15,206 matches
-
a fost mutată la Vălenii de Munte și apoi, în 1781, mutată la Bucov. Județul a fost desființat la 1 ianuarie 1845 și împărțit între județele Prahova (cea mai mare parte - bazinele râurilor Teleajen și Cricovul Sărat și zona de câmpie până la Mizil) și Buzău (partea de est). În componenșa acestui județ erau menționate în 1700 pe harta stolnicului Constantin Cantacuzino doar 11 sate (Apostolachi, Berceni, Bucov, Ceraș, Cricovul, Drajna, Gheorgachi, Măneciu, Podeni, Porani, Zeletin) din care unul boieresc (Bucov). În
Județul Săcuieni () [Corola-website/Science/305030_a_306359]
-
teritoriul cuprins între Munții Balcani (Haemus) și Munții Slovaciei, și de la litoralul apusean al Mării Negre până dincolo de bazinul Tisei, adică până la Bazinul Panonic. Triburile denumite "dacice" locuiau pe teritoriul actualei Transilvanii, - Bazinul Carpatic -, și al Banatului, iar ale "geților" în câmpia Dunării (inclusiv în sudul fluviului), în Moldova și Dobrogea de azi. Una și aceeași populație geto-dacă apare la scriitorii greci de obicei cu numele generic de "geți", iar la autorii romani cu denumirea de "daci", pentru prima dată la Iulius
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
Meșterii daci au început să folosească roata olarului din prima jumătate a sec. V î.e.n. Alți cercetători susțin însă că roata olarului ar fi fost folosită pe teritoriul geto-dacilor începând din sec. III î.e.n. La geții din Dobrogea și din câmpia de sud a Olteniei și Munteniei, tehnica lucrării ceramicii la roată se constată din secolele VI-V î.e.n. Deși ceramica lucrată cu mâna de geto-daci datează dintr-o perioadă mai veche (vasele descoperite la Tariverde datează din sec. VI î.e.n.
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
țării. Berat este capitala regiunii cu același nume. Centrul istoric al localității a fost inclus în anul 2005 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Berat a fost întemeiat pe locul unde râul Osum pătrunde printr-un pas din vale în câmpia centrală a Albaniei. Deasupra acestui loc strategic veghează cetatea, care este compusă dintr-un întreg cartier cu numeroase biserici și moschei. Pe celălalt mal se află cartierul istoric "Gorica". La poalele cetății se întinde cartierul "Mangalem" precum și centrul actual al
Berat () [Corola-website/Science/305037_a_306366]
-
în lupta cu Bagaudae. S-au așezat în jurul orașului Toulouse, ce va deveni centrul regatului vizigot. Sub conducerea lui Theodoric I, vizigoții s-au aliat cu românii în luptele împotriva hunilor, având o contribuție importantă în 451, în Bătălia de la Câmpiile Catalaunice, unde Theodoric și-a pierdut viața. Din sudul și centrul Galiei, vizigoții s-au extins spre Spania, și sub domnia lui Euric, au format unul dintre cele mai puternice regate germanice vestice. În 405-406, vandalii sau suevii, însoțiți de
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
cu românii jumătate din pământurile defrișate. Nu au primit loturile de pământ, ci doar dreptul de a ridica impozite de pe acestea, și aveau obligații militare față de rege. Așezările burgunde erau concentrate în regiunea franceză a Elveției, în Munții Jură și câmpia râului Saone, fiind rare în Savoia și Burgundia, si inexistente la sud de răul Isere. Limba lor a supraviețuit până în secolul VII. Este foarte binecunoscută legea burgunda, ce se adresa populației locale române, care plătea amenzi că și burgunzii. Căsătoriile
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
