14,797 matches
-
mai degrabă autoritar. Încă având un braț în jurul ei, țineam telefonul la ureche cu mâna liberă. - Ce faci, frate? am zis, verificând numărul celui care mă suna. - Eu sunt. Era Jay, dar de abia îl auzeam. - Unde ești? am strigat. Dumnezeule, Jay, te-ai rătăcit, ticălosule. - Cum adică, unde sunt? întrebă el. - Se-aude de parcă-ai fi la o petrecere. Am făcut o pauză. Nu-mi spune c-a venit atâta lume la porcăria ta de lectură. - Deschide tu ușa și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
e acum oficial un între. - Între? întrebă Jay, apoi se aplecă spre mine, șoptindu-mi, Asta nu e ceva homo, nu-i așa? - Nu, e un între, i-am explicat. Nu înțelegi, cineva care nu e nici copil, nici adolescent. - Dumnezeule, bombăni Jay. Au câte un cuvânt pentru orice zilele astea, nu-i așa? Conversația noastră n-a descurajat-o pe Sarah. - Tati? - Da, scumpo. De ce nu ești în pat? Unde-i Marta? - Terby e tot supărat. - Și pe cine e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pagină numele lui Sarah, scris de mâna ei. - Stai puțin, am zis eu. Nu-mi vine să cred că trebuie să citească asta în clasa întâi. Toată lumea - în afară de Sarah - se întoarse spre mine. - Eu nu înțeleg cartea asta nici acum. Dumnezeule, de ce oare nu le dau să citească Moby Dick? E absurd. E o nebunie! Fluturam cartea spre Jayne, când am observat că Sarah mă fixa cu o expresie confuză. M-am aplecat spre ea și i-am spus cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o tâmpenie, râse ea. - Ascultă, încerc să-ți stârnesc apetitul sexual, de ce nu tremuri de plăcere? S-a mai înmuiat când m-am ridicat, apoi ne-am sărutat. M-am pierdut din nou în senzațiile pe care mi le provoca. - Dumnezeule, cu ce te-ai dat? am murmurat. Mirosul ăsta, mă duce înapoi în timp. - Unde? Îi lingeam buzele. - Înapoi, pur și simplu. În trecut. Îmi retrăiesc întreaga adolescență. - Doar cu strugurelul ăsta? - Da, am oftat. La fel ca mandarinele lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și-a fugit în camera lui Robby și... - Uită-te la tine, mă întrerupse ea. - Ce? - Uită-te la tine. Ai ochii complet roșii, ești beat, miroși a iarbă și i-ai înspăimântat pe copii. Avea vocea joasă și grăbită. Dumnezeule, nu mai știu ce să mai fac. Chiar că nu mai știu. Încercam amândoi să nu vorbim prea tare pentru că stăteam pe peluza din fața casei, la vedere. Am privit fără să vreau în jur. Apoi, copleșit de frustrare, am zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și unde începe al altcuiva, că nu poate descifra expresii faciale și nu reacționează când cineva i se adresează în mod direct... - Dar sindromul tulburării de atenție a for exclus, Bret, spuse Jayne abia stăpânindu-și furia. - ... vreu să zic, Dumnezeule, n-ai auzit prostiile din seara asta? - Nu ești părintele ei, zise Jayne. Nu-mi pasă dacă-ți zice tati, nu ești părintele ei. - Dar l-am auzit pe un profesor în seara asta spunându-ți că fiica ta stă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dacă cândva, În viitor, nu va fi un indiciu pentru noi căutători de adevăr, și atunci se va menționa și numele lui Eugen Dimitriu. Sunt bucuroasă că intenționați să mai scrieți despre familia Gavrilescu și pentru aceasta mă rog bunului Dumnezeu să vă dea multă sănătate și mult bine alături de soția dvs., căreia Îi transmit cele cuvenite și totodată v-aș ruga să-mi dați un sfat despre cum aș putea fi În posesia a ceea ce este scris la muzeul din
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
lucru care m-a deranjat a fost că nimeni nu a amintit despre pericolul roșu din Europa de Est.” Abia am pronunțat aceste cuvinte, că amicului meu de la RFI îi piere invariabilul zâmbet de pe față și-mi întoarce spatele, fără nici o formalitate. Dumnezeule, ce e cu oamenii ăștia? Reacționează din reflex, ca la rostirea unei parole magice. Părăsesc Parisul cu o impresie dezagreabilă. Franța rămâne înfofolită într-o pătură stângistă, în pofida dispariției comunismului ca sistem politic. Mulți intelectuali de aici nu vor în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și de mama ta ca să trăiești mult și bine pe pământ!”, „Să nu furi”, „Să nu minți”, „Să nu ucizi”, „Să nu poftești femeia aproapelui” și, mai presus de toate: „Să nu-ți faci chip cioplit”, „Să nu ai alți Dumnezei străini în afara mea”. Să rămâi fidel deci primei intuiții a omului istoric, a acelui patriarh care-și purta tribul și animalele la marginile marilor civilizații, dar care a avut viziunea și „siguranța”, revelația Unicului, opunând Unul zeităților multiple și exotice
