14,040 matches
-
Racovitză (Racoviță), apar la sfârșitul secolului al XVI-lea, odată cu menționarea lui Cehan Vătaful, mare proprietar de pământuri din zona Prutului. Pe la 1662, Marele Logofăt Cehan și-a luat numele de Racovitză. Îl întâlnim apoi pe Mihai Vodă Racovitză, cu domnie dublă, între 1704 și 1727 în Moldova, și între 1741 și 1744, în Țara Românească, domn pământean, nu venit din Imperiul Otoman. Constantin Voievod Racovitză, în 1763, și Ștefan Voievod Racovitză, în 1764, fiii lui Mihai Vodă Racovitză din căsătoria
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
îngropați împreună la Winchester. Manuscrisul specifică faptul că el i-a supraviețuit tatălui său cu doar 16 zile. Cu toate acestea, o listă de regi din secolul al XII-lea îl menționează ca succesor al tatălui său și cu o domnie de patru săptămâni. Conflictele documentelor au dus la înterpretari alternative, unii istorici moderni concluzionând că l-a succedat pe tatăl său în locul fratelui său vitreg, Athelstan, în timp ce alții susțin că Athelstan era singurul moștenitor al tatălui său. Alternativ, a fost
Ethelweard () [Corola-website/Science/331027_a_332356]
-
documentelor au dus la înterpretari alternative, unii istorici moderni concluzionând că l-a succedat pe tatăl său în locul fratelui său vitreg, Athelstan, în timp ce alții susțin că Athelstan era singurul moștenitor al tatălui său. Alternativ, a fost sugerată o împărțire a domniilor, iar Cronicile raportează că Athelstan a devenit regele Mercianilor, și William de Malmesbury, deși nega domnia lui Ethelweard, raportează că Athelstan a fost educat la curtea Mercianiei de către mătușa sa, Æthelflæd. În opinia lui Simon Keynes, Ethelweard a fost recunoscut
Ethelweard () [Corola-website/Science/331027_a_332356]
-
său în locul fratelui său vitreg, Athelstan, în timp ce alții susțin că Athelstan era singurul moștenitor al tatălui său. Alternativ, a fost sugerată o împărțire a domniilor, iar Cronicile raportează că Athelstan a devenit regele Mercianilor, și William de Malmesbury, deși nega domnia lui Ethelweard, raportează că Athelstan a fost educat la curtea Mercianiei de către mătușa sa, Æthelflæd. În opinia lui Simon Keynes, Ethelweard a fost recunoscut ca rege în Wessex și Athelstan în Mercia, deși este posibil ca Eduard să fi intenționat
Ethelweard () [Corola-website/Science/331027_a_332356]
-
patru ani mai târziu. El a fost fiul cel mare a lui Edmund și a soției sale, Ælfgifu de Shaftesbury, și a fost ales de nobilime pentru a-l urma pe unchiul său, Eadred, ca rege al țării. Scurta sa domnie a fost marcată de conflictele permanente cu familia sa, și în special Dunstan și cu Biserica, sub conducerea Arhiepiscopului Odo. Potrivit unei legende, dușmănia de moarte cu Dunstan a început în ziua în care Edwy nu a reușit să participe
Edwy al Angliei () [Corola-website/Science/331029_a_332358]
-
din Țara Românească, care a deținut mari dregătorii și a fost capuchehaie la Poarta otomană. Era văr primar cu Constantin Brâncoveanu, mamele lor fiind surori. Știrbei a deținut dregătoriile de mare sluger, mare comis, mare clucer și mare ban în timpul domniei acestuia. Constantin era fiul marelui comite Radu Știrbei din Izvor și al soției sale Ilinca (sora Stancăi Cantacuzino). Venalitatea lui a dus la pedepsirea sa în timpul lui Antonie din Popești. Falsificarea unei iscălituri în 1675 pentru a fura bani din
Constantin Știrbei () [Corola-website/Science/334950_a_336279]
-
