15,136 matches
-
atunci își desăvârșise cu minuție numai premisele, acum totul era pregătit: Bătrânul, înainte de a muri, îl afurisise. Coana preoteasă, plină de bun simț, se stinge și ea. Patru frați și două surori nemăritate îl consideră principalul vinovat că viața e dură. Sportiv, Ulpiu își primește fără ostilitate foamea, îi deschide porțile mari ale destinului său și se apucă de ea. Există un mod rafinat de a face foame, care nu se compară decât cu prepararea celor mai sofisticate mâncăruri. 162 DANIEL
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de jumătate de oră să fi schimbat băutura! Antreurile fuseseră savurate. Atmosfera se destinsese. Bătrânele doamne susurau încălzite. Ultimul păhărel de lichior fusese împresurat, degustat și învins. Carafa golită. Cafetiera idem. 225 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Adoua. Impunător, dur, englezit (dacă nu chiar englez), apretat, distant, aristocrat, surâzând, cu pieptul bombat de-o multitudine de îndeletniciri sportive sau militare, într-o redingotă ce nu provenea de la un magazin de închiriat redingote. Într-o redingotă, în ceva foarte strâmt, ce
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un uriaș spion, unul dintre cei mai veninoși maeștrii ai breslei, ușoară fie-i țărâna. Patricia nici cu gândul nu gândea că atenția lui Floyd pentru ea nu era decât un scurt paravan amoros, o fugară genoflexiune cavalerească între carambolajul dur dintre mai multe servicii secrete... Ținând seama de seriozitatea misiunii, Robin ne-a întrebuințat până și pe noi în supravegherea bine antrenaților domni, cu care își trata afacerile. Nu mergea cu modestia până într-acolo, încît să nu sesizeze că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a bolborosit el cu o voce înfundată, din cauza ușii de la dulap care făcea zis în calea sunetelor. —Poftim? Susan era sincer nedumerită în legătură cu ce sau la cine se referise Bill. —Jenny. Nu e în intenția ei să fie așa de dură cu tine. Așa e felul ei. După ce a așezat cana cu ceai pe podea, lângă Bill, Susan s-a ridicat repede, astfel ca bărbatul să nu-i poată observa expresia surprinsă de pe față. Susan știa că Bill era departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a ridicat repede, astfel ca bărbatul să nu-i poată observa expresia surprinsă de pe față. Susan știa că Bill era departe de a fi un prost, însă nu-l considerase nici un gânditor prea profund. — Nu mi se pare că e dură, în adevăratul sens al cuvântului, a răspuns Susan prudentă. Îmi închipui că-i e foarte greu. De fapt, că amândurora vă e foarte greu. —Așa. E gata! Bill s-a ridicat în picioare și-a mișcat ușa de câteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
urâte. Nu așa se comportă o doamnă. —O doamnă nu te-ar fi lăsat nici să-i ejaculezi în gură, dar n-am observat să te fi plâns de chestia asta, a mârâit ea. De obicei, Julia era o tipă dură, numai că acum, în mod inexplicabil, era pe punctul să izbucnească în lacrimi. Ea se chinuia de zor să fie soția perfectă - era frumoasă, o bucătăreasă fantastică și o artistă în materie de sex - dar, în permanență, era subminată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mai făcut sex cu Sofia de luni de zile, că... Alison s-a oprit din urlat și s-a întors, fiindcă auzise clincăitul familiar al ușii care se deschide. —Bine. Oprește-te. Vocea și expresia de pe fața Sofiei erau la fel de dure. —Ai cinci minute ca să-mi spui ce-ai de spus, după care vreau să ieși dracului din casa mea, a continuat ea, după care a făcut un pas în lateral ca să-i facă loc lui Alison să intre în hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
i se spună că ăsta e un comportament inacceptabil. Ce ciudat, s-a gândit Alison. Atunci când trebuie să facă față lipsei de rațiune a Sofiei în legătură cu copiii, Luca e un moale-balegă, dar acum, că eu am fost agresată, face pe durul. Și, cu toate că era teribil de tentată de gândul s-o vadă pe Sofia cu nasul retezat, Alison era conștientă că aceasta ar fi fost o victorie pe termen scurt, care ar fi fost plătită cu suferință pe termen lung. —Las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