de Attila, hunii s-au îndreptat către Imperiul Român de Apus, traversând Rinul și prădând orașele Metz, Reims și Troyes, asediind Orleansul. Dar au fost înfrânți de generalu român [[Flavius Aetius]] și aliatul său vizigot, Theodoric I, în [[Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice]] la vest de Troyes. Iordanes scrie că au murit 300 000 de soldați. Attila și forțele hunice s-au retras pentru a se întoarce în [[452]], în Italia, cucerind Milano și Pavia. Dar epidemia de ciumă din rândurile armatei
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
cuvânt cu origini celtice (probabil însemnând "sân" ("mamm" în celtică) plus anglo-saxonul "chester" care înseamnă oraș. Orașul Manchester este poziționat pe o suprafață în formă de "bol", fiind învecinat în nord și est cu Dealurile Penninne și în sud cu Câmpia Cheshire. Centrul orașului se află pe partea estică a Râului Irwell, lângă confluența Râurilor Medlock și Irk. Manchester are reputația unui "oraș ploios", în ciuda unei medii anuale a precipitațiilor de 809 mm, care este mult mai mică decât în orașe
Manchester () [Corola-website/Science/305034_a_306363]
-
nord și de sud). În ultimul se includ și cele din provincia istorică Slavonia din Croația. Caracteristici fonetice: Și aici sufixul de infinitiv este "-nyi", dar sunt și alte particularități în morfologia verbului în Baranya și Slavonia: În Sudul Marii Câmpii sunt cuprinse grupul de dialecte din zona orașului Baja, cel din zona orașului Szeged și cel din ținutul Kiskunság. Aparțin tot de această regiune dialectele maghiare din Voivodina (Serbia), din județul Arad și din județul Timiș. Particularități de pronunțare: În
Dialectele limbii maghiare () [Corola-website/Science/305067_a_306396]
-
luați!” O altă particularitate în această regiune este folosirea cuvântului "elfele" (în traducere literală „spre altundeva”) pentru exprimarea caracterului durativ al acțiunii: "az öregek beszélték ezt elfele" „bătrânii vorbeau asta”. Fac parte din această regiune grupurile de dialecte din centrul Câmpiei Transilvaniei, din valea Arieșului, din valea Mureșului și din valea Târnavei. Caracteristici fonetice: Și aici, ca în regiunea paloților, există desinențe de complemente de loc pentru substantivele ce exprimă familii: "Sándorni" vs. "Sándorékhoz" „la/către familia lui Sándor”, "Sándornott" vs.
Dialectele limbii maghiare () [Corola-website/Science/305067_a_306396]
-
regiuni, la fel ca și lungirea vocalelor înaintea lui [l], [r] și [j]. Pronunțarea [ø] în loc de [ɛ] din zona Odorheiului Secuiesc este asemănătoare cu cea din județul Baranya (Transdanubia de sud). Dialectele secuiești de vest sunt înrudite cu cele din Câmpia Transilvaniei, de exemplu prin tratarea asemănătoare a vocalei [o] (înlocuită cu [ɒ]). În dialectele secuiești de est se diftonghează ascendent [oː], [øː] și [eː], ca în dialectele transdanubiene occidentale. Drept caracteristici fonetice proprii dialectelor secuiești sunt de amintit: Unele trăsături
Dialectele limbii maghiare () [Corola-website/Science/305067_a_306396]
-
înrudite îndeaproape cu cele secuiești din Trei-Scaune și Ciuc. Fonetismul din Moldova prezintă asemănări cu cel din alte regiuni, de exemplu existența lui [e] închis scurt ca în mai multe alte regiuni, sau trecerea de la [o] la [ɒ], ca în Câmpia Transilvaniei. Se găsește și aici realizarea lui /v/ ca [β], dar și în poziție intervocalică: "nem βot" vs. "nem volt" „n-a fost”, "kicsi βultál" vs. "kicsi voltál" „erai mic(ă)”. În grupul nordic, [t͡ʃ] înlocuiește pe [c
Dialectele limbii maghiare () [Corola-website/Science/305067_a_306396]
-
βot" vs. "nem volt" „n-a fost”, "kicsi βultál" vs. "kicsi voltál" „erai mic(ă)”. În grupul nordic, [t͡ʃ] înlocuiește pe [c], [d͡ʒ] pe [ɟ] și [ε] pe [ø] neaccentuat, ca în insulele dialectale arhaice din Câmpia Transilvaniei. Apare și trecerea de la [ɒ] la [o], ca în dialectele secuiești. Sunt însă și trăsături fonetice specifice dialectelor din Moldova: În domeniul morfologiei se remarcă o serie de arhaisme, mai ales la verb: Câteva particularități sintactice: Lexicul din Moldova
