14,132 matches
-
a lui Octavian Paler. El este idealist și lucid în același timp. Situație, moral vorbind, care-l onorează. Nu mai puțin însă dintre cele mai incomode. Don Quijote putea fi român? Răspunsul este, categoric, negativ. Românul este lucid și sceptic, fără iluzii. Resemnat și fatalist, relativist (se poate spune și așa), contemplativ și abstras, cu o capacitate de rezistență pasivă enormă în straturile profunde ale conștiinței, adaptabil, acrobatic și descurcăreț la suprafață. Capacitatea sa de improvizație, între cârpeală și simulare, este neobișnuit
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
o asemenea țară, Don Quijote n-are, în principiu, nici o șansă. «Nebuniaă donquijotească își pierde orice aureolă în fața bășcăliei (p. 331). La noi, Mitică a învins definitiv la locura și pe Don Quijote. El n-are ce căuta în această zonă unde iluzia ratează invariabil (și ne vine să spunem) zi de zi, ceas de ceas și în proporții de masă. Nu o dată, Octavian Paler face figură de idealist inadaptabil, de izolat provincial inconformist. Pare uneori un personaj din Gârleanu, din Brătescu-Voinești, inhibat
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Dar să stăm strâmb și să judecăm drept (mă las contaminat de stilul paremiologic al scriitorului): Don Quijote este un caz rarisim chiar și în Vest, nu numai în Est. El este o raritate inaccesibilă, un simbol al eșecului etern al iluziei, ca și al fericirii nebuniei ridicole. De pretutindeni și de totdeauna. Doar că la noi prea de tot vulgară este înțelepciunea care-l compromite și-l ridiculizează. Soarta profeților, a vizionarilor, a «nebuniloră, la noi, e să ajungă la o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mai dezvoltată, să se regăsească într-un partid modern: citadin, decis prodemocratic și proeuropean, cu o concepție socială și economică eliberată de orice stângisme. Nu de centru stânga, ci de centru dreapta. Sau, pur și simplu de centru. Trecerea de la iluziile intelectualiste ideologice la realități se va putea produce de abia atunci. Utopie? Vizionarism istoric pașoptist integral? Sau reverie, totuși, în sensul istoriei căreia i se opune din răsputeri și cu multă eficacitate, deocamdată s-o recunoaștem, clasa nomenclaturistă de la putere
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de tip tot mai evident mafiot, este de prim ordin. Sunt pagini politologice de referință, de acum încolo, am spune, obligatorie. Modul cum acest aparat a știut să confiște revoluția, să păstreze esența sistemului, să supraviețuiască și totuși să dea iluzia schimbării este analizat cu multă pătrundere și detașare. Dar și cu o dezinvoltură, probabil, iritantă pentru unii nostalgici de toate tipurile, savuroasă și edificatoare, în orice caz, pentru cei ce au citit ceva și din politologia clasică. Nu vrem să
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
minimă introducere de ordin pur documentar. înainte de a avea opinii, sunt necesare informațiile. Iar acestea sunt încă, obiectiv vorbind, destul de puține. Se vorbește mereu (o, vai !) de imaginea României. Prin lectura unor astfel de texte (ne legănăm încă în această iluzie), chiar și recent formata Comisie pentru integrarea europeană a Parlamentului și-ar putea face, măcar în parte, o idee ceva mai exactă despre ce se gândește la noi în acest domeniu. Apar cărți (nu multe, dar apar) despre Europa și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
fixează foarte bine cadrul reflexiei politologice actuale: Revoluție și restaurație, Cadavrul securității, Problema națională, Ideologie extremistă și joc politic, Europa nu e cu noi, comunismul este politic și urmărește să câștige și să păstreze puterea. A-l reforma constituie O iluzie primejdioasă. Bune pagini sunt scrise și în legătură cu stalinismul lui N. Ceaușescu, precum și despre necesitatea suprimării radicale a comunismului (capitalism malignizat) printr-o terapie de șoc. Tonul calm, analitic proiectează aceste idei și constatări în spațiul tot mai abstract al ideilor
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
moștenitoarea buticurilor, implicit a securității ceaușiste. E imoral, dar inevitabi. Nici autorul (care confirmă analiza lui S. Brucan), nici noi înșine nu avem interese economice. Este însă evidența însăși că fără o clasă de mijloc democrația rămâne mereu o dulce iluzie (sau demagogie). Lucidă este și o anume despărțire de Franța actuală: A juca acum pe cartea franceză nu reprezintă soluția cea mai potrivită. Să spunem că, în 1991, era vorba totuși de Franța socialistă, miterandistă. Dar problema se pune în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
