14,928 matches
-
și a religiei. Sub imperiul concepției hegeliene a progresului rezultat din lupta tendințelor interne, teză împărtășită și de tinerii heglieni, Marx începe să considere că sarcina rațiunii filozofice este aceea de a critica tot ce există, fie asta instituții sociale, doctrine religioase sau lumea ideilor, întrucât întotdeauna ceea ce există este limitat, parțial rațional și potențial deschis schimbării; iluziile, auto-înșelarea, iluziile în masă, erorile pur și simplu, trebuie arătate toate ca atare, pentru a putea fi corectate. Sperând încă o carieră academică
Karl Marx () [Corola-website/Science/297774_a_299103]
-
să se organizeze la nivel internațional, să cucerească puterea politică și, în această fază de dictatură a proletariatului, să realizeze desființarea claselor sociale, ceea ce, într-o fază superioară, va duce de la sine la dispariția statului și la întemeierea societății comuniste. Doctrina marxistă sau Marxismul reprezintă ansamblul concepțiilor politice, filozofice și sociale ale lui Karl Marx, Friedrich Engels și ale continuatorilor lor. Marxismul se bazează pe materialism și pe socialism, el este în același timp teorie și program al mișcărilor muncitorești organizate
Karl Marx () [Corola-website/Science/297774_a_299103]
-
și ale continuatorilor lor. Marxismul se bazează pe materialism și pe socialism, el este în același timp teorie și program al mișcărilor muncitorești organizate. Pentru marxiști, materialismul reprezintă baza teoretică, opusă idealismului, considerat ca instrument speculativ în slujba burgheziei. În doctrina marxistă, materialismul are două aspecte: unul "dialectic", care exprimă legile generale ale lumii exterioare și ale gândirii umane, un altul "istoric", care afirmă că numai realitatea socială determină conștiința oamenilor. Dezvoltarea istorică a societății ar fi condiționată de contradicțiile diverselor
Karl Marx () [Corola-website/Science/297774_a_299103]
-
perioadă James Thomson a creat melancolica sa operă "The Seasons" și Edward Young a scris "Night Thoughts." De asemenea, este era care a întâmpinat o serioasă competiție din partea modelului propriu a poeziei pastorale. În critică ,poeții se zbuciumau cu o doctrina a "cuviinței", aceea de a adopta cuvintele potrivite cu sensurile potrivite astfel obținând o dicțiune care era în armonie cu seriozitatea subiectului. În același timp, comicul de situație atingea apogeul. Operele "Rape of the Lock" și "The Dunciad"a lui
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
care drepturile minorităților sunt garantate. Există mai multe curente de gândire liberală care se diferențiază într-un mod mai precis prin fundamentele lor filosofice, prin limitele asignate statului și prin domeniul asupra căruia ele aplică principiul libertății. Liberalismul politic este doctrina care vizează reducerea puterilor statului la protecția drepturilor și libertăților individuale, opunându-se ideii de „stat providențial”. Indivizii sunt liberi să își urmărească propriile interese, atât timp cât nu afectează drepturile și libertățile celorlalți. Liberalismul economic este doctrina care proclamă libera concurență
Liberalism () [Corola-website/Science/297803_a_299132]
-
libertății. Liberalismul politic este doctrina care vizează reducerea puterilor statului la protecția drepturilor și libertăților individuale, opunându-se ideii de „stat providențial”. Indivizii sunt liberi să își urmărească propriile interese, atât timp cât nu afectează drepturile și libertățile celorlalți. Liberalismul economic este doctrina care proclamă libera concurență pe piață, neintervenția statului în economie și are ca principiu fundamental proprietatea individuală. Dezbaterile privind originea liberalismului sunt întinse și nu au finalitate încă. Și aceasta deoarece, deși nu este o ideologie nouă, liniile sale de
