19,447 matches
-
sorți de izbândă. Știam că îl iubeam pe James. Dar nu mai reușeam să-mi amintesc ce anume iubeam la el. Mi se părea așa de... de... de arogant. Oare așa fusese întotdeauna? Oare mereu fusese așa de lipsit de simțul umorului și așa de rece? Și cum avea să arate viitorul? Oare avea să-mi fie teamă să mai fac remarci răutăcioase și să-i povestesc tot felul de istorioare haioase? Oare avea să-mi fie teamă să mă sprijin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
spus el cu fața albă ca varul. — Faptul că m-ai făcut să am dubii în ceea ce mă privea. Am fost gata să încerc să mă schimb, să schimb cine eram, doar de dragul tău. M-ai făcut să-mi abandonez simțul integrității. Ai încercat să mă distrugi. Iar eu ți-am dat voie! Era pentru binele tău, a zis el, dar fără nici un pic de convingere. M-am încruntat la el. —Alege-ți cuvintele cu foarte mare grijă, ticălosule! Pentru că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
umbli pe claviatură și apare o structură, de preferat cît mai muzicală, am explicat. SÎnt un neuroromantic. De fapt, totul pornește de la ritm. Dacă n-au ritm, cuvintele nu Înseamnă nimic. Ritmul ți-l dau talentul, inspirația, furia, ura chiar, simțul muzical și umorul. Să-l luăm de exemplu pe Thomas Mann, despre care voi mai vorbi, fiindcă e un atît de irezistibil falnic simbol. Un foarte Înzestrat subinginer constructor ce cîștig pentru construcții dacă ar fi ales meseria asta, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
noastră, inclusiv a acelora care nu-și găsesc rostul pe lume, nu l-au fi căutat unde trebuie nu sună vulgar pentru că sună natural și, mai mult, nu este gratuită, e ca țărișoara noastră, caldă, suculentă, centrată, strîmtă, depinde de simțurile și orientarea filozofică a receptorului. Și asta În timp ce toate personajele sînt demne de Caragiale, ceva mai enervat, mai agresiv, astfel Încît se poate trage concluzia că-i vorba de unul dintre cele mai bune filme românești făcute vreodată. Din unghiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tot. Tot de sfîrșitul lumii ține și celebrul Cei șapte magnifici, o aiureală la fel de mare ca și Încasările de la vremea respectivă, infinit mai Înalte decît cele obținute de filmul mamă. Pe lîngă diferite atrocități și atentate cu glonț la adresa minimului simț cultural, nu amintesc decît unul, petrecut pe la-nceputul filmului: apariția bătrînului satului. În vreme ce la Kurosawa, bătrînul, deși fantomatic ca personaj, reușește să fie Încărcat de forța, poezia și misterul mitului, privit din spate, umbră și semiprofil și Încadrat de zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ani În apele reci ale lui Discovery, ca să Înțelegem de ce s-a izbit, de ce era un aisberg acolo, În orice caz În Tombstone, acest ceva supraomenesc de kitsch, de artificial, de western, și debordînd de-o fără de cusur lipsă de simț actoricesc - de regizor ce să mai amintesc, sper că l-au mîncat ăia doi cu fălcile lor din filmul cu rechini -, te Întrebi, tot după jumătate de oră de spectacol și un secol de cinema sărbătorit acum patru ani, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a văzut obligat să petreacă șase, șapte luni Învățînd să pregătească aluatul pe care să așeze stafida. Despre toba de tinichea aș putea să adaug că există oameni supraponderali liric care nu pot controla mișcările bețelor, deși posedă un Înnăscut simț al ritmului de odă, de marș În metru antic. Noroc că pe la mijlocul emisiunii Păunescu a venit un prieten de-al lui, medic acupuncturist, și s-a apucat să cînte. MEMORIU Subsemnata dedesuptul rîndurilor, H. Parcea, gospodină, angajată În scop de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
prea bogată, are de toate, iar maică-sa o Înnebunește. Așa că amîndouă se-ndrăgostesc de Johnny și Johnny se-ndrăgostește de amîndouă pe rînd, În ordinea inversă a vîrstei. Tema, prăfuită de două mii de ani, e abordată cu un cadențat simț al derizoriului, mixat cu sunete de flaut și gingășie de imigrant, rezultatul fiind acela că privitorul nu adoarme. Ba, dimpotrivă, aproape că participă, mai ales la scena antologică de la masă. Cei patru stau la masă, Încearcă să mănînce, broscuțele țestoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Închipuit, se va reînregistra rîgÎitul inițial, devenit acum continuu, dar În difuzoarele din spate. Astfel, prin intervenții radiofonice Îndrăznețe, poate fi modelat portretul spiritual al unei progenerații de o cultură incandescentă, ce va căpăta, pe lîngă portret, și un extrafin simț al umorului În stil Allways Duo Active: „Este atît de fin și discret... Îl pot purta În fiecare zi și nimeni nu va ști. Mă simt foarte proaspătă. Pentru că Allways absoarbe umezeala. (...) Și chiar absoarbe mirosul... fără parfum? Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a destinului, ca un sconcs. Și-ar fi și greu să nu fie admirat, pentru că prezintă de-a curmezișul ecranului toate trăsăturile personajului pozitiv - curajos, singuratic, țintaș de cea mai Înaltă clasă, maestru al camuflajului, multimedaliat, demn, c-un acut simț al onoarei, puternic și-și mai și apără camarazii (asasini). Secundo: lunetistul are de Îndeplinit misiunea patriotică În altă țară, aici, Panama. Victimele, cel puțin, aparțin categorial galeriei ticăloșilor neschimbați din pubertatea lumii: un general autohton rău, deși puțin confuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
zărește obiectivul, În culori. Dacă ar fi trăit În România anilor ’80 n-ar mai fi ajuns la orgasm În vecii vecilor, În schimb ar fi făcut pneumonie. Mai departe: „Femeile paraplegice pot practica jocul din toate sensurile cu toate simțurile”. Iată că nimeni nu știa de asemenea delicii. Să tăbărîm pe paralitice! Ținînd În mîini una dintre revistele cu cea mai mare densitate de femei exploatate pe centimetrul pătrat de pagină, numită chiar Emmanuelle. Printre toate acele fotografii dramatic-obstetricale găsești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de călărit sau luptă sau curse sau mușcat, nebulozitatea se menține. Corbu (again și again) oferă „Daruri pentru președinte” din adîncul incomensurabil al „sufletului său specializat În ziaristică de 40 de ani. Adevărul este că acest popor a dobîndit un simț olfactiv-politic deosebit de ascuțit. Iată de ce, cu bucurie și din toată inima, vă transmitem, domnule Iliescu, buchetul de trandafiri al celor mai calde felicitări”. Nu se precizează de ce simțul olfactiv este atît de deosebit la acest popor necăjit dar cinstit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de 40 de ani. Adevărul este că acest popor a dobîndit un simț olfactiv-politic deosebit de ascuțit. Iată de ce, cu bucurie și din toată inima, vă transmitem, domnule Iliescu, buchetul de trandafiri al celor mai calde felicitări”. Nu se precizează de ce simțul olfactiv este atît de deosebit la acest popor necăjit dar cinstit și drept, la mijloc pot fi controalele ORL ce i-au fost făcute periodic În istorie de alte popoare necăjite dar necinstite, mai avansate medical, În sfîrșit, sînt simple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și drept, la mijloc pot fi controalele ORL ce i-au fost făcute periodic În istorie de alte popoare necăjite dar necinstite, mai avansate medical, În sfîrșit, sînt simple presupuneri, păcat Însă că nu se suflă-o vorbă despre celelalte simțuri, cum ar fi al văzului sau auzului, care nu numai că nu-s ascuțite, ci au ajuns adevărate ruine, din cauza altor popoare. Rămînem astfel doar cu impresia că românii miros ascuțit. Dimineața pune pe prima pagină o magnifică ilustrație cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
oameni care să predea astfel de cursuri. Eu văd un astfel de profesor ca fiind aproape un sfînt, dacă nu chiar mai mult.” Mai mult decît un sfînt ar fi un Înger. Or, după cît se știe, Îngerii nu au simț pedagogic, fiindcă zboară. Practic, religia ar putea fi predată numai de Corneliu Vadim Tudor, dl. Const. Anin aducînd În acest sens argumente cu mîna Încleștată pe cuvînt În România Mare, unde afirmă că bardul este „un om trimis de Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sclav. TÎnărul e de acord, vrea să devină nicovală (citat din Goethe), fiind supersenzual precum martirii care găseau plăcere În suferință. Severin Îi povestește cum l-a bătut În copilărie o mătușă cu nuiaua și astfel i s-a trezit simțul pentru femeie, mărturisind că le adoră cruzimile. Zece pagini mai tîrziu, Wanda-l biciuiește și Îi place, pentru că el a trezit elemente periculoase În natura ei. Și cînd În sfîrșit, la p. 88, pieptul ei gol se mlădie și citeam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
