13,461 matches
-
mulți ani pe scenă. După 1981, țara trecuse de la o scurtă perioadă de relativă libertate la legea marțială, urmată de un lung și nebulos purgatoriu de semitoleranță represivă care a culminat cu Întoarcerea la crizele economice din deceniul anterior. Biserica Catolică era puternică, Solidaritatea populară, iar națiunea poloneză nutrea o ură neîmpăcată față de conducătorii comuniști - Însă aceștia s-au agățat atât de mult de putere, Încât căderea lor finală a venit oarecum prin surprindere. Fusese un lung adio. În Polonia, legea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
statului), el a fost Înlocuit de Miloš Jakeš: deși mai tânăr, el era cunoscut pentru rolul său esențial În epurările În masă de la Începutul anilor ’70. Comuniștii cehoslovaci au izbutit să mențină un control total până În ultima clipă. Nici Biserica Catolică (instituție care, În Cehia cel puțin, a avut Întotdeauna un rol minor În treburile interne), nici opoziția intelectuală nu se bucurau de un sprijin de amploare În societate. Prin epurări de o eficiență brutală, majoritatea intelectualilor țării, de la dramaturgi și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Marián Čalfa - era tot membru de partid, dar majoritatea miniștrilor, pentru prima dată din 1948, nu erau comuniști: Jiøí Dienstbier, semnatar al Cartei 77 (și care, cu cinci săptămâni În urmă, Încă lucra ca fochist), era ministru de Externe; avocatul catolic Jan Čarnogurský, membru al OPIV, viceprim-ministru; Vladimír Kusý, din Forumul Cetățenesc, era ministru al Informațiilor, iar Václav Klaus, un economist liberal până atunci necunoscut, urma să conducă ministerul de Finanțe. Noul guvern a depus jurământul pe 10 decembrie În fața președintelui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe revoluționarii din 1989. În rest, ei erau un grup extrem de pestriț În fiecare țară, chiar prin comparație cu insurecțiile precedente. Proporțiile variau, dar În general „poporul” era un melanj de comuniști reformiști, social-democrați, intelectuali de stânga, economiști liberali, activiști catolici, sindicaliști, pacifiști, troțkiști ortodocși și mulți alții. În diversitate stătea forța: ei constituiau În practică exact acel complex de organizații civile și politice care se află la antipodul statului-partid. Cel puțin o distincție (cea dintre democrații liberali și naționaliștii populiști
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În imediata apropiere. Statele-satelit din estul Europei erau toate colonii ale imperiului comunist cu centrul la Moscova. Prin urmare, schimbările din 1989 se datorează doar Într-o anumită măsură forțelor politice sau sociale autohtone, fie că e vorba de organizațiile catolice clandestine din Slovacia, de trupele rock din Polonia sau intelectualii liber-cugetători de pretutindeni. În ultimă instanță, importantă era Moscova. În euforia eliberării, esticii au avut tendința să nege Însemnătatea Moscovei pentru a-și evidenția propria performanță. În ianuarie 1992, József
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au propus, așa cum am văzut, o nouă Constituție federală pentru două republici distincte, cehă și slovacă; dintre inovațiile majore discutate sau implementate În cursul Primăverii de la Praga, aceasta este singura care a supraviețuit „normalizării” ulterioare. După ce au tratat inițial Slovacia catolică și rurală ca pe un teritoriu ostil, autoritățile de partid au ajuns chiar să o favorizeze (vezi capitolul XIII). Rămânerea În urmă a Slovaciei - sau, mai bine zis, absența concentrărilor urbane cu locuitori educați din clasa de mijloc - era acum
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care ulterior se dovedise mai iscusit decât confrații săi la jocul politic democratic. După alegerile din iunie, el formase un guvern al Consiliului Național Slovac, dar stilul lui rebarbativ a divizat coaliția, iar locul i-a fost luat de politicianul catolic Ján Čarnogurský. Mečiar s-a separat de Opinia Publică Împotriva Violenței, formând Mișcarea pentru o Slovacie Democrată. Din toamna anului 1991 până În vara anului 1992, reprezentanții administrațiilor cehe și slovace au negociat Îndelung, căutând un punct de plecare pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o existență reală. Republicile constituente erau entități separate În cadrul unui stat federal prezidat de reprezentanții celor șase republici și ai regiunilor autonome Kosovo și Vojvodina din Serbia. Fiecare regiune avea o istorie diferită. Slovenia și Croația, În nord, erau predominant catolice și făcuseră parte din Imperiul Austro-Ungar (În care a fost inclusă și Bosnia, dar mai puțin timp). Partea de sud a țării (Serbia, Macedonia, Muntenegru și Bosnia) s-a aflat timp de secole sub stăpânirea turcilor otomani, de unde numărul mare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fosta Iugoslavie era invers: cea mai mare parte a populației vorbea practic o singură limbă, iar o minoritate de naționaliști căutau să se remarce accentuând narcisist micile diferențe. Diferențele religioase atât de des invocate sunt la fel de derutante. Distincția dintre croații catolici și sârbii ortodocși, de exemplu, contase mai mult În secolele anterioare - sau În al doilea război mondial, când ustașii din Zagreb au folosit catolicismul ca armă Împotriva sârbilor și a evreilor deopotrivă 2. În anii ’90, practicile religioase erau pe cale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
