14,316 matches
-
fondaparinuxul este eliminat în principal de către rinichi . Pacienții cu clearance al creatininei < 50 ml/ min prezintă risc crescut de sângerare și ETV și trebuie tratați cu prudență ( vezi pct . 4. 2 , 4. 3 și 5. 2 ) . Sunt disponibile date clinice limitate provenite de la pacienți cu clearance al creatininei mai mic de 30 ml/ min . Insuficiență hepatică severă Nu este necesară ajustarea dozelor de fondaparinux . Totuși , la pacienții cu insuficiență hepatică severă este necesară precauție în cazul utilizării fondaparinux , datorită riscului
Ro_87 () [Corola-website/Science/290847_a_292176]
-
eliminat în principal de către rinichi . • Profilaxia ETV - Pacienții cu clearance al creatininei < 50 ml/ min prezintă risc crescut de sângerare și ETV și trebuie tratați cu prudență ( vezi pct . 4. 2 , 4. 3 și 5. 2 ) . Sunt disponibile date clinice limitate provenite de la pacienți cu clearance al creatininei mai mic de 30 ml/ min . • Tratamentul AI/ IMA NonST și IMA ST - Pentru tratamentul AI/ IMA NonST și IMA ST , sunt disponibile date clinice limitate privind utilizarea a 2, 5 mg
Ro_87 () [Corola-website/Science/290847_a_292176]
-
fost legate de tulburări la nivel hepatic și la nivel gastro- intestinal . Toxicitatea hepatică a constat în creșterea concentrațiilor enzimelor hepatice , a greutății ficatului și date de microscopie inclusiv necroză hepatocelulară . Această toxicitate hepatică poate fi monitorizată și detectată în clinică prin determinarea AST , ALT și a fosfatazei alcaline . Totuși , nu s- a observat toxicitate hepatică semnificativă la pacienții tratați în cadrul studiilor clinice , nici în timpul administrării de Agenerase și nici după întreruperea administrării acestuia . Amprenavirul nu a afectat fertilitatea . În studiile
Ro_45 () [Corola-website/Science/290805_a_292134]
-
fost legate de tulburări la nivel hepatic și la nivel gastro- intestinal . Toxicitatea hepatică a constat în creșterea concentrațiilor enzimelor hepatice , a greutății ficatului și date de microscopie inclusiv necroză hepatocelulară . Această toxicitate hepatică poate fi monitorizată și detectată în clinică prin determinarea AST , ALT și a fosfatazei alcaline . Totuși , nu s- a observat toxicitate hepatică semnificativă la pacienții tratați în cadrul studiilor clinice , nici în timpul administrării de Agenerase și nici după întreruperea administrării acestuia . 41 Amprenavirul nu a afectat fertilitatea . În
Ro_45 () [Corola-website/Science/290805_a_292134]
-
fost legate de tulburări la nivel hepatic și la nivel gastro- intestinal . Toxicitatea hepatică a constat în creșterea concentrațiilor enzimelor hepatice , a greutății ficatului și date de microscopie inclusiv necroză hepatocelulară . Această toxicitate hepatică poate fi monitorizată și detectată în clinică prin determinarea AST , ALT și a fosfatazei alcaline . Totuși , nu s- a observat toxicitate hepatică semnificativă la pacienții tratați în cadrul studiilor clinice , nici în timpul administrării de Agenerase și nici după întreruperea administrării acestuia . Amprenavirul nu a afectat fertilitatea . În studiile
Ro_45 () [Corola-website/Science/290805_a_292134]
-
urinar 6β- hidroxicortizol/ cortizol , sugerând că in vivo nu este inhibată și nici nu este indusă izoenzima CYP3A4 . În cazul unei expuneri sistemice mai mari la maraviroc , nu poate fi exclusă inhibiția izoenzimei CYP2D6 . Pe baza datelor in vitro și clinice , maravirocul are un potențial redus de modificare a farmacocineticii medicamentelor administrate în asociere . Aproximativ 23 % din clearance- ul total al maravirocul se efectuează pe cale renală în cazul administrării maraviroc fără inhibitori ai izoenzimei CYP3A4 . Deoarece sunt implicate atât procese active
