15,136 matches
-
o parte și de alta a coridorului. De Witt stătea în ultima, singur, așezat pe podea. Ușa se deschise cu un bâzâit. Cel care o pervertise pe Kay Lake se ridică. Anii petrecuți la mititica își puseseră amprenta asupra lui: durul cu fața ascuțită din fotografiile apărute în ziarele din ’39 era acum dărâmat, cu trupul umflat și cu barba încărunțită, iar tunsoarea lui pachuco era la fel de demodată ca și costumul luat de la Armata Salvării. Am intrat împreună cu Fritzie. Salutul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fost găsită a declanșat alte cercetări de anvergură în zonă. Cea mai mare surpriză a tevaturii cu agenda neagră a fost Fritz Vogel. Eliberat de Bill Koenig, el a dat dovadă de o istețime surprinzătoare și, în stilul lui de dur, s-a dovedit la fel de expert în interogatorii ca și Russ Millard. Știa când trebuie să trosnească ca să scoată o informație, lovea iute și tare, alimentat de o ranchiună înnăscută, dar era capabil să se abțină când cel anchetat dădea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
oamenii mei și o să-i trimit să facă investigații în comunitatea americană de aici. — E greu de trecut cu vederea, domnule căpitan, am răspuns eu minciunii lui. Blond, un metru optzeci și cinci, solid ca un tanc. — Ensenada atrage oamenii duri, domnule polițist. De aceea poliția de aici e atât de bine înarmată și atât de vigilentă. Mai rămâneți pe-aici? — Cel puțin noaptea asta. Poate că le-a scăpat băieților dumneavoastră și reușesc să dau de vreo pistă. Vasquez zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am știut să vin aici? Ți-a bubuit prin cap că, poate, eram prin zonă când făceai pe polițaiul gringo cu Vasquez? L-am măsurat din cap până-n picioare. Era trecut de patruzeci de ani, gras și chel, dar probabil dur - ca un fost sportiv de performanță a cărui forță se transformă în istețime atunci când îl lasă balamalele. L-am întrebat: — Se mai ține cineva scai de mine. Cine anume? Dolphine își drese glasul. — Jandarmii. Vasquez are tot interesul să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
aprind, apoi se sting rând pe rând, și am văzut umbre strecurându-se printre vitralii. Mi-au trecut prin gând tot felul de idei, cum ar fi să-i distrug pe cei din familia Sprague, să mă îmbogățesc făcând pe durul cu Emmett, să mă tăvălesc cu Madeleine în toate motelurile cu ora. În cele patru nopți nici un membru al familiei n-a părăsit vila. Toate cele patru mașini au rămas parcate pe aleea circulară. Mă tot întrebam ce-or fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe teren. Frecangiul era acum un detectiv care avea un caz de anchetat. Am urmărit-o pe Madeleine jucând rolul Daliei încă patru nopți la rând. De fiecare dată recurgea la același modus operandi: bodega de pe 8th Street, un tip dur, cu chef de distracție, hogeacul de la intersecția dintre 9th și Irolo. Când cei doi se tăvăleau pe-acolo, eu mă întorceam și-i luam la întrebări pe barmani și pe soldații pe care-i respinsese. Cum s-a prezentat femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cârmit șase. Când am terminat cu el, lui Brown îi zburau dinții pe nas. Doi polițiști care ardeau gazul pe trotuarul celălalt au asistat la toată scena. Roosevelt Williams, un violator eliberat condiționat, proxenet și escroc patentat, a fost mai dur. Răspunsul lui la „Bună, căcatule!“ a fost „Ești un labagiu alb“. El a lovit primul. Am făcut schimb de pumni aproape un minut, sub privirile unor membri ai găștii Chopper, care leneveau pe verandă. Era pe cale să mă învingă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
multe în fabrica de pumni a lui Blanchard? Târfa aia de Short a dat colțu’. Mi-am ajustat geaca, vrând să-i arăt piesa de calibrul 45 pe care o aveam la mine. Să nu-i mai spui așa. — Bine, durule. Ce-ar fi să-mi zici ce vrei? Apoi rezolvăm problema și încheiem această povestea cu misterele până nu scăpăm lucrurile de sub control. Comprende? — În ’47 Harry Sears te-a rugat să stai de vorbă cu contactele tale din lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-o niciodată... deci nu-i nici un păcat. Atunci cine-i? am întrebat. Emmett se întoarse, împingând ușor arma în altă direcție. Nu părea deloc răscolit sau furios. Arăta ca un om de afaceri care se pregătește de negocierea unui contract dur. Visătorul de Georgie e tatăl lui Maddy, iar Ramona e maică-sa. Vrei și detalii sau te mulțumești cu atât? M-am așezat pe unul din fotoliile tapisate cu mătase de lângă pat. — Vreau să aud totul. Și să nu mințiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
