15,241 matches
-
Sper că îți dai și tu seama ce rău îi pare că a cooperat cu Sistemul în experiențele acelea făcute pe voi. Am tăcut. Faptul era consumat și oricum nu mai era nimic de făcut. — Te rog să-l ierți, insistă ea. — Ori îl iert, ori nu, tot aia e. De ce a lăsat baltă proiectul? Dacă se simțea atât de responsabil, ar fi trebuit să-și continue cercetările în cadrul Sistemului, nu? Înțeleg că nu mai avea chef să lucreze pentru o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sumarul se constituie pe aceleași fundamente, îndeosebi prin comentarea unor contribuții publicistice, legate de evenimente de răsunet, ale unor prozatori și dramaturgi (Tudor Arghezi, G. M. Cantacuzino, Vintilă Horia) și poeți (C. Tonegaru, Al. Ciorănescu, Nicu Caranica ș.a.), asupra unora insistându-se cu predilecție (Mircea Eliade). Nu puține din aceste recuperări îmbogățesc semnificativ reliefurile literaturii scrise mai întâi în țară, instituindu-se și ca un act de restituție morală. Cărțile lui F. se sprijină documentar pe informații adunate cu multă stăruință
FLORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287031_a_288360]
-
ne-a obișnuit expozantul în ultimii ani, un peisajsinteză, contemplat cu o ochire rapidă a succesiunii cadrelor. Deși pretențioasă, tehnica acuarelei l-a atras la fel de mult ca și uleiurile, în încercările sale de transfigurare a naturii. Un posibil interpret va insista, peste ani, asupra notei romantice a peisajului particular, reprezentat de Ionel Spânu... În primul rând surprinde armonia gamelor de culoare și în al doilea rând stilizarea obiectului, în nuanțe delicate. Se poate vorbi de o poezie a locului, unde materia
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
o serie de contribuții pregătitoare, F. realizează în 1987 monografia Simeon Florea Marian, folclorist și etnograf, în care lărgește și aprofundează cercetarea asupra vieții și operei etnologului bucovinean, de la biografie până la activitatea de culegător și la căutarea unui drum propriu, insistând asupra etapei marilor lucrări de sinteză, în fine oprindu-se la textele rămase în manuscris. În această carte, F. aduce - apreciază unul dintre referenții tezei de doctorat, profesorul G. Ivănescu - „numeroase contribuții de amănunt, dar și o viziune de ansamblu
FOTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287074_a_288403]
-
operei italiene (a și tradus, în 1859, împreună cu I. G. Valentineanu, libretul operei Nabucodonosor de Verdi), muzica are, în primul rând, un rol educativ. Și când ia în discuție comediile, vodevilurile lui V. Alecsandri, C. Negruzzi și Matei Millo, el insistă, ca un vajnic și încă necesar continuator al ideilor pașoptiste, asupra valorii modelatoare a scenei, aspirând la consolidarea unei școli naționale de teatru. În descendență pașoptistă se situează și interesul pentru literatura populară, F. înscriindu-se între cei dintâi culegători
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
ne-a obișnuit expozantul în ultimii ani, un peisajsinteză, contemplat cu o ochire rapidă a succesiunii cadrelor. Deși pretențioasă, tehnica acuarelei l-a atras la fel de mult ca și uleiurile, în încercările sale de transfigurare a naturii. Un posibil interpret va insista, peste ani, asupra notei romantice a peisajului particular, reprezentat de Ionel Spânu... În primul rând surprinde armonia gamelor de culoare și în al doilea rând stilizarea obiectului, în nuanțe delicate. Se poate vorbi de o poezie a locului, unde materia
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
vieții”), se nuanțează („iluzia realității”). E de înțeles că se arată reticent față de devierile în irațional sau în „absurd” ale „școalei nordice”, îndeosebi. Ceea ce îl interesează într-un text dramatic sunt coerența logicii conflictului, concizia și claritatea. În ceea ce privește interpretarea, cronicarul insistă asupra „intuițiunii dramatice”, precum și asupra rostirii, care trebuie să pară naturală, în așa fel încât spectacolul să dea impresia veridicității. În dezacord cu „paradoxul” lui Diderot, actorul este privit ca o „păpușă însuflețită”, ceea ce ar trimite la „actorul-marionetă” al lui
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
care trebuie să pară naturală, în așa fel încât spectacolul să dea impresia veridicității. În dezacord cu „paradoxul” lui Diderot, actorul este privit ca o „păpușă însuflețită”, ceea ce ar trimite la „actorul-marionetă” al lui Gordon Craig, dacă nu s-ar insista pe ideea că e „musai păpușa să aibă suflet”. În scrisul lui D. aproape nimic nu prevestește și mai apoi nici nu confirmă o piesă cum este Vlaicu Vodă, moment de grație al unei inspirații ciudat de capricioase. Compunerile lui
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
obiceiuri. Studiul său Mișcarea literelor în Ieși, moment important în constituirea, la noi, a criticii literare, a apărut în D. M., fără a fi terminat. Hasdeu fixează, precedându-l pe T. Maiorescu și nu departe de spiritul acestuia, criteriile poeziei, insistând asupra „imaginii pure sau ideii poetice”, care e „sâmburele” ei, și asupra rolului determinant al imaginației. Tot aici Hasdeu începe și polemica sa cu T. Maiorescu, pe care-l ironizează la rubrica „Tutti frutti”. Conflictul se adâncește în urma acuzei de