tătari cu influență, sunt menționați de izvoare la sfârșitul secolului al XIII-a și la începutul celui următor. Încă posesiune bizantină la cumpăna dintre secolele XIII și XIV, orașul a intrat într-un declin lent ulterior. În ultimii ani de domniei ai hanului Özbek (1313-1341) precum și în prima parte a domniei succesorului său Geanibek (1342- 1357, în perioada căruia s-a dezlănțuit un adevărat pogrom împotriva creștinilor), relațiile dintre Bizanț și Hoarda de Aur au devenit tensionate, culminând cu invazia declanșată
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
al XIII-a și la începutul celui următor. Încă posesiune bizantină la cumpăna dintre secolele XIII și XIV, orașul a intrat într-un declin lent ulterior. În ultimii ani de domniei ai hanului Özbek (1313-1341) precum și în prima parte a domniei succesorului său Geanibek (1342- 1357, în perioada căruia s-a dezlănțuit un adevărat pogrom împotriva creștinilor), relațiile dintre Bizanț și Hoarda de Aur au devenit tensionate, culminând cu invazia declanșată de mongoli în interiorul Peninsulei Balcanice în 1342. Decăderea localității ar
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
s-au întins în zona curburii Carpaților, cel puțin în partea de sud a Moldovei și în estul Munteniei, precum și în Basarabia istorică. Primul ierarh atestat documentar în scaunul mitropolitan a fost Teodor, care a ocupat scaunul în 1283 în timpul domniei împăratului Andronic al II-lea Paleologul (1282-1328). După Teodor a urmat Luca, iar între anii 1337 - 1347 Macarie și apoi Chiril, ultimul fiind Iachint. Ierarhii numiți au fost de origine greacă. La un moment dat (prin 1300- 1302), centrul ecleziastic
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
Abū Țăhir al-Tamīmī. Secolele XII-XIII au surprins o intensă activitate de traducere din arabă în limbi europene, în special în spaniolă, datorită dorinței de asimilare a creațiilor literare științifice. Traducerea și mai ales interpretarea au înflorit în spațiul andaluz în timpul domniei lui al-Ḥakam II, al doilea calif de Cordoba, când relațiile cu străinii s-au intensificat, fapt care a impus automat transpunerea scrisorilor și documentelor într-o limbă cunoscută. Astfel au apărut așa-zișii „interpreți de delegație”, care însoțeau trimișii oficiali
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
Ecaterina este reprezentată iconografic pe spătarul jilțului domnesc aflat în naosul bisericii Mănăstirii Golia din Iași, precum și în tabloul votiv de la Mănăstirea Hlincea, alături de soțul și fiul ei. Pictura Mănăstirii Hlincea a fost lucrată în frescă între anii 1659-1661, în timpul domniei lui Ștefăniță Lupu, de către pictorul Ioan Matei. Ea are o deosebită valoare istorică și artistică. În tabloul votiv de pe peretele de sud al naosului sunt pictați noii ctitori: Vasile Lupu, Ștefăniță Lupu și Doamna Ecaterina, îmbrăcați în costumele de ceremonie
Ecaterina Cercheza () [Corola-website/Science/335480_a_336809]
-
cu o lespede de marmură în care stă săpat: IMP. CAESARI DIV. FILIO NERVAE. TRAIANO. AGVSTO. GERM. DACICO. PONT. MAX. FEL. B. DICT. XVI. IMP. VI. CONS. VII. P. P. CALPVRINIO PVBLIO. MARCO. C. AVRELIO. RVFO.” Mai tarziu, incepand cu domnia lui Alexandru cel Bun (1400-1432), dar mai ales sub domnia lui Ștefan cel Mare (1457-1504), unii osteni vrednici, care se remarcau în luptă, erau împroprietăriți aici cu scopul de a apăra hotarul sudic al Moldovei. Prima atestare documentara a acestui
Ținutul Covurluiului () [Corola-website/Science/335503_a_336832]
-
CAESARI DIV. FILIO NERVAE. TRAIANO. AGVSTO. GERM. DACICO. PONT. MAX. FEL. B. DICT. XVI. IMP. VI. CONS. VII. P. P. CALPVRINIO PVBLIO. MARCO. C. AVRELIO. RVFO.” Mai tarziu, incepand cu domnia lui Alexandru cel Bun (1400-1432), dar mai ales sub domnia lui Ștefan cel Mare (1457-1504), unii osteni vrednici, care se remarcau în luptă, erau împroprietăriți aici cu scopul de a apăra hotarul sudic al Moldovei. Prima atestare documentara a acestui ținut apare într-un act din 1 septembrie 1435, prin
