19,920 matches
-
în viitor?“. Pe de altă parte, rămân fără răspuns unele mesaje serioase din pagină, cum ar fi acela în care bucureșteanca Veronica Laios cere construirea unei rampe pentru fiul său nevoit să folo sească un scaun cu rotile și îl acuză pe primarul general că discriminează cetățenii după tipul de proprietate deținut. În primăvara lui 2011, totuși, pe Facebook a apărut și o pagină de personalitate publică dedicată lui Sorin Oprescu, ajunsă rapid, în aprilie, la peste 2.400 de membri
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
jurna liștii se obișnuiau cu ideea că trebuie să împartă spațiul editorial cu cititorii. Utilizatorii cei mai activi erau și foarte teritoriali. În 2005, când am schimbat site-ul evz.ro, unii dintre ei, nemulțumiți de noua interfață, ne-au acuzat că încercăm să-i reducem la tăcere și au amenințat că se mută in corpore pe alte site-uri dacă nu revenim la vechea formă a site-ului. Un alt tip de jurnalism Site-ul însă trebuia să evolueze. Jurnalismul
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
X nu se găsește niciun prizionier cu numele Dan Vizanty". "Încă o dovadă a caracterului acestui popor", comentează el. În fine, la un moment dat este dus la un fel de interogatoriu, unde un subofițer englez începe prin a-l acuza direct că, în 1937, la Constantinopol, făcea spionaj în favoarea Franței. Vizanty cere să se ia imediat legătura cu Crucea Roșie, cu guvernul român și cu Regele Mihai, pentru clarificarea situației sale. Din noua locație, pilotul repetă gestul, trimițând o altă
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa[Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
pasiune (abandonată în prima tinerețe). Frecventa actori, actrițe, mergea la spectacole și a jucat chiar, ca figurant, în filmul "Porto Franco" (1961, regia: Paul Călinescu, după un scenariu de Jean Bart). * * * Pe 11 august 1961 Dan Vizanty este arestat și acuzat de uneltire contra ordinei sociale, celebrul articol 209 al Codului Penal comunist din 1948. În mod misterios, Securitatea aflase o convorbire avută de el cu Constantin Botez, cumnatul său, într-o cameră în care se găseau singuri, deci ipoteza delațiunii
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa[Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
una din cele mai monstruoase acțiuni engleze: pentru a opri într-o oarecare măsură procesul de independență, naționalismul în creștere de după Primul Război Mondial, alimentat prin lupta lui Gandhi, o acțiune ce nu putea să ilustreze mai bine "perfidul Albion": acuzați de colaboraționism cu germanii un tribunal improvizat tribunal militar englez, în care judecători au fost numiți ofițeri indieni din armata engleză, ne-au judecat și condamnat la moarte și acum așteptăm execuția." Ascultam încremenit. Și nu puteam spune o vorbă
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa[Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
alunga cât mai repede coșmarul ce-l trăiam de mai bine de un an deja... Nu încetam să cer să fiu scos la raport, să vorbesc cu comandantul sau orice ofițer care să mă asculte, nu cu cel care mă acuzase de spionaj la Constantinopol în 1937... Și atunci ca și acum nu pot să nu mă abțin să nu izbucnesc în râs în fața acestei absurdități, stupidități... Dar iată că într-o seară, un locotenent englez tânăr, mare cât ușa, intră
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa[Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Ion Negoițescu. Este limpede însă că performanța lui are un nedorit ajutor: presimțirea morții. Într-adevăr, scrise în exil și pe patul de spital, aceste pagini care spun totul nu mai au ce să apere și nu au de ce să acuze, nu înfrumusețează și nu urâțesc. Moartea apropiată este 5 garanția sincerității de cea mai bună calitate. Singurul pericol care pândește paginile este epuizarea timpului, și asta dă celor două capitole din Straja dragonilor pe care bolnavul a mai apucat să
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Teorie a poeziei și încheiat cu o antologie a liricii românești, ambele manuscrise, deocamdată dispărute în pivnițele Securității). Este bibliotecar la Institutul Medico-Farmaceutic și la filiala clujeană a Academiei (1948-1952). În 1956, revine în publicistica literară, dar în 1958 este acuzat de estetism și „demascat“ în Scânteia pentru tentativa de „subminare a bazelor literaturii socialiste“. Arestat în 1961, e deținut politic la Jilava. Eliberat în 1964, devine redactor la Luceafărul (1965-1967) și Viața românească (1968 -1971). Revine în actualitatea critică prin
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
