13,997 matches
-
al nuvelei a atras și unele critici. Profesorul Sorin Alexandrescu considera că ea "„părăsește tiparele nuvelei fantastice, în ciuda unor elemente folclorice și lirice atractive”", nefiind susținută de o structură epică complexă și de un sistem de evenimente „incomprehensibile”. De asemenea, criticul Alex. Ștefănescu a afirmat că nuvela „Fata căpitanului” este mai puțin inteligibilă, în timp ce filologul Mihai Gheorghiu considera că nuvela nu reușește să-și dizolve teza metafizică în substanța epică și intelectuală a prozei. Nuvela „Fata căpitanului” a fost tradusă în
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
oamenilor nu reușește să le recunoască: "„Acum [...] nu vă pot spune decât atât: că ni se întâmplă, fiecăruia dintre noi, fel de fel de întâmplări, dar din nefericire le uităm. Iar când nu le uităm, nu știm să le recunoaștem”". Criticii literari ce au analizat nuvela s-au exprimat laudativ la adresa ei, remarcând fragmentarea sa epică și complexitatea simbolistică, „într-un stil deliberat complicat”. Academicianul Eugen Simion evidenția că „Podul” prezintă câteva acte de manifestare a sacrului (hierofanii), „alternând notația eseistică
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
scrise de Simion Gociu au fost incluse în „Abecedarul” pentru școlile cu limba de predare română din Ucraina (Ed. „Bukrek”, Cernăuți, 1997, 2001, 2002, 2003, 2004). Despre creația poetică a lui Simion Gociu au scris mai mulți critici și poeți. Criticul literar Adrian Dinu Rachieru a scris un eseu intitulat „Un «eu visător»: Simion Gociu” în antologia sa "Poeți din Bucovina", observând că versul poetului "„e un vers cantabil, pe un ton de tristă baladă”". În prefața la volumul "Oul gastronomic
Simion Gociu () [Corola-website/Science/327264_a_328593]
-
că, după Întrupare, „transcendentul” este camuflat în lume sau în istorie, devenind astfel „irecognoscibil”. Matei Călinescu consideră că numai recunoscând existența miracolului și a sacrului putem depăși lipsa de sens a vieții cotidiene și înțelege adevăratul sens al existenței umane. Criticul Alex. Ștefănescu a afirmat că tema acestei nuvele este sfințenia. Impostorul Dugay afirmă însă că nu el este autorul miracolului proclamat de Dumitru pentru că, în concepția sa, Dumnezeu este un idol care a murit și care "„n-are nimic de-
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
a sugera, printr-o ficțiune epică cât se poate de simplă, un caz de renaștere spirituală într-un individ de rând”. În opinia sa, povestirea are o componentă fantastică discutabilă din cauza premisei apariției miraculosului. Vorbind despre caracterul fantastic al nuvelei, criticul Sorin Alexandrescu susține că Mircea Eliade nu insistă asupra evenimentului insolit și extraordinar care a avut loc, ci caută să afle „autorul” lui. El consideră că nuvela este elaborată într-un mod prea evident, cu scopul de a demonstra o
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
și prim cadre ale actorilor. Trailerul fals combina elemente din "Machete" care apărau în "Grindhouse" cu material din filmul actual, și se putea distinge că filmul va fi despre Macete conducând o revoltă împotriva politicienilor și grănicerilor. Conform Fox News, criticii imigranților ilegali au fost deranjați de tralier. Trailerul oficial a apărut pe 8 iulie 2010, împreună cu filmul "Predators", produs tot de Rodriguez. A fost arătat și înainte de "The Expendables".Un trailer interzis minorilor cu scene mai sângeroase a fost lansat
Macete (film) () [Corola-website/Science/327279_a_328608]
-
premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Criticii de film de la momentul lansării filmului au apreciat în majoritate ideea originală a lui Gopo, precum și fantezia creației sale. În lucrarea "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”", criticul Călin Căliman afirma că în filmul "Povestea dragostei" Gopo este „cuceritor prin capacitatea de invenție, ba și prin distribuție”. Natalia Stancu susținea că în acest film este dominantă "„preocuparea pentru expresivitatea plastică de ansamblu și dinamismul culorii, pe realizator nepreocupându
Povestea dragostei () [Corola-website/Science/327303_a_328632]
-
moș și o babă ca din tablourile lui Breughel cu extratereștri dansând într-un decor presupus terifiant, doi tineri frumoși ca Romeo și Julieta ai lui Zefirelli, cu o călătorie cosmică pe o scară și cu un simpatic cioroi animat”". Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„«Mâine, când s-o miji de ziuă, s-o apuci încotro ăi vedea cu ochii și ce ți-o ieși înainte întâi, de-a fi om
Povestea dragostei () [Corola-website/Science/327303_a_328632]
-
