136,390 matches
-
din Polonia (cunoscută drept și "Cunegunda (în lb. engl.)," "Święta Kinga (în lb. poloneză) ,Szent Kinga (în lb. ungară) este o sfântă în biserica catolică și patroana spirituală a Poloniei și Lituaniei." (n. 5 martie 1234, Esztergom - d. 24 iulie 1292, Stary Sącz) - sfântă în Biserica Catolică, fiica regelui Ungariei Béla al IV-lea și a prințesei Maria Laskarina (fiica împăratului grec Teodor Lascăr
Sfânta Kinga () [Corola-website/Science/333399_a_334728]
-
Cunegunda (în lb. engl.)," "Święta Kinga (în lb. poloneză) ,Szent Kinga (în lb. ungară) este o sfântă în biserica catolică și patroana spirituală a Poloniei și Lituaniei." (n. 5 martie 1234, Esztergom - d. 24 iulie 1292, Stary Sącz) - sfântă în Biserica Catolică, fiica regelui Ungariei Béla al IV-lea și a prințesei Maria Laskarina (fiica împăratului grec Teodor Lascăr), frumoasa prințesă din dinastia Arpad. Kinga a fost căsătorită cu Boleslav al V-lea cel Sfios, fiul lui Leszek I al Poloniei
Sfânta Kinga () [Corola-website/Science/333399_a_334728]
-
sunt contemplarea, penitența, iubirea silențioasă, smerita dăruire fraternă de slujire în comunitatea marii familii umane .) pe fondul crizei instituite între 1230 - 1260, după moartea fondatorului Ordinului Franciscan, Sfântul Francisc de Assisi. De asemenea, în altă parte, s-au construit spitale, biserici și mănăstiri sub tutela cuplului regal. [1] Kinga și Boleslaw au ajutat beatificarea lui Sf. Stanislaus, care a avut loc în 1253. [2] Soțul ei a murit în 1279. Kinga, a fondat o mănăstire clarissă în Stary Sącz, împreună cu sora
Sfânta Kinga () [Corola-website/Science/333399_a_334728]
-
în 1253. [2] Soțul ei a murit în 1279. Kinga, a fondat o mănăstire clarissă în Stary Sącz, împreună cu sora ei Jolanda , văduva cu șase luni mai devreme,la care se retrăsese. În 1284 a fost aleasă stareța mănăstirii . Prima biserică a fost construită în 1285. În 1287 în timpul unei invazii a tătarilor la Czorsztyn maicile au trebuit să fugă la castel.Mănăstirea a fost devastată de mongoli, dar reconstruită sub supravegherea lui Kinga. Aici, a murit în 1292, după 10
Sfânta Kinga () [Corola-website/Science/333399_a_334728]
-
(în ) a fost o mănăstire benedictina în Veneția, Italia, situată pe insula Sân Giorgio Maggiore. Ea se află alături de Biserică Sân Giorgio Maggiore și a servit anterior că o comunitate monahala, iar în prezent servește că sediu al Fundației Cini. Mănăstirea a fost înființată în anul 982 în urmă donației insulei de către dogele Tribuno Memmo ca răspuns la o cerere
Mănăstirea San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333383_a_334712]
-
refugiat aici atunci când a fost exilat din Florența. Între 1560 și 1562 Andrea Palladio a construit un nou refectoriu pentru care Paolo Veronese a pictat masivă "Nuntă din Cană" care a fost expusă acolo. În 1566 a început construcția noii biserici proiectate de Palladio, care a proiectat mai târziu și claustrul. Între 1641 și 1680 Baldassarre Longhena a proiectat nouă bibliotecă, scara principala, fațadă mănăstirii, noviciatul, infirmeria și spațiile pentru oaspeți. După căderea Republicii Venețiene în 1797, mănăstirea a fost deposedata
Mănăstirea San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333383_a_334712]
-
Gheorghe ucigând balaurul" de Vittore Carpaccio. Cu toate acestea, în 1806 mănăstirea a fost desființată și călugării alungați; multe dintre comorile rămase ale mănăstirii au fost vândute sau furate. Doar câțiva călugări au putut să rămână pentru a sluji în biserică, în timp ce mănăstirea a devenit un depozit de arme. Pentru mai mult de un secol ea a fost folosit că garnizoana militară, suferind o degradare gravă. În 1951 guvernul italian a acordat mănăstirea Fundației Cini, care a restaurat-o și a