râd de dumneavoastră, continuă Stejeran 1. Îmi ziceam: „Ia te uită câtă energie consumă, mâine-poimâine îl duc la ICVA și el face pe bossu’ în spațiu!”. Asta mă așteaptă, știu, răspunse comandantul Felix S 23. Băieți, dacă am fost câteodată dur sau neprincipial, vă rog să mă iertați. O viață are robotu’. — Lăsați - zise Dromiket 4 -, că nici noi n-am fost ușă de biserică. Eu, cel puțin, am corectat traiectoriile tot aiurea, încât nici nu mai știu pe unde ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
cană cu apă înainte de a începe tratativele. Tatăl meu a vorbit primul și fără nici o ceremonie. - Ai venit după fiica noastră, a zis el. Suntem de acord cu căsătoria, dar mă îndoiesc că vă vor conveni condițiile, pentru că sunt foarte dure. Hamor a răspuns, simțind cum vechea lui bunăvoință față de acest om dispare din cauza jignitoarei lipse de ospitalitate: - Fiul meu o iubește pe fată, a zis regele. Va face orice pentru ea, iar eu o să fac așa cum vrea fiul meu. Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
făcea să râd în sinea mea cu recunoștință deoarece, sărmanii de ei, îmi dădeau fără voie încredere în capacitatea mea de escroc; cel puțin la acest capitol nu eram cu desăvârșire mediocru; învățasem ceva din războiul cu tata, din lecția dură a școlii de corecție și din ipocrizia bine însușită la spital. Azi nu mă mai mir decât de curajul și luciditatea cu care am constatat atunci că nu eram bun de nimic. Cum am ajuns să-mi pierd ulterior această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să mă comport ca un tiran, ispită extrem de plăcută după ce dusesem o existență îmbâcsită, măruntă, de ratat. „Oare ce crede acum despre mine? m-am întrebat spionându-l cu coada ochiului. Că sunt un vânător cu experiență? Poate chiar un dur”... Țineam minte foarte bine vorbele individului de la care aflasem prima oară de acele locuri. „E adevărat, zicea el, țărmul e cam pustiu. Nu există nimic în jur. Doar un cătun de pescari, dincolo de o baltă pe care trebuie s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și de măreață ca orice altă Împrejurare pe care am avut ocazia de a o Înregistra - dictează el -, prin care vreau să spun că le găsesc la fel de enervante și de plicticoase.“ Epitetul „enervante“ Îi provoacă un mic șoc Theodorei - e dur pentru HJ când are chef de dictare -, care constată și ușoara scăpare gramaticală În pluralul lui „le“, dar, una peste alta, controlul său asupra sintaxei pare neafectat, iar observațiile, chiar dacă paradoxale, sunt coerente. „Starea mea de spirit este fragilă - conchide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
partea cealaltă a reflectoarelor. Dar viața de zi cu zi a unei trupe de turneu avea În ea prea puțin romantism, după cum avea să observe, Împărtășind-o tot mai mult, după Începerea repetițiilor, În toamna lui 1890. Era o viață dură, cu repetiții ziua, În săli Întunecate și adesea neîncălzite, cu alt spectacol În fiecare seară, de luni până sâmbătă, dormind și mâncând În locuri care ofereau niveluri variate de confort, călătorind spre localitatea următoare duminica, În trenuri personale lente, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Wills după Vicarul din Wakefield, a lui Goldsmith, după prima reprezentație, În 1878. Comparația mai atenuă din savoarea tributului, care era Însă vizibil sincer și extrem de măgulitor. Când veni vremea să stabilească termenii, Alexander se arătă a fi un negociator dur, oferindu-i 5 lire de reprezentație și stabilind un plafon de 2000 lire pentru drepturile de autor, dar, Încă o dată, Henry fu impresionat de comportamentul lui corect și lipsit de ambiguitate. Unica umbră ștearsă, așternută deasupra noului parteneriat, era perspectiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Maurier, sau tribul, cum era Înclinat să Îi denumească, fiindcă erau de-acum atât de mulți - nu numai copii, ci și gineri și nepoți - păreau să prospere În mediul oferit de o stațiune englezească de pe litoral, Într-un asemenea context dur. Făceau baie În apa Înghețată, de pe plaja care se Întindea la nord-est de port, și, la vremea refluxului, jucau cricket pe nisip. Vâsleau În sus pe râul Esk, trăgând barca de frânghii ca să o treacă peste ecluza joasă, și suiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