Dialectele limbii maghiare () [Corola-website/Science/305067_a_306396]
-
îl consideră drept proprietar al satului care exista. Cert este că primul act istoric în care se vorbește clar despre Telenești, așezat pe malul râului Ciulucul Mic, datează cu anul 1611. Datorită amplasării sale avantajoase, la hotarul dintre codri și câmpie, Teleneștiul a cunoscut o dezvoltare vădită. Un alt factor care a determinat dezvoltarea localității ca târg a fost hrisovul din 1796 al lui Alexandru Callimachi, prin care aici se întemeiază un târg cu 6 iarmaroace pe an, cu înlesniri pentru
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]
-
date la 1817 în satul și târgușorul Telenești locuiau 140 de țărani cu gospodării mici și 283 de case de negustori, în această perioadă orașul se dezvoltă intens ca centru comercial. Datorită amplasării sale avantajoase, la hotarul dintre codri și câmpie, Teleneștiul a cunoscut o dezvoltare vădită. În anul 1819 în localitate este ridicată o biserică de lemn. Biserica de piatră cu hramul Sf. Prooroc Ilie a fost construită în anul 1842, de moșierul Gheorghe Feodosiu. Primele școli parohiale în Telenesti
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]
-
mare. Suprafață e de 745 km pătrați. Ultimul recesamânt din 2008 a arătat că populația a crescut până la 15 000 de oameni. Cricova e plasat pe platforma Moldoveneasca 1000-2000 m, în valea râului Ichel. Aici se întâlnesc livezi, imaș, pădure, câmpii. Solul predominant e cernoziom humificat slab și cele levigate. Climă este temperat-continentală, verile sunt calde și uscate iar iernile reci și blânde. Aici sunt diferite instituții administrative că școlii: școală rusă nr.77; liceul teoretic "A. Mateevici"; școală pentru tineret
Cricova () [Corola-website/Science/305088_a_306417]
-
este un soi de strugure negru din familia vitis vinifera. Numele complet al acestuia este " Noir a Jus Blanc". Cea mai mare suprafață viticola plantata cu această varietate se află în regiunea Beaujolais din Franța. Gamay apare în câmpiile Burgundiei în perioada anilor 1300 în localitatea Gamay din sudul regiunii Beaune fiind plantat de către țărani pe terenurile (puțin productive) închiriate de la nobili. În jurul anilor 1360, Gamay-ul amenință deja să preia sacrele terenuri Grand Cru ale Burgundiei, cultivate cu Pinot
Gamay () [Corola-website/Science/305097_a_306426]
-
sale italiene, si Scipio a condus armata formată din legionari, împreună cu un corp de cavalerie numidiana. Bătălia a avut loc la Zama Regia, aproape de Siliana la 130 km sud-vest de capitală Tunis. Hannibal a fost primul care a ajuns la câmpiile de la Zama Regia, pentru a potrivi și manevră cavaleria. Acest lucru i-a oferit un avantaj, spre deosebire de Scipio care s-a bazat foarte mult pe cavaleria grea Română și cavaleria ușoară Numidiana. Hannibal și-a trimis trupele sale să se
Bătălia de la Zama () [Corola-website/Science/305114_a_306443]
-
de obiecte cultural-geografice de interes internațional. Satul se află la nord-estul Republicii Moldova, între Stepa Bălțului, Râul Nistru și Cetatea Sorocii. Satul este situat în centrul a patru mari mănăstiri, luate ca reper: Saharna, Japca, Dobrușa, Cușelăuca. Satul face parte din Câmpia Sorocii, zonă bogată în păduri seculare, situat pe un teritoriu deluros, puternic fragmentat de o rețea deasă de văi și vâlcele adânci, cu păduri de fag, stejar și carpen. Satul este despărțit de un râuleț, pe alocuri foarte îngust. Deasemenea
Cobîlea, Șoldănești () [Corola-website/Science/305118_a_306447]