Mănăstirea San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333383_a_334712]
-
au orientat, în alegerea modelolor, mai mult spre reprezentările cu aspect medieval, care au surprins cu multă exactitate configurația orașului, decât spre cele ale "orașului-mamă", care le-ar fi putut oferi modele mai apropiate mentalităților arhitectonice ale secolului XX. Astfel, Biserica Maria (secolele XV-XVI), care se află în perimetrul Orașului Nou, după reconstrucția sa primește atributele arhitectonice gotice ale picturilor lui Canaletto. Numai presbiteriul a fost păstrat sub configurația sa inițială, din secolul al XVIII-lea. Piața centrală a noului oraș
Orașul vechi din Varșovia () [Corola-website/Science/333406_a_334735]
-
fost păstrat sub configurația sa inițială, din secolul al XVIII-lea. Piața centrală a noului oraș este de două ori mai mare decât modelul ei din orașul vechi, corespunzând până la identitate picturilor ce-o înfățișau în secolul al XVIII-lea. Biserică Sacramentală fusese înființată în anul 1689, în cinstea victoriei polonezilor asupra turcilor; cupola elegantului său corp central se ridică din nou, mândră, dominând casele și piața reconstruită, din centrul orașului nou. Istoria Varșoviei reprezintă un lung șir de distrugeri și
Orașul vechi din Varșovia () [Corola-website/Science/333406_a_334735]
-
gazelei de Wağra" " când are pui", "obrazul cel moale". " Gâtul e ca al gazelelor albe", " mai potrivit și-stelat cu opale". Părul-cărbune i-acoperă spatele" " din belșug"," cum ciorchinele des de curmale". " Cosițele", "când le ridică", "se pierd" arhitectonic al bisericii. Scriitorul și omul de cultură francez francez André Malraux (1901-1976) considera această biserică ca fiind una dintre cele mai frumoase creații bizantine pe care le-a văzut vreodată. Biserica a început să fie folosită în 1573, avându-l ca preot
Divizia 3 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/333420_a_334749]
-
gazelelor albe", " mai potrivit și-stelat cu opale". Părul-cărbune i-acoperă spatele" " din belșug"," cum ciorchinele des de curmale". " Cosițele", "când le ridică", "se pierd" arhitectonic al bisericii. Scriitorul și omul de cultură francez francez André Malraux (1901-1976) considera această biserică ca fiind una dintre cele mai frumoase creații bizantine pe care le-a văzut vreodată. Biserica a început să fie folosită în 1573, avându-l ca preot pe ieromonahul Gabriel Sévèros care va deveni apoi mitropolit al Fildelfiei. Lângă biserică
Divizia 3 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/333420_a_334749]
-
des de curmale". " Cosițele", "când le ridică", "se pierd" arhitectonic al bisericii. Scriitorul și omul de cultură francez francez André Malraux (1901-1976) considera această biserică ca fiind una dintre cele mai frumoase creații bizantine pe care le-a văzut vreodată. Biserica a început să fie folosită în 1573, avându-l ca preot pe ieromonahul Gabriel Sévèros care va deveni apoi mitropolit al Fildelfiei. Lângă biserică se afla Școala Flanginiană, care adăpostește astăzi Institutul Grec de Studii Bizantine și Postbizantine din Veneția
Divizia 3 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/333420_a_334749]
-
