14,769 matches
-
nu și-a încălcat legământul. Foamea de amintiri Este o reală plăcere să stai la taifas cu Dumitru Dascălu. Personalitate completă cu spirit cultivat și pătrunzător, înzestrat cu darul povestirii, transformă obișnuitele noastre întâlniri în prilejuri de satisfacții intelectuale și sufletești. Într-una din recentele șuete așezate și tihnite, mi-a povestit o emoționantă întâmplare de viață cu multiple conotații umane și sociale, la care a participat direct. Încerc să o reproduc pentru cititori cât mai fidel: Zilele trecute mi-a
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de 40 de ani și noi, însoțitorii lui, ne-am așezat pentru câteva momente pe un petic de troscot verde și des și, în tăcerea care s-a instalat aproape instantaneu, fiecare dintre cei prezenți își rostuia gândurile și trăirile sufletești așa cum dorea. După puține clipe, inginerul electronist - scotocitorul de amintiri - a evocat o întâmplare cu mare încărcătură emoțională care îl urmărește și astăzi, spune el. Cu privirile abia strecurate printre pleoapele întredeschise, încercând să străpungă zăgazurile anilor care s-au
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Când timpul nu era prielnic pentru asemenea evadări în decorul natural mai îndepărtat, foloseam plimbările prin parc, pe malul lacului sau odihna binefăcătoare în insulă, unde meditam și visam cu ochii deschiși. Erau poate cele mai frumoase clipe de liniște sufletească, de triere și ordonare a gândurilor, de făurire a proiectelor, de libertate deplină a fanteziei, stimulată de corul alterat de falseturi al broaștelor și de cântecele melodioase ale păsărelelor adăpostite în sălciile plângătoare. *** Terenul nostru de sport era situat pe
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
dorința de a vă revedea, de a fi din nou împreună. Înclin să cred că sunteți singura clasă de absolvenți care ați organizat cu regularitate întâlniri din cinci în cinci ani. Acest lucru dovedește atașamentul vostru față de școală, trăinicia relațiilor sufletești stabilite între voi în anii adolescenței, că aveți o structură psihică și caracterială ce vă situează pe un loc de frunte în ierarhia seriilor de absolvenți cu un onorant traseu școlar și profesional. În acest an calendaristic veți împlini 50
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
chipuri de ființe dragi, locuri. Aceste achiziții alcătuiesc zestrea personală a fiecăruia, avuția sa cognitiv-afectivă pe care nu i-o poate fura nimeni dar care, din păcate, se erodează, se diminuează în timp. Cele mai prețioase componente ale acestei bogății sufletești sunt amintirile din copilăria timpurie, despre care Jeune Hermite spunea că sunt „realitatea bătrânilor” sau, cum afirma Jean Paul, ele (amintirile) sunt „singurul rai de unde nu putem fi izgoniți”. Despre copilărie a scris ca nimeni altul învățătorul răspopit, Ion Creangă
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
continuu spre Cordăreni, acolo unde, în colțul de rai pământean, amicul meu își trăia singurătatea și își scria cărțile. Mi-e dor, frate Mihai, de taifasurile noastre susținute în înconjurul de verde sănătos al curții tale, de clipele de tihnă sufletească, de cântecul păsărelelor ce sălășluiau în crângul des și răcoros, de dialogurile spiritualizate antrenante, mi-e dor de tine, prietene drag, de sufletul tău cald și vibrant, de chipul tău care emana lumina interioară și înțelepciunea vârstei și a culturii
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ceai cu floare de tei, conservată după un tipic anume, cu zahăr cât mai puțin și cu aromă din belșug, era un adevărat deliciu pentru amicul meu. Vizitele pe care i le făceam erau prilejuri de bucurie și de tihnă sufletească pentru amândoi. I se lumina fața și i se unduia glasul când povestea despre oaspeții care i-au călcat în bătătură și i au onorat casa ospitalieră. Și nu erau puține persoanele care veneau să-l vadă și să se
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de-a lungul întregii vieți îl definește ca intelectual rasat și ca tezaurizator de valori spirituale. Citea și adnota cu pasiunea însetatului de cultură și împărtășea cu dărnicie înțelepciunea izvorâtă din preaplinul spritului său pătrunzător și creator, din bogăția sa sufletească. Cei ce au avut fericitul prilej de a-l contacta și de a sta de vorbă cu el nu îl vor uita niciodată. Dispariția lui intempestivă a lăsat un gol imens în sufletele celor care l-au cunoscut, l-au
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