Ținutul Covurluiului () [Corola-website/Science/335503_a_336832]
-
Principalele surse care tratează viața, și mai ales stabilirea lui Sarı Saltuk pe teritoriul Dobrogei, sunt cronicile otomane sau selgiukide. În acest sens, cea mai importantă dintre acestea se numără cea creată de Yazıcıoğlu Ali (cunoscut și ca Yazıcızade) în timpul domniei sultanului Murad al II-lea (1421-1451), căruia i-o și dedică. Această cronică, intitulată "Tarihi ali Selçuk" a fost analizată și valorificată de numeroși oameni de știință, deopotrivă turci și străini. O altă sursă fundamentală, de la jumătatea secolului al XVI
Sarı Saltuk Baba () [Corola-website/Science/331914_a_333243]
-
ale Ducelui de Savoia. După eșecul asediului de la Torino, La Feuillade este demis și în 1708 își vinde regimentul de infanterie. În 1716 devine "Pair al Franței", iar în 1719 renunță la postul de guvernator al Dauphiné. Dat uitării în timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea, pe 2 februarie 1724 este numit Mareșal al Franței de Ludovic al XV-lea. Moare la Château de Marly în 1725. Nu a avut copii.
Louis d'Aubusson de la Feuillade () [Corola-website/Science/331913_a_333242]
-
Ion Racoviță a fost un mare boier din Moldova, care a trăit în secolul XVII. A îndeplinit funcția de caimacam al Moldovei în perioada mai-iunie 1685, între sfârșitul celei de-a treia domnii a lui Dumitrașcu Cantacuzino și începutul domniei lui Constantin Cantemir. Ion (Ioniță) Racoviță a fost unul din cei doi copii ai lui Racoviță Cehan, care a fost primul dintre membrii vechii familii boierești Cehan, din Moldova ce și-a luat
Ion Racoviță (caimacam) () [Corola-website/Science/331915_a_333244]
-
Ion Racoviță a fost un mare boier din Moldova, care a trăit în secolul XVII. A îndeplinit funcția de caimacam al Moldovei în perioada mai-iunie 1685, între sfârșitul celei de-a treia domnii a lui Dumitrașcu Cantacuzino și începutul domniei lui Constantin Cantemir. Ion (Ioniță) Racoviță a fost unul din cei doi copii ai lui Racoviță Cehan, care a fost primul dintre membrii vechii familii boierești Cehan, din Moldova ce și-a luat numele de Racoviță, dând astfel naștere unei
Ion Racoviță (caimacam) () [Corola-website/Science/331915_a_333244]
-
grupul boierilor care decid să-l părăsească pe domnul Constantin Duca la întoarcerea de la asediul Vienei. La 1 ianuarie 1684 împreună cu alți boieri cerea ajutor țarului Rusiei contra otomanilor și ca domn pe Ștefan Petriceicu. În timpul celei de-a treia domnii a lui Dumitrașcu Cantacuzino, Ion Racoviță a ocupat funcția de Mare Vornic, în această calitate fiind numit de turci caimacam al Moldovei, în urma mazilirii neașteptate a lui Dumitrașcu Cantacuzino, în luna mai 1685. Moare la o dată necunoscută anterioară datei de
Ion Racoviță (caimacam) () [Corola-website/Science/331915_a_333244]
-
sărmani. Și școala "Hatunie" din Trabzon, construită de mama sultanului Selim I avea prevăzute în actul donativ două mese acordate zilnic școlarilor, iar în zilele de sărbătoare acestora li se dăruiau haine și bani. Primele medrese au fost ridicate în timpul domniei lui Orhan. Numărul acestor școli a continuat să crească, seminarul teologic "Darulhadis" din Adrianopole, ajungând să fie cea mai mare școală din țările musulmane în secolul al XV-lea. După cucerirea Constantinopolului s-a ordonat transformarea a opt biserici din
Medresă () [Corola-website/Science/331926_a_333255]