major al partidelor este chiar un portret literar. Poate figura foarte bine și într-un roman. Confesiunea finală, scrisă cu emoție bine controlată (cartea poartă toate cicatricile experiențelor mele din acești ani), rămâne un adevărat document de epocă, plin de iluzii și ratări politice. Ele sunt tipice unui intelectual exigent, cu vocație civică, dar care nu și-a găsit (încă) mediul potrivit. Probabil nici nu și-l va găsi vreodată. Căci, de fapt, el (încă) nici nu există. în ce ne
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
devenit și mai evidentă. Libera exprimare a ideilor și a regrupărilor sociale scotea tot mai mult în evidență realitatea brutală, uneori atroce, a celor două Românii: cea reală, profundă, ceaușizată și cea mitică, idealizată, naivă și sentimentală, rămasă la stadiul iluziilor și nostalgiilor, de o imensă bună credință. Dar și a enormelor frustrări acumulate într-o lungă perioadă de sălbatică represiune. Acest tip de traumatizare, pentru vechea generație, este linia de foc a celor două Românii: comunizată și necomunizată. Pretinsa revoluție
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Ele erau scrise de fapt pentru consumul intern (eterna demascare), traduse doar ad hoc printr-o acțiune pur improvizată, cârpită, peste noapte, fără nici o urmare, fără ecou internațional. Nu mai vorbim de calitatea traducerii. Ion Vartic mai trece, în catastiful iluziilor sale (și ale noastre) științifice moarte un Compendiu al Istoriei literaturii române. El a fost de fapt comandat, scris și chiar editat. Este vorba de Istoria literaturii române de la început până azi, de Al. Piru 6, destinată să fie tradusă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
acest scop, am ținut o cronică a ideilor literare în Cronica (1968-1969), apoi în Tribuna, între 1981-1989, cronică reluată acum, în urmă, în Jurnalul literar. Despre succesul și eficiența sa nu ne am făcut niciodată, bineînțeles, nici cea mai mică iluzie. Dar despre necesitatea și a unor astfel de cronici nu poate să existe, iarăși, nici cea mai mică îndoială. Ele informează, clarifică, orientează și filtrează ideile literare în dezbatere. Numai în felul acesta se poate constitui, progresiv, pe etape, o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
pe masă și nu dă telefon la Secu: Umflați-l. Are gestul reflex al represiunii violente, instinctive, ripostei zdrobitoare, impulsul și voluptatea ultimului cuvânt definitiv. Este dogma invincibilă, în stare pură, stafia marxist-leninistă roasă de molii, care încă mai are iluzia că circulă în Europa (mai ales de Est). Un Frankenstein dezafectat și plin de fișe din clasicii, inclusiv leniniști-staliniști, ai adolescenței sale. Are dosare întregi despre fiecare adversar cu care polemizează sau va polemiza. Inclusiv xeroxuri, citate și scrisori compromițătoare
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în ipoteza x y z)? Și care sunt posibilitățile sale, lucid evaluate, de a trata, efectiv și ieri și azi cu Puterea? Cu orice Putere, să ne înțelegem. Deocamdată, cel puțin, ele nu sunt mari. Nu pot fi mari. Orice iluzie este contra-productivă. Totul depinde, reamintim, de evoluția politică și de dezvoltarea generală a societății românești, de disponibilitățile economiei sale particulare și, în mod esențial, de nivelul spiritului său public, civic. Tradiția scriitorului, omului de cultură în general, implicat într-o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a format și s-a impus E. Lovinescu. G. Călinescu nutrea aceeași ambiție: de a deține și impune, o dată pentru totdeauna, o altă autoritate critică unică. Foarte simplu spus: pe a sa. A fost, și la timpul său, o mare iluzie. Autoritatea lui E. Lovinescu a fost, se știe, contestată de Camil Petrescu, apoi de G. Călinescu însuși, de alții. Autoritatea sa nu trecea de cercul Sburătorului. Ea n-a fost recunoscută niciodată nici de Noua generație, nici de spiritele grupate
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a unei mari absențe. Activitatea lor dovedește, în același timp, și o altă realitate esențială: o cultură care mizează doar pe imagini și lirisme, pe intuiții și reacții de gust, pe impresii și nu pe idei, care nu cunoaște măcar iluzia sau seducția construcției, operei de durată, ca să nu spunem și a sistemului, va rămâne veșnic minoră și iremediabil marginală. Insistența asupra acestei teme este necesară. Fiindcă dacă și o imagine și o intuiție se pot ridica la universalitate, doar traduse
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
