15,766 matches
-
declanșat un zâmbet, bună dispoziție sau poate chiar un hohot de râs. Dar, în circumstanțele date, crearea unei atari atmosfere era, practic, imposibilă. Cu excepția, pe deplin îndreptățită, a sentimentului uman de compătimire, orice altă reacție ar fi fost o ticăloșie. Moș Butu se lovise rău de tot. N-a scos nimeni niciun cuvânt: nici militarul, nici milițianul. S-a ridicat cu anevoie, ținându-se cu mâna de șoldul drept. A făcut un pas spre mașină, ridicând ambele brațe, sprijinindu-și fata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și agilitatea unei pantere, Țile a aterizat lângă tatăl său, luându-i din brațe povara la care ținea atât de mult. Macedonenii, tăcuți și dezorientați, stăteau aiuriți pe drumeagul de miriște, neștiind ce să facă și încotro s-o apuce. Moșule, uite-aici. Vezi țărușii ăștia? Aici o să-ți construiești casa în care vei sta, că altfel, la iarnă, dai ortu' popii, clar?! Până atunci o să-ți faci o colibă sau un bordei. Ai înțeles?! Și cară-te odată de acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de mai mult timp. Acum a murit. Vai, săraca, ce mult s-a mai chinuit! Mama a așteptat să mâncăm și a făcut ordine în bordei. Apoi a căutat o lumânare și ne-a zis: Copii, eu mă duc până la moș Butu, să fiți cuminți. Da, mama. Bordeiul lor nu era departe de al nostru. Afară erau câteva bătrâne macedonene îmbrăcate în negru, care priveau cu ochi lipsiți de expresie spre linia imaginară a orizontului îndepărtat, peste miriștea țepoasă și pustie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
departe de al nostru. Afară erau câteva bătrâne macedonene îmbrăcate în negru, care priveau cu ochi lipsiți de expresie spre linia imaginară a orizontului îndepărtat, peste miriștea țepoasă și pustie, pe deasupra bordeielor care se ridicau asemenea mușuroaielor noi de cârtiță. Moș Butu ieșea din bordei. Dumnezeu s-o ierte, moș Butu, pe mama dumneavoastră și să vă dea tăria să suportați această dureroasă despărțire. Vreau să vă spun că sunt alături de suferința întregii dumneavoastră familii. Dumnezeu s-o odihnească! Mulțumesc, măi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
îmbrăcate în negru, care priveau cu ochi lipsiți de expresie spre linia imaginară a orizontului îndepărtat, peste miriștea țepoasă și pustie, pe deasupra bordeielor care se ridicau asemenea mușuroaielor noi de cârtiță. Moș Butu ieșea din bordei. Dumnezeu s-o ierte, moș Butu, pe mama dumneavoastră și să vă dea tăria să suportați această dureroasă despărțire. Vreau să vă spun că sunt alături de suferința întregii dumneavoastră familii. Dumnezeu s-o odihnească! Mulțumesc, măi fimeai, mulțumesc. Iată că ai venit să-ți iei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
babicăi însoțitor la drum, pe o cale lungă și necunoscută. La capul babicăi, înfipte într-o cană cu făină de porumb, ardeau pâlpâind două lumânări, asemenea unor licurici stingheri, semnalizând pe stratul de frunze intrat în disoluție, întunericul deplin. Păi, moș Butu, trebuie să anunțați autoritățile: la primărie, la doctor, la preot... Da, da, da, așa este. Am fost peste tot. Am vorbit cu tâmplarul pentru sicriu, cu părintele și căruțașul. Am plătit tot, tot, tot, cât mi-au cerut. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
așa este. Am fost peste tot. Am vorbit cu tâmplarul pentru sicriu, cu părintele și căruțașul. Am plătit tot, tot, tot, cât mi-au cerut. La ce oră va veni preotul? A spus că va fi aici la ora 10. Moș Butu, iartă-mă că nu pot participa mâine la înmormântare, dar... Știu, măi fimeai, știu. Du-te la muncă. Ai grijă de copiii tăi. Să fii sănătoasă! Dumnezeu s-o ierte, moș Butu, și să-i fie țărâna ușoară! Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
spus că va fi aici la ora 10. Moș Butu, iartă-mă că nu pot participa mâine la înmormântare, dar... Știu, măi fimeai, știu. Du-te la muncă. Ai grijă de copiii tăi. Să fii sănătoasă! Dumnezeu s-o ierte, moș Butu, și să-i fie țărâna ușoară! Dumnezeu să te-audă, măi fimeai, du-te! Când a intrat în bordeiul nostru, mama a citit pe fața lui Mircea o frământare ascunsă. Mama, aș vrea să te rog ceva... Știu despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