Liberalism () [Corola-website/Science/297803_a_299132]
-
francez este mult mai teoretic, izvorât din tendințele impuse de Iluminismul continental. Desigur, există suficiente elemente de diferențiere între cele două tendințe ideologice, dar fondul comun al liberalismului și într-un caz și în celălalt este același. Liberalismul, fiind o doctrină ce s-a dezvoltat continuu pe parcursul secolelor, poate fi etapizat, deși această etapizare este discutabilă. În primul rând putem vorbi de un liberalism clasic, situat temporal la sfârșitul secolului al XVIII-lea și prima jumătate a secolului al XIX-lea
Liberalism () [Corola-website/Science/297803_a_299132]
-
sfârșitul secolului al XVIII-lea și prima jumătate a secolului al XIX-lea. Aceasta este perioada în care se definitivează și se coagulează ceea ce numim gândirea liberală. Acum se pun bazele liniilor de forță ce definesc liberalismul și se constituie doctrina liberală. După a doua jumătate a secolului XIX putem vorbi de un liberalism aflat deja la putere și de o construcție politică și socială pusă sub semnul liberalismului. În această perioadă, liberalismul a suferit mai multe mutații în special legate
Liberalism () [Corola-website/Science/297803_a_299132]
-
într-o mână dialogul "Timaios" iar cu cealaltă mână arătând spre cer, lumea ideilor desăvârșite, alături de el Aristotel ține în mâna stângă "Etica", iar cu dreapta arată spre pământ. Aceste gesturi pot fi interpretate drept contrare: idealismul primului este opusul doctrinei filozofice a naturii pe care o afirmă celălalt. Tavanul cu casete al clădirii amintește de noua Basilică Sfântul Petru pe care Bramante tocmai o construiește. Rafael a pictat numeroase compoziții în care apare figura "Fecioarei Maria" în diferite ipostaze. În
Rafael () [Corola-website/Science/297794_a_299123]
-
al familiei și mai târziu de la unchiul lui, preotul Johann Friedrich Starck, nu i-a prea plăcut: "Protestantismul Bisericii care ne-a fost predat, a fost doar o singură moralitate uscată; la un discurs înțelept nu s-au gîndit, și doctrina nu era pentru inimă, nici pentru suflet".Numai ocupația cu Vechiul Testament, mai ales de poveștile de Patriarhi Avraam, Isaac și Iacob i-au sugerat imaginațiile. Atitudinea sa față de Bisericiă și dogma creștină, a rămas până mai târziu distanțată și chiar
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
Heidenröslein") au fost prin puterea lor expresivă „începutul revoluționar al unei epoci lirice noi” ("der revolutionäre Beginn einer neuen lyrischen Epoche"). În vara anului 1771 Goethe și-a susținut disertația juridică. Nu i-a fost aprobată deoarece conținea opinii contrare doctrinelor bisericii. La sfârșitul lunii august 1771 a primit la Frankfurt o licență de avocat. Dorea să devină activ în sensul progresiv al legilor umane. Deja în primul său proces, fiind mai certăreț, a primit o dojană, experiență după care și-
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
40% dintre cetățenii cu drept de vot). Constituția organizează sistemul politic pe baza separației puterilor în stat, în ramurile legislativă, executivă și judecătorească. Folketing este parlamentul național și legislativul suprem al regatului. În teorie, el este autoritatea legislativă supremă, în conformitate cu doctrina suveranității parlamentare, și poate legifera în orice domeniu, nefiind constrâns să acționeze în limitele deciziilor predecesorilor săi. Chestiunile privind suveranitatea au fost puse însă în discuție în lumina aderării Danemarcei la Uniunea Europeană. Parlamentul este format din 175 de membri aleși
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