biserică ca fiind una dintre cele mai frumoase creații bizantine pe care le-a văzut vreodată. Biserica a început să fie folosită în 1573, avându-l ca preot pe ieromonahul Gabriel Sévèros care va deveni apoi mitropolit al Fildelfiei. Lângă biserică se afla Școala Flanginiană, care adăpostește astăzi Institutul Grec de Studii Bizantine și Postbizantine din Veneția și Muzeul de icoane bizantine și post-bizantine din Veneția. Interiorul are o structură cu o singură navă și este acoperit cu fresce de Giovanni
Divizia 3 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/333420_a_334749]
-
din 1597. În fața amvonului se află cenotaful arhiepiscopului Gabriele Seviros de Filadelfia, care a murit în 1616, o lucrare timpurie a arhitectului Baldassare Longhena din 1619. Pictorul cretan Mihail Damaskinos a pictat cea mai mare parte a iconostasului și cupola bisericii în frescă cu "Judecata de Apoi" (1589-1593), în timp ce Emanuele Tzane-Buniales, preot și hagiograf din insula Creta, a pictat frescele sfinților Simeon și Alipie, pustnici ascetici, deasupra pilaștrilor. Chiar și în naos este o frescă a lui Mihail Damaskinos ("Apostoli și
Divizia 3 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/333420_a_334749]
-
se pregătește împărtășania este o icoană a "Fecioarei" cu veșminte argintate, care a fost adusă la Veneția de la Constantinopol după căderea Imperiului Roman de Răsărit în 1453. Lucrarea datează din secolele XIII-XIV și este cea mai veche icoană păstrată în biserică. Iconostasul a fost realizat de meșterii Kyprios, Tommaso Bathas, Benedetto Emporios și Mihail Damaskinos. El conține decorațiuni de marmură, iar majoritatea picturilor (sfinții și cele douăsprezece praznicuri împărătești de pe arhitravă) au fost realizate de pictorul cretan Mihail Damaskinos. Iconostasul este
Divizia 3 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/333420_a_334749]
-
un "Hristos Pantocrator" al unui anonim bizantin, datând de la sfârșitul secolului al XIV-lea și amplasat în centru și de o serie de picturi ale școlii grecești din secolul al XVIII-lea de o parte și de alta a stâlpilor. Biserica are un pupitru din 1663 confecționat din carapace de broască țestoasă și sidef și patru candelabre de bronz din secolul al XVII-lea.
Divizia 3 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/333420_a_334749]
-
Biserică Sfanțul Grigore (în ) este o cladire religioasă din Veneția, situată în sestiere Dorsoduro. Ea se află în campo Sân Gregorio la numai câțiva pași de Bazilica Santa Maria della Salute (care se află un pic mai la est, dincolo de rio
Biserica Sfântul Grigore din Veneția () [Corola-website/Science/333426_a_334755]
-
Ea se află în campo Sân Gregorio la numai câțiva pași de Bazilica Santa Maria della Salute (care se află un pic mai la est, dincolo de rio della Salute), în spatele Palatului Genovese. Ridicată, se pare, în secolul al IX-lea, biserica Sân Gregorio a fost plasată în 989 în administrarea călugărilor benedictini de la abația Sant'Ilario. Din cauza decăderii abației sus-menționate, în anii următori a avut loc un transfer progresiv al călugărilor la Sân Gregorio, care a atins punctul culminant în 1214
Biserica Sfântul Grigore din Veneția () [Corola-website/Science/333426_a_334755]
-
Gregorio a fost plasată în 989 în administrarea călugărilor benedictini de la abația Sant'Ilario. Din cauza decăderii abației sus-menționate, în anii următori a avut loc un transfer progresiv al călugărilor la Sân Gregorio, care a atins punctul culminant în 1214, cănd biserică Sân Gregorio a devenit sediul principal al comunității. În același timp, biserica a avut funcția de parohie, atestata într-un document din 1164, cu preoți desemnați dintre călugări. Ea era inițial afiliata parohiei Santa Maria Zobenigo astfel încât preotul paroh era
