14,092 matches
-
îi recunoaște talentul. Tânărul Picasso își continuă studiile la Școala de Arte Frumoase din Barcelona (1896) și la Academia de Pictură din Madrid (1897-1898). În anul 1900, Pablo, în vârstă de nouăsprezece ani, își expune pentru prima dată lucrările în localul "Els Quatre Gats" ("La patru pisici") din Barcelona, unde se adună avangarda artistică și intelectuală din capitala Cataluniei. Din 1901, începe să-și semneze lucrările cu numele mamei sale, consideră că "Picasso" "sună foarte bine". Următorii ani și-i petrece
Pablo Picasso () [Corola-website/Science/297881_a_299210]
-
din Ploiesci”, la început cu o clasă de 18 elevi, la care peste două săptămâni se mai adaugă o clasă de 18 elevi între care se afla și Ion Luca Caragiale. Gimnaziul nu avea clădire proprie și funcționa tot în localul Școlii Primare de Băieți nr. 1. Director era Mihalache Georgescu, Ion Romanescu preda limba română, limba latină, istoria și geografia, Nicolaie Crapelianu, științele și francezul August Pick, limba franceză și desenul. La 31 mai 1865 se pune piatra fundamentală a
Colegiul Național Ion Luca Caragiale din Ploiești () [Corola-website/Science/297965_a_299294]
-
Primare de Băieți nr. 1. Director era Mihalache Georgescu, Ion Romanescu preda limba română, limba latină, istoria și geografia, Nicolaie Crapelianu, științele și francezul August Pick, limba franceză și desenul. La 31 mai 1865 se pune piatra fundamentală a noului local, proiectat de arhitectul Alexandru Orăscu, execuția fiind încredințată meșterului Anghel Ioniță. La 1 septembrie 1866 se deschid cursurile în noul local (actualul Muzeu de Istorie și Arheologie al județului Prahova), școlii, având acum toate cele patru clase, acordându-i-se
Colegiul Național Ion Luca Caragiale din Ploiești () [Corola-website/Science/297965_a_299294]
-
științele și francezul August Pick, limba franceză și desenul. La 31 mai 1865 se pune piatra fundamentală a noului local, proiectat de arhitectul Alexandru Orăscu, execuția fiind încredințată meșterului Anghel Ioniță. La 1 septembrie 1866 se deschid cursurile în noul local (actualul Muzeu de Istorie și Arheologie al județului Prahova), școlii, având acum toate cele patru clase, acordându-i-se de minister la data de 5 august 1866, numele de „Gimnasiul Sfinții Petru și Pavel”, același cu al celei mai vechi
Colegiul Național Ion Luca Caragiale din Ploiești () [Corola-website/Science/297965_a_299294]
-
ministrul Take Ionescu solicită să se elaboreze un proiect pe baza propunerii arhitectului Ion N. Socolescu pentru construirea unui edificiu monumental, alocând și o subvenție anuală de 300000 lei, care să se adauge contribuției orașului. Între anii 1895-1898 se construiește localul de pe Bulevardul Independenței după planurile arhitectului Toma Dobrescu. În anii care au urmat, liceul a devenit unul dintre cele mai cunoscute din țară. De numele său se lega imaginea fațadei monumentale, cu statuile celor doi Sfinți Apostoli, uniformele cu inițialele
Colegiul Național Ion Luca Caragiale din Ploiești () [Corola-website/Science/297965_a_299294]
-
recăpătat titulatura de liceu. La 27 septembrie 1997, liceul a primit numele de „Colegiul Național Ion Luca Caragiale”. În 1959 a existat propunerea ca Școala Medie „Ion Luca Caragiale”, succesoarea și continuatoarea tradiției vechiului liceu, să se mute în vechiul local, parțial reconstruit, dar care nu mai avea nimic din monumentalitatea acestuia. Conducerea școlii a refuzat, având în vedere că tocmai se incheiaseră lucrările de renovare și modernizare în urma cărora clădirea abia își recăpătase strălucirea de odinioară. În vechea clădire, care
Colegiul Național Ion Luca Caragiale din Ploiești () [Corola-website/Science/297965_a_299294]
-