DIN MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286784_a_288113]
-
de imensele contribuții ale companiilor americane la finanțarea partidelor politice și, negreșit, la implicarea acestora în politică, motiv pentru care a abordat pentru prima dată în limbajul comun, în anii ’70, conceptul de guvernanță corporativă. Din aceste considerente, Congresul a insistat pe stabilirea unor reguli și reglementări, mult mai clare, pentru întărirea principiilor guvernanței corporative implementate în cadrul organizațiilor. Toate aceste evenimente regretabile au contribuit la apariția unui interes comun față de necesitatea îmbunătățirii controlului intern și auditului intern și a managementului riscului
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
organizației este acela care se referă la unele sarcini privind gestionarea riscurilor, acordate câtorva specialiști, ceea ce reprezintă procese izolate, birocratice, separate de preocupările zilnice ale managementului general și ale managementului de linie. În esență, Raportul Turnbull 33 , în paragraful 9, insistă pe ideea că „managementul riscurilor trebuie integrat în management și în procesele guvernanței corporative și nu trebuie tratat ca un exercițiu separat, întreprins pentru a îndeplini cerințele reglementărilor”. Punctul acesta de vedere este în concordanță și cu Standardul managementului riscului
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
inclusă în documentul Mecanismele comitetului de audit care se poate solicita sub forma unui chestionar, după cum urmează: Nr. crt. Întrebări Da Nu Comentarii 1 A existat cooperare din partea personalului companiei, spre exemplu, v-au răspuns la întrebări; a trebuit să insistați să răspundă? Au existat alte dificultăți în decursul auditului? 2 Au existat presiuni în legătură cu timpul acordat sarcinilor, incluzând realizarea procedurilor de audit? Dacă da, care a fost efectul acestora asupra auditului? 3 Sunt calificați auditorii interni sau managementul financiar pentru
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
vedere documentar și superior stilistic unei oralități spontane. Aceeași origine, concepție, structura și același mod de a relata le prezintă și Teatrul de la origini și până azi (1973), de fapt un al patrulea volum al Istoriei literaturii universale. Fără a insista asupra unor aspecte lăturalnice, D. abordează și aici probleme în litigiu și umple lacune teoretice. Literatura dramatică este urmărită în procesualitatea și determinările ei istorice, spațiul comentariului sporind odată cu înflorirea creației și evoluția tot mai complexă a fenomenului teatral. Adresându
DRIMBA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286874_a_288203]
-
Macedoneanul, iar redactor Marcu Beza. Revista este consacrată în întregime aducerii în atenția publică a vieții comunităților aromânești din sudul Dunării, atât ca obiceiuri, cât și ca istoric, limbă, mod de existență, așa cum reiese și din articolul-program Câteva cuvinte. Se insistă pe scoaterea la lumină a unor aspecte culturale autentice, vizând legăturile durabile cu românii de la nordul Dunării. În jurul revistei s-a constituit un grup devotat de colaboratori: Nuși Tulliu și Marcu Beza în poezie, N. Batzaria în proză, Pericle Papahagi
GRAI BUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287327_a_288656]
-
tonuri alb-negre, ca o radiografie a ororii. Autorul se dovedește un „excepțional poet al cruzimii” (I. Negoițescu), un martor a cărui privire intensă și rece nu ocolește nimic din ceea ce oamenii obișnuiți și chiar foștii prizonieri preferă să nu spună, insistând cu „obstinație” asupra bestialității gardienilor, supliciilor izolării în zarcă, bătăilor sălbatice și urletelor înfiorătoare ale deținuților, amplificate de zidurile din beton, dar și radiografiind degradarea morală absolută a „turnătorului” și strania relație de complicitate și chiar de solidaritate creată între
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
doctorat, am fost surprins de prospețimea și ingenuitatea articolelor scrise În limba engleză despre literatura franceză. Mai modeste În analiză, ele erau Însă mult mai deschise În abordarea ideologemelor conținute de discursul culturii franceze, nu numai al celei literare. Nu insist prea mult, unul dintre motivele pentru care există această carte este Încercarea de dialog intercultural. Cine ar putea să-l intermedieze mai bine decît un outsider, nici francez nici american, cineva care a Învățat limba franceză la școală și cultura
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de cultură nu era Încă vulgarizat. Alta, cea urmată În Franța, a fost cea inițiată de avangarda formalistă rusească, cu autori traduși de Todorov Însuși, În chiar perioada unei deschideri Încă imense a Franței spre modelul cultural sovietic. Autorul nu insistă de fapt prea mult pe ceea ce a Însemnat structuralismul În Franța anilor 60-70, ci propune imediat o tipologie a abordărilor literaturii din această epocă: formalism, nihilism și solipsism. Prima este și cea mai purtătoare de consecințe. Ea s-a generalizat
