pridvor deschis pe coloane, pronaos, naos, altar. Absidele laterale sunt înglobate în grosimea zidurilor.La exterior temelia vizibila este din blocuri de piatră cioplită.Pridvorul deschis se sprijină pe coloane duble și arcuri trilobate. Biserica este încinsă de un brâu casetat la 1/3 din înălțimea zidurilor și de un brâu în torsada deasupra ferestrelor. Firide mici se înșiruie sub cornișa puternic profilată. Biserica are o turlă mare pe naos și două mai mici pe
Catedrala arhiepiscopală din Galați () [Corola-website/Science/332860_a_334189]
-
cioplită.Pridvorul deschis se sprijină pe coloane duble și arcuri trilobate. Biserica este încinsă de un brâu casetat la 1/3 din înălțimea zidurilor și de un brâu în torsada deasupra ferestrelor. Firide mici se înșiruie sub cornișa puternic profilată. Biserica are o turlă mare pe naos și două mai mici pe pronaos.În interior este pardosită cu dale din marmură de Carara albe și roșii și pictată în frescă.Catapeteasma este din cărămidă și brâie din marmură de Carrara. Amvonul
Catedrala arhiepiscopală din Galați () [Corola-website/Science/332860_a_334189]
-
s-a inspirat din ceea ce a putut considera pe atunci ca valabil pentru a fi păstrat sau adoptat în tradiția pământeană a acestei arte, (...) prin cele câteva exemple luate în mod obișnuit drept modele de arhitectură specific românească, precum erau: biserica episcopală din Curtea de Argeș, biserica Trei Ierarhi din Iași și biserica Stavrapoleos din București. Corpul clădirii se compune dintr-un subsol ridicat, parter și etaj. La subsol se găsesc birourile întreprinderii, precum și încăperile centralei termice, ale bucătăriei, depozitele etc. La parter
Hanu’ Berarilor () [Corola-website/Science/332862_a_334191]
-
ceea ce a putut considera pe atunci ca valabil pentru a fi păstrat sau adoptat în tradiția pământeană a acestei arte, (...) prin cele câteva exemple luate în mod obișnuit drept modele de arhitectură specific românească, precum erau: biserica episcopală din Curtea de Argeș, biserica Trei Ierarhi din Iași și biserica Stavrapoleos din București. Corpul clădirii se compune dintr-un subsol ridicat, parter și etaj. La subsol se găsesc birourile întreprinderii, precum și încăperile centralei termice, ale bucătăriei, depozitele etc. La parter se află, grupate în jurul
Hanu’ Berarilor () [Corola-website/Science/332862_a_334191]
-
ca valabil pentru a fi păstrat sau adoptat în tradiția pământeană a acestei arte, (...) prin cele câteva exemple luate în mod obișnuit drept modele de arhitectură specific românească, precum erau: biserica episcopală din Curtea de Argeș, biserica Trei Ierarhi din Iași și biserica Stavrapoleos din București. Corpul clădirii se compune dintr-un subsol ridicat, parter și etaj. La subsol se găsesc birourile întreprinderii, precum și încăperile centralei termice, ale bucătăriei, depozitele etc. La parter se află, grupate în jurul unui hol central de formă octogonală
Hanu’ Berarilor () [Corola-website/Science/332862_a_334191]
-
natal. Din cauza sănătății firave, nu a fost trimis cu oile când a crescut, așa cum era pe atunci obiceiul. Dat fiind că de mic a manifestat o profundă aplecare spre viața religioasă, părinții săi l-au lăsat să intre în slujba bisericii încă de la 11 ani. Din fragedă tinerețe, Picu a trăit o severă viață de călugăr, îndeplinind pravila vieții monahale cu strictețe și schimbându-și numele în acela de Procopie. Prima sa operă cunoscută provine din 1837 (de la vârsta de 19
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
cu strictețe și schimbându-și numele în acela de Procopie. Prima sa operă cunoscută provine din 1837 (de la vârsta de 19 ani). Între 1829 - 1872 a servit mai întâi ca ajutor de eclesiarh, apoi ca eclesiarh (crâsnic sau paracliser) al „Bisericii celei Mari” din satul natal. Între 1848-1852 a funcționat inclusiv ca dascăl la școala primară din localitate, înlocuindu-l pe unul dintre cei doi învățători luați în armată. A locuit cea mai mare parte a vieții în satul său, de
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
sat pentru a-și trăi acolo noua viață de monah și pentru a o continua pe cea de misionar. Țărăn la origine, a fost în contact cu pătura socială inferioară și cu cele două instituții educative tipice ale acesteia, anume biserica (respectiv mănăstirea) și școala națională. A fost obișnuit cu un trai auster, iar viața lui a constat din rugăciune, cântare, post și binefacere. Munca sa a urmărit răspândirea învățăturii moral-religioase și a dragostei creștine. Serile și le-a petrecut de
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
deplinei maturități. A avut un frate mai mic numit Nicolae, care a fost și el copist și miniaturist. A murit de o boală de piept, cauzată de o mare criză de conștiință în septembrie 1872 și a fost înmormântat lângă Biserica Mare din Săliște, acolo unde odihnește și fratele lui mai mic. Descoperit de către Onisifor Ghibu în anul 1905, a fost numit de către Nicolae Cartojan "„Anton Pann” al Ardealului". Înzestrat cu un bogat și autentic dar poetic românesc, precum și cu un
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
după altă sursă) de volume de poezii și de proză. Cu o tematică predominant biblică (transpuneri ale evenimentelor din Vechiul și Noul Testament, precum și din scrierile hagiografice sau sărbătorile creștine cele mai importante), "viersurile" sale au fost închinate principalelor praznice ale bisericii. Cea mai cunoscută lucrare a sa și care însumează 1400 de pagini este reprezentată de "„Stihos adică viers”". Este cea mai amplă operă care îi aparține și cuprinde 3 părți (volume): Aceasta conține 474 cântări și imnuri, 577 miniaturi și
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
scumpi cunoscuți. Călugărul Procopie a ales deseori în scenele sale ca personajele reprezentate să fie asemănătoare cu păstori din zona în care a trăit, îmbrăcate în straie populare sau având pe cap căciuli specifice Mărginimii Sibiului. Picu a trăit pentru biserică și pentru idealurile ei, închinându-și viața slujirii Domnului prin cântare, alcătuire de versuri, pictarea de scene sfinte, citire de texte religioase și de factură teologică, precum și prin operele de dragoste față de semenii săi. Exemplarul Bibliei de la Petersburg a fost
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
Unele dintre creațiile lui Picu Pătruț se mai păstrează încă în Săliște, sub forma unor obiceiuri locale având ca sursă cele două poeme dramatice ale acestuia: "Craii sau Irozii" (prezentat de copii în perioada Crăciunului) și obiceiul "Mironosițelor" (prezentat în bisericile din Săliște și din Mărginimea Sibiului în săptămânile de după Paști). În fiecare an de Florii se cântă "Viersul Floriilor" (13 strofe pline de învățăminte pentru fiecare om, care descriu intrarea Domnului în Ierusalim și redau într-o manieră personală sentimentele
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]