prostituției. Continuă să cânte pe străzile Parisului, pentru a-și asigura o existență de mizerie. Într-o seară a anului 1935, Édith îl cunoaște pe Louis Leplée, proprietarul cabaretului ""Le Gerny's"" de pe ""Champs-Élysées"", care o invită să cânte în localul sau câteva melodii, printre care și compoziții ale lui Vincent Scotto. Această apariție în public pe scena unui local marchează debutul carierei sale artistice. Lui Leplée i se datorează și denumirea de ""môme Piaf"", datorită staturii ei scunde. La ""Le
Édith Piaf () [Corola-website/Science/297974_a_299303]
-
anului 1935, Édith îl cunoaște pe Louis Leplée, proprietarul cabaretului ""Le Gerny's"" de pe ""Champs-Élysées"", care o invită să cânte în localul sau câteva melodii, printre care și compoziții ale lui Vincent Scotto. Această apariție în public pe scena unui local marchează debutul carierei sale artistice. Lui Leplée i se datorează și denumirea de ""môme Piaf"", datorită staturii ei scunde. La ""Le Gerny's"", Édith înregistrează primele sale succese. Maurice Chevalier, în plină glorie, si Jacques Canetti, impresar la radio, sunt
Édith Piaf () [Corola-website/Science/297974_a_299303]
-
Chaude” (the hoț potato). It included activist from groups and organizations engaged în social struggles, specifically focused on undocumented migrants and people without a shelter. The platform was also comprised of representatives from several political parties, union members, representatives of local officials, social workers, Romă people evicted from the recently destroyed settlements, evicted Romă families from the towns of Saint Martin d’Hères, Saint Martin le Vinoux, and La Tronche, French neighbors of the camps and other inhabitants of the Grenoble-Alpes
(English) Racism, Evictions and Organizing for the Housing Rights of Roma Migrants in France (part I) () [Corola-website/Science/296121_a_297450]
-
of MP2013, the city hâș completely forgotten the presence of "culture" în the very word "multicultural". That culture is inherently bound with absolute freedom: of creation, of thought, of emotions, but also of the society. That culture includes respect to local traditions, to authenticity, and moreover, to the people themselves. The communities are what was absent, it was them who were not offered a freedom of action, or any factual cooperation. The communities of the housing-block projects, the suburban peripheries, were
O carte poștală din Marsilia - fragmente* () [Corola-website/Science/296108_a_297437]
-
Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><b>Teatrul Oprimaților</b></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">, nu are aspirații universale, ci se concentrează pe importantă specificului local, având ca principii de bază refuzul separării între estetic și politic, și critica, directă sau implicită, a mecanismelor coloniale și neo-coloniale.</spân></spân></spân></p> Un exemplu complet diferit ne ofera spectacolele tradiționale anuale ale comunităților native din Tepoztlin, Mexic
Auto-reprezentare prin teatru politic în contexte (de)coloniale. Nigeria, Mexic, Palestina, Peru () [Corola-website/Science/296125_a_297454]
-
Bucegi se rezeamă pe formații ale flișului cretacic inferior, cuprinzând stratele de Sinaia, precum și depozitele de marne și gresii aparținând etajelor Barremian și Apțian. Relieful carstic este legat de masa calcarelor de pe latura vestică a rezervației, în sectorul Strunga-Grohotiș-Guțanu, iar local de unele blocuri cu dimensiuni mai mari incluse în masa de conglomerate. Specific este exocarstul cu Japiezuri în forme si dimensiuni variabile, unele coline și avene. Dezolvarea se îmbină sezonier cu înghețul și dezghețul, contribuind la dezvoltarea reliefului ruiniform de pe
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