El nu poate fi, bineînțeles, exagerat, dar nici ignorat. 3. O astfel de selectivitate, cu mare coeficient de autonomie, rămâne, în mod fundamental, deschisă, aleatorie. Și această nouă realitate contrazice, din plin, miturile criticii noastre literare. Una din marile sale iluzii eroare de care ne lovim mereu este că ea fixează valoarea. Dimpotrivă, recepția poate fi și imprevizibilă, capricioasă, uneori chiar scandaloasă pentru ierarhiile și clișeele noastre interne. Autori, opere, creații, cu mare priză națională, pot fi cu desăvârșire ignorate în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ușoare sau dificultăți în funcționarea socială, profesională sau școlară 60 Simptome moderate în funcționarea socială 50 Simptome severe și dificultatea de a funcționa 40 Unele afecțiuni în testarea reală sau comunicare, sau afecțiuni majore în anumite domenii 30 Halucinații sau iluzii, sau afecțiuni serioase în comunicare și gândire 20 Pericol în a se răni pe sine sau pe alții, sau afecțiuni puternice în comunicare 10 Pericol permanent în a se răni pe sine sau pe alții (Conform DSM IV-R, 2000) Sumar
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
în depresie, demențe etc.). Anestezia se traduce prin abolirea acuității senzoriale, care nu este determinată de leziuni neurologice. În psihiatrie apare în demențe, retardul mintal sever, dar și în nevroza isterică. 4.1.1.2. Tulburări calitative ale percepției A. Iluziile se definesc ca percepția deformată a unui obiect. Sunt cunoscute din psihologie așa numitele iluzii "fiziologice" optico-geometrice (de exemplu, un băț introdus într-un pahar cu apă pare frânt în două, îndoit). Se descriu și alte tipuri de iluzii, ca
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de leziuni neurologice. În psihiatrie apare în demențe, retardul mintal sever, dar și în nevroza isterică. 4.1.1.2. Tulburări calitative ale percepției A. Iluziile se definesc ca percepția deformată a unui obiect. Sunt cunoscute din psihologie așa numitele iluzii "fiziologice" optico-geometrice (de exemplu, un băț introdus într-un pahar cu apă pare frânt în două, îndoit). Se descriu și alte tipuri de iluzii, ca de exemplu de greutate, de volum etc. În patologia psihiatrică se descriu numeroase tipuri de
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
A. Iluziile se definesc ca percepția deformată a unui obiect. Sunt cunoscute din psihologie așa numitele iluzii "fiziologice" optico-geometrice (de exemplu, un băț introdus într-un pahar cu apă pare frânt în două, îndoit). Se descriu și alte tipuri de iluzii, ca de exemplu de greutate, de volum etc. În patologia psihiatrică se descriu numeroase tipuri de iluzii, mai frecvente fiind următoarele: 1) Iluzii vizuale dintre care amintim metamorfopsiile impresia de deformare a obiectelor, ca de exemplu macropsia obiecte văzute mai
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
fiziologice" optico-geometrice (de exemplu, un băț introdus într-un pahar cu apă pare frânt în două, îndoit). Se descriu și alte tipuri de iluzii, ca de exemplu de greutate, de volum etc. În patologia psihiatrică se descriu numeroase tipuri de iluzii, mai frecvente fiind următoarele: 1) Iluzii vizuale dintre care amintim metamorfopsiile impresia de deformare a obiectelor, ca de exemplu macropsia obiecte văzute mai mari, micropsia mai mici etc. Pareidolia este o iluzie vizuală constând în faptul că bolnavul consideră desenele
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
introdus într-un pahar cu apă pare frânt în două, îndoit). Se descriu și alte tipuri de iluzii, ca de exemplu de greutate, de volum etc. În patologia psihiatrică se descriu numeroase tipuri de iluzii, mai frecvente fiind următoarele: 1) Iluzii vizuale dintre care amintim metamorfopsiile impresia de deformare a obiectelor, ca de exemplu macropsia obiecte văzute mai mari, micropsia mai mici etc. Pareidolia este o iluzie vizuală constând în faptul că bolnavul consideră desenele de pe covor, perete etc., drept persoane
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
În patologia psihiatrică se descriu numeroase tipuri de iluzii, mai frecvente fiind următoarele: 1) Iluzii vizuale dintre care amintim metamorfopsiile impresia de deformare a obiectelor, ca de exemplu macropsia obiecte văzute mai mari, micropsia mai mici etc. Pareidolia este o iluzie vizuală constând în faptul că bolnavul consideră desenele de pe covor, perete etc., drept persoane, ființe fantastice etc. Falsele recunoașteri sunt identificări greșite ale unor persoane, care trebuie deosebită de confuzia de persoană întâlnită la indivizii normali în condițiile în care
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
etc. Falsele recunoașteri sunt identificări greșite ale unor persoane, care trebuie deosebită de confuzia de persoană întâlnită la indivizii normali în condițiile în care percepția se face incomplet din motive diferite (ceață, luminozitate slabă etc.) și care se corectează rapid. Iluzia sosiilor apare când se atribuie aceeași identitate mai multor persoane sau ființe care se aseamănă atât de mult încât nu pot fi deosebite. 2) Iluziile auditive constă în impresia că diferite sunete sunt mai apropiate sau mai îndepărtate, mai puternice
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]