15,053 matches
-
timp pentru că știu că vor veni să mă ia și să mă închidă pentru a-mi da calmante, pentru a-mi spune că nu trebuie să strig și să urlu, pentru că „asta nu se face”. Mă mulțumesc să-mi presez nasul de geamul dând înspre lume, respirând foarte puternic și foarte repede pentru a crea o brumă, pentru ca trecătorii să nu vadă din mine decât nările. Voi deveni un maestru în arta camuflajului! Mă gândesc la astrologul care era un amator
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ei a nenorocirii cu numele Vasea. Gata. Două femei erau tare frumoase în Jibrieni. Una era soție de cârciumar care în timp ce servea clienții s-a nimerit lângă un medic. Acesta a observat că frumoasa femeie avea ceva lângă nas, ceva care nu era altceva decât semnul începutului de lepră. Sărmana a fost ridicată a doua zi și trimisă la spitalul de leproși de la Tichilești. Se știa că cine merge acolo nu se mai întorcea. A plecat plânsă nu numai
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
să cadă în adâncul apelor dacă nu te termină lupii. și toate astea pentru un spectacol la care dumneata zici că nu se poate intra. - Dar ce-i aici, Vasilică, întreabă atras de voci și de întâmplare însuși posesorul celebrului nas, Tănase. S-a anunțat cutremurul? Vin turcii? C-o fi, c-o păți ne ascultă povestea repetată cu drumul, cu lupii și rechinii de sub gheață, surâde larg și spune replica pe ca re n-am s-o uit toată viața
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
mâhnire și necaz de mamă. - Ce ai doamnă? - Mi-i copilul bolnav. - Să ia cineva clasa iar dumneata, acasă, la copil. Era pe vremea când se înmormântau doi-trei copii pe zi. Un alt inspector era Theodor Gheorghiu. Mic, cu mustață, nas mare coroiat, vârsta de prag de pensie. I se zicea Gheorghiu Nebunul. Pe unde trecea nu zicea decât rău, rău, rău iar procesul-verbal se încheia deobște cu foarte bine. Venind într-o inspecție a observat că Steluța era însărcinată. - De ce
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
nu era nici urâtă, nici frumoasă, dar avea un aspect oarecum decent, iar steagurile ce fuseseră puse, de o parte și de alta a ușii de la intrare, special pentru acest eveniment, îi dădeau un aer festiv. Niște copii desculți, cu nasurile scoase prin gardul de vizavi, au strigat cât îi ținea gura, râzând în hohote, atunci când am coborât din mașină: 43 Pri-mă-rițe-le, pri mă-rițe-le! Au dispărut apoi în casă, pentru a urmări din ușă desfășurarea evenimentelor. Erau băieții casierului care locuia
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
și nu se mai mișcă de acolo. În spate avea geanta cu cărți, iar mâinile le ținea în buzunar. „Iată și un copil care nu are decât ghiozdanul!”, mi-am spus în gând. Copilul stătea nemișcat, iar uneori își ștergea nasul cu mâneca hainei, semn că plânge sau e doar răcit. Curioasă, voiam să aflu de ce stă în fața primăriei și nu merge la școală. Am strigat guardul. Nea Turuianu, spune-i copilului acela să vină la mine în birou! 99 După
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
că trebuie să-i aducem toți câte un mărțișor, iar dacă nu avem mărțișoare să aducem ce avem pe acasă: ouă, o sticlă cu lapte, brânză, nuci, smântână. Aveam de adus un borcan cu smântână și când mi-am șters nasul, că sunt răcit, am scăpat borcanul și l-am spart. Termină de povestit, ștergându-și demonstrativ nasul cu mâneca, pe care abia acum am văzut o dâră albă de smântână. Nu merg la școală, că nu mă primește și nici
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
avem pe acasă: ouă, o sticlă cu lapte, brânză, nuci, smântână. Aveam de adus un borcan cu smântână și când mi-am șters nasul, că sunt răcit, am scăpat borcanul și l-am spart. Termină de povestit, ștergându-și demonstrativ nasul cu mâneca, pe care abia acum am văzut o dâră albă de smântână. Nu merg la școală, că nu mă primește și nici acasă nu mă duc. Mi-e teamă de mama, a adăugat și a început să plângă iar
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ne-a prilejuit, a spus mâhnit șeful miliției. Du-te și ia-ți femeia, urc-o în mașină și duceți-vă acasă! O să trec pe la post peste câteva ore. Șeful de post era blond, aproape albinos, cu buze subțiri și nasul ușor coroiat, urechi mari și clăpăuge, roșii mereu. Nu prea înalt, dar ciolănos și adus de spate. Avea o figură stupidă. Îl priveam întrebându-mă ce putea vedea soția la el așa de atrăgător pentru a fi geloasă pe orice