orice preț În Regatul Unit. Tragedia „problemelor” irlandeze s-a născut din obiectivele identice, dar de semn contrar ale radicalilor din ambele tabere: IRA Provizorie căuta să expulzeze trupele britanice din Ulster și să reunească provincia cu Irlanda independentă și catolică; unioniștii protestanți și voluntarii lor paramilitari urmăreau cu Îndârjire să Închidă gura „papistaștilor” și să prelungească sine die legătura de trei sute de ani cu Londra (vezi capitolul XIV). Dacă În ultimii ani ai secolului XX unioniștii și membrii IRA au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe care ambele tabere au acceptat-o cu rezerve lăsa multe aspecte nerezolvate. De fapt, termenii acordului mediat de premierul irlandez și cel britanic cu ajutorul președintelui Clinton (autoguvernare locală printr-o Adunare cu sediul În Irlanda de Nord, reprezentare garantată pentru minoritatea catolică, sfârșitul monopolului protestant asupra poliției și a altor puteri, măsuri de creștere a Încrederii Între cele două comunități și o Conferință Interguvernamentală permanentă pentru a monitoriza implementarea acordului) ar fi putut fi schițați, cu puțină bunăvoință din partea celor două tabere
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pentru a sugera o continuitate autentică: delicatele puncte de contact dintre Europa slavă și cea germanică erau la fel de clare pentru Adam din Bremen, un scriitor din secolul al XI-lea, cum ne sunt nouă; frontierele medievale ale creștinătății ortodoxe și catolice, din Polonia până În Serbia, se mențin și astăzi, iar ideea unei Europe scindate În două de-a lungul Elbei nu le-ar fi fost străină celor care administrau În secolul al IX-lea Imperiul Carolingian - dacă și-ar fi pus
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fel. Dintotdeauna, aceste străvechi linii de hotar au indicat sau nu coordonatele Europei, În funcție de punctul din care erau privite. Să luăm un caz bine cunoscut: În secolul al XVIII-lea, majoritatea locuitorilor Ungariei și Boemiei erau de sute de ani catolici și mulți vorbeau germana. Dar, pentru austriecii luminați, „Asia” Începea cu Landstrasse, șoseaua care iese din Viena pe la răsărit. Părăsind orașul pe la vest, cu direcția Praga, Mozart spunea În 1787 că trece o graniță orientală. Estul și Vestul, Asia și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
admitea că merge la biserică și atunci În medie doar o dată pe lună. În Scandinavia și Marea Britanie, cifrele erau și mai scăzute. Creștinismul era În declin chiar și În Polonia, unde cetățenii erau din ce În ce mai surzi la perceptele morale ale ierarhiei catolice cândva atât de influentă. La sfârșitul secolului, mai mult de jumătate din polonezi (și un procent mult mai mare dintre cei sub 30 de ani) erau În favoarea legalizării avortului. Creștea În schimb popularitatea Islamului - pentru mulți tineri, el a devenit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să scadă cu o cincime, dacă nu mai mult. Nici una dintre explicațiile clasice pentru declinul fertilității nu se aplica acestui Început de criză demografică. țări sărace ca Moldova și țări bogate ca Danemarca se confuntau cu aceeași problemă. În țări catolice precum Italia sau Spania nu era neobișnuit ca tinerii (căsătoriți sau nu) să stea cu părinții până după 30 de ani; În Suedia luterană, ei aveau propriile case și beneficiau de concedii de creștere a copiilor și generoase alocații familiale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
angajatoare, nici statul nu puteau trata angajații ca pe niște producători dispensabili. Responsabilitatea socială și avantajul economic nu trebuiau să se excludă reciproc: „creșterea” era lăudabilă, dar nu cu orice preț. Acest model european avea mai multe versiuni: „nordică”, „renană”, „catolică” - fiecare cu variantele ei. Numitorul lor comun nu era un ansamblu specific de servicii și practici economice sau un nivel anume de implicare a statului. Era mai degrabă o percepție - uneori detaliată În legi și documente, alteori nu - despre combinația
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a Încercat să-și recupereze apartamentul (ocupat acum de altcineva). Înainte ca mulțimea să fie Împrăștiată, demonstrația aproape că a degenerat Într-o revoltă, cu scandări de genul: „Franța pentru francezi!”. Fără să recurgă la un asemenea vocabular, venerabilul filosof catolic francez Gabriel Marcel nu se sfia să scrie câteva luni mai târziu În revista Témoignage Chrétien despre „prezumția de superioritate” a „evreilor” și dorința lor de a „controla totul”. Nu-i de mirare că Simone Veil, viitor ministru În guvernul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