din partea lui Iușcenko, cât și din partea observatorilor occidentali. Acestea au condus la o criză politică și proteste de stradă. Alegerile au părut să fie câștigate de Viktor Ianukovici, care este un politician pro-Rusia. Rivalul său, Viktor Iușcenko, care are o doctrină îndreptată spre Europa și Statele Unite, l-a acuzat pe contracandidatul său că alegerile ar fi fost fraudate. De asemenea, mulți observatori internaționali și locuitori ai Ucrainei au fost de aceeași părere, motiv pentru care au izbucnit o serie de demonstrații
Alegeri prezidențiale în Ucraina, 2004 () [Corola-website/Science/297883_a_299212]
-
mare, încât se va constitui către 1790 o adevărată industrie a copiștilor pentru a satisface, contra cost, numeroasele cereri de a deține cursurile sale procurate prin intermediul copiilor realizate de studenți. Viața lui Kant se confundă cu viața profesională și cu doctrina sa. Nu a fost căsătorit și nu a părăsit niciodată granițele țării. Traiul său este unul tihnit, sănătos și regulat: trezit la 5, își începe ziua fumându-și pipa și luând ceaiul; lucrează apoi până la 7, ora primului curs. La
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
arătat mai sus, atentatele au avut ca rezultat direct declararea de SUA a războiului din Afganistan încă din 2001, și a facilitat indirect declararea războiului americano-irakian din 2003. Atentatele au dat aripi planurilor militare cum ar fi cele ale autorilor „Doctrinei atacului militar preventiv”, și această strategie militară a condus la declanșarea războiului din Irak. Atentatele de la 11 septembrie au determinat administrația Bush să relaxeze semnificativ nivelul de respectare de către SUA a Convenției de la Geneva, având ca rezultat autorizarea unor „tehnici
Atentatele din 11 septembrie 2001 () [Corola-website/Science/297889_a_299218]
-
fost chiar mai preciși, astfel că Clement din Alexandria (Stromates, vii, 4) și Origen (Contra Celsum, iii, 79) definesc religia evreilor și ereziile creștine ca fiind și ele superstiții. Pentru Augustin chiar și caracterele mistice fac parte din superstiție (De doctrina christiana, xx). Pentru Toma d’Aquino, mai perspicace și deci mai rezervat, căci realizează faptul că religia și superstiția se opun pe un același teren, "superstiția este excesul de religie, superstițiosul aducând un cult divin celui căruia nu trebuie să
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]
-
Ascultă, Israele”, Deuteronom 6, 4-9). De asemenea, în timpul rugăciunii, bărbații trebuie să poarte așa numitele "filacterii" ("tefilin"). Cultul mozaic este axat pe îndeplinirea celor 613 porunci enumerate în Tora (primele cinci cărți ale lui Moise), spre deosebire de creștinism, care își bazează doctrinele în special pe învățăturile lui Isus. La sinagogă, conducătorul ritualului este rabinul, care are funcția unui îndrumător religios. El este cel care coordonează studiul Torei. Se vorbește în iudaism și de o serie de restricții alimentare, deoarece aici intervine distincția
Iudaism () [Corola-website/Science/296541_a_297870]
-
se traduce așadar prin "Dumnezeu". Utilizarea implicită a articolului hotărât în "Allah" indică unitatea divină. În ciuda numelui diferit dat lui Dumnezeu, musulmanii consideră că Dumnezeul la care se închină este același cu Dumnezeul iudeo-creștin. Totuși, musulmanii resping teologia creștină privind doctrina Treimii care îl privește pe Iisus ca pe Fiul lui Dumnezeu), văzând aici o formă de politeism. Nu există nicio imagine vizuală sau reprezentare a lui Dumnezeu în islam, deoarece o astfel de imagine artistică ar duce la idolatrie, care
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
Erudiții musulmani au elaborat o știință numită "fiqh" (jurisprudența islamică) referitoare la shari'a prin care se încearcă găsirea unor răspunsuri la toate problemele vieții, de la cele mai simple și banale, legate de cotidian, până la cele mai complicate, legate de doctrină. Legea se referă la cei "Cinci Stâlpi" ai islamului, la dogmă, la dreptul privat, la dreptul penal, la viața socială, familială, la interdicții alimentare, la impunerea unei anumite vestimentații (mai ales în cazul femeilor) etc. Legea islamică se bazează pe