suferă are dreptul la mila prietenului. (Iov 6:14) Mircea nu a trebuit să-mi spună nimic, știa și simțea cât de mult îl respect și îl iubesc. Și mama la fel. În ziua următoare, "șantierul minorilor" era închis. La moș Butu nu se schimbase nimic. Erau în așteptarea căruței de la Jianu. Nu după mult timp, pe drumul de miriște al străzii a treia, se vedea apropiindu-se o căruță trasă de un singur cal. Acum se distingeau în căruță cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
până la îmbrățișarea letală a lacomei combine zgomotoase. ...Și a simțit, apoi, amețitoarea mireasmă a pâinii proaspete, scoasă din cuptorul fierbinte, aburind pe masa primitoare. Da. Bărăganul este un dar de la Dumnezeu și-l iubesc din toată inima! Trebuia să plecăm. Moș Butu a pus în căruță, la picioarele sicriului, o plasă în care avea două sticle de vin roșu și două pahare; încă ceva: Cine duce crucea? Țile s-a apropiat ușor de mine. Titi, n-ai vrea s-o duci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
am mizat pe hazard. Iar hazardul produce miracole cel mai ades în mințile infantile, prea rar în realitate. Părem să fim în relație cu "premiul Nobel", după atîtea discuții aprinse, cam cum sînt copiii în disputele privind locul în care Moș Crăciun își are depozitul cu jucării. Cînd creștem mari descoperim că depozitul acesta nu există și ne amuzăm de naiva noastră întreprindere. Nici premiul Nobel nu există, e un miraj care își mută sensul și destinația și adresa în fiecare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
of Liberty (scumpă țară a libertății). Ne luăm rămas bun și ne Îndreptăm spre Catherine Street, unde ne așteaptă mașina Încărcată. În momentul când să pornim ne sosesc două scrisori. Una din ele este de la profesoara soției mele, de la Pitar Moș. Ne roagă dacă trecem prin Niagara, să ne oprim pe la familia ei, care e stabilită acolo, venită din Germania. E chiar orașul spre care ne Îndreptăm acuma. Iarna a fost grea. Șoseaua pe care circulăm acum, pe malul lacului Cayuga
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
uriașă (70m) din Împărăția urieșilor. Pe sub acel sloi auzim mugetul apei ce se prăvale. Cea mai mare hidrocentrală a lumii produce aici energie atât Canadei cât și SUA. A doua zi pornim În căutarea familiei profesoarei Mather Saferia de la Pitar Moș. După ce rătăcim ½ oră pe diferite străzi, ajungem la locuința ei care e În fața 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 55 hotelului. Pornim cu doamna Poldy În vizitarea orașului. Mergem să vedem cascada și ziua. Poldy rămâne În
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
vizităm În primul rând cea mai mare grotă de stalactite și stalagmite din SUA. Stalactitele sunt unite cu stalagmitele. O cale ferată Decauville, cu câteva vagonete, conduc vizitatorii În adâncul grotei. La lumina electrică, interiorul dă impresia unui infern dantesc. Moșul care ne conduce pare a fi un Charon, a cărui luntre e Înlocuită de vagonete. Lipsesc Ugolinii cu fiii pentru ca tabloul să fie aidoma infernului. Când ieșim la lumină, am impresia că uriasul Charon se ia după noi. De aici
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
localitate cu câteva sute de case pe care am botezat-o Mangalia americană. E localitatea Crescent City, pe malul Pacificului, cu o plajă ca a Mangaliei, dar care e plină, ocupată de un adevărat oraș al copiilor, ca În câmpul moșilor. Plajă, cred, că se face puțină. La hotel, la data de 16 iulie, sobele erau Încălzite. A doua zi În cursul dimineții, a trebuit să călătorim prudent și cu farurile aprinse din cauza ceții. Pe urmă s-a Înseninat. La graniță
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 133 vizitatorii sunt numeroși și În special din cei care dispun. În fericirea de aici, vreau să menționez două drame ce au avut loc. Pe șoselele californiene un moșuleț simpatic, aidoma lui Moș Crăciun, făcea propagandă pentru o fabrică de lichioruri Într un cărucior tras de 4 măgăruși cu hamuri elegante. L-am Întâlnit la nord de San Francisco și am vrut să-l fotografiez. Acum a fost Întâlnit de un ziarist, care
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
de lichioruri Într un cărucior tras de 4 măgăruși cu hamuri elegante. L-am Întâlnit la nord de San Francisco și am vrut să-l fotografiez. Acum a fost Întâlnit de un ziarist, care, cum era firesc, l-a fotografiat. Moșul a scos pistolul și l-a Împușcat mortal. Reclama pentru lichioruri a vut loc, dar În mod atât de tragic. A doua, la sud de Santa Barbara. O pereche de tineri căsătoriți făceau baie În ocean. Tânara s a avântat