Scurtă istorie", talentul lui Ion Popescu-Gopo "„s-a disipat în cam tot atâtea filmulețe derizorii”", regizorul revenind în avanscena cinematografului românesc abia în 1975, cu "Comedie fantastică", dar fără a mai avea inspirația de la începuturile carierei. Despre filmul "Povestea dragostei", criticul sus-menționat comentează următoarele: "„Un an mai târziu, artistul își reiterează formula predilectă, în Povestea dragostei, unde purcelul cel năzdrăvan din Povestea porcului a lui Creangă e de fapt un chipeș extraterestru blindat într-un combinezon antipoluare. Din păcate, marile momente
Povestea dragostei () [Corola-website/Science/327303_a_328632]
-
Calvin și Karl Barth și a tradus cartea "The Faith of the Church" a lui Barth. El a fost preocupat de relația între literatură și teologie și între cultură și religie. Un protestant francez contemporan a fost teologul laic și criticul social Jacques Ellul. Vahanian a fost membru fondator al primului consiliu de administrație al American Academy of Religion în 1964. Prima sa carte, intitulată "The Death of God: The Culture of our Post-Christian Era" (1961), a fost considerată de Rudolf
Gabriel Vahanian () [Corola-website/Science/327350_a_328679]
-
de Centrul Național al Cinematografiei. Actrița Violeta Andrei a primit în 1978 Premiul pentru interpretare feminină al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru interpretarea rolului său din acest film, "ex aequo" cu Valeria Seciu pentru rolul său din "Înainte de tăcere". Criticul Călin Căliman afirma în "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" că filmul "Eu, tu, și... Ovidiu" este o comedie muzicală ce reprezintă "„o experiență, în fapt, insolită a cineastului, dat fiind tonul parodic, auto-ironic, regizorul fiind primul care «sancționează» poncifele tehnocrate ale
Eu, tu, și... Ovidiu () [Corola-website/Science/327340_a_328669]
-
trama amoroasă de capcanele dulcegăriei și șablonului, printr-un ton persiflant, glumeț, dând gag-ului ce este al gag-ului și plonjând, el însuși, în atmosfera degajată a filmului ca personaj «retras în enigmistică»". Vorbind despre "Eu, tu și... Ovidiu", criticul de teatru Natalia Stancu a avut cuvinte elogioase la adresa lui: "„Filmul făcut cu experiența și talentul lui Geo Saizescu are o plăcută cursivitate, umor, pe alocuri, și un fin contrapunct ironic și, mai ales la început, nerv și inventivitate, gaguri inspirate
Eu, tu, și... Ovidiu () [Corola-website/Science/327340_a_328669]
-
Geo Saizescu are o plăcută cursivitate, umor, pe alocuri, și un fin contrapunct ironic și, mai ales la început, nerv și inventivitate, gaguri inspirate. Și mai există o calitate: un mai rar întâlnit (până acum în cinematografia românească) bun gust”". Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Un director și o ingineră de la uzine rivale își fac, la mare, declarații de dragoste fără a-și cunoaște adevărata identitate. Schema din Pe răspunderea mea
Eu, tu, și... Ovidiu () [Corola-website/Science/327340_a_328669]
-
anulat un concert deja programat la Iași, postând pe pagina de Facebook un mesaj de solidaritate cu victimele incendiului. Pe 8 decembrie 2015, Robin and the Backstabbers a lansat un nou videoclip, la melodia „Cosmonaut”, în regia lui Andrei Fântână. Criticii au caracterizat muzica Robin and the Backstabbers ca fiind de un „rafinament eclectic” și „extrem de radio-friendly”, lăudând melodicitatea și varietatea sunetului de pe albumul de debut, cu referire la care au folosit descrieri precum disco-funky, grungy, shoegaze sau folk „grav și
Robin and the Backstabbers () [Corola-website/Science/327326_a_328655]
-
de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. În lucrarea "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”", criticul Călin Căliman afirma că ideea filmului este „conviețuirea pașnică a basmelor cu electronica, a bunicuțelor cu casetele video; din această permanentă uimire s-a născut și întrebarea «hamletiană» a fetițelor: cine au apărut întâi, bunicuțele sau televiziunea?”. Filmul este considerat
Maria Mirabela în Tranzistoria () [Corola-website/Science/327347_a_328676]
-
cu casetele video; din această permanentă uimire s-a născut și întrebarea «hamletiană» a fetițelor: cine au apărut întâi, bunicuțele sau televiziunea?”. Filmul este considerat o plăcută „trăznaie” a unui regizor mai tânăr ca oricând, plin de inentivitate și candoare. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Cele două fetițe atât de diferite, explorează Tranzistoria, lume imaginară din interiorul televizorului. Nouă glumă cinematografică pentru care realizatorul se servește, doar ca pretext, de rețeaua
Maria Mirabela în Tranzistoria () [Corola-website/Science/327347_a_328676]
-
Național al Cinematografiei. El a fost relansat la 2 februarie 2001, fiind vizionat de încă 12.004 spectatori. Designera Doina Levința a primit în 1980 Premiul pentru costume al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru filmul " Ultima noapte de dragoste". Criticii care au analizat filmul au constatat că acesta este doar inspirat din romanul lui Camil Petrescu, el nefiind o ecranizare fidelă a operei literare. Mircea Alexandrescu observa că filmul lui Nicolaescu este o ecranizare „de o inspirație liberă de orice