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
spune tot el, vagabondul culturii sfârșitului de secol al XIX-lea, ignorat și zeflemisit de mândrele universități, „de ce mai avem nevoie de zei? Umbra supraomului s-a apropiat de noi!...”. Iată, poate în forme indirecte, regăsirea dumnezeirii, reapropierea de un Dumnezeu „mort”, reînviat însă de orgoliul poetic uman, cel care își asumă existența, întreaga Existență, îmbătat de bucuria lucidității de a fi, Gând și Stăpân al Realității vizibile și invizibile. Ne cerem iertare de majuscularea atâtor substantive pretențioase, o facem însă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
explicații generale. Cel mult, câteva crochiuri prealabile pentru studiul de mână al unui viitor peisagist. Harta 3. Gaza din zilele noastre Capitolul I Nașterea și viața ascunsă Un glas strigă: În pustie gătiți calea Domnului, drepte faceți în loc neumblat cărările Dumnezeului nostru! (Isaia, XL, 3) 1. Optica sinopticelor Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacob; Iacob a născut pe Iuda și pe frații lui. [...] Așadar, peste tot
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
regii truculenți și profeții săi săriți de pe fix, cu un Iehova intervenționist, teribil de incorect (și care ar compărea, în zilele noastre, în fața tribunalului corecțional, pentru incitare la ură rasială și apologia crimelor de război). Din punct de vedere romanesc, Dumnezeul mâniei și al armatelor dovedește mai mult caracter decât Tatăl, mult mai blajin dar ciudat de tăcut, al unui Fiu care nu se întoarce cu adevărat spre El, fără succes, de altfel, decât în ultima instanță. I s-ar datora
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Stratul acoperitor mai mult aluat decât cremă a făcut ca umplutura să fie îngropată tot mai adânc, arhivele în care poți avea încredere au ajuns în catacombe, arheologul a devenit notar. În loc să atragă maiestuos înspre tării cupole, clopotnițe sau zigurate, Dumnezeul ceresc și-a ascuns, aici, chiliile, rezervele de apă, camerele mortuare. Iată pentru ce exegeții au renunțat la lornioane, și-au suflecat mânecile și au pus mâna pe târnăcop și pe lopată, încă de pe la sfârșitul secolului al XIX-lea. Când
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
niciun firicel de apă. Seacă e și scăldătoarea oilor, cunoscută drept tămăduitoare, în care Isus l-a vindecat pe paralitic, iar în interiorul orașului nu mai există nici fântâni, nici terme, nici băi turcești. Ariditatea i se potrivește mai bine unui Dumnezeu aspru, colțuros și celibatar, a cărui progenitură creștină a venit cam târzior pentru a mai rotunji unghiurile și a mai îndulci rigiditatea. Lipsește o Venus. Precum și jocurile de apă și cascadele. Indolența. Rotunjimile și pliurile. Pe harta civilizațiilor, apa dulce
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
amestecat printre gardieni, într-un colț al curții. Acest lucru nu l-a împiedicat pe Matei (XXVI, 63-64) să ne redea acest dialog la timpul prezent, ca și cum s-ar fi aflat acolo: "Și arhiereul I-a zis: Te jur pe Dumnezeul cel viu, să ne spui nouă de ești Tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Iisus i-a răspuns: Tu ai zis. Și vă spun încă: De-acum veți vedea pe Fiul Omului șezând de-a dreapta puterii și venind pe norii cerului
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Călugărul dominican Christian Eeckhout, care-mi arată locurile (cu indispensabilul pașaport diplomatic), îmi amintește că rugăciunea musulmanului se poate efectua oricând și în aer liber, fără întreruperea activității, pe stradă sau în dugheana lui. Este și ceva trivial în alegerea Dumnezeului unic, ne atrage el atenția. Politeismul costa mult. Îi costa pe bogați mai ales, sărăcimea culegând firimiturile. Prea multe ofrande aduse prea multor zei. Mohamed, un negustor care câștiga mulți bani și care își chivernisea timpul, s-a săturat poate
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Mormânt, la numai trei sute de metri de el. Domul omeiad se sprijină pe un octogon, la fel ca bisericile construite în epocă. Concurența dintre Revelații se manifestă atât prin decalc, cât și prin sfidare. Islamul are trei locuri sfinte, după cum Dumnezeul creștin are trei persoane. Cele cinci rugăciuni cotidiene al căror orar e afișat cu litere fluorescente roșii la intrarea în moschee reiau cele cinci slujbe monastice. Stânca lăsată descoperită și înconjurată de o palisadă de lemn, pe care musulmanii disting