Biserica Sfântul Grigore din Veneția () [Corola-website/Science/333426_a_334755]
-
Sant'Ilario. Din cauza decăderii abației sus-menționate, în anii următori a avut loc un transfer progresiv al călugărilor la Sân Gregorio, care a atins punctul culminant în 1214, cănd biserică Sân Gregorio a devenit sediul principal al comunității. În același timp, biserica a avut funcția de parohie, atestata într-un document din 1164, cu preoți desemnați dintre călugări. Ea era inițial afiliata parohiei Santa Maria Zobenigo astfel încât preotul paroh era obligat să meargă în Sâmbătă Mare pentru a participa la binecuvântarea apei
Biserica Sfântul Grigore din Veneția () [Corola-website/Science/333426_a_334755]
-
în Sâmbătă Mare pentru a participa la binecuvântarea apei, primind apă sfințită. Pierzându-și autonomia jurisdicționala în 1450, abația a traversat o lungă perioadă de declin, atât economic, cât și spiritual, care s-a încheiat cu desființarea mănăstirii în 1775. Biserică a menținut o scurtă perioadă rolul de parohie, dar a fost închisă în 1808 în timpul ocupării orașului de către armatele franceze ale lui Napoleon, jurisdicția ei canonica fiind transferată bisericii Santa Maria del Rosario (denumită "popular" Gesuati). În timp ce clădirile mănăstirii au
Biserica Sfântul Grigore din Veneția () [Corola-website/Science/333426_a_334755]
-
și spiritual, care s-a încheiat cu desființarea mănăstirii în 1775. Biserică a menținut o scurtă perioadă rolul de parohie, dar a fost închisă în 1808 în timpul ocupării orașului de către armatele franceze ale lui Napoleon, jurisdicția ei canonica fiind transferată bisericii Santa Maria del Rosario (denumită "popular" Gesuati). În timp ce clădirile mănăstirii au fost folosite ca locuințe, biserica a fost ocupată de un atelier de monetărie pentru rafinarea aurului. După restaurarea din anii 1959-1960 a fost folosită că atelier pentru restaurarea patrimoniului
Biserica Sfântul Grigore din Veneția () [Corola-website/Science/333426_a_334755]
-
perioadă rolul de parohie, dar a fost închisă în 1808 în timpul ocupării orașului de către armatele franceze ale lui Napoleon, jurisdicția ei canonica fiind transferată bisericii Santa Maria del Rosario (denumită "popular" Gesuati). În timp ce clădirile mănăstirii au fost folosite ca locuințe, biserica a fost ocupată de un atelier de monetărie pentru rafinarea aurului. După restaurarea din anii 1959-1960 a fost folosită că atelier pentru restaurarea patrimoniului artistic și istoric al Veneției. Astăzi ea este scoasă din folosință. Edificiul actual este rezultatul reconstrucției
Biserica Sfântul Grigore din Veneția () [Corola-website/Science/333426_a_334755]
-
de către patru pilaștri. În centru se află portalul, închis de un cadru elegant cu mai multe rânduri de ornamentații și având mai sus o rozasa. De o parte și de alta a portalului se află câte două ferestre bifore suprapuse. Biserică este compusă în interior dintr-o singură navă, pe care mai există încă fresce. Cele trei abside au un tavan casetat.
Biserica Sfântul Grigore din Veneția () [Corola-website/Science/333426_a_334755]
-
Biserică Santa Maria della Pietà sau Biserică della Visitazione este o renumită biserică romano-catolică din sestiere Castello al Veneției (Italia). Fațadă să principala se află pe "Riva degli Schiavoni" cu vedere la laguna, la mică distanță de Palatul Dogilor. Din punct
Biserica Santa Maria della Pietà din Veneția () [Corola-website/Science/333419_a_334748]