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
inspirație liberă de orice servitude sau chiar de obligație și libertate”, în care regizorul a ales să se concentreze mai mult pe un „spectacol sentimentalo-războinic” și mai puțin pe meditație, însuși personajul principal feminin fiind doar un simplu element decorativ. Criticul concluziona următoarele: "„Sergiu Nicolaescu, în calitate de regizor, nu se oprește deloc în «Ultima noapte de dragoste...» la climate identice și la atmosferă meditativă, ci se lasă dus de temperamentul și structura lui, spre felul de povestire care-i convine cel mai
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
de povestire care-i convine cel mai mult și care este spectacolul de acțiune. Pe el îl preocupă succesul și câștigarea imediată a publicului, mizând pe recunoașterea de către acesta a acelei «mărci» Sergiu Nicolaescu.”". În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (2000), criticul Călin Căliman preciza că "„filmul este o ecranizare grăbită, superficială și... ciudată”", cu interpretări lipsite de vigoare artistică (cu excepția portretului de politician afacerist realizat de Gheorghe Dinică) și cu accentul mutat de regizor de la „spectacolul ideilor” la „spectacolul faptelor”. "Ultima
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
accentul mutat de regizor de la „spectacolul ideilor” la „spectacolul faptelor”. "Ultima noapte de dragoste" era considerat diferit de "Între oglinzi paralele", Nicolaescu concentrându-se asupra războiului și atmosferei de epocă, în timp ce filmul lui Veroiu era un incitant spectacol de idei. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„În ajunul declarării războiului, un tânăr intelectual, care a moștenit o mare avere, așteaptă în unitatea sa din Transilvania ordinul de atac, chinuit de gelozia pe
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
lui Hitler, umanizat până la ridicol (mareșalul culege flori în curtea închisorii pentru soția sa). "Începutul adevărului" îl prezintă în mod fals și pe aliatul nazist german al lui Antonescu, Adolf Hitler, care este descris ca un politician calm și înțelept. Criticul Alex Leo Șerban considera că, în producția lui Nicolaescu, Führerul este prezentat ca un "„gentleman-warrior afabil și intelectual, cu care ar fi fost o plăcere să stea de vorbă orice politolog”". Nicolaescu însuși a susținut că jurnalistul Octavian Paler l-
Începutul adevărului () [Corola-website/Science/327366_a_328695]
-
reconstituire istorică rudimentară”. O opinie similară a fost oferită de Angelo Mitchievici, care l-a descris „o onoare de duelgiu”, un clișeu pe care el l-a crezut ca fiind caracteristic filmului "Oglinda", ca și precedentelor "Mihai Viteazul" și "Nemuritorii". Criticul Tudor Caranfil nu a dat filmului nicio stea și a făcut următorul comentariu: "„Reconstituire pe planul ficțiunii, dar „în baza unor documente”, a evenimentelor din august 1944. Slalom, cu sufletul la gură, printre convulsiile anilor 1937-1944, cu ascensiunea lui Antonescu
Începutul adevărului () [Corola-website/Science/327366_a_328695]
-
amestec între un film politic și un film de război. Replicile personajelor sunt în majoritate citate documentare melodramatice. Figura mareșalului Antonescu (interpretată cu patetism de Ion Siminie) domină filmul ca frecvență de apariție, în timp ce personajele celelalte au doar rol episodic. Criticul consideră că Nicolaescu tratează faptele istorice fie cu naivitate, fie cu viclenie, răsturnarea regimului Antonescu fiind explicată simplist ca un "„capriciu al suveranului (sau al camarilei sale)”". Filmul este catalogat ca o "„falsă «frescă istorică» pentru reabilitarea unui personaj controversat
Începutul adevărului () [Corola-website/Science/327366_a_328695]
-
public, fiind vizionat de 113.302 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Criticul Tudor Caranfil nu a notat acest film (deoarece era tatăl regizorului) și a făcut următorul comentariu: "„În Bucureștiul secolului XXI, a ieși în oraș, sâmbăta, la brațul unei femei frumoase, a devenit o investiție financiară riscantă. Un modest profesor de
Filantropica () [Corola-website/Science/327379_a_328708]
-
de cultură cinematografică care apărea săptămânal. Prima apariție (Nr. 1) a avut loc la data de 15 octombrie 1924. Revista a continuat să apară lunar, bilunar sau săptămânal până în 1948. Între anii 1963 și 1989 revista a fost relansata de către criticul de film, dramaturgul și autoarea Ecaterina Oproiu, care a fost și redactoarea șefa a publicației. După o pauză de 15 ani, în 1963, Consiliul Culturii și Educației Socialiste, da startul unei noi serii de reviste Cinema. Această apare neîncetat, lunar
Revista Cinema () [Corola-website/Science/327387_a_328716]