le privea, femeile vedeau În dînsul pe salvatorul general. Un nuntaș se Îneacă cu un os de pește. Scapă. DJ fuge Împreună cu valetul (șoferul) căruia-i Însîngerase fața o femeie urîtă, În magazia cu murături. Specialitatea acestui om iertat de simțul estetic fiind pocitele. Nu se povestește ce-a făcut DJ cu mireasa, ni se dă de Înțeles că se putea Întîmpla orice, ochiul uman neputînd percepe integral două trupuri În acțiune. Peter Handke se dovedește a fi un mare scriitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cap, ca ele, stăteam trează până la miezul nopții, mă adăugam și eu grupului, primeam copilul zbierând, celelalte se uitam de sus la mine, eram rățușca cea urâtă. Sala de alăptat era ceva de un comic total, dar eu nu aveam simțul umorului atunci, nu vedeam decât grotescul situației. Spitalul mi s-a părut, din toate punctele de vedere, Infernul pe pământ, cu Cerberițele alea feminine care stăteau cu gura deschisă nonstop, înfometate după bani. Cinice, tehnice, fără niciun strop de generozitate
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
aerul colorat, luna. Demult nu mai fusesem atentă cu adevărat la toate astea. De vreo douăzeci de ani. Stăteam cu Danda în parc ore în șir, până se lăsa întunericul, iar lumea asta pe care o aveam bine împlântată în simțurile mele, moștenită de la copilul care am fost, începea să renască, redevenea a mea, reîncepea să existe AIEVEA, clipă de clipă : soarele, frunzele, foșnetele, fluturii, înflorirea, adierea, zăpada strălucitoare, aerul colorat, luna. Copilul aducea în viața mea emoția aia neobișnuită legată
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
adevărat, ci un Edmund. Ed Își Îndreptă ochelarii. — Parcă aud un sfat de adevărat unchi: „Ține-te de patrulare, fiindcă Parker așa a ajuns șef. Urcă În ierarhie prin metode administrative, căci n-ai prestanță de comandant“. — N-ai deloc simțul umorului. Și nu poți scăpa de bicicletele alea de pe nas? Mijește și tu ochii. În afară de Thad Green, nu mai știu nici un polițist care să poarte ochelari. — Dumnezeule, ce dor ți-e de poliție! Cred că dacă ai putea să renunți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Îndeplinesc un vis vechi de-al tău. Preston se uită cu luare-aminte la fiul lui. — Punct ochit, punct lovit. Mă bucur că spui deschis ce gîndești. Da, categoric, ăsta era visul meu inițial. Dar, după părerea mea, nu ai acel simț al slăbiciunilor umane care e esențial pentru un detectiv bun. Fratele lui: creier de matematician, Înnebunit după fete drăguțe. — Și Thomas Îl avea? — Da. — Tată, eu Îl Împușcam pe hoțul ăla În clipa În care ducea mîna la buzunar. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-ți cer o declarație. Duane Fisk stătea la taclale cu Morty Bendish: documentarea pentru un articol de prima pagină În Mirror. Jack spuse: — O s-o dau, că doar n-o să pun bețe În roatele unei anchete oficiale! — Ai un admirabil simț al datoriei. Acum hai să vorbim despre Hudgens. Ce-i plăceau? Fetele sau băieții? Jack Își aprinse o țigară. — Îi plăceau mizeriile. Era un degenerat nenorocit. Cred că-și scria porcăriile după ce-și studia propria hîrtie de cur folosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Ce mă doare mai mult Elena Marin Alexe Îmi trec degetele amorțite prin albeața zorilor, mângâind suflul ascuns al naturii îngenuncheate. Când sărut frunza, simt fiorul efemerului străbătându-mi simțurile. Nu-mi întreb sufletul de ce radiază durere, ci mă cufund în intensitatea ei, ca într-un psalm care răscolește misterul timpului trecut. Gândul mă poartă, prin absolutul universului regăsit în fiecare bătaie a inimii. Mă doare timpul nemilos, zilele ce
Ce m? doare mai mult by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83299_a_84624]
-
mi se pare și mi se va părea extraordinar, întrucât tot ce se petrece o singură dată este extraordinar. Mă cuprinde o stare de neînțelegere abisală. Adică nu pot înțelege - cu ceva din mine ce-i mai profund decât mintea, simțurile, logica, sufletul - cum acela care până cu o clipă în urmă mi-a vorbit și cu care am făcut planuri să fie deodată un corp în spațiu, nimic altceva. Nu există moarte neînsemnată, tocmai pentru că se produce o singură dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la fel de albă la față, să nu fi auzit cum Panaite își exprima mai departe convingerea că discuțiile vor fi limpezi și se vor înscrie în limitele indicațiilor prețioase date de conducerea superioară de partid, iar noi vom da dovadă de simț de răspundere și vom merge la cauze pentru înlăturarea situațiilor care au dus la gravele deficiențe ce s-au manifestat și alte bla-bla-uri, înainte ca sarabanda de vorbitori să se dezlănțuie? De acum încolo însă, cred că știi prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]