asta demonstrează cât de influenți sunt. Desigur, femeia reușise să exprime perfect motivația Juliei. —Vai, nu, nu e deloc așa, a răspuns Julia cu un zâmbet abia schițat, deși era șocată de faptul că Deborah părea o tipă mult mai dură decât își închipuise ea la început. Mâncarea e fantastică, iar servirea e mai bună decât oriunde altundeva. Foarte bine, a concluzionat Deborah trecând în revistă meniul. Pentru că nu stau mult. — Deci pentru ce ne-am întâlnit? a întrebat Deborah împingându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a aprins în ochii lui Deborah, dar femeia s-a repliat rapid. Da, a asigurat-o Julia cu un zâmbet care voia să indice o falsă scuză. —Mă surprinzi, fiindcă lucrurile nu au stat deloc așa. Ochii lui Deborah redeveniseră duri. —Eu și James am avut un mariaj extraordinar și am continuat să avem o viață sexuală activă chiar până în clipa când m-a anunțat că mă părăsește pentru tine. Din nou, Julia a fost temporar șocată de această declarație. James
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cap și s-a aplecat să-i ia mâna într-a ei. Dragul meu, știu că tu ții la ea, dar Deborah nu e acea domnișoară Tiggywinkle, blândă și modestă, care crezi tu că e. Are și o față foarte dură. M-a supărat foarte tare... Julia a adoptat un ton rănit și o expresie care părea să spună că se îndoiește de sine. Dar James n-a sesizat nimic. — Asta a fost tot? Nu ți-a dat nici un alt motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
are două variante. Fiona avea grijă ce spunea. În fond, Jake n-avusese decât zece ani atunci când David și Belinda se despărțiseră și, la vremea respectivă, tatăl lui considerase c-ar fi mai bine să-și protejeze fiul de realitățile dure ale vieții de adult. Asta era ceea ce-i spusese ei. Fiona nu știa cu siguranță dacă, în anii următori, lui Jake i se mai dăduseră și alte detalii. Știu că mama și tata s-au decis să facă o pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
gravide fără probleme. Sinceră să fiu, eu am crezut că fac parte din categoria asta. Așa că nu mi s-a părut că e așa de important încât să m-apuc să-ți povestesc. Am înțeles. Expresia lui Luca devenise mai dură. — Deci ce vrei tu să spui acum este că se pare că ești una dintre femeile care au nevoie de ceva ajutor? Alison a clătinat din cap în tăcere, studiind fața bărbatului ca să-i prindă reacția la auzul acelui răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
tare lui James și că asta ar fi dus la o ceartă. Așa că s-a decis să se folosească de o tactică veche și deja testată ca să evite subiectul. De ce te porți așa? —Cum? — Așa... așa de agresiv și de dur cu mine. Nu merit să te porți așa, a spus ea arborând cea mai îndurerată expresie din arsenal. Tactica a părut să dea rezultate. James și-a relaxat brațele și i-a pus o mână pe genunchi. Draga mea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-i lipsește o felie dintr-o pâine deja tăiată. James s-a încruntat puțin. Nu înțeleg. Înseamnă că e foarte simplu să te întorci în patul cuiva, dac-ai mai trecut pe-acolo, i-a explicat ea pe un ton dur. Așa cum tu ai demonstrat-o atât de elocvent. —Ascultă, Julia... James a privit-o rugător. —Să știi că n-am pus la cale nimic din toate astea. Pur și simplu, s-a întâmplat. Julia a ridicat o mână ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
am vrut să spun nimic. —James! a exclamat Julia dând ochii peste cap. Dacă faci o acuzație, atunci măcar întărește-ți coaiele și susțineți-o până la capăt. —Bine atunci. Bărbatul s-a uitat direct în ochii ei, cu o privire dură. —Refuzul tău de a face copii. Ce fel de femeie ești tu în cazul ăsta? Croșeul acela verbal a lovit-o pe Julia în plin. Câteva secunde, femeia a rămas fără replică. —Asta să-mi spui tu, a răspuns ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Liviei Cramm i se părea indispensabil. Deggle obișnuia să poarte tot timpul cu el ceea ce numea bagheta sa magică. Era un obiect extraordinar: cilindric, lung de vreo cincisprezece centimetri și ușor curbat. Extraordinar era faptul că era făcut din piatră dură. Vultur-în-Zbor nu mai văzuse niciodată așa ceva. Unde ai găsit-o? l-a întrebat el odată. Deggel l-a privit misterios și i-a răspuns: — Este tulpina unui trandafir de piatră. I-am rupt-o. Vultur-în-Zbor s-a simțit prost. Punând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