literare dar și pentru atenuarea efectelor singurătății, care ne măcina pe amândoi, deopotrivă. Chipul luminos al poetului iradia de bucuria revederii ori de câte ori pătrundeam cu autoturismul în curtea-i mare, așternută cu un covor verde și moale de troscot. Aceeași stare sufletească o trăia când îl vizitau colegi de la școala normală ori de la facultate, personalități literare și oficialități, prieteni, despre care îmi vorbea cu căldură și satisfacție. Mihai Munteanu avea mulți prieteni cu care întreținea legături permanente prin corespondență, pentru care avea
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
acestea: aproape de fiecare dată simte sub brațul său o mână tânără, vânjoasă care i se oferă pentru a-l ajuta să urce sau să coboare treptele înalte ale tramvaielor sau autobuzelor. Când i se întâmplă acest lucru, îl încearcă trăiri sufletești contradictorii: pe de o parte apreciază gestul binevoitor, uman, al persoanelor care îi oferă ajutorul, iar, pe de altă parte, își dă seama că înfățișarea lui de bătrân neputincios le îndeamnă să săvârșească un asemenea gest, fapt ce îi adâncește
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
coboare fără mari dificultăți din autobuze și tramvaie. Părul alb, trupul împuținat, spatele gârbovit al renumitului dascăl oferă celor din preajma lui imaginea unei ființe neajutorate. Celor ce-i sar în ajutor le mulțumește politicos și își consumă în sine drama sufletească pe care o trăiește. Lui Dumitru Dascălu nu-i vine să creadă că el este umbra tânărului zvelt, puternic și grațios de altădată, care sărea în ajutorul persoanelor vârstnice sau suferinde, că a ajuns o ruină. Cu greu îl ajută
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și a copiilor reintrase pe făgașul ei normal, un nou cataclism s-a abătut asupra lor: băiatul, aflat la vârsta maturității rotunde, își pierde viața într-un accident rutier, lăsând orfană o fetiță de numai 12 ani. Suprapusă peste rana sufletească nevindecată, noua catastrofă îl găsește pe Dumitru Dascălu pensionar, trăindu-și durerea și consumându-și singurătatea în locuința-i pustie și rece. Citește mult și face însemnări. Speră că va găsi cândva puterea și răbdarea să alcătuiască un volum care
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
uneori să-l fac; celei lângă care am trăit înainte de a le scrie multe din paginile acestei cărți plină de fantomele trecutului: SOȚIEI MELE. În căutarea trecutului Dacă m-ar întreba cineva, astăzi, de ce am scris cartea aceasta, ce trebuință sufletească, ce motiv anume, vizibil sau ascuns, m-a îndemnat s-adun lucrurile mărunte și diverse din care e făcută, m-aș găsi destul de încurcat. În câteva ocazii, am vorbit de dorința de a evoca orașul în care am trăit cândva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
economie din Poarta Curții". * În timp ce aceste descripțiuni apăreau ca foileton săptămânal în ziarul Adevĕrul, am avut, la un moment dat, oare care îndoială cu privire la efectul produs asupra cetitorilor mei. Îndoiala aceasta, în care se amestecau și alte sentimente și stări sufletești, am exprimat-o în următoarele rânduri: "M-aș simți peste măsură de mâhnit, dacă excursiunea aceasta ar obosi câtuși de puțin pe cei pe care i-am îndemnat s-o facă și care m-au ascultat, urmându-mă. Am impresiunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pasiunea de a cunoaște, a rămas câtva timp în scădere. Dar tot ce a intrat în ființa noastră, în anii aceia senini, tot ce am adunat, ca harnice albine, din florile înțelepciunei și ale artei umane, a fost averea noastră sufletească, tezaurul pe care l-am prefăcut și mărit mai târziu, dar fără care nimic din ce am adunat în urmă n-ar fi avut preț. * Am și avut norocul s-apucăm timpuri frumoase. Asta e drept... Departe de a arunca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
un neam și odată descălecați sunt". Rămas în nota timpului său, Neculce a putut spune în minunata sa cronică: "pentru țara muntenească să scrie muntenii; iar noi să scriem pentru țara noastră". Costin scrie pentru tot neamul, a cărui unitate sufletească îl făcea să-i apară ca un tot nedespărțit. De altfel, spiritul acesta îl întâlnim, într-o formă ceva mai puțin precisă, și la contimporanul său, mitropolitul Varlaam care, în introducerea "Cazaniei" tipărită la Iași, se adresează "către toată semințiea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și revoluționari în credințele pe care le propagau și internaționaliști în doctrina lor! Aceasta, din spirit de dreptate fără îndoială, din omenie desigur; dar și din cauza comunității de atitudine față de relele care bântuiau societatea națională, a nemulțumirilor și a revoltei sufletești care-i apropia. "...E dar firesc ca asemenea naturi energice să fie izbite de spectacolul încurajării