14,902 matches
-
1975, 1977 și 1978). Porecla lui era "„Die Katze von Anzing”" („pisica din Anzing”) datorită reflexelor sale incredibile. Maier a jucat la juniorii lui Bayern München începând cu anul 1958. A debutat pentru Bayern în sezonul 1963-1964, când formația bavareză evolua încă în liga secundă din Germania de Vest și evoluat în 4 partide în acel sezon. În al doilea său sezon la Bayern, a apărat în 24 de partide, devenind titularul postului de portar. În același an, Bayern München promova
Sepp Maier () [Corola-website/Science/316533_a_317862]
-
Anzing”" („pisica din Anzing”) datorită reflexelor sale incredibile. Maier a jucat la juniorii lui Bayern München începând cu anul 1958. A debutat pentru Bayern în sezonul 1963-1964, când formația bavareză evolua încă în liga secundă din Germania de Vest și evoluat în 4 partide în acel sezon. În al doilea său sezon la Bayern, a apărat în 24 de partide, devenind titularul postului de portar. În același an, Bayern München promova pe prima scenă a fotbalului german, iar intra și în
Sepp Maier () [Corola-website/Science/316533_a_317862]
-
intra și în atenția echipei naționale de fotbal a Germaniei de Vest. Astfel, în 1966, el a fost selecționat în lotul deplasat de Germania de Vest pentru Campionatul Mondial de Fotbal care a avut loc în Anglia. El nu a evoluat însă, titularul cert fiind Hans Tilkowski. Germania a ajuns până în finală, iar , făcând parte din lot, a devenit vicecampion mondial, fiindcă Germania a pierdut în finală împotriva Angliei. Din 1966 și până în 1977, Sepp Maier a reușit un record greu
Sepp Maier () [Corola-website/Science/316533_a_317862]
-
în 1967, avea să își adauge în palmares și al doilea trofeu pe plan intern, câștigând pentru a doua oară consecutiv Cupa Germaniei. Peste două sezoane, mai exact în 1969, a reușit să câștige primul titlu de campion al Germaniei, evoluând, bineînțeles, în toate cele 34 de meciuri ale Bundesligii. Bayern Munchen a reușit să obțină un avantaj confortabil în fața ocupantei locului secund, Alemania Aachen, de 8 puncte (având în vedere că pe atunci se acordau doar două puncte pentru o
Sepp Maier () [Corola-website/Science/316533_a_317862]
-
din nou în finala Campionatului European alături de Germania, a fost învins la penalty-ul decisiv al loteriei loviturilor de departajare de Antonin Panenka. Acesta a executat celebra sa scăriță, lăsându-l mască pe Maier, care sărise în partea stângă. A mai evoluat și la Campionatul Mondial din Argentina, din 1978, iar în 1979 s-a retras din activitatea de fotbalist profesionist după ce a suferit un accident de mașină. A rămas la Bayern în postura de antrenor cu portarii, retrăgându-se din această
Sepp Maier () [Corola-website/Science/316533_a_317862]
-
este un fost fotbalist german, selecționat de 48 de ori în echipa națională a țării sale. În prezent, este jurnalist și are funcția de consilier al clubului de fotbal Bayern München. a debutat în Bundesliga în sezonul 1970-1971, când a evoluat în 21 de partide și a marcat 2 goluri pentru Bayern München. Tot în primul an la Bayern, Breitner avea să câștige primul său trofeu: Cupa Germaniei. Nu avea să aștepte foarte mult și avea să câștige și primul său
Paul Breitner () [Corola-website/Science/316544_a_317873]
-
Nu avea să aștepte foarte mult și avea să câștige și primul său titlu de campion, la finalul sezonului 1971-1972. Breitner a părăsit formația bavareză în anul 1974, chiar după Campionatul Mondial de Fotbal din Germania de Vest, pentru a evolua la formația spaniolă Real Madrid. Până în 1974, Breitner avea să mai câștige încă două titluri de campion al Germaniei (1973, 1974) și Cupa Campionilor Europeni, tot în 1974, după o finală în care Bayern a învins la rejucare cu 4-0
