15,245 matches
-
zi senină, cu un cer albastru, ca de porțelan. Șezlongurile erau ocupate în totalitate de turiști - unii căpătaseră deja un bronz auriu, alții erau așa de palizi, încât arătau de parcă erau vineți. Diseară, la bar, pe mulți o să-i doară nasurile și umerii de la soare, s-a gândit femeia surâzând, în timp ce-și despacheta geanta de voiaj în care avea haine cât pentru două zile. Apoi Alison s-a uitat la ceas. Era ora cinci. Luca trebuia să se întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și s-a îndreptat către ușă. — Te sun mai târziu. Ciao. După ce ușa s-a închis cu zgomot, Alison s-a așezat pe pat, unde a rămas nemișcată, privind în gol. După câteva secunde, prima lacrimă i-a alunecat pe nas și i-a căzut pe piciorul gol. Au urmat și altele. Amărăciuna lui Alison se manifesta în liniște, cu toate că venea din inimă. Bubuitul interior al dezamăgirii nu era egalat decât de ceva și mai groaznic - durerea sfâșietoare cauzată de dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ales pe ea..., Fiona a arătat-o cu mâna pe Jessica,... e mult prea exagerată. Sunt de acord cu tine. Știai că mama îl poreclise Puzzle? Fiona a clătinat din cap uluită. Zicea că orice problemă de care dă cu nasul îl face pe tata bucățele, se pierde, se risipește și nu știe cum să se descurce. Jake a zâmbit crispat. —Știi unde e? — Nu, a răspuns Fiona ridicând din umeri. Și nici nu l-am întrebat pentru că nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-i limbaj de stradă, asta e poezie, a râs Jake. Philip Larkin, ca să fiu mai exact. Fiona a luat o batistă de hârtie dintr-o cutie aflată în apropiere și s-a aplecat ca s-o șteargă pe Jessica la nas. Exercițiu care a durat însă mai mult decât s-ar fi așteptat oricine, pentru că fetița detesta să fie curățată și se smulgea din brațele maică-sii. —Tatăl tău e un om bun, a spus Fiona după ce și-a terminat treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
luat mâna de pe brațul lui David și l-a lăsat să se ridice. Dar asta nu înseamnă că n-ai fost un idiot c-ai reacționat în felul ăla. — Îți mulțumesc, draga mea, i-a replicat David sărutând-o pe nas. Și eu te iubesc. Apoi bărbatul a trecut în sufragerie, de unde a strigat în susul scărilor „Jake!“. După câteva minute, David a revenit în bucătărie cu Jessica îndesată la subsoară. Jake îl urma îndeaproape, zâmbind larg. —Tata mi-a zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
explicație. —O explicație? Bărbatul arăta ca un iepure paralizat în lumina farurilor unei mașini. Ce vrei să spui? Julia a întins mâna spre centrul mesei și-a luat o batistă de hârtie din cutie, după care s-a șters la nas. Adică vreau să știu de ce te-ai culcat cu Deborah, când ești însurat cu o femeie ca mine, a spus ea și și-a mai tras o dată nasul. Muncesc din greu ca să arăt bine, sunt deșteaptă, gătesc ca un nenorocit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o batistă de hârtie din cutie, după care s-a șters la nas. Adică vreau să știu de ce te-ai culcat cu Deborah, când ești însurat cu o femeie ca mine, a spus ea și și-a mai tras o dată nasul. Muncesc din greu ca să arăt bine, sunt deșteaptă, gătesc ca un nenorocit de bucătar profesionist și sunt plină de imaginație și foarte aventuroasă în pat. Majoritatea bărbaților ar face și moarte de om ca să fie căsătoriți cu mine. James a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
așa. Vocea lui James s-a voalat ușor, așa că Julia s-a uitat la el. Bărbatul începuse să plângă. —Tu de ce plângi? l-a întrebat ea suspicioasă. Pentru că totul s-a transformat într-o mare încurcătură. James și-a tras nasul, după care s-a șters cu o batistă veche, pe care-o scosese dintr-unul din buzunarele de la pantaloni. —Julia, îți spun sincer: n-am vrut să te fac să suferi. Numai că eram supărat că nu vrei să încerci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