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 138 ventilator În plafon, cât elicea unui avion Îmi ia pălăria de pe cap. La ora 22, localurile sunt pline de clienți, În fața barurilor cu coca-cola și Înghețată. În centrul orașului, instalații ca la Moș ne dau ocazia să cunoaștem performanțele tineretului sportiv. Un Întreprinzător a dat lovitura cu instalația lui de parașutat, care are cel mai mare succes. Abia scap de insistențele fetiței de a se parașuta. Renunță imediat după ce un tânăr e adus
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
în închisoare un ofițer politic, Burada, descris ca un tip negricios, despre care elevii știau că fusese deținut de drept comun pe la Craiova. Gardienii erau și ei neschimbați: primul gardian, Vițel, era chiar din localitatea Târgșor și era cumnat cu moș Dumitrache, gardianul în vârstă și bonom, de care elevii erau foarte atașați datorită omeniei sale. Primele mărturii ale unor întâlniri publice în cadrul închisorii sunt menționate la începutul verii lui 1948 și aveau ca protagoniști un grup de elevi buzoieni neafiliați
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de 'reeducare', în fapt de schimbare a atitudinii celor închiși față de comunism, au fost și conferințele despre realizările regimului, ținute de Burada și de un anume Ion Antonescu, declarat comunist încă din ilegalitate. Acesta din urmă era poreclit de elevi 'moș Cozonac', pentru că le spusese că va fi bun cu ei ca un cozonac. El și-a început discursul strigând: 'Tlăiască paltidu comunist lomân! Tlăiască lepublica puplală lomână!'. Copiii au tăcut, iar directorul și subdirectorul le-au făcut semne sucevenilor să
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a avut loc un eveniment care avea să marcheze cursul acțiunii de la Târgșor: Ioan Lupeș și Petrică Măzăreanu au încercat să evadeze, însă doar primul dintre ei a reușit. Deținuții din închisoare au fost scoși în curte și bătuți, iar moș Dumitrache a fost dat afară fiindcă lovea cu milă. Măzăreanu a fost bătut de director, anchetat la Ploiești, ținut la carceră timp de șapte zile, după care s-a întors în cameră și le-a povestit colegilor tentativa de evadare
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
în India. Și a trăit sărbătoarea cu durere și bucurie, redefinindu-și locul și sensul în lume. În India, românul a sărbătorit Crăciunul la temperaturi apropiate de caniculă, un Crăciun fără vreun fulg de zăpadă, fără colinde, brad cu globulețe sau Moșul cu daruri. Alăturându-se localnicilor și acceptând ca simbol al sărbătorii un palmier în ghiveci, împodobit cu beteală și globulețe, vizitatorii au sărbătorit nașterea Domnului pe un stadion, într-un fel de meditație colectivă în care erau invocate spiritul lui
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Slatina, la doamna Maria. O copie am adus-o colectivității din Arad. Noaptea am petrecut-o la un ceai în trei, completând cu povești noi sumarul celor din ajun. Nu ne mai săturam de noi înșine, doar insistentul și convingătorul Moș Ene ne-a decis să mergem în așternuturi și să i ne abandonăm. A doua zi - puja. Fetele, adică Dana și Carmen, au adus cumpărăturile pentru amrut, iar noi am organizat sufrageria pentru eveniment: aerisire, curățenie, pavoazare. Puja noastră a
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
care nu puteau rata o asemenea ieșire în public, mondenă - după unii, politică - aș risca eu. Imaginile vii derulate pe ecranul televizorului, pe mine m-au transpus înapoi în timp, în anii copilăriei, când îl așteptam cu nerăbdare pe bunul Moș Crăciun, când beteala strălucitoare și globulețele colorate din pomul de iarnă mă țineau cu orele prin preajmă, fermecat și fericit. Fără să conștientizez, mă lăsasem acaparat de visele și magia copilăriei din perioada sărbătorilor de iarnă. Am înțeles fenomenul astăzi
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
prezența în inima mea. Din fericire nu m-a părăsit niciun moment. Crăciunul. Un Crăciun la 30 de grade Celsius. Cam astfel urca mercurul termometrelor în timpul zilei. Este greu de închipuit pentru noi un Crăciun fără ger, fără zăpadă, fără Moș, fără brad! Îmi este greu să înlocuiesc în mintea mea o anumită atmosferă de Crăciun, bine întipărită încă din copilărie, cu o alta, complet diferită, dar tot de Crăciun. Și, totuși... și la ashramul din Belapur și pe scena pujei
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]