-și răpească mireasa, imprudent consimțitoare la rapt; „imprudent“ zic, fiindcă răpirea n-a avut drept rezultat o căsnicie fericită. Bunica mea vorbea totdeauna cu silă despre soțul ei, nu-l scotea din „țap bătrân“ (virilitate prelungită, se vede!) și-l acuza de a fi risipit în afaceri nenorocite averea considerabilă ce i-o adusese ca zestre. Prost gospodar și neiubind pământul, dar îndrăgind aurul și argintul, vindea pe datorie totul ca să adune bani (a vândut chiar o herghelie țăranilor care nu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
generalități în cel mai pur stil legionaro misticoid, în care slăveam „conducătorii“, pe Hitler, Mussolini, Codreanu, Antonescu - poate și pe Franco și Salazar. Toate în primul număr al revistei, căci la al doilea am trântit ușa colegilor mei de redacție, acuzându-i de lașitate pentru că n-au fost de acord să publice un poem al meu cu titlul Majadahonda (locul unde au pierit, luptând în Spania, Moța și Marin), susținând că, în urma căderii legionarilor de la putere, ar primejdui soarta revistei: el
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
eventualitatea ascensiunii, cu atât mai mult cu cât nici aceasta nu se mai iluziona în privința posibilității educării întregului proletariat chiar fără voia lui. Până în anii 1950, statul a investit așadar puțin în problema locuinței. Această lipsă de implicare a fost acuzată adesea că a stat la originea crizei structurale a locuinței din Franța. Dar putem oare să ne pronunțăm asupra validității intervenției statului fără să examinăm conform căror finalități și după ce metode s-ar fi realizat aceasta? Astfel, mai mult decât
Guvernarea orașului by Thierry Oblet[Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
88. Suprapopularea anumitor aglomerații urbane și depopularea satelor costă excesiv de scump populația, avertizau ei. Acest dublu fenomen crea condiții de viață insuportabile atât pentru locuitorii înghesuiți în orașe, cât și pentru aceia abandonați de la sate. Parisul era în mod special acuzat pentru că orchestrase o sinucigașă "smântânire a elitelor provinciei". Planul amenajării teritoriului prezentat în 1950 de către Eugène Claudius-Petit fixa patru obiective care reflectau această temere legată de marele oraș. El reclama, astfel, promovarea "unei politici de industrializare pe baza unui plan
Guvernarea orașului by Thierry Oblet[Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
tehnicitate există peste tot. Un minim de tehnicitate peste tot, dar casele rămâneau fără curent, un minim de tehnicitate, dar casele nu aveau alura celor de azi, un minim de tehnicitate, dar mijloacele de transport nu erau ameliorate [...] Așadar, îi acuz pe tehnocrați nu pentru că sunt tehnocrați, ci pentru că devin inversul tehnocraților, pentru că, în spatele mitului și propagandei făcute tehnicității, tehnocrației, impuneau contrariul, adică un minim de tehnică..."209 Enumerarea "erorilor capitale" comise de tehnocrații urbanului pun adesea în evidență efectele economiei
Guvernarea orașului by Thierry Oblet[Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
sau să opună orientări posibile ale guvernării orașului, noii actori urbani s-au lăsat în voia luptelor pentru putere sau pentru păstrarea mijloacelor de influență. Contestarea din 1968 a readus în dezbatere modalitățile de intervenție ale statului modernizator: el era acuzat că dăduse în fapt naștere unei puteri despotice camuflate în spatele unei modernizări în limbaj. Critica planificării urbane, chiar atunci când aceasta era concepută într-un mod mai deschis de autoritățile locale și societatea civilă, ridica iarăși problema condițiilor posibilității participării efective
Guvernarea orașului by Thierry Oblet[Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
mai puțin decât un alibi pentru puterea centrală, dornică să se extindă asupra ansamblului teritoriului și să uite de scăpările descentralizării 293. În viziunea primilor implicați, aleșii locali, aprecierea politicilor contractuale era totuși diferită. Sigur, cu această ocazie, ei puteau acuza statul că, sub acoperirea modernismului și democrației, procedase insidios la transferarea unor sarcini imposibile, constrângându-i să finanțeze, în numele logicii proiectului global, domenii care nu erau de competența lor până atunci. Dar cel mai adesea era un artificiu de negociere
Guvernarea orașului by Thierry Oblet[Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
care îl însoțesc în această expediție științifică se numără și un reprezentant al puterii, prin intermediul căruia autoritățile erau ținute la curent de cele petrecute. Toate aceste neajunsuri vor stârni ulterior numeroase reproșuri din partea adversarilor teoriilor lui Haxthausen, care îl vor acuza de a fi fost instrumentalizat. Experiența dobândită anterior i-a permis însă savantului german ca, în ciuda acestor condiții, să realizeze unele observații și interpretări pertinente cu privire la societatea rusească, motiv pentru care a și rămas o referință în literatura de specialitate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