m-am simțit respins. Iar Deborah a fost acolo ca să-ți spună poezioare și să-și desfacă picioarele? a pufnit Julia. Ce emoționant! Ei, acum ai un copil, nu?! James a dat din cap și și-a suflat din nou nasul. Se mai calmase puțin. —Mă gândeam... Știu că nu e deloc o situație ideală, dar, până la urmă, poate că așa e cel mai bine. La început, Juliei i s-a părut că nu l-a înțeles bine și-a căscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a remarcat Fiona uitându-se la Alison din cap până-n picioare. Prietena lor era îmbrăcată într-un costum din bumbac crem, cu pantaloni, iar în picioare avea niște sandale aurii fără toc. Era și puțin bronzată, destul cât pistruii de pe nas să-i iasă în evidență. Iar părul îi strălucea. —Mulțumesc. Ăsta e unul din avantajele noului meu regim de viață sănătoasă... Ăla care-ar trebui să mă ajute să rămân gravidă. N-am mai pus gura pe alcool de șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
acord, a intervenit Julia dând din cap. Eu am fost așa de jalnică. M-am simțit atât de recunoscătoare că James și-a părăsit nevasta pentru mine încât aproape că m-am transformat într-o gheișă. Alison și-a suflat nasul într-o batistă de hârtie. Însă trebuie să-mi recunosc eșecul. Atitudinea lui Luca față de infertilitatea mea n-a fost nici ea de ajutor, dar, în esență, problema e că eu nu mai am puterea să mă lupt cu Sofia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cap de familie înnăscut. Cu sâni. Pentru indienii axona capii de familie cu sâni erau o anatemă. Pe măsură ce creșteam, dezaprobarea devenea din ce în ce mai fățișă. Discuțiile de la fântână se opreau atunci când mă apropiam eu. Umerii se ridicau indiferenți atunci când trecea Prepelicarul. Cu nasurile ridicate în vânt, axonii ne ostracizau cât de tare puteau. Nu ne puteau goni; nu comiseserăm nici o infracțiune. Dar nu erau obligați să ne placă și, prin urmare, nici nu ne plăceau. — Ei bine, mi-a zis Prepelicarul când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Este tulpina unui trandafir de piatră. I-am rupt-o. Vultur-în-Zbor s-a simțit prost. Punând o asemenea întrebare se expusese ridicolului răspunsului. Bagheta era folosită la demonstrațiile ocazionale de talent vrăjitoresc ale lui Deggle. Individul stătea în picioare, cu nasul lui coroiat, întunecat la chip și învelit într-o mantie neagră, și făcea vrăji din nimic. Până și Vultur-în-Zbor era impresionat de demonstrațiile lui și-l displăcea și mai tare pe Deggle pentru că reușea să-l impresioneze. Magicianul nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
timp. Astfel, sacrificând o mică parte din timpul său, avea posibilitatea de a câștiga o mare parte a bănetului ei. A fost cea mai cinică hotărâre a lui, una născută din disperare, din viitorul perspectivelor moarte, care-i râdeau în nas atunci când doamna Cram îl zărise în Phoenix. S-ar fi simțit foarte vinovat din pricina asta dacă n-ar mai fi fost ceva: nu-i plăcea de Livia Cramm. Când l-a întâlnit prima dată pe Vultur-în-Zbor, Livia avea patruzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
parte pentru că, după ce de-acum se lăsase păcălit de două ori de iluzie, se aștepta la o a treia, dar mai ales pentru că simțea în sinea lui certitudinea absolută și frica paralizantă că acest bătrân șef de trib întunecat, cu nas coroiat și capul împodobit cu pene, era chiar încarnarea zeului Axona. Și, dată fiind dimensiunea creaturii, adevărul însemna ceea ce credea Vultur-în-Zbor. Zeul Axona s-a ridicat de pe scăunel. Discipolul său și-a continuat cântarea până când zeul l-a întrerupt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ajuns într-un final la zeul său, a spus Axona și cuvintele lui au stârnit iarăși un fior în inima lui Vultur-în-Zbor, pentru că scoteau la iveală ceea ce ascunseseră întunericul și veșmintele de ceremonie. Zeul Axona cel bătrân și întunecat, cu nas coroiat și cap împodobit cu pene, era femeie. — Născut-din-Moarte. Zeul i-a rostit numele îignorând numele de bărbat pe care și-l luase singur și insultându-l în mod intenționat) pe un ton de dezgust total. — Tot ceea ce este ne-Axona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
îi dădea feței lui acea nuanță de un roșu aprins. Era o față ca o roșie răscoaptă. Broboane de sudoare îi atârnau pe frunte, gata să pice. Sprâncenele i se arcuiau înspre interior și-n jos, către vârful grosolan al nasului, răsfirându-se în drumul lor pe deasupra ochilor scăpărători. Vorbea repede. Mâinile i se legănau cu gesturi mari, periculoase, ca niște gheare. Tovarășul lui era pe atât de zvelt pe cât era el de masiv și pe atât de agil și elegant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a salonului mamei sale. Un om masiv, ce-și ducea cu nonșalanță cei aproape șaptezeci de ani ai săi pe niște umeri largi și atât de pătrați, că aproape nu mai avea gât. Patașin, cel cu un neg pe vârful nasului și cu vocea ca un scrâșnet de pietriș. Patașin, cel a cărui faimă crescuse odată cu vârsta. — Intră. — Irina Natalievna, a spus el, trăgând în timp ce intra de pantalonii care nu-i veneau bine deloc. Seara e complet distrusă din cauza absenței tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
un idiot, spuse el, pentru că am trecut printr-o fază în care așa mă și purtam. Imediat după... neînțelegerea mea cu... Dimensiunile Interioare. Și cu Liv. Am alergat odată prin oraș cu mădularul atârnându-mi pe-afară. Mi-am vopsit nasul în albastru. Am stat cu nădragii pe vine și am tras vânturi în fața femeilor. Biată făptură cu multe fețe care eramă Care sunt. Atunci voiam să dovedesc ceva. Că pentru mine ei nu contau. Că insula nu conta. Că nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
imediat privirea. Era frumusețea soarelui pe zăpadă, prea strălucitoare ca s-o privești. O perfecțiune orbitoare, tiranică. Maxilarul ei ferm, prelung și subțire era încleștat și împins în față, iar gura-i mare, mare, nu avea nici o urmă de zâmbet. Nasul scurt și drept era flancat de pomeții ca niște lame sau ca niște stânci albe și ascuțite. O față prelungă, cu oasele puse în valoare perfect de ochii mari, strălucitori ca două ape, de culoare celui mai închis albastru ultramarin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
subtil, un clinchet ușor pe care Vultur-în-Zbor nu și-l explică. Ajunse lângă balansoar și rămase în picioare alături de omul pe care venise să-l vadă de atât de departe. Grimus tricota. Asemănători și totuși diferiți. Da, chipurile lor semănau: nasul acvilin, ochii înfundați în orbite, grumazul ferm și colțuros. Dar Grimus tenul de o culoare mai apropiată de măsliniul Prepelicarului decât de albul cadaveric al lui Vultur-în-Zbor. Iar ochii lor exprimau lucruri diferite: ai lui Grimus erau reci, distanți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
servitoarea ta, asta știm sigur. Dar de noi n-o s-o ascunzi. Grimus n-a spus nimic. — Cale-Bătută, a spus O’Toole, încearcă să-l convingi pe domnul să discute cu noi. Câteva momente mai târziu, când Grimus avea deja nasul spart, ochii închiși, pielea plină de vânătăi și buzele încă petcetluite, O’Toole a zis: — Nu-l omorî, omule. Nu încă. Peckenpaw i-a dat drumul lui Grimus. Care s-a clătinat în timp ce sângele îi curgea șiroaie, dar a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se expunea. Mașinile treceau în viteză pe lângă ea, iar una neagră opri în dreptul ei. Nu-i acordă atenție. Din ea coborî un bărbat înalt, îmbrăcat în negru care o imobiliză cu o mână, iar cu cealaltă îi acoperi gura și nasul cu o batistă. Nu reuși să-i vadă chipul, sau să țipe, dar începu să se zbată și să lovească cu picioarele în cel care o ținea strâns să nu scape. De parcă ar fi putut să-și măsoare forțele cu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
sălbatic. Ar fi putut ieși mult mai sângeroasă vizita mea în pădure. Dacă o simplă plimbare prin natură îți oferă astfel de întâlniri neprevăzute, atunci îi înțeleg pe cei care și-au construit case în apropierea pădurii.” Chicoti amuzată. Dădu nas în nas cu oglinda, exact în momentul în care prin minte îi treceau aceste gânduri, nu tocmai ortodoxe, și-și surprinse strălucirea poznașă din privire. Se vedea și nu-i venea să creadă că cea care strălucește și radiază în fața
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
fi putut ieși mult mai sângeroasă vizita mea în pădure. Dacă o simplă plimbare prin natură îți oferă astfel de întâlniri neprevăzute, atunci îi înțeleg pe cei care și-au construit case în apropierea pădurii.” Chicoti amuzată. Dădu nas în nas cu oglinda, exact în momentul în care prin minte îi treceau aceste gânduri, nu tocmai ortodoxe, și-și surprinse strălucirea poznașă din privire. Se vedea și nu-i venea să creadă că cea care strălucește și radiază în fața ei e
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]