134,815 matches
-
care promovează riscul asumat; investitorii întrețin într-o societate un spirit care inspiră amânarea gratificării; managerii induc în societate un spirit de disciplină. Există deci mai multe centre de energii potențiale pentru modernizare în societate. Teoria baricadelor Davis, ale cărui idei le prezentăm prin mijlocirea lui Alvin J. So, propune un model complementar la teoria lui Weber, acela al baricadelor, pe care le utilizează societatea spre a se apăra de efectele modernizării, mai ales când acestea sunt puternic disolutive. Ideea că
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cărui idei le prezentăm prin mijlocirea lui Alvin J. So, propune un model complementar la teoria lui Weber, acela al baricadelor, pe care le utilizează societatea spre a se apăra de efectele modernizării, mai ales când acestea sunt puternic disolutive. Ideea că schimbarea socială indusă de modernizare are deopotrivă efecte negative, de care societatea se apără, sancționează sever paradigma tranziției. După ce corectează teoria obstacolelor (de trecut), încă puternic tributară paradigmei tranziției, Davis propune, cum s-a subliniat, o teorie a baricadelor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
paradigmei tranziției, Davis propune, cum s-a subliniat, o teorie a baricadelor (de apărare - prin care o societate se apără - Davis, 1987). Teza de bază poate fi formulată ca o întrebare: cum se apără societatea tradițională în fața înaintării valorilor capitaliste? Ideea promovată de Davis este că societățile tradiționale se tem nu de progres, ci de turbulențe sociale și morale, de corupție etc., ceea ce arată că agenții purtători de raționalitate sunt constitutivi societății în întregul ei, nu doar unor categorii, cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ale realizării. „În Japonia confucianismul, budismul și știința sunt japonizate. Religia japoneză a început ca etică a clasei războinice a samurailor. Într-un atare context, relația economie-religie devine cadrul fundamental al explicațiilor privind geneza capitalismului modern în Japonia”. Iată, succint, ideile lui Bellah în sinteza lui Alvin J. So. Marea transformare s-a petrecut între 1600 și 1868 - în perioada Tokugawa. În religia Tokugava, salvarea a fost raportată la acțiunea morală (ca semn al salvării): munca stăruitoare, vrednicia, atitudinea ascetică în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a se transforma în imperiu. Economia mondială europeană este prima care a evoluat spre un sistem mondial nonimperial, diferit de imperii, adică bazat pe o piață mondială, nu pe tribut ca mijloc de extragere a surplusului. Aceasta nu exclude însă ideea coexistenței economiei mondiale și imperiilor mondiale cel puțin în epoca modernă timpurie. În plus, este posibil ca dinamismele imperiale să supraviețuiască în anumite state, dar, de regulă, acestea sunt supracoordonate (învăluite) de dinamismele „economiei mondiale”. „Statele centrale” luptă împotriva altor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Randall, 1988, p. 95). Dezvoltare sau expansiune? Cicluri globale, faze, hegemonii. Trenduri metropolitane și trenduri periferice Modelul lui Wallerstein ne spune că toate aceste procese se desfășoară în cicluri globale, „operând nu în interiorul statelor, ci la nivelul sistemului mondial global”. Ideea sa este că există cicluri-perechi de câte 150 de ani. În termeni tehnici, Wallerstein asimilează aceste cicluri așa-numitelor „cicluri Kondratieff” sau „valuri de lungă durată”, care sunt alcătuite din câte două faze, desemnate prin „A1 și B1, urmate de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
nu era considerat un studiu strict asupra educației, ci unul relevant pentru cultură, economie și societate - pentru dezvoltarea socială în toate dimensiunile ei esențiale. Raportul a fost tradus în douăsprezece limbi și a stimulat cercetări analoage și chiar includerea (aplicarea) ideilor acestuia în curriculumul universitar în țări precum Canada sau Statele Unite. Numeroase idei noi erau propuse în acest Raport. Erau scoase în relief cele două trăsături globale ale învățării, care, pentru a fi autentică sau efectivă, ar trebui să fie anticipativă
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cultură, economie și societate - pentru dezvoltarea socială în toate dimensiunile ei esențiale. Raportul a fost tradus în douăsprezece limbi și a stimulat cercetări analoage și chiar includerea (aplicarea) ideilor acestuia în curriculumul universitar în țări precum Canada sau Statele Unite. Numeroase idei noi erau propuse în acest Raport. Erau scoase în relief cele două trăsături globale ale învățării, care, pentru a fi autentică sau efectivă, ar trebui să fie anticipativă și participativă. Se făcea distincție între învățarea de menținere și învățarea inovativă