de filologie, estetică și bibliotecile de clasă, a completat laboratoarele cu aparate noi de fizică. Între 1894-1915 a fost inspector șef al școlilor din Brașov. A inițiat editarea colecției “Biblioteca teatrală” la Brașov și a pus piatra de temelie a localului internatului. A fost președintele societății România Jună din Viena. A fost membru activ al Astrei (1900) și vicepreședinte al Societății pentru Fond de Teatru Român. A colaborat la diverse publicații, precum Familia, Tribuna. A scris mai multe povestiri, foiletoane satirice
Virgil Onițiu () [Corola-website/Science/307085_a_308414]
-
rang de mare artă. Atingerea cărbunilor de către neinițiați era considerată lipsă de politețe. De aici, narghileaua s-a răspândit în lumea arabă, fiind foarte folosită și apreciată în state ca Egipt, Maroc, Liban, Siria, Arabia Saudită, Kuwait, Emiratele Arabe Unite. În zilele noastre, localurile unde se fumează narghilea sunt locuri de întâlnire pentru toate categoriile sociale, locuri în care se discută evenimente moderne și politice. În Kuwait și Arabia Saudită aceste localuri sunt frecventate doar de bărbați. În alte țări musulmane narghileaua este considerată un
Narghilea () [Corola-website/Science/307065_a_308394]
-
în state ca Egipt, Maroc, Liban, Siria, Arabia Saudită, Kuwait, Emiratele Arabe Unite. În zilele noastre, localurile unde se fumează narghilea sunt locuri de întâlnire pentru toate categoriile sociale, locuri în care se discută evenimente moderne și politice. În Kuwait și Arabia Saudită aceste localuri sunt frecventate doar de bărbați. În alte țări musulmane narghileaua este considerată un subiect tabu. Tutunul folosit astăzi la narghilea este o combinație de tutun și un amestec făcut din miere și fructe uscate. Fumul este filtrat prin apă rece
Narghilea () [Corola-website/Science/307065_a_308394]
-
30 iunie 1912 se pune piatra fundamentală a noii clădiri a Muzeului. Construcția a suferit numeroase întreruperi, fiind definitivată abia în 1941. În 1948 autoritățile comuniste îl îndepărtează pe Alexandru Tzigara-Samurcaș de la conducerea Muzeului. Muzeul funcționează până în 1952, când în localul său se instalează "Muzeul Lenin-Stalin", apoi "Muzeul Lenin", apoi "Muzeul Partidului Comunist Român" și, în final, "Muzeul de istorie a Partidului Comunist și a Mișcării Revoluționare și Democratice din România". Abia din 5 februarie 1990, în această clădire muzeul, moștenire
Alexandru Tzigara-Samurcaș () [Corola-website/Science/307100_a_308429]
-
Mielu”) și la târguri. Este descoperit de "vestitul muzicant Pera" care îi oferă loc în orchestra lui, la restaurantul „Kereș”. Urcând treptele succesului, este solicitat de Alexa Drugă, "celebru violonist de odinioară și șef de orchestră" ce cânta la renumitele localuri „Pomul verde” și „Central”. De aici ajunge să fie cunoscut în tot Caransebeșul și este chemat să cânte la Orșova, unde rămâne 3 ani. În timp ce își făcea stagiul militar la Seghedin și la Budapesta, Luță Ioviță învață să cânte din
Luță Ioviță () [Corola-website/Science/307307_a_308636]
-
avut colegi de scenă pe Ana Roza Vasiliu (solistă a Operei din Cluj), Iosif Vanciu, Titus Croitoru (actori ai Teatrului Național din Cluj). Ultimii ani de viață i-a petrecut la Timișoara, unde a cântat la restaurantul „Dacia” și la localul „Marocan”. A colaborat cu Ansamblul profesionist „Banatul” din Timișoara și Orchestra „Lazăr Cernescu” („Doina Banatului” de mai târziu) din Caransebeș. În luna aprilie a anului 1954, Departamentul Artelor din Ministerul Culturii, condus de Constanța Crăciun propune decorarea sa cu "Ordinul
Luță Ioviță () [Corola-website/Science/307307_a_308636]
-
oprit. Pe 2 decembrie, 1984, șantierul a fost vizitat de Nicolae și Elena Ceaușescu, însoțiți de Patriarhul Iustin Moisescu. Ceaușescu i-a propus Patriarhului să facă în Institutul Teologic pentru care există bani de la ONU. Patriarhul a refuzat să ia localul în primire până nu este complet renovat, deoarece se temea ca Ceaușescu să nu dispună mutarea sediul Patriarhiei la Văcărești. Atunci Nicolae Ceaușescu a dispus demolarea mănăstirii. Deși mai mulți intelectuali, Constantin Noica, Geo Bogza, Mihail Șora, Dan Nasta, Zoe