sosit în K împreună cu Virgil Jones, spuse repede Irina. Uite, el este nebun, dacă vrei. Ca și fosta lui soție, doamna Liv. îi dăm de mâncare din compasiune pentru boala ei. Noi nu suntem nebuni, domnule Vultur. Vocea femeii era dură. — N-am crezut niciodată că ați fi așa, zise el. Presupun că e îngrozitor să fii nevoit să-ți refaci viața în felul ăsta. — Știam eu! exclamă entuziasmată contesa. Știam eu că ești om de încredere! O să te fac prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
că erau acolo, solizi, vii. Chiar părea normal să se sărute. în casă, în biroul său, Ignatius Gribb continua să sforăie. PATRUZECI ȘI CINCI Mai devreme, în Casa Fiului Răsare. Media a spus: — Madame Iocasta, n-ați fost oare prea dură cu Vultur-în-Zbor? Oamenii se mai zăpăcesc. Oamenii buni pot face prostii atunci când sunt stresați. Madame Iocasta a spus: — Nici măcar nu-l cunoști. Media a întors capul: — Eu nu fac altceva decât să-i acord prezumția de nevinovăție. Virgil îi încurajează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Dacă nu putea să intre la acel colegiu, atunci nu putea să intre la colegiu și gata - asta era situația. Studioasă și serioasă Elfrida, educația ia sfârșit aici. în scrisoarea lui se spunea: „...dacă tonul meu vi se pare prea dur, aș putea încerca să vă îndulcesc dezamăgirea spunându-vă cât de fermecător de prezentabilă vă găsesc și să adaug că, în eventualitatea în care nu reușiți să ocupați un loc la Universitate, aș fi încântat să vă ofer postul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
doisprezece indivizi, toți clienți regulați ai cârciumei Elbaroom. Aveau la ei bâte, pietre și un capăt de frânghie. — Casa este închisă, a spus Iocasta din ușă. — N-am venit pentru femeile tale, I-a replicat O’Toole cu o voce dură, înăsprită de aburii whisky-ului de cartofi. Ci pentru nemernicul ăla de Vultur-în-Zbor. — Ne-am gândit la un mic linșaj nevinovat, a precizat Peckenpaw. — înțeleg, a zis Iocasta. Vreți un țap ispășitor. Doamne ferește! a rânjit Flann O’Toole. Dar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu palmele mâinilor întoarse în sus, cu degetele mijlocii ascunse în pumn, sub degetele mari, și o tufă generoasă de păr ce-i umbrea subsuoara. Restul, gâtul și fața și capul, nevăzute sub văl, erau doar sugerate de acei ochi duri și întrebători. O privi acum în întregime, cu veșmântul negru zăcându-i la picioare ca un giulgiu uitat, căci lumânările de pe podea trimiteau o mulțime de umbre calde care să flirteze cu trupul cel gol, iar haosul și mizeria camerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lent putere, crescu și se acumulă încet-încet. De-acum ea gemea î - Gem, spusese ea) și se izbeau puternic unul de celălalt, aproape, atât de aproape, fiorul creștea înăuntrul lui, iar momentul a fost... Ea s-a smuls din el, dur și fără vreun avertisment, apoi s-a ridicat în picioare pe pat l-a privit de sus, calmă, netulburată, iar ultramarinii ei au lucit triumfători. — Liv e cea care rupe legământul, a spus ea. Răzbunarea lui Liv asupra lui Grimus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
un simbol polivalent. El îngrădește (vezi labirintul), limitează, este cenușiu și neutral; dar tot zidul însemnă protecție, apărare, intimitate. Găsim metafora zidului chiar la începutul primei cărți, adică Labirintul: Își zidea zi de zi sufletul în spatele unei construcții de piatră dură și rece. Îl privea adeseori cum stătea singur și trist și ar fi vrut să-i ofere mângâiere, dar zidurile o țineau la distanță. Căldura se pierdea la atingerea învelișului rece. Ar fi vrut să alunge singurătatea dărâmând tot ce
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
te vei întoarce, dar credeam că pentru a rămâne, nu pentru a mă răni din nou. Lașule!” Karina îngenunchease pe trotuar plângând, cu capul sprijinit în palme. Rănile se deschiseră și începură să sângereze din nou la impactul cu cimentul dur. Resimțind durerea, Karina se ridică cu greu de jos. „- Cât voi mai plânge din cauza bărbaților? Cât voi mai avea de suferit din cauza lor? Vă urăsc! Ați auzit? Vă urăsc!” Karina tremura în timp ce rostea fiecare cuvânt care îi ieșea de pe buze
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]