-
mărimea domeniilor cu care era înzestrat. Mai exista încă un tip de medrese, numită "Sahil elli", unde învățau fiii suveranilor și marilor demnitari. În seminariile superioare studenții se perfecționau în domenii precum: drept, teologie și literatură. La seminariile înființate în timpul domniei sultanului Mehmet al II-lea se predau limba arabă, persană, interpretarea Coranului, viața și învățăturile profetului, dreptul coranic musulman, sintaxa, logica, gramatica, matematica, cosmografia, geometria. În timpul sultanului Soliman Magnificul s-au înființat seminarii superioare ( facultăți ) de matematică, științe ale naturii
Medresă () [Corola-website/Science/331926_a_333255]
-
imense cu o multitudine de oglinzi și cu o curte interioară plină de verdeață și de liniște într-un oraș atât de aglomerat. Complexul Golestan este tot ce a rămas din fortăreața istorică Teheran - „Arg”. Cetatea a fost construită în timpul domniei lui Tahmasp I (1524-1576) din dinastia Safavidă, si mai tarziu, a fost renovată de către Karim Khan Karim Khan Zand (1750-1779). Odată ce Agha Mohammad Khan Qajar (1742-1797) a ales orașul Teheran drept capitală guvernării sale, Curtea și Palatul Golestan au devenit reședința
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
fost renovată de către Karim Khan Karim Khan Zand (1750-1779). Odată ce Agha Mohammad Khan Qajar (1742-1797) a ales orașul Teheran drept capitală guvernării sale, Curtea și Palatul Golestan au devenit reședința oficială a familiei regale Qajare, în special în timpul și în urmă domniei lui Fath Ali Shah. Palatul a fost reconstruit în forma sa actuală în 1865 de către Haji Abolhasan Mimar Navai. Palatul Golestan a fost construit în secolul al XVI-lea, pe vremea când Persia era condusă de dinastia Safavidă. Palatul a
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
desfășoară pe umerii unor îngeri și demoni sculptați în piatră, iar treptele sale sunt decorate cu dragoni și doi lei. Se pare ca Iwan, mai veche decât alte părți are cetății Arg, este un monument din perioada Zand, construită în timpul domniei lui Karim Khan. Arhitectură și ornamentele acestei verande au fost modificate ulterior în timpul domniilor lui Fath Ali Shah și Nassereddin Shah. Încoronarea regilor Qajari, precum și diverse alte ceremonii oficiale au fost efectuate de la acest Iwan. Ultima dintre aceste ceremonii a
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
decorate cu dragoni și doi lei. Se pare ca Iwan, mai veche decât alte părți are cetății Arg, este un monument din perioada Zand, construită în timpul domniei lui Karim Khan. Arhitectură și ornamentele acestei verande au fost modificate ulterior în timpul domniilor lui Fath Ali Shah și Nassereddin Shah. Încoronarea regilor Qajari, precum și diverse alte ceremonii oficiale au fost efectuate de la acest Iwan. Ultima dintre aceste ceremonii a fost încoronarea lui Reza Khan în 1925. Sală Oglinzilor este situată la vest de
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
Mirza Mohammad Khan Kamalolmolk în 1891 care poate fi vizionat în interiorului Palatului. Sala de Fildeș este situată la vest de Sală de diamante strălucitoare, dincolo de Sală Oglinzilor. A fost construită sub porunca lui Nassereddin Shah în perioada Qajară. În timpul domniei lui Nassereddin Shah a fost folosită pentru păstrarea cadourilor primite de la țările străine. În perioada Pahlavi, a fost locul de desfășurare a festivităților oficiale și a sărbătorilor. Interiorul său s-a schimbat în mare măsură, iar cameră de vară de
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]