Mănăstirea Văcărești () [Corola-website/Science/307362_a_308691]
-
căsătoriei. Louis s-a născut la Courbevoie, o suburbie a Parisului. După ce și-a terminat studiile la Paris, el nu a avut succes înaintea carierei de actor, fiind mereu concediat din posturi modeste. A devenit pianist și a cântat în localuri, talentul său muzical fiind evidențiat mai târziu în filme precum "Prostănacul" ("Le Corniaud") și "Marele restaurant" ("Le Grand Restaurant"). Familia sa aparținea nobilimii din Sevilla. Tatăl sau, Carlos Luis de Funes de Galarza (1875-1934), era avocat și apoi s-a
Louis de Funès () [Corola-website/Science/308562_a_309891]
-
maistru să obțină calificarea de sudor-instalator. Acolo a lucrat timp de opt ani. A început să cânte din jurul vârstei de opt ani, remarcându-se la spectacolele pionierești din Petroșani. După decembrie 1989, a cântat muzică de petrecere în restaurante și localuri din Timișoara și Petroșani, la diferite aniversări sau nunți. Guță a studiat vreme de un an și jumătate acordeonul la Școala Populară de Artă (poate fi văzut cântând la acest instrument în videoclipurile pieselor de mai târziu, „Gigolo” și „Locul
Nicolae Guță () [Corola-website/Science/308540_a_309869]
-
de poliție care încearcă să intervină; pentru asta e condamnat la doisprezece ani de închisoare. Amintirile continuă în 1933, când Noodles (acum interpretat de Robert De Niro) este eliberat. Așteptat de Max (James Woods) la poarta închisorii, este dus la localul trupei, unde îl așteaptă restul amicilor: Patsy (James Hayden) și Cockeye (William Forsythe). Grupul este implicat masiv în comerțul de băuturi alcoolice din perioada prohibiției. După o scurtă revedere cu Deborah (Elizabeth McGovern), fratele acesteia Moe grasul (Larry Rapp), care
A fost odată în America () [Corola-website/Science/307594_a_308923]
-
îl așteaptă restul amicilor: Patsy (James Hayden) și Cockeye (William Forsythe). Grupul este implicat masiv în comerțul de băuturi alcoolice din perioada prohibiției. După o scurtă revedere cu Deborah (Elizabeth McGovern), fratele acesteia Moe grasul (Larry Rapp), care este șeful localului, și "Peggy" (Amy Ryder), care conduce activitățile "damelor de companie" ale grupului, Noodles este recrutat, împreună cu restul trupei, de către frații "Minaldi", "Joe" (Burt Young) și "Frankie" (Joe Pesci). Frații Minaldi doresc să obțină un transport de diamante de la un bijutier
A fost odată în America () [Corola-website/Science/307594_a_308923]
-
Joe" (Richard Bright). Trupa îi forțează mâna și coruptului șef de Poliție "Vincent Aiello" (Danny Aiello), mituit de Crowning, prin înlocuirea nou-născutului fiu al acestuia cu alt bebeluș din spital. La scurt timp după aceea, Carol își face apariția în localul celor patru și începe o relație amoroasă cu Max. Noodles are o ieșire extravagantă cu Deborah, la sfârșitul căreia ea îi spune că a doua zi pleacă la Hollywood, ceea ce îl face pe Noodles să încerce să o violeze pe
A fost odată în America () [Corola-website/Science/307594_a_308923]
-
într-un autobuz și dispare pentru mai bine de trei decenii. Următoarea scenă are loc în 1968. Noodles, in urma unei invitații misterioase, se întoarce la New York. Ajuns în vechiul cartier, îl vizitează pe Moe, care este încă proprietarul vechiului local, și pe Deborah, ajunsă actriță celebră, având o legătura cu un nou personaj, ministrul comerțului "Christopher Bailey". Noodles este dirijat spre aceeași căsuță poștală din vechea autogară, în care găsește o valiză plină cu bani și un bilet anonim care
A fost odată în America () [Corola-website/Science/307594_a_308923]