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
compună. De ce nu scrie Raphael? „Între ceea ce simți și ceea ce exprimi există aceeași distanță ca Între suflet și cele 24 de litere ale alfabetului.” Intrăm aici Într-o logică a alienării despre care știm astăzi prea multe pentru a mai insista asupra ei. Pe scurt, dihotomia les mots versus les choses este tradusă de Gleize În temenii expresie versus experiență. O dată cu convingerea că experiența este ireductibilă la expresie se naște antiliteratura supusă unicului criteriu al autenticității. Expresia se va strădui să
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
despre proiectul arheologic instituit de Foucault și continuat de constructivismul la modă azi În istoriografie, proiect Început de Nietzsche sub forma unui proces, el, ce-i drept, În primul rînd axiologic. Dar procesul nu viza, și nu e cazul să insist, axiologia subîntinsă unor domenii, ci cunoașterea Însăși. Degeaba se scuză Compagnon că nu a abordat literatura din punctele de vedere care jalonează astăzi studiile culturale, dintr-un purism prin care Încearcă să ne spună că studiile literare n-au nevoie
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
măriri” și ”decăderi”. Depresiunile ar fi trei, plasate cronologic la Început de secol (1), post-existențialismul (2) și sfîrșitul de secol (3), adică prezentul. Rămîn două culmi, atinse În preajma celui de-al doilea război mondial și În anii ’60. Autorul nu insistă asupra ultimelor, pentru a nu-și conota ideologic Întreprinderea. Neutru și din perspectivă axiologică, el nu privilegiază vedetele, acordă doar porțiuni suplimentare de text, tribut plătit consacrării populare, pe de o parte, varietății tematice a producțiilor, pe de alta. Astfel
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de la un punct, pentru a mărturisi existența umană, În ceea ce are ea comun, la un moment dat, În toată lumea civilizată. Astfel, le récit de vie devine temă obligatorie a fiecărui membru al sectei elohimiților o sectă religioasă pe care autorul insistă mult -, aspirant la nemurire. Există, așadar, două nivele de autentificare, dintre care primul, cel al prezentului, Îndeplineste funcția realistă a romanului, iar al doilea, cel al viitorului imaginat, exercită asupra primului o funcție critică, semnalînd permanent caracterul ficțional al scrierii
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sine: “Fiction, d’événements et de faits strictement réels; si l’on veut, autofiction, d’avoir confié le langage d’une aventure à l’aventure du langage [...] ou encore, autofriction, patiemment onaniste, qui espère maintenant partager son plaisir.” Nu voi insista mult asupra conceptului, dar voi Încrca să citez și să comentez niște definiții, pentru ca apoi să discut motivațiile recrudescenței autoficțiunilor În literatura franceză contemporană (după 1990), cu precădere cea feminină. Cea a Mariei Darrieussecq - cea mai bună cred - este următoarea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de Rennes și la distanță rezonabilă de gara Montparnasse). Experiența de DJ redă excelent condiția fragmentară, „anarhetipală” (Corin Braga) a subiectului modern, supus unei mișcări parcă peristaltice continue, Înfometat de mișcarea care să Înlocuiască vidul (de substanță, de repere). Nu insist, God is a DJ al lui Faithless vă spune probabil mai mult decît Încerc eu să explic, abstractizînd, aici. DJ-ul ca Dumnezeu al hipermodernității are un punct de vedere de unde proprietățile virtualizante ale lumii pot fi excelent exploatate: „Una
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Libération de Thomas Clerc - „Măreția Vieții sexuale...”. Mai sînt și altele, ai căror autori apelează la referințe comune, ca Sade, Bataille, Sollers; la cuvinte ca tabu, transgresare, nuditate, scandal: toată panoplia, cunoscătorii “ideologiei franceze” o știu foarte bine, nu mai insist. Se prea poate să fi apărut și cronici extrem de defavorabile Îndrăzneței scrieri, dar ele lipsesc din dosarul de presă care mi-a ajuns În fața ochilor. Cu o excepție, ce-i drept, una dintre cele două cronici În oglindă publicate de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
antropologia spațiului. Pentru că materia cărții este organizată În patru capitole - “Numărul”, “Spațiul”, “Spațiul repliat” și “Detalii” - care primesc fiecare cîte o categorie de percepții ale personajului-autor-narator - paralele sau În interferență cu Înregistrările quintalelor de acte sexuale bifate (și descrise). Degeaba insistă criticii pe insistența descrierii la gradul zero, anatomice, transparente - În continuarea unui Houellebecq, sau unei Nobécourt, sau poate chiar al unui Guibert - În sublinierea contra-tabuului psihologic (i.e. Catherine Millet spune tot ce face și nimic din ce simte), intenția autoarei
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]