continuă să huiduie, stalurile continuară să aplaude. Philip Burne-Jones se ridică În picioare În lojă, bătând din palme ostentativ În direcția etajelor superioare și stârnind un nou val de huiduieli și fluierături. Arnold Bennett stenografie În carnet: „O bătălie Între duri și puri“. Se năpusti spre culise, șocat, amețit de zgomot și năucit de lumina reflectoarelor. Se Împiedică de o mobilă din recuzita piesei și rămase locului, neștiind Încotro să o apuce, ce să facă, iar Alexander Îl ajunse din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
suferită pe scena de la St James. „Cu capul sus, Dreyfus și-a susținut nevinovăția: «Vive la France! Je jure que je suis innocent!»“ Era Înclinat să Îi dea crezare. Oricum, Îi admira curajul și demnitatea, manifestate În condițiile cele mai dure și pe lângă care reacția sa față de refuzul publicului părea o simplă bosumflare. Iar În coloanele dedicate corespondenților era alt material de gândire: o scrisoare de la Sidney Colvin, conținând o relatare consistentă a morții În Înmormântării lui Robert Louis Stevenson În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la unison și cu Don, de-acum bătrân, șchiopătând Înaintea lor. Ar trebui să-ți iei o secretară, să răspundă În numele tău, spuse Henry. — Da, Pem se ocupă de o parte din ele, chicoti Du Maurier. Cred că e cam dură cu admiratoarele mai pătimașe. Mi se pare extraordinar faptul că oamenii par să creadă că, dacă au cumpărat o carte, au dreptul să Îi scrie direct autorului, punându-i tot felul de Întrebări personale și dându-i tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bărbați, cunoscuse un doctor care o luase de soție și o dusese la Paris, dar care murise la scurt timp după ce Îi dăruise un fiu. „Ce s-o fi ales de Carry, lăsată iar În voia sorții, În lumea acesta dură, preocupată doar de amor?“ se Întreba retoric Moscheles, adăugând: „Nu am aflat niciodată“. Dar aluzia la lumea „preocupată doar de amor“ era transparentă. Henry Începu să Își formeze o teorie cu privire la geneza lui Trilby. Era posibil ca mai târziu, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
era. Vântul bătea din ce în ce mai tare, îmi șfichiuia fața, așa că mi-o lipisem de fața lui. Trupurile își simțeau atunci simțurile primitive, astfel încât, în mijlocul naturii sălbatice, noi trăiam propriul nostru moment de sălbăticie. Și totul era moderat de vocea naturii nu prea dură, care ne spunea că totul va fi bine. Ajunși în sfârșit la vilă observarăm că eram singura casă pe o rază însemnată de kilometri. Ceilalți ajunseseră deja, așa că iar avui impresia că intru la brațul lui ca o parteneră. Emilian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
îndepărtau. Cu toate acestea, deși ei erau încordați, împărțeau înțelegerea înțeleptului. Într-un fel se respectau fără să o știe. Au ajuns la ceea ce visau: aur. Era galben, murdar, din belșug. Se bătură pe umeri, se îmbrățișară bărbătește, râseră. Euforia dură, astfel încât, după ce începu munca adevărată, de a-l aduna, erau chiar mai joviali. Munciseră din greu, dar cu voie bună, munciseră fără odihnă, dar cu tragere de inimă. Și deși nu deveniseră mai apropiați, împărțeau un nou elan, o nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
o soluție pentru dorința lui de singurătate. Femeia îl auzi intrând cu zgomot și se sperie. Apăru imediat în hol. O trezi și pe fată. Vreau să fiu singur! Plecați, acum! Cele două se retraseră, cunoscându-i caracterul uneori prea dur. Îl urcă pe Erickson la etaj. Și așteptă să se trezească. Ce dracu? Ce naiba? Fu-tu-i! se deșteptă acesta. Ce mama dracului cauți tu aici? se răsti la Vlad. Doar te adun de pe străzi. Dacă se află de noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
sinceritate peste tot. Peste noi. Când zâmbeam, când aveam probleme, el mă ajuta, fără să mă întrebe, fără să-l cheme cineva. Pentru că așa era mișto. Pasiunea era din joc. Un joc fain al nostru, al situației. Nu era nimic dur ci potrivit de serios. Nu erau alte limite decât cele impuse de situația noastră. Spre exemplu, eram în spital. Imediat aranjase (din umbră, nici nu venise să mă vadă) cu doctorii, și îl eliminase pe vagabondul ce mă băgase acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]