involuntară, acești copii, În majoritate fii și fiice de evrei născuți În străinătate, despărțiți cu sila de părinții lor de către jandarmii francezi, au fost comemorați ulterior În documente și pe plăci memoriale ca „morți pentru patrie”2. În Belgia, partidele catolice din primul parlament postbelic au protestat Împotriva ideii de a-i despăgubi pe „evreii arestați din motive pur rasiale” - majoritatea erau oricum, s-a sugerat, contrabandiști. În Belgia, privarea evreilor de orice compensații postbelice a mers chiar mai departe. De vreme ce
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
obligate să exprime vreo scuză față de evrei. Ba chiar se mândreau cu faptul că nu fac distincții pe criterii rasiale sau de alt tip Între cetățenii olandezi, lucru care a cufundat ulterior În anonimat evreii uciși. În anii ’50, premierii catolici ai Olandei chiar au refuzat să contribuie la proiectul unui monument internațional la Auschwitz, respingându-l drept „propagandă comunistă”. În Europa de Est, desigur, nici nu s-a pus realmente problema ca suferința evreilor să fie recunoscută și În nici un caz compensată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
650-651; război lingvistic 648; regiunea flamandă 646, 648; regiuni 648; scandalul Dassault-Agusta 681; separatism național 646-651; social-democrați 343-344; Société Nationale d’Investissement 509; valoni 648 Bell, Daniel 439 Belloc, Hilaire 206 Bìlohradský, Václav 453 Bender, Peter 560 Benelux, țările; partide catolice 245-246; pillars 245-246 Beneš, Edvard 38, 78, 116, 136-137, 171 Benjamin, Walter 18 Bergen-Belsen 62, 733, 735; copii supraviețuitori 34 Beria, Lavrenti 173-174, 287, 290-291 Berlin; centru de spionaj 233; distrugerea 30; oraș deschis 233 Berlin, Isaiah 206, 514, 517
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
100, 113, 115, 125-126, 128, 145, 147, 154-155 Bibó, István 295, 298 Bichelonne, Jean 75 Bidault, Georges 87, 100, 118-119, 125-126, 152-153 Biermann, Wolf 194, 526 Bierut, Boles³aw 174, 183, 289 Bil’ak, Vasil 408, 532 Birmania 258, 271 Biserica Catolică 57; amestec În politică 347-348; atacul lui Tito Împotriva Î 58; autoritatea asupra relațiilor morale și personale 347-350; În Europa postbelică 214-215; În Polonia - vezi Polonia biserici protestante 215-216 BL - vezi British Leyland (BL) Blair, Tony 501-502, 643, 665, 679
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
emigrarea - vezi emigrarea; epoca de aur a teatrului modernist 351-352; femeile ca forță de muncă 447-448; forța de muncă importată din alte țări europene 309-313; forța de muncă importată din fostele colonii 310-313; greve 376; imperialismul american 515; implicarea Bisericii Catolice În politică 348; importanța petrolului 419; influența guvernamentală În afacerile private 346-350; inițiative artistice și culturale 350-356; Însănătoșirea economică - vezi Însănătoșire economică; liniștea civilă 426; lipsa hranei 92; memoria colectivă a perioadei postbelice 683-684; migrații ale populației 309-311; migrații În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Manuel 479-480 Franco, Francisco 427-428, 463, 474-476, 641, 680; miracol economic 475; moartea 450 Frank, Josef 182 Franks, Oliver 102 Franța; Acordul de la Evian 267; Algeria 263-267; anticomuniști 206, 516; apelul NATO 147-148; atitudinea față de uniunea vamală europeană 153-155; Biserica Catolică În perioada postbelică 215; ca imperiu 116, 260-271; capacitate nucleară 232; colonii nord-africane 261-262; Comisariatul General al Planului 77; complicitate la Holocaust 743-747; Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) 154; Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite 110; controlul statului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al doilea război mondial 64; intelectuali 194; membră NATO 587; Memorialul Holocaustului 752; miracol economic 330; musulmani 676; necesitatea de a recunoaște suferințele 747; nostalgia 700; numărul mare de femei În perioada postbelică 32; obediență sârguincioasă 255; ostalgia 700; Partidul Catolic de Centru 86; Partidul Nazist - vezi Germania nazistă; pedepsirea criminalilor de război 62-63; piața neagră 93; producători 330-331; program de reeducare și denazificare 65-69; puternică, după primul război mondial 18; recunoașterea Holocaustului 737-739; redresarea 91-92; reînarmarea 227, 253; reparații de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
705 Israel; „războiul de șase zile” - vezi „războiul de șase zile”; invadarea militară a Egiptului 274-275, 296; războiul de Yom Kippur 418-419 istorie; ca nostalgie 699-706; distincția față de memorie 756; incertitudinea 516-517 Italia; „anii de plumb” 438; anticomuniști 206; Biserica Catolică În perioada postbelică 215, 240; Brigăzile Roșii (BR) - vezi Brigăzile Roșii (BR); companii din sectorul public 336-337; conflictele de muncă de la compania Pirelli 381-383; corupție 241; creștin-democrați 240-241, 336, 436-437, 680; Curtea Extraordinară cu Juri 56; Decretul nr. 159 56
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]