13,889 matches
-
sunt de fapt componente ale unei macrotrilogii, Don Juan, a cărei ultimă parte este nu un roman, ci, la rândul ei, o masivă trilogie, Amfitrion (1994), formată din volumele Demonii mărunți, Procuratorii și Alberta. Deși întâmpinat de critică cu o ciudată reticență, Amfitrion este o întreprindere vastă, vădind o ambiție artistică temerară, un pariu cu miză enormă, în mare parte câștigat, o operă care cuprinde unele dintre cele mai bune pagini scrise de B. Ziua și noaptea (1998), prezentat de autor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
numărat. Și grație acestui sistem, zero a apărut în cele din urmă în Orient, în Semiluna Fertilă a Irakului de astăzi. La prima vedere, sistemul babilonian pare pervers. Pentru început, el este sexagesimal - în baza 60. Aceasta este o opțiune ciudată, în special când majoritatea societăților umane au ales sisteme în baza 5, 10 sau 20. În al doilea rând, babilonienii nu foloseau decât două semne pentru a-și reprezenta numerele: un cui, ce reprezenta cifra 1, și două cuie, ce
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
10. Grupe de astfel de semne, dispuse în grămezi de până la 59 sau mai puțin, erau simbolurile de bază ale sistemului lor de numerație, așa cum sistemul grecesc se baza pe litere, iar cel egiptean, pe pictograme. Însă trăsătura cu adevărat ciudată a sistemului babilonian era că, în loc de a avea un simbol diferit pentru fiecare număr, cum se întâmpla în cadrul sistemelor egiptean și grecesc, fiecare simbol babilonian putea reprezenta o multitudine de numere diferite. Un singur cui, de exemplu, putea însemna 1
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
că Winston Churchill a fost un morcov.) Înmulțirea cu zero distruge șirul numeric. Dar împărțirea la zero distruge întreaga construcție a matematicii. Acest număr simplu deține o putere imensă. Urma să devină cea mai importantă unealtă a matematicii. Dar, datorită ciudatelor lui proprietăți matematice și filozofice, zero s-ar fi lovit cap în cap cu filozofia fundamentală a civilizației grecești. CAPITOLUL 2 Din nimic, nu se naște nimic [CIVILIZAȚIA GREACĂ ÎL RESPINGE PE ZERO] Nimic nu poate fi creat din nimic
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de ceasornic închipuit de Ptolemeu - cu Pământul în centru - era extrem de corect. Și extrem de complex, totuși. Planetele se învârtesc pe cer un an întreg, apoi se opresc, se întorc înapoi și o iau iar în galop înainte. Pentru a explica ciudatul lor comportament, Ptolemeu adăugase epicicluri orologiului său planetar: cerculețele din interiorul cercurilor mari, ce puteau explica mișcarea înapoi, sau retrogradă, a planetelor (Figura 19). Forța ideii lui Copernic a stat în simplitatea ei. În loc să plaseze Pământul în centrul unui univers
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
nivelul apei se ridica odată cu el. Galileo auzise de la un muncitor că aceste pompe aveau o problemă: puteau ridica apa numai până la aproximativ 10 metri înălțime. După aceea, pistonul continua să urce, însă nivelul apei rămânea același. Era un fenomen ciudat și Galileo i-a prezentat problema asistentului său, Torricelli, care a început să facă experiențe, încercând să își dea seama care era motivul acestei curioase limitări. În anul 1643, Toricelli a luat un tub lung, închis la un capăt, și
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
din ce în ce mai mare, mergând spre infinit. Deși termenii în sine tind spre zero, nu se apropie de el suficient de repede. O sumă infinită de numere poate fi infinită chiar dacă numerele respective tind spre zero. Însă acesta nu este cel mai ciudat aspect al sumelor infinite. Nici măcar zero nu este imun față de bizara natură a infinității. Se dă următoarea serie: 1 - 1 + 1 - 1 + 1 - 1 + 1 - 1 ... Nu este chiar atât de greu să demonstrăm că suma acestei serii este zero
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
alt număr. Pentru ca suma să fie egală cu 5, începeți cu 5 și -5 în loc de 1 și -1, și vă putem demonstra că 0 + 0 + 0 + 0 + ... face 5. Adunarea unui șir infinit de termeni ne poate conduce la rezultate ciudate și contradictorii. Uneori, când termenii tind spre zero, suma este finită - un număr drăguț și normal, precum 2 sau 53. În alte cazuri, suma este infinită. Iar o sumă infinită de zerouri poate fi egală cu orice - și cu totul
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
este derivata lui x iar cos x este derivata lui sin x. Cos x = 1 când x = 0, și deci întreaga expresie este egală cu 1/1 = 1. Prin manipulări inteligente, regula lui l’Hôpital putea să rezolve alte expresii ciudate: ∞/∞, 00, 0∞ și ∞0. Toate aceste expresii, dar în special 0/0, ar putea lua orice valoare dorită; depinde doar de funcțiile pe care le punem la numărător și la numitor. De aceea 0/0 este considerat nedeterminat. El nu