Ro_170 () [Corola-website/Science/290930_a_292259]
-
virusurilor care pot utiliza receptorul CXCR4 ca și co- receptor de intrare ( virusuri cu tropism dual sau cu tropism pentru CXCR4 denumite colectiv mai jos virusuri care folosesc CXCR4 ) . Valoarea serică ajustată a CE90 pentru 43 tulpini primare izolate în clinică , HIV- 1 a fost 0, 57 ( 0, 06- 10, 7 ) ng/ mL fără modificări semnificative între subtipurile testate . Nu a fost evaluată activitatea antivirală a maraviroc împotriva virusului HIV- 2 . Pentru detalii suplimentare vă rugăm să consultați web- site- ul
Ro_170 () [Corola-website/Science/290930_a_292259]
-
continuare CCR5 ( virus tropic CCR5 ) . In vitro : In vitro au fost selectate variante ale virusului HIV- 1 cu sensibilitate redusă la maraviroc , în urma a trecerii seriate a două virusuri cu tropism CCR5 ( 0 tulpini de laborator , 2 tulpini izolate în clinică ) . Tipurile de virus rezistente la maraviroc și- au păstrat tropismul CCR5 și nu a existat conversie de la un virus cu tropism CCR5 la un virus care folosește CXCR4 . Rezistența fenotipică : Graficele concentrație- răspuns pentru virusurile rezistente la maraviroc au fost
Ro_170 () [Corola-website/Science/290930_a_292259]
-
care se conectează la co- receptorul CCR5 ) . Poziționarea acestor mutații nu a fost consecventă între diferite tulpini virale . Astfel , relevanța acestor mutații pentru sensibilitatea virală la maraviroc , nu este cunoscută . Rezistența încrucișată in vitro : Tulpinile virale HIV- 1 izolate în clinică și rezistente la inhibitori nucleozidici ai revers- transcriptazei ( INRT ) , inhibitori non- nucleozidici ai revers- transcriptazei ( INNRT ) , inhibitori de protează ( IP ) și enfuvirtid au fost sensibile la maraviroc în culturi celulare . Virusurile rezistente la maraviroc care au apărut in vitro au
Ro_170 () [Corola-website/Science/290930_a_292259]
-
118 ( 56, 5 % ) 0 1 2 ≥3 Test de evaluare a rezistenței GeneSeq 102 ( 23, 9 % ) 138 ( 32, 4 % ) 80 ( 18, 8 % ) 104 ( 24, 4 % ) 51 ( 24, 4 % ) 53 ( 25, 4 % ) 41 ( 19, 6 % ) 59 ( 28, 2 % ) 16 În studiile clinice pivot au fst incluși un număr limitat de pacienți de altă etnie decât cea Caucaziană , astfel încât la aceste grupe de pacienți sunt disponibile date foarte limitate . Creșterea medie a numărului celulelor CD4+ față de valorile inițiale , la pacienți la care terapia
Ro_170 () [Corola-website/Science/290930_a_292259]
-
urinar 6β- hidroxicortizol/ cortizol , sugerând că in vivo nu este inhibată și nici nu este indusă izoenzima CYP3A4 . În cazul unei expuneri sistemice mai mari la maraviroc , nu poate fi exclusă inhibiția izoenzimei CYP2D6 . Pe baza datelor in vitro și clinice , maravirocul are un potențial redus de modificare a farmacocineticii medicamentelor administrate în asociere . Aproximativ 23 % din clearance- ul total al maravirocul se efectuează pe cale renală în cazul administrării maraviroc fără inhibitori ai izoenzimei CYP3A4 . Deoarece sunt implicate atât procese active
Ro_170 () [Corola-website/Science/290930_a_292259]
-
virusurilor care pot utiliza receptorul CXCR4 ca și co- receptor de intrare ( virusuri cu tropism dual sau cu tropism pentru CXCR4 denumite colectiv mai jos virusuri care folosesc CXCR4 ) . Valoarea serică ajustată a CE90 pentru 43 tulpini primare izolate în clinică , HIV- 1 a fost 0, 57 ( 0, 06- 10, 7 ) ng/ mL fără modificări semnificative între subtipurile testate . Nu a fost evaluată activitatea antivirală a maraviroc împotriva virusului HIV- 2 . Pentru detalii suplimentare vă rugăm să consultați web- site- ul
Ro_170 () [Corola-website/Science/290930_a_292259]
-