sistematice a nulităților, spune marele nostru poet național în acel articol, e firesc să-i apuce un fel de disperare, de viitorul societății în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de altă parte, îmi făceau impresia unei inconsecvențe strigătoare. Evident că, în situația aceasta, ajunsesem să n-am încredere în sinceritatea tuturor conducătorilor, ba la alții, la unii din cei care-mi păreau în adevăr sinceri, să descopăr unele pliuri sufletești surprinzătoare, adevărate cazuri de manii sau monomanii și figuri tipice de maniaci. Dar în mișcările sociale, cazurile de acest fel sunt destul de frecvente. * O particularitate caracteristică a vechei mișcări socialiste e ateizmul. Doctrina clasică pretinde că religiile sunt instituțiuni de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
alte date și aspecte. La timpul acesta de altfel, s-au produs toate acele acte de redeșteptare, de regenerare, de primenire națională și culturală (de care am pomenit puțin înainte), care, pentru un scurt timp, au făcut din Iași centrul sufletesc și cultural al națiunei. Preocupat de trecutul Iașului, de tradițiile lui, de atmosfera, de spiritul, de mediul pe care le-a creat și întreținut, am pus cândva criticului Ibrăileanu întrebarea aceasta: S-ar putea oare defini partea pe care Iașul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
trăit în sânul său, un farmec deosebit și puternic. Poziția lui încântătoare, trecutul de suferințe și de strălucire, monumentele sale, care și ca număr și ca valoare artistică sunt din cele mai expresive mărturii ale trecutului nostru, apoi unele însușiri sufletești și unele caractere distinctive ale populației sale, în care au intrat anume influențe apusene, exercitate la un timp potrivit, și fericit dozate (mă gândesc la bogata influență a culturei franceze și la unele prețioase aporturi de artă și cultură italiană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
se produc nicăieri fără o rea influență asupra spiritului. pustiindu-l de tot ce ar putea fi nobleță, frumusețe, generozitate. Decadența Iașului nu se afirmă deci numai în ordinea materială, în lucrurile care se văd, ci deopotrivă în viața lui sufletească, în preocupările, în gusturile, în arta, în activitatea sa culturală. Sub raportul acesta, contribuția Iașului la cultura națională e de demult în scădere. E drept că literatura sa, adică opera actuală a literaților săi (Mihai Codreanu, Mihail Sadoveanu, Otilia Cazimir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Eu știu bine că toate aceste țin și de spiritul de mediocritate generală al timpului. Dar chiar așa, Iașul stă la un nivel mai jos decât s-ar cuveni. * Decadența Iașului se arată și în alte lucruri; în evoluția lui sufletească bunăoară, în atitudinea pe care noile generații o adoptă în fața vieții, în modul cum acestea reacționează față de unele probleme care preocupă mintea lor. Câtă distanță astfel, de la naționalizmul lui Russo, al lui Asachi, al lui Kogălniceanu, al lui Eminescu, până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
vechei capitale a Moldovei, sufletul ei, atmosfera ei, cărora li se datoresc atâtea mișcări generoase și atâtea fecunde manifestări ale culturei noastre naționale. Iașul-capitală s-ar fi prezintat cu o ținută morală, cu o dispoziție a spiritului, cu o distincție sufletească, cu desăvârșire altele decât cele pe care le-ar fi putut oferi orice alt mediu și orice alt centru. Arta sa, gândirea sa, viața sa ar fi reflectat noblețea și distincția aceasta, cu o putere de care nu mă pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
generoasele vinuri ale Iașului au și ele partea lor în formațiunea sufletului acestui oraș. Că adică, dacă locuitorii fostei capi-tale a Moldovei au dovedit în trecut unele calități frumoase și rare, de pildă vioiciunea de spirit, înclinațiile artistice, oarecare distincțiune sufletească, oarecare elan în toate, e că s-au putut bucura de acest dar al lui Dumnezeu, pe care nu știu ce francez l-a numit "du soleil en bouteilles" (comparație care se potrivește de minune untdelemnului de Cotnari); despre care, nu rareori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ale vieții. Și azi se spun anecdote. Și azi lumea râde. Dar parcă nu mai e același lucru. N-aș putea spune că în deosebirea pe care o văd și o simt s-ar pune în evidență toată evoluția noastră sufletească. Dar am impresia că râsul de acum e mult mai senzual decât odinioară, mai brutal chiar; că e mai mult organic, și în orice caz lipsit de distincție morală. * Din materialul vesel al ședințelor Junimii, m-am oprit numai la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]