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
tărâmului numerelor. Natura problematică a lui zero emană din capacitățile bizare ale infinitului, iar infinitul poate fi înțeles numai prin studierea lui zero. Pentru a afla acest lucru, matematicienii au fost nevoiți să se aventureze în lumea imaginarului, o lume ciudată, în care cercurile sunt linii, liniile sunt cercuri, iar infinitul și zero stau la polii opuși. Imaginarul ... un refugiu frumos, minunat al spiritului divin - aproape un amfibiu între ființă și neființă. GOTTFRIED WILHELM LEIBNIZ Zero nu este singurul număr care
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
mulțimi de numere. De exemplu, 2,5 este „acoperit“ de un covor ce include, să zicem, toate numerele cuprinse între 2 și 3 - un covor de mărimea 1. Utilizarea acestui tip de covor pentru a acoperi numerele raționale are consecințe ciudate, după cum a putut demonstra Cantor destul de repede, mulțumită modelului său de așezare. Acest model este valabil pentru toate numerele raționale - oferind fiecăruia un loc -, astfel încât le putem bifa unul câte unul, în ordine, după numărul locului pe care-l ocupă
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de trecut: cea mai scăzută temperatură posibilă. În teoria generală a relativității, a lui Einstein, un alt zero devenea o gaură neagră, o stea monstruoasă ce înghițea sori întregi. În mecanica cuantică, un zero este responsabil de apariția unei surse ciudate de energie - infinită și omniprezentă, pe care o găsești până și în vidul cel mai perfect - și a unei forțe fictive, născute din nimic. Căldură zero Când poți măsura ceea ce spui, și îți poți apoi exprima cuvintele în numere, știi
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
ilogică în legile fizicii: conform lui Planck, moleculele nu se puteau mișca oricum. Ele vibrează numai la atingerea unor niveluri acceptabile de energie, numite cuante. Nu pot avea energii situate între aceste valori acceptabile. În aparență, supoziția nu este prea ciudată, însă nu acesta este modul în care pare să funcționeze lumea. Natura nu se mișcă în salturi. Ar fi absurd să avem doar oameni înalți de 1,50 m sau de 1,80 m, între aceste două categorii neexistând nici o
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
o fracțiune de secundă, - poc! - ar ajunge la înălțimea de 1,80 m. Ipoteza cuantică ne dărâmă tot ceea ce am învățat din experiența de zi cu zi. Deși nu este în concordanță cu modul în care natura pare să funcționeze, ciudata ipoteză a lui Planck - care spunea că vibrațiile moleculare erau cuantificate - a condus la găsirea unei formule corecte pentru frecvențele luminii emise de un obiect. Dar, cu toate că au înțeles rapid că ecuația lui Planck era corectă, fizicienii nu au acceptat
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
care spunea că vibrațiile moleculare erau cuantificate - a condus la găsirea unei formule corecte pentru frecvențele luminii emise de un obiect. Dar, cu toate că au înțeles rapid că ecuația lui Planck era corectă, fizicienii nu au acceptat ipoteza cuantică. Era prea ciudată pentru a fi acceptată. Un candidat neașteptat a transformat ipoteza cuantică din ciudățenie în fapt acceptat. Albert Einstein, un funcționar în vârstă de douăzeci și șase de ani de la Oficiul de brevete, a arătat lumii fizicii că natura funcționa mai
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de un secol. Într-adevăr, se dovedea că ea are și natură ondulatorie, și corpusculară. Deși uneori se comportă ca o particulă, alteori se comportă ca o undă. De fapt, lumina nu este nici particulă, nici undă, ci o combinație ciudată a lor. Este un concept greu de înțeles. Dar această idee stă la baza teoriei cuantice. Conform teoriei cuantice, totul - lumină, electroni, protoni - are atât proprietăți ondulatorii, cât și corpusculare. Dar dacă obiectele au comportament de particulă și undă în
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
diferențiale, cunoscută sub denumirea de ecuația Schrödinger. Din nefericire, această descriere matematică nu are înțeles intuitiv; este imposibil să-ți faci o imagine clară asupra acestor funcții de undă9. Și mai rău, pe măsură ce fizicienii descopereau complicațiile mecanicii cuantice, lucruri din ce în ce mai ciudate începeau să iasă la iveală. Poate că cel mai bizar dintre toate este produs de un zero din ecuațiile mecanicii cuantice: energia în punctul zero absolut. Această forță ciudată este întrețesută cu ecuațiile matematice ale universului cuantic. La jumătatea anilor