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este: îngerilor Săi va porunci pentru Tine și Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbești de piatră piciorul Tău. Iisus i-a răspuns: Iarăși este scris: Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău. (Matei, IV, 5-7) Pe muntele Templului n-a mai rămas nicio altă proeminență pe locul pinaclului. Lucrurile se petrec în subsol și privesc esplanada Moscheilor. Lângă întărituri, în înaltul cărora Isus a fost dus și unde s-a lepădat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ostilități continuu, coerent și tenace. Dar Isus însuși? Noi vedem în el un continuator emancipat al iudaismului, care a scos profeția din sinagogă pentru a o duce în stradă și care, îmbinând particularismul evreu cu universalitatea greco-romană, a mondializat un Dumnezeu până atunci național, fără uși și ferestre. "Să nu socotiți că am venit să stric Legea sau proorocii..." El nu suprimă nimic. El făptuiește. Împlinește niște dorințe. Duce până la punctul perfecțiunii programul Scripturilor. Desigur, înlocuind Legea cu credința, el face
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
iubire pentru Iisus și Maria, face parte din familie. Ortodocșii, autocefali, puțin suspecți de imperialism (Bizanțul e departe), sunt cei mai dispuși, atât în Liban cât și în Siria, să facă oficiile de intermediari între cei trei mesageri ai aceluiași Dumnezeu, Abraham, Isus și Mahomed. La urma urmei, zic ei, islamismul n-are nici măcar un secol, în vreme ce islamul are paisprezece. De ce să-l diabolizăm? Unii merg chiar și mai departe, chiar și printre latini, așa ca dominicanul Jean-Christophe Humbert: "Pentru noi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ei continuă să se mănânce ca mai înainte. Ruguri, ghetouri, torturi, veșmântul galben al celor condamnați să fie arși de vii: creștinătatea e un poncif, n-a făcut onoare doctrinei fondatorului său. Acestui "scandal" de care teologul îl exonerează pe Dumnezeul său, preferând să i-l impute unei creaturi lamentabil păcătoase, nu-i lipsește nimic pentru a ne întrista, dar n-ar trebui să scandalizeze peste măsură odată admis animalul-om drept ceea ce e, ce a fost și ce va fi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în colivie, pasărea descoperă de fapt o împărăție a cheilor, care-i un purgatoriu. Fiecare comunitate, fiecare sectă, fiecare facțiune are la cingătoare o ditamai legătură de chei pe care pentru nimic în lume n-ar împărți-o cu vecina. Dumnezeul unic nu-i un cuvânt de trecere universal. Și la Betleem, bazilica Nașterii Domnului este un labirint de uși deschise anumitor călugări, închise altora. O chestiune, ținând de chei poate deveni o afacere de stat, și este ceea ce s-a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ai de pronunțat decât o frază), poligamia (pentru bărbați), absența monopolului clerical, libera concurență a școlilor, ignorarea noțiunii de păcat originar, confortul consultațiilor juridice, imaginea atrăgătoare despre paradis (hurii sau efebi). Mai familiare ne sunt, în Europa, agrementele creștine: un Dumnezeu căruia îi poți spune "Tu", senzualitatea imaginilor, deschiderea spre feminitate, o mai mică pondere a Scripturilor, care nu sunt diktate divine, ci doar niște cuvinte inspirate, valorizarea individului și facultatea de a negocia cu absolutul, mult mai puțin inaccesibil, implacabil
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
echitabil împărțit în lumea asta. Comandoul grupului Stern care l-a ciuruit cu gloanțe, în 1948, pe contele Bernadotte, reprezentant al ONU, în Jeep-ul său decapotabil, era condus de Yitzhak Shamir, viitor prim-ministru. Bunătatea? Preamilostiv, se spune despre Dumnezeul musulmanilor, și e un semn bun. Ceea ce nu-l impiedică însă să-și rezerve favorurile numai pentru ai săi: "Noi mai întâi". Instituțiile caritative musulmane, numeroase, de altfel, se îngrijesc de musulmani și alină suferințele musulmanilor. Dumnezeul evreilor se interesează
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
se spune despre Dumnezeul musulmanilor, și e un semn bun. Ceea ce nu-l impiedică însă să-și rezerve favorurile numai pentru ai săi: "Noi mai întâi". Instituțiile caritative musulmane, numeroase, de altfel, se îngrijesc de musulmani și alină suferințele musulmanilor. Dumnezeul evreilor se interesează de evrei și atât. Pe când lui Ahile i-a fost milă de Priam. Josua n-are niciun fel de compasiune pentru dușmanii săi. Dumnezeul creștinilor, mai puțin exclusiv, are vederi mai largi. El vrea ca toți oamenii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]