Paul Breitner () [Corola-website/Science/316544_a_317873]
-
Breitner a debutat la echipa națională în anul 1971, la vârsta de 20 de ani. Peste doar un an, fotbalistul german avea să participe la turneul final al Campionatului European, turneu câștigat de echipa Germaniei. Breitner devenea astfel campion european, evoluând și el în finala împotriva Uniunii Sovietice. Peste doi ani, la Campionatul Mondial de Fotbal 1974, desfășurat chiar în Germania de Vest, Breitner a fost unul din artizanii succesului echipei germane. Alături de jucători precum Franz Beckenbauer, Gerd Muller, Berti Vogts
Paul Breitner () [Corola-website/Science/316544_a_317873]
-
sale la Real Madrid, Breitner a pierdut contactul cu echipa națională, la care a revenit în timpul mandatului lui Jupp Derwall. În anul 1982, Breitner a participat la al doilea și ultimul turneu al Campionatului Mondial de Fotbal, în Spania. A evoluat în celebra semifinală împotriva Franței, câștigată de nemți la loviturile de departajare; Breitner a fost unul dintre cei care au transformat un penalty. Din păcate pentru Breitner, avea să piardă finala împotriva Italiei, însă a marcat totuși golul de onoare
Paul Breitner () [Corola-website/Science/316544_a_317873]
-
pentru AC Milan, într-un meci câștigat de formația sa la Verona, scor 2-1. Avea să fie primul meci dintr-o serie de 470 în Serie A. În 1979, avea să devină pentru prima oară Campion al Italiei, după ce a evoluat în 30 de meciuri (toate ale sezonului de Serie A). La finalul sezonului 1979-1980, deși terminase pe locul trei în campionat, AC Milan a fost retrogradată, împreună cu Lazio Roma, datorită scandalului Totonero, în urma căruia s-a scos la iveală că
Franco Baresi () [Corola-website/Science/316547_a_317876]
-
în Serie A, formația lui Baresi retrogradând din nou, de data aceasta datorită clasării pe locul 14, la doar un singur punct de salvare. Totuși, Baresi a fost selecționat în lotul Italiei pentru Campionatul Mondial din 1982. Deși nu a evoluat niciun minut, Baresi a devenit Campion Mondial alături de Squadra Azzura. Totuși, el a debutat la echipa națională în același an, într-un meci împotriva României, jucat la Florența, care s-a terminat cu scorul de 0-0. Sezonul 1982-1983 l-a
Franco Baresi () [Corola-website/Science/316547_a_317876]
-
Azzura. Totuși, el a debutat la echipa națională în același an, într-un meci împotriva României, jucat la Florența, care s-a terminat cu scorul de 0-0. Sezonul 1982-1983 l-a găsit pe Franco Baresi în liga secundă din Italia. Evoluând în 30 de partide, el a marcat 4 goluri (cele mai multe într-un singur sezon pentru el) și a ajutat AC Milan să încheie pe primul loc în clasament, asigurând astfel promovarea formației sale în Serie A. Primul trofeu câștigat de
Franco Baresi () [Corola-website/Science/316547_a_317876]
-
formației sale în Serie A. Primul trofeu câștigat de Baresi după o lungă perioadă a fost titlul de campion în Italia, al doilea petru el, la finalul sezonului 1987-1988. Ca o consecință a acestui succes, Baresi și AC Milan au evoluat în prima ediție a Supercupei Italiei. Milan a învins cu scorul de 3-1 formația Sampdoria. Deoarece a câștigat titlul de campioană în Italia, AC Milan a participat în următoarea ediție a Cupei Campionilor Europeni. După ce a trecut de Levski Sofia