CCR5 ( virus tropic CCR5 ) . 34 In vitro : In vitro au fost selectate variante ale virusului HIV- 1 cu sensibilitate redusă la maraviroc , în urma a trecerii seriate a două virusuri cu tropism CCR5 ( 0 tulpini de laborator , 2 tulpini izolate în clinică ) . Tipurile de virus rezistente la maraviroc și- au păstrat tropismul CCR5 și nu a existat conversie de la un virus cu tropism CCR5 la un virus care folosește CXCR4 . Rezistența fenotipică : Graficele concentrație- răspuns pentru virusurile rezistente la maraviroc au fost
Ro_170 () [Corola-website/Science/290930_a_292259]
-
care se conectează la co- receptorul CCR5 ) . Poziționarea acestor mutații nu a fost consecventă între diferite tulpini virale . Astfel , relevanța acestor mutații pentru sensibilitatea virală la maraviroc , nu este cunoscută . Rezistența încrucișată in vitro : Tulpinile virale HIV- 1 izolate în clinică și rezistente la inhibitori nucleozidici ai revers- transcriptazei ( INRT ) , inhibitori non- nucleozidici ai revers- transcriptazei ( INNRT ) , inhibitori de protează ( IP ) și enfuvirtid au fost sensibile la maraviroc în culturi celulare . Virusurile rezistente la maraviroc care au apărut in vitro au
Ro_170 () [Corola-website/Science/290930_a_292259]
-
Pacienți cu numărul inițial al celulelor CD4+ ≤200 250 ( 58, 7 % ) 118 ( 56, 5 % ) 102 ( 23, 9 % ) 138 ( 32, 4 % ) 80 ( 18, 8 % ) 104 ( 24, 4 % ) 51 ( 24, 4 % ) 53 ( 25, 4 % ) 41 ( 19, 6 % ) 59 ( 28, 2 % ) În studiile clinice pivot au fst incluși un număr limitat de pacienți de altă etnie decât cea Caucaziană , astfel încât la aceste grupe de pacienți sunt disponibile date foarte limitate . Creșterea medie a numărului celulelor CD4+ fațăde valorile inițiale , la pacienți la care terapia
Ro_170 () [Corola-website/Science/290930_a_292259]
-
min ) doza de Doribax trebuie să fie de 250 mg la fiecare 8 ore . La pacienții cu insuficiență renală severă ( ClCr < 30 ml/ min ) , doza de Doribax trebuie să fie de 250 mg la fiecare 12 ore . Datorită datelor clinice limitate și posibilității creșterii expunerii la doripenem și la metabolitul acestuia , Doribax trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu insuficiență renală severă ( vezi pct . 5. 2 ) . Doze la pacienții dializați Doribax este hemodializabil ; cu toate acestea , informațiile sunt insuficiente pentru
Ro_257 () [Corola-website/Science/291016_a_292345]
-
somatice ale depresiei ) la Scala Hamilton pentru depresie în 17 puncte ( HAM- D ) . Ratele de răspuns și de remisiune au fost și ele semnificativ statistic mai mari cu CYMBALTA în comparație cu placebo . Numai o mică proporție a pacienților incluși în studiile clinice pivot au avut depresie severă ( scor inițial HAM- D > 25 ) . Într- un studiu pentru prevenirea recăderilor , pacienții care au răspuns la tratamentul pe termen scurt , deschis , de 12 săptămâni cu CYMBALTA 60 mg o dată pe zi au fost randomizați
Ro_231 () [Corola-website/Science/290990_a_292319]
-
somatice ale depresiei ) la Scala Hamilton pentru depresie în 17 puncte ( HAM- D ) . Ratele de răspuns și de remisiune au fost și ele semnificativ statistic mai mari cu CYMBALTA în comparație cu placebo . Numai o mică proporție a pacienților incluși în studiile clinice pivot au avut depresie severă ( scor inițial HAM- D > 25 ) . Într- un studiu pentru prevenirea recăderilor , pacienții care au răspuns la tratamentul pe termen scurt , deschis , de 12 săptămâni cu CYMBALTA 60 mg o dată pe zi au fost randomizați
Ro_231 () [Corola-website/Science/290990_a_292319]
-