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în acest Raport. Erau scoase în relief cele două trăsături globale ale învățării, care, pentru a fi autentică sau efectivă, ar trebui să fie anticipativă și participativă. Se făcea distincție între învățarea de menținere și învățarea inovativă. Se insista pe ideea că societățile învață ca și indivizii și că învățarea este o calitate posibilă a instituțiilor sau organizațiilor. Ideea n-a rămas fără ecou; unul dintre coautori a înființat în SUA o consultanță de succes pentru „firmele care învață”. Lucrarea a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sau efectivă, ar trebui să fie anticipativă și participativă. Se făcea distincție între învățarea de menținere și învățarea inovativă. Se insista pe ideea că societățile învață ca și indivizii și că învățarea este o calitate posibilă a instituțiilor sau organizațiilor. Ideea n-a rămas fără ecou; unul dintre coautori a înființat în SUA o consultanță de succes pentru „firmele care învață”. Lucrarea a fost premiată de o organizație economică franceză. Înainte de lansare, textul a fost dezbătut într-o reuniune mult mediatizată
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
la Rio de Janeiro, iar regele Spaniei i-a invitat pe autori la o discuție personală. La lansarea de la Salzburg a participat președintele Austriei și membri ai guvernului austriac, împreună cu personalități universitare din numeroase țări. De ce se poate considera că ideea de învățare societală a avut un ecou efectiv? Peste tot în lume, în principiu guvernele sunt a priori preocupate de programele partidelor pe intervale scurte, instituțiile lucrează după reguli stricte și nu toate societățile sunt deschise spre asimilarea noului, birocrația
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
un ecou efectiv? Peste tot în lume, în principiu guvernele sunt a priori preocupate de programele partidelor pe intervale scurte, instituțiile lucrează după reguli stricte și nu toate societățile sunt deschise spre asimilarea noului, birocrația și rutina fiind boli cronice. Ideea că subiacent la planul vizibil și evenimențial se desfășoară, conștient sau nu, un proces de învățare introducea însă o notă de flexibilitate. Autorii susțineau că până și adaptarea mult dorită de toți doctrinarii și managerii este un concept prea slab
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în izolare. Autorii au mărturisit ulterior că ambele componente sunt inspirate de modelul deciziei care presupune capacitatea de a selecta priorități (prioritatea faptelor și participarea) și de a estima probabilități (anticipare). Nimic nu a confirmat mai bine aceste considerații ca ideea intrării omenirii în era cunoașterii, idee răspândită și acceptată la început de mileniu. Forurile internaționale publică acum statisticile privitoare la educație și cercetare sub titlul „baza de cunoaștere” a fiecărei țări. Iar faptul că termenul-cheie și obiectivul acestei ere a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
că ambele componente sunt inspirate de modelul deciziei care presupune capacitatea de a selecta priorități (prioritatea faptelor și participarea) și de a estima probabilități (anticipare). Nimic nu a confirmat mai bine aceste considerații ca ideea intrării omenirii în era cunoașterii, idee răspândită și acceptată la început de mileniu. Forurile internaționale publică acum statisticile privitoare la educație și cercetare sub titlul „baza de cunoaștere” a fiecărei țări. Iar faptul că termenul-cheie și obiectivul acestei ere a cunoașterii le constituie încurajarea „inovației”, confirmă
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
toate teoriile contemporane asupra globalizării (ce cere prin însăși natura sa producerea a ceea ce numim dezvoltare socială) cunoașterea are un rol necontroversat. La ultima întrunire anuală a Clubului de la Roma, ce a avut loc în octombrie 2005 în Statele Unite (Virginia), ideea centrală supusă atenției a fost aceea că gândirea globală și pe termen lung, care să aibă în centrul ei preocuparea pentru generațiile viitoare, ar trebui să devină perspectiva efectivă în formularea oricăror politici (economice, educaționale, ecologice) - cu alte cuvinte, Clubul
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
apare nevoia unei schimbări rapide, atunci ele vor lua forma tranzițiilor către capitalism. Tranziția este un proces de schimbare a societăților alternativ celui „clasic”, de evoluție pe baza schimbărilor la nivelul profund, al caracteristicilor sociale, economice și culturale ale societăților. Ideea fundamentală a tranzițiilor este că o societate nu doar se schimbă singură, ci poate fi schimbată din inițiativă politică. Ceea ce înseamnă că o clasă politică își propune să schimbe societatea pe care o conduce altfel decât s-ar schimba ea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