Franco Baresi () [Corola-website/Science/316547_a_317876]
-
În finală, Franco Baresi a fost căpitanul formației italiene care a învins fără drept de apel formația românească, scor 4-0, iar Baresi își adăuga în palmares al doilea trofeu european, după mai puțin importanta Cupa Mitropa câștigată în 1982, în timp ce evolua în Serie B. Baresi și-a mai adăugat în palmares două trofee importante: Cupa Intercontinentală (după 1-0 cu Atletico National Medellin din Columbia) și Supercupa Europei (după o victorie în dubla manșă cu FC Barcelona). În 1990, Baresi a fost
Franco Baresi () [Corola-website/Science/316547_a_317876]
-
Cupei Intercontinentale, victima Milanului a fost Olimpia Asuncion (Paraguay), italienii trecând de sud-americani cu scorul de 3-0, iar Supercupa Europei a fost adjudecată de rossoneri după o victorie împotriva conaționalilor de la Sampdoria. În 1992, după un sezon în care a evoluat în 33 de meciuri pentru AC Milan, Baresi a reușit să câștige din nou titlul după o pauză de câțiva ani. După câteva luni de la acest succes, a reușit să își adjudece și cea de-a doua Supercupă a Italiei
Franco Baresi () [Corola-website/Science/316547_a_317876]
-
de 120 de minute. Italia avea să piardă astfel titlul mondial. Tot în 1994, Baresi a reușit să mai câștige o dată Liga Campionilor, după ce Milan a trecut în finală, scor 4-0, de FC Barcelona: Baresi, ca și Costacurta, nu au evoluat în finală, din cauza unei suspendări. La finalul sezonului 1996-1997, Franco Baresi a anunțat că se va retrage din fotbal. Patronul Silvio Berlusconi, foarte mâhnit de această veste, a decis să se retragă și el, însă s-a răzgândit. A „chiulit
Franco Baresi () [Corola-website/Science/316547_a_317876]
-
s-a răzgândit. A „chiulit” însă din Parlamentul Italiei pentru a vedea meciul de retragere a lui Baresi, în care, în fața a 50.000 de oameni, Franco a reușit să marcheze ultimul gol al primei reprize. În total, Baresi a evoluat în 716 meciuri oficiale pentru Milan: 470 în Serie A, 61 în Serie B, 91 în Coppa Italia, 50 în Cupa Campionilor Europeni, 19 în Cupa UEFA și alte câteva în alte competiții. A marcat 12 goluri pentru Milan în
Franco Baresi () [Corola-website/Science/316547_a_317876]
-
de răsărit ale Baptisteriului din Florența (1401). Posteritatea, istoria artei consideră acest concurs ca actul fondator al renașterii plastice italiene. Ghiberti va fi, alături de Donatello, unul dintre promotorii acestei renașteri. Dacă la Brunelleschi scena e redată discontinuu, cu personaje ce evoluează individual în cîmpul suprafeței, cu veșminte ale căror falduri se răsucesc în volute dansante de tip gotic internațional, la Ghiberti relația între figuri și fond este mai unitară, mai compactă, personajele sunt monumentale, modelate și drapate în manieră antică; elementele
Lorenzo Ghiberti () [Corola-website/Science/316553_a_317882]
-
Athletic Club, cunoscut mai mult ca sau Bilbao, este un club de fotbal din Bilbao, Spania, care evoluează în Primera División. are în palmares 8 Campionate ale Spaniei. În clasamentul istoric al Primera División, Athletic se află pe locul al patrulea. Este unul din cele trei cluburi spaniole care nu au retrogradat niciodată din prima ligă, celelalte fiind
Athletic Bilbao () [Corola-website/Science/316566_a_317895]
-
(n. 10 noiembrie 1974, Isaccea, Județul Tulcea) este un fotbalist român. Evoluează pe postul de portar. Ultima echipă la care a jucat a fost FC Dinamo București. Și-a început cariera la Farul Constanța, pentru care a debutat în Liga 1 