micofenolatului de mofetil marcat radioactiv , aceasta se elimină complet ; 93 % din doza administrată se regăsește în urină și 6 % în materiile fecale . Majoritatea dozei administrate ( aproximativ 87 % ) este excretată în urină sub formă de AMFG . La concentrațiile plasmatice întâlnite în clinică , MPA și MPAG nu pot fi hemodializate . Cu toate acestea , la concentrații foarte mari de MPAG ( > 100 μg/ ml ) , pot fi îndepărtate cantități mici de MPAG . În perioada imediat următoare transplantului ( < 40 de zile post- transplant ) , pacienții cu
Ro_167 () [Corola-website/Science/290927_a_292256]
-
preclinice de siguranță Cea mai mare doză testată în studiile de carcinogenitate la animale a determinat o expunere sistemică de 2 - 3 ori mai mare ( ASC sau Cmax ) decât cea observată la pacienții cu transplant renal , în cazul utilizării în clinică a dozei recomandate de 2 g/ zi și de 1, 3 - 2 ori mai mare ( ASC sau Cmax ) decât cea observată la pacienții cu transplant cardiac , în cazul utilizării în clinică a dozei recomandate de 3 g/ zi . Două teste
Ro_167 () [Corola-website/Science/290927_a_292256]
-
la pacienții cu transplant renal , în cazul utilizării în clinică a dozei recomandate de 2 g/ zi și de 1, 3 - 2 ori mai mare ( ASC sau Cmax ) decât cea observată la pacienții cu transplant cardiac , în cazul utilizării în clinică a dozei recomandate de 3 g/ zi . Două teste de genotoxicitate ( testul in vitro al limfomului la șoarece și testul in vivo al micronucleilor de la nivelul măduva hematogene la șoarece ) au demonstrat potențialul micofenolatului de mofetil de a determina aberații
Ro_167 () [Corola-website/Science/290927_a_292256]
-
asupra fertilității șobolanilor masculi în cazul administrării dozelor orale de până la 20 mg/ kg și zi . Expunerea sistemică în cazul administrării aceastei doze a fost de 2 - 3 ori mai mare decât expunerea realizată în cazul administrării dozelor recomandate în clinică la pacienții cu transplant renal ( 2 g pe zi ) și de 1, 3 - 2 ori mai mare decât expunerea realizată în cazul administrării dozelor recomandate în clinică la pacienții cu transplant cardiac ( 3 g pe zi ) . Într- un studiu asupra
Ro_167 () [Corola-website/Science/290927_a_292256]
-
3 ori mai mare decât expunerea realizată în cazul administrării dozelor recomandate în clinică la pacienții cu transplant renal ( 2 g pe zi ) și de 1, 3 - 2 ori mai mare decât expunerea realizată în cazul administrării dozelor recomandate în clinică la pacienții cu transplant cardiac ( 3 g pe zi ) . Într- un studiu asupra fertilității și funcției de reproducere la femelele de șobolan , dozele orale de 4, 5 mg/ kg și zi au determinat malformații ( incluzând anoftalmie , agnație și hidrocefalie ) la
Ro_167 () [Corola-website/Science/290927_a_292256]
-
determinat malformații ( incluzând anoftalmie , agnație și hidrocefalie ) la prima generație de urmași , în absența toxicității materne . Expunerea sistemică în cazul administrăriiacestei doze a fost de aproximativ 0, 5 ori mai mare decât expunerea realizată în cazul administrării dozelor recomandate în clinică la pacienții cu transplant renal ( 2 g pe zi ) și de aproximativ 0, 3 ori mai mare decât expunerea realizată în cazul administrării dozelor recomandate în clinică la pacienții cu transplant cardiac ( 3 g pe zi ) . La următoarea generație sau
Ro_167 () [Corola-website/Science/290927_a_292256]
-
5 ori mai mare decât expunerea realizată în cazul administrării dozelor recomandate în clinică la pacienții cu transplant renal ( 2 g pe zi ) și de aproximativ 0, 3 ori mai mare decât expunerea realizată în cazul administrării dozelor recomandate în clinică la pacienții cu transplant cardiac ( 3 g pe zi ) . La următoarea generație sau la femele nu s- a evidențiat nici un efect asupra parametrilor fertilității și reproducerii . În studiile de teratogenitate efectuate la șobolani și iepuri , resorbțiile fetale și malformațiile au
Ro_167 () [Corola-website/Science/290927_a_292256]