-
se schimba cu regimul continental, ceia ce a determinat acumularea de diverse depozite, care sînt în special reprezentate de nisip, argilă, pietriș, prundiș. Se aflorează depozitele Ponțiene, Mioțiene, Pliocene, Cuaternare. Din punct de vedere geomorfologic acest teritoriu face parte din cadrul Cîmpiei Prutului Inferior. Procesele tectonice ce au avut loc în trecut, și anume procesele neotectonice lente de ridicare au dus la formarea reliefului actual. Pe toată întinderea localității Văleni predomină două forme de relief: dealuri și coline. Dealurile sunt o formă
Văleni, Cahul () [Corola-website/Science/305144_a_306473]
-
mână valurile impetuos, cu multă vigoare. Arheologii cât și istoricii constată că pe aceste locuri au trăit băștinași cu mult mai înainte, primii oameni stabilinduse aici cu sute de ani în urmă. Au fost și ei atacați de nomazii de câmpie, dar nu s-au lăsat prădați cu una, cu două sau duși în robie și se împotriveau cum puteau, adesea răzbunându-i pe războinici. Alte referințe mai importante din istoria localității: În 1859 - satul Harmațca avea 158 curți, din care
Harmațca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305121_a_306450]
-
includea Iezărenii Vechi, este redenumit în Sângerei. Unitatea administrativă este păstrată până în 1998, când are loc formarea județelor, și reinființată prin reforma administrativă din 2001. În perioada existenței județelor, Iezărenii Vechi făceau parte din județul Bălți. Relieful comunei reprezintă o câmpie deluroasă. Satul se află în sud-vestul podișului Ciuluc-Soloneț, cu înălțimi medii. Cea mai înaltă colină din cadrul satului este piscul "Gurez" care are o altitudine de 258 m. Din punct de vedere geologic în structura scoarței terestre predomină roci sarmațiene, în
Iezărenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305122_a_306451]
-
mm. Suma precipitațiilor atmosferice pentru perioada de vegetație active este de 429 mm. Stratul de zăpadă este de 10 - 25 cm, în unele ierni poate ajunge chiar și la 30 - 50 cm. Vegetația este reprezentată de plante specifice zonelor de câmpie, cu unele particularități de stepă și silvostepă. Speciile de arbori și arbuști mai răspândite sunt stejarul, carpenul, fagul, frasinul, arțarul, plopul, salcâmul. Flora este bogată și în plante de cultură: cerealiere, legumicole, tehnice, floricole; pomi fructiferi, viță-de-vie . Fauna o alcătuiesc
Iezărenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305122_a_306451]
-
de stepă și silvostepă. Speciile de arbori și arbuști mai răspândite sunt stejarul, carpenul, fagul, frasinul, arțarul, plopul, salcâmul. Flora este bogată și în plante de cultură: cerealiere, legumicole, tehnice, floricole; pomi fructiferi, viță-de-vie . Fauna o alcătuiesc speciile tipice de câmpie: vulpea, iepurele, țistarul, iar dintre păsări - vrabia, ciocârlia, graurul, pițigoiul, cucul, cioara, potârnichea, prepelița, porumbelul de câmp, ciocănitoarea. Speciile de pești cele mai răspândite, din lacuri și iazuri, sunt crapul, carasul, șalăul, plătica, baboiul, țiparul . În 2011 alegerile locale pentru
Iezărenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305122_a_306451]
-
de pe aiurea. În secoul XIX se întemeiază două așezări noi, dar una din ele, cea cu vatra veche, a primit statut de „sat de stat". în Moldova au fost întemeiate circa o sută de astfel de sate, mai ales, în cîmpia Bugeacului, dar vreo zece au apărut și în ținutul Hotinului, printre care și Holohoreni. Halahora sau Holohorenii, cum a mai rămas să circule vechea denumire, devenind, astfel, sat de stat, proprietarii de pămînt și-au pus casele ceva mai la
Halahora de Sus, Briceni () [Corola-website/Science/305139_a_306468]