observat? Aici ești dependent psihic de cei de acasă. Majoritatea celor din țară cred că noi nu vrem să trimitem mai mulți bani, nu înțeleg că un singur om nu poate astupa toate găurile financiare ale unei familii. Majoritatea suntem acuzați că i-am părăsit pe cei din țară, suntem suspectați că nu ne-ar păsa de ce se întâmplă acolo. Majoritatea avem discuții care ne afectează mai mult decât dacă am fi acasă. Acolo, după o discuție mai aprinsă, se revine
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
cei dragi. Cei dragi sunt însă în România. Alb - negru, șah - mat; totul la o distanță pe care badea Cârțan a străbătut-o pe jos. Care-i alb și care-i negru? Scrisoarea 169 De curând au eliberat doi români acuzați de viol. Au stat în arest 45 de zile, deși problele ADN demonstrau că nu au nici o legătură cu fapta. Imaginile lor au apărut obsesiv la toate posturile de televiziune (aproape că mi-e dor acum, că nu-i mai
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
ei mai multe decât una de felul acesta; și, dacă vreunul din cei la care ținea se găsea în primejdie sau la necaz, indiferent din ce cauză și dacă avea sau nu vreo vină, primul ei impuls era să-l acuze chiar pe el: văzând eu așa, într-o zi mi-am luat libertatea de a-i spune, poate pe un ton prea aprins, că ar trebui să aibă numai prieteni fără cusur și mereu fericiți. DOAMNA DE GENLIS 1746-1830 JEAN-JACQUES
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
un exemplar pe hârtie velină, pe la începuturile Revoluției. În vremea aceea, Marat era sărac și trăia mizerabil și, deși de la întoarcerea mea din America l-am văzut rareori la el acasă, nu cred că și-a schimbat principiile. A fost acuzat de venalitate, de corupție. Cum n-am încetat să spun niciodată, omul era mai presus de corupție. Marat nu avea decât o singură pasiune, aceea de a fi cel dintâi în cariera pe care o străbătea. Boala lui era setea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
și finețea, elevația și căldura, precizia rațiunii și culorile imaginației, stângaci om ar fi fost acela care ar fi încercat să substituie dialogul acestui incomparabil monolog. GUIZOT ĂNu suportă cu deosebire ca valoarea intelectuală și chiar demnitatea morală să fie acuzate de lipsă de abilitate. Astfel că ține să demonstreze că ele se asociază per fect cu priceperea practică și cu ingeniozitatea, și că niciodată ele nu își greșesc țelul din lipsă de mijloace. De aici o anumită înfumurare, care, în
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
dacă-i mai rămâneau câteva zile. În spatele himerelor cu care imaginația ei părea să se hrănească, parcă vedeai moartea surâzând ironic. Îmi reproșam uneori prefăcătoria mea complice. Sufeream de bariera pe care o înălța între noi această neîncetată constrângere. Mă acuzam că, amăgind-o fie și pentru a-i îndulci ultimele clipe, păcătuiam împotriva prieteniei. Mă întrebam dacă adevărul nu este o datorie; dar care ar fi fost oare rezultatul unui adevăr pe care Julie se temea să-l audă? Am
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
conspirator. Studiază dreptul la Paris către 1830. Intră în legătură cu membrii de frunte ai partidului republican. Ia parte la toate comploturile împotriva lui Ludovic Filip și este unul dintre insurgenții din 1834. Este reținut timp de cinci luni. În 1836 este acuzat pentru fabricare * Numele marcate printr-un sunt ale persoanelor care constituie obiectul unui portret; două -marchează numele autorilor de portrete. clandestină de praf de pușcă și închis pentru un an. Apoi organi zează insurecția din 15 mai 1839 împreună cu Blanqui
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
al III-lea; este exilat la Bruxelles, apoi în Spania, în sfârșit la Haga, unde moare. Avocat, om politic, membru și orator al Adunării Constituante. Extremist între 1789 și 1791, după această dată devine moderat, promotor al unei monarhii constituționale. Acuzat de conspirație contrarevoluționară, este ghilotinat în 1793, în timpul primului val al Terorii. Ajunge la apogeul carierei sale în 1791, când îl combate pe Mirabeau în Adunare, în problema exercitării dreptului de pace și război ădacă să-i fie încredințate regelui
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
spirituală ă1794-1811). Publică în presă o profesiune de credință republicană și dă la tipar broșura Reflecții asupra păcii interne, nedifuzată din cauza evenimentelor. Publică Eseu despre ficțiuni, tradus de Goethe în 1796 și publicat într-o revistă condusă de Schiller. Este acuzată de complot și exilată în octombrie 1795, când se reîntoarce la Coppet, care devine un loc de întâlnire a spiritelor liberale ale epocii: Benjamin Constant, Doamna de Krüdener, Barante, Chateaubriand etc. Publică la Lausanne Despre influența pasiunilor asupra fericirii indivizilor
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]