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
în jur se înmulțesc semnalele de reînnoire („trezire creștinească”) spiritul reînnoirii începe să miște și confesiunile tradiționale: mișcarea biblică, reînnoirea liturgică, atenția față de problemele sociale etc. În secolul al XIX-lea creștinismul a trebuit să se confrunte și cu nenumărate doctrine politice, precum "liberalismul" și "socialismul" (care se afirmau din ce în ce mai intens), însoțite în diferite forme de cultura pozitivismului, laicismului și chiar ateismului. În această epocă, creștinismul s-a răspândit mult în țările extra-europene, mai ales în Africa și Asia, dar nici
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
diecezelor, înființând 28 dieceze noi, în special în Statele Unite, în Brazilia și în Filipine; în plus, a înființat 16 vicariate apostolice și 15 prefecturi apostolice. În câțiva ani Pius al X-lea a obținut rezultate importante și durabile în domeniul doctrinei și al disciplinei Bisericii, făcând față dificultăților de tot felul. Chiar și cei care nu erau catolici au recunoscut spiritul său apostolic, tăria sa de caracter, precizia sa în a lua decizii și perseverența sa în urmarea unui program clar
Papa Pius al X-lea () [Corola-website/Science/298424_a_299753]
-
Bisericii Romano-Catolice și primul papă german după 482 de ani (ultimul papă german a fost Papa Adrian al VI-lea, în perioada 1522-1523). Înaintea alegerii sale ca papă, cardinalul Ratzinger a fost decan al colegiului cardinalilor, prefect al Congregației pentru Doctrina Credinței și președinte al Comisiei pontificale teologice internaționale. După anunțul retragerii, făcut pe 11 februarie 2013, a renunțat la funcție în data de 28 februarie 2013, ora 20.00 (CET). Noul său titlu este acela de „papă emerit”. Între anii
Papa Benedict al XVI-lea () [Corola-website/Science/298425_a_299754]
-
Paul al VI-lea în scaunul arhiepiscopal de München și Freising, iar două luni mai târziu a fost ridicat la rangul de cardinal. La 25 noiembrie 1981 papa Ioan Paul al II-lea l-a numit prefect al „Congregației pentru Doctrina Credinței”, în anul 2002 devine decan al „Colegiului Cardinalilor” și episcop de Ostia. Din 1986 până în 1992, cardinalul Ratzinger funcționează ca președinte al Comisiei pentru prepararea Catehismului Bisericii Catolice. Cardinalul Ratzinger a condus oficierea slujbei religioase cu ocazia funeraliilor papei
Papa Benedict al XVI-lea () [Corola-website/Science/298425_a_299754]
-
evenimentul Primăverii de la Praga, când perioada de liberalizare politică din Cehoslovacia a luat sfârșit pe 20 august prin intervenția a 200.000 de militari și 5.000 de tancuri ai Pactului de la Varșovia, conform a ceea ce avea să se numească Doctrina Brejnev. Până la începutul deceniului al optulea, puterea partidului de influențare a birocrației economice și a armatei a scăzut în mod considerabil. Momentul favorabil pentru reforme a fost pierdut, Uniunea Sovietică intrând în perioada cunoscută ca stagnarea brejnevistă, orice reformă fiind
Istoria Uniunii Sovietice (1953-1985) () [Corola-website/Science/298433_a_299762]
-
Leovigild. Stăpânirea vizigota a dus la o expansiune succinta a arianismului în Spania, cu toate acestea, populația autohtonă rămânând majoritar catolică. În 587, Reccared, regele vizigot din Toledo, a fost convertit la catolicism și a lansat o mișcare pentru unificarea doctrinei. În 711 un raid arab condus de Tariq ibn Ziyad, a traversat Strâmtoarea Gibraltar și l-a învins pe regele vizigot Roderic în Bătălia de la Guadalupe. Comandantul trupelor arabe, Musabin Nusair, a adus întăriri substanțiale, și până la 718 musulmanii dominau
Istoria Spaniei () [Corola-website/Science/298458_a_299787]