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Și mai rău, pe măsură ce fizicienii descopereau complicațiile mecanicii cuantice, lucruri din ce în ce mai ciudate începeau să iasă la iveală. Poate că cel mai bizar dintre toate este produs de un zero din ecuațiile mecanicii cuantice: energia în punctul zero absolut. Această forță ciudată este întrețesută cu ecuațiile matematice ale universului cuantic. La jumătatea anilor 1920, un fizician german, Werner Heisenberg, a observat că respectivele ecuații aveau o consecință șocantă: nedeterminarea. Forța nimicului derivă din principiul de nedeterminare al lui Heisenberg. Conceptul de nedeterminare
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
centrele lor, deoarece aceste urâte puncte singulare sunt ascunse dincolo de orizonturile lor. ăsta e un lucru bun. Dacă nu ar exista orizonturile și nici un cenzor cosmic care să apere punctele singulare de restul universului, s-ar putea petrece lucruri foarte ciudate. Teoretic vorbind, un punct singular neprotejat, fără un orizont al său, ți-ar putea permite să te deplasezi cu o viteză mai mare decât cea a luminii sau să călătorești în timp. Asta se poate face cu ajutorul unei structuri numite
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
închis într-o casă de nebuni“, scria Einstein. Însă era atât de îngrijorat de distrugerea inevitabilă a universului, încât fusese forțat să facă acest pas hotărâtor. Einstein nu a fost închis într-un azil. El venise cu idei și mai ciudate, și avusese întotdeauna dreptate. Însă de data asta nu mai fusese chiar așa de norocos. Chiar stelele au fost cele care au distrus cosmosul static și etern din viziunea lui. În 1900, Calea Lactee era singurul univers cunoscut. Astronomii nu prea
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
jubiliar Povestea neamului unde domnia lui Carol I era înfățișată "printr-o femeie în căruță cu patru cai, ținînd ca pe o tabla coroana, pe cînd cei mai mari domni ai noștri călăresc ca niște jandarmi din garda regală în jurul ciudatului simbol"; în necrologul dedicat lui Caragiale, ca și în cazul altor oameni cari au fost, istoricul îi surprinde cu finețe contradicțiile ce i-au caracterizat personalitatea: "I se recunoștea lucru rar pe lume dreptul de a zice și a face
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ușor. Ghetele subțiri, corecte, încheiate anacronic cu nasturi, călcau de-a dreptul pe zăpadă. Melonul și demipaltonul băteau în verdele lucrurilor prea vechi, prea lustruite, deși ținuta omului era de o corectitudine înțepată, de mare gală. Contrastul între acest om ciudat și restul trecătorilor era așa de izbitor, încît te gîndeai pe dată la un boier scăpătat, inadaptabil, la unul din acei aristocrați arheologi și plini de ceremonii, care înfruntă mucegaiul anilor și pe care Cocteau i-a văzut în jurul împărătesei
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
într-o altă comedie mai puțin reușită un personaj se numea Ventureanu; forma Venturiano ar putea urma un model italian dar poate fi și un derivat de la numele de origine grecească Ventura răspîndit în epocă. Conul Leonida sugerează o continuitate ciudată între mica boierime românească (conul, conașul) și mica burghezie iar contrastul dintre decrepitudinea pensionarului și numele eroului grec Leonida e pentru efect comic dar ilustrează și un fapt istoric împămîntenirea alogenilor; Coana Efimița este cea care îl aprobă admirativ, eufemizînd
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
nuanțe de gri, înnegurând procesul de luare a deciziilor. George a câștigat respectul reprezentanților și clienților săi din întreaga țară în postura sa de director național de vânzări pentru mai multe companii de renume. Acest respect își are originile în ciudatul său simț al binelui și al răului și pentru reputația de a fi procedat corect în câteva situații obscure și dificile. Ceva mai înainte, George găsise un sistem de filtrare care să-l ajute în procesul de luare a deciziilor
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
une mauvaise réputation" [Girardin, t.II, 1986, p.572]. Aceste contradicții întrețin misterul feminin. Este semnificativă constatarea Simonei de Beauvoir despre faptul ca literatura nu reușește niciodată să descrie femeile "misterioase"; "ele pot apărea numai la începutul românului ca fiind ciudate, enigmatice; însă, daca nu cumva povestea rămâne neterminata, sfârșesc prin a-și descoperi secretul și atunci devin personaje coerențe și translucide. (...) niciodată nu poți ghici cum se vor purta, dejoacă orice calcule; de fapt, imediat cum resorturile actelor lor sunt
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]