o expansiune la nivel european a unui stat social european, a unui model, ci mai degrabă o combinație unică de elemente și caracteristici. Modelul social european nu reprezintă o sumă a celor 25 de modele naționale, ci o combinare a ideilor și principiilor care conduc la evidențierea unor caracteristici comune (Jorens, 2004, pp. 6-7). Definiția modelului social european pe care capitolul îl ia în considerare este aceea de „împărtășire a unor viziuni comune și principii asupra diferitelor aspecte sociale și a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în ultimul rând, se pune, totodată, accentul pe accesul la educație și cultură și pe grija față de mediul înconjurător (Vaughan-Whitehead, 2003, pp. 4-5). Faptul că aceste principii se regăsesc în toate statele membre ne conduce la concluzia că valorile și ideile pe care europenii și modelele europene de bunăstare le împărtășesc reprezintă esența modelului social european (G. Alhadeff și K. Hugendubel, 2005, p. 101). În acest sens, următoarea parte va evidenția principalele momente din dezvoltarea și evoluția modelului social european în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Grecia; în anul 1986 Spania și Portugalia; în anul 1995 Austria, Finlanda și Suedia. Intrarea în vigoare a Actului Unic European în anul 1987 a adăugat cooperării politice pe cea economică. Carta Drepturilor Sociale Fundamentale ale Muncitorilor (1989) a promovat ideea dezvoltării unui spațiu social european comun și a conturat principiile generale referitoare la condițiile de muncă și de trai ale persoanelor incluse pe piața muncii. Conceptul de spațiu social european a fost lansat în 1984 de Jacques Delors, președintele Comisiei
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
un exercițiu democratic de dezbatere publică. Proiectul de constituție europeană nu își propune să dizolve constituțiile naționale dar urmează să devină unicul document care va încorpora, într-o formă modificată și agreată de comun acord de toate statele membre, principalele idei ale tuturor celorlalte tratate. Constituția Europeană cuprinde patru secțiuni: partea I - definește Uniunea Europeană, valorile, obiectivele, prerogativele, procedurile și instituțiile sale; partea a II-a - Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii; partea a III-a - politicile și modul de funcționare ale UE
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
proiectarea securității sociale rămâne la latitudinea fiecărui stat membru, trebuie subliniată importanța respectării ansamblului de măsuri comune în domeniul social, în special al ocupării forței de muncă. La nivel european, au fost formulate o serie de argumente pro și contra ideii de model social european. Principalul argument contra a fost tocmai faptul că acest model social european nu este definit oficial. Principalele argumente pro au fost legate de existența acordurilor sociale între statele membre și faptul că directivele sociale comune mai
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
abordare comună a aspectelor sociale, creșterea drepturilor minime care privesc condițiile de muncă, sistemul durabil și universal de protecție socială, dialogul social puternic și funcțional, credința în participare și democrație la locul de muncă, participarea extinsă la nivelul tuturor cetățenilor, ideea unei societăți incluzive; salarii și standarde de viață decente sau corecte, prioritatea pentru ocuparea forței de muncă; menținerea serviciilor de interes general; oportunități egale și lupta împotriva discriminării (Vaughan-Whitehead, 2003, pp. 6-10). O altă caracteristică a modelului european este lupta
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
mae.ro/"www.mae.ro HYPERLINK "http://www.mmssf.ro/"www.mmssf.ro HYPERLINK "http://www.europa.eu.int/"www.europa.eu.int Politica de dezvoltare regională între necesitate și proiect: ce fel de regionalizare? Veronica Mitroi Sursele și evoluția ideii regionale În Europa de azi, conceptul de bază pe care se construiește teoria dezvoltării teritoriale este coeziunea economică și socială. Acesta se traduce într-un principiu fundamental, și anume că dezvoltarea economică și socială trebuie să se bazeze pe o
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de tip economic. În anii ’70, problema regionalismului a fost supusă dezbaterii publice, urmată de reforme sau încercări de reformă în țări ca Belgia, Spania, Franța și Portugalia. Concepția asupra regiunii ca entitate politică sau administrativă este în prezent o idee „europeană” prin excelență, care s-a născut în sânul statelor membre ale Uniunii Europene și a devenit, în timp, unul dintre principiile de funcționare ale Uniunii și o condiție a reformei administrative pentru statele ce vor să adere. Marea majoritate
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
dintre principiile de funcționare ale Uniunii și o condiție a reformei administrative pentru statele ce vor să adere. Marea majoritate a statelor europene au fost și sunt și în prezent state unitare, în care s-a impus în mod progresiv ideea că problemele locale pot fi mai bine administrate de unități descentralizate locale sau regionale. Astfel, reformele pe linia abordării regionale nu au corespuns, inițial, unui impuls din partea Comunității Europene, ci problemelor specifice cu care s-a confruntat fiecare țară. Problemelor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]