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
șoptit inginerul la ureche. Mirosurile de rachiu proaspăt băut, de usturoi și de țigară m-au învăluit neplăcut. Am tăcut și am zâmbit. Pe el îl rugasem să pregătească sus, la ferma viticolă, masa pentru secretarul Țăpoi. Contabila chicotea cu nasul în darea de seamă pe care tocmai o bătea la mașină. Într-adevăr, a doua zi dimineață, la puțin timp după ce am ajuns la primărie, doctorul veterinar de la Consiliul Unic, însoțit de instructor, mi l-au prezentat pe noul medic
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
aproape toți oamenii și m am simțit bine în prezența lor. Acel activist era masiv, corpolent, fără a fi gras. Capul lui era mare și acoperit cu un păr rar, ce avea o culoare nedefinită, avea ochii mici și apropiați, nasul mare și neted cu nările care fremătau într-una, parcă ar fi adulmecat, iar buzele erau cărnoase, umede și roșii. Fața era albă și vara și iarna, de un alb cadaveric, la fel era și gâtul gros și lung. Mâinile
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
aceste tragice întâmplări, m-am înseninat amintindu-mi că aici, în 1785, Schiller a scris versurile "Odei bucuriei", astăzi Imnul Uniunii Europene! Dacă hoinărind prin Dresda nu aveai norocul să te întâlnești cu Schiller, prin perioada 1985-1990, puteai să dai nas în nas cu un personaj straniu, cu cască de cosmonaut, girofar, radar și telescoape. Era șeful "reprezentanței KGB din Florența Nordului", viitor președinte al Federației Ruse, Vladimir Putin! La Dresda fusesem în repetate rânduri fie la inaugurarea unor expoziții românești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
întâmplări, m-am înseninat amintindu-mi că aici, în 1785, Schiller a scris versurile "Odei bucuriei", astăzi Imnul Uniunii Europene! Dacă hoinărind prin Dresda nu aveai norocul să te întâlnești cu Schiller, prin perioada 1985-1990, puteai să dai nas în nas cu un personaj straniu, cu cască de cosmonaut, girofar, radar și telescoape. Era șeful "reprezentanței KGB din Florența Nordului", viitor președinte al Federației Ruse, Vladimir Putin! La Dresda fusesem în repetate rânduri fie la inaugurarea unor expoziții românești de artă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
fetiță drăguță. Ca "pile" avea un frate redactor la "Scânteia", ceea ce nu era de neglijat! Cam asta era "fișa" omului. Nu mi-a plăcut niciodată să zgândăresc în viața altora, după cum nu mi-a plăcut ca alții să-și bage nasul în viața mea. Ca șef de misiune diplomatică însă, la mii de kilometri de casă și într-un teritoriu "ostil" precum cel dintr-o țară cu dictatură militară, trebuia să-mi cunosc "soldații", ca să știu pe cine mă pot baza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ne-a atras atenția întregii lumi! A doua zi, pus la patru ace, m-am prezentat la MAE. Direcția a V-a (nume celebru!) era la etajul 4 al clădirii din Piața Victoriei. Pe culoar, în drum spre secretariat, dau nas în nas cu tovarășul ministru Ștefan Andrei, însoțit de șeful lui de cabinet, fostul meu director din anii '70 de la Direcția culturală. Am salutat și l-am auzit pe tovarășul consilier șoptindu-i tovarășului ministru: "S-a întors Săvescu". De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
atras atenția întregii lumi! A doua zi, pus la patru ace, m-am prezentat la MAE. Direcția a V-a (nume celebru!) era la etajul 4 al clădirii din Piața Victoriei. Pe culoar, în drum spre secretariat, dau nas în nas cu tovarășul ministru Ștefan Andrei, însoțit de șeful lui de cabinet, fostul meu director din anii '70 de la Direcția culturală. Am salutat și l-am auzit pe tovarășul consilier șoptindu-i tovarășului ministru: "S-a întors Săvescu". De întors, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Îi promite să-i facă rost de bilete după 1 iulie. 6.VI.1986 mr. LS. De reținut că Alecu o face pe "artistul": țara arde și el se... piaptănă. În loc să "excursioneze" și să colaboreze cu "imperialiștii", se ocupă, sub nasul "Cooperativei", de teatru, deși piesa care-l interesează este "Secretul familiei". Care familie, domnule, și ce secrete învârte familia respectivă fără ca noi să le știm? UM 0639/21 14.06.1986 Nr. D//00/325643 Strict secret Post 26/I
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ascultați din 1974, i-ați instalat T.O. la domiciliu, i-ați cotrobăit, în absență, prin apartament, îl verificați tot din 1974, l-ați mai băgat în verificări și în 1983, când a plecat de la MAE... V-a dus de nas în toți cei 14 ani x 365 de zile x 24 de ore? Înseamnă că e mai isteț decât toate UM-urile voastre și toți tablagiii voștri la un loc sau că omul e bun de "pus la icoane" și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
îngrozitor, ascultând o fanfară care cântă, cu întreruperi, aceleași melodii languroase. * Cu astfel de dispoziție sunt nesuferit, lumea mă ocolește și eu fug de lume. Și asta de când mă știu. Copil fiind, într-o după-amiază de vacanță, tot strâmbând din nas și neplăcându-mi nimic, am agasat-o pe mama care m-a întrebat de ce nu-mi place nimic; i-am răspuns: "pentru că sunt prea deștept". Dintr-un astfel de copil nu putea ieși decât un paranoic sau un aventurier ratat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
consemnat mica poveste: Potain venise la ora vizitei într-un salon unde se afla un om care suferise o gravă operație toracică. Atunci când profesorul ajunse în dreptul lui, s-a produs o puternică hemoragie. Sângele a țâșnit pe gură și pe nas, inundând bandajele de pe tot pieptul. Îngrozit, bolnavul s-a ridicat în picioare. Potain a cunoscut că nu se mai poate face nimic din punct de vedere medical; nu însă din punct de vedere omenesc. L-a cuprins în brațe pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu cizme, peste care atârnau caftane lungi, iar în cap aveau unii turbane, alții legături prăzulii ; așa cum se vedeau, i-ai fi luat drept niște oameni pașnici și cinstiți, negustori respectabili, în viața publică, dar cu chipuri hâde (dinții știrbi, nasuri păroase, guri gălbejite, ochi spanchii), urmărind mereu corăbii vulnerabile, în larg, pentru a le aborda cu bărcile și a le captura. Comorile adunate, de-a lungul anilor, din jafuri, erau strânse în locuri secrete, pe insule sau în peșteri. O
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
lui Anton Lupan, deși acesta simțise încă de la plecare că e urmărit de o ciudată privire. O va recunoaște în pașaportul călugărului, furat de la prietenul său francez : un om necunoscut, de vreo patruzeci de ani, cu fața prelungă, osoasă, cu nasul vulturesc, cu sprâncenele grele, umbrind ochii care parcă erau vii și te străpungeau. Ascuns întotdeauna dincolo de variate deghizări, impenetrabil chiar și pentru oamenii săi, de care se ferește în chestiuni vitale și pe care nu ezită să-i spânzure de
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
că, în trecut, se câștiga bine din contrabanda cu hașiș, luat din Arhipelag și dus până la Alexandria. Controlul englez asupra litoralului egiptean a eradicat traficul, așa încât se poate presupune că brigantina zărită făcea, pe ascuns, încă, acest comerț ilicit, sub nasul autorităților. Conti nuând rememorarea, bătrânul lup de mare reconstruiește în fața tinerilor marinari ai timpurilor moderne, din cuvinte, ultima luptă a căpitanului Stavro, unchiul său, pe a cărui bombardă, Olga, fusese îmbarcat. E, cred, cel mai relevant pasaj din literatura română
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
tânără, - cam de vârsta părinților mei - care-l dăruise cu o serie de fete între 12 și 16 ani (firește în 1916, nu la naștere...), adică de vârsta noastră, și cu un [13] băiat mai mic, veșnic cu degetul în nas... După cât îmi amintesc, mai avea un copil sau doi mai mari, de la o primă soție. Fetele aveau toate nume din epopeile antice - Penelopa, Didona și așa mai departe. O casă curioasă și la propriu și la figurat: se urca la
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
așteptat în picioare să se potolească manifestația de dragoste a studenților, apoi a mulțumit mișcat și și-a început cursul, cufundându-se aproape în fotoliul acela cu rezemătoare înaltă ca de tron episcopal, cu ochelarii în mână, punându-i pe nas numai când se uita prin filele de note după câte o dată sau după câte un nume, și sfredelind cu privirea pe fiecare auditor din sală - așa cum l-am văzut apoi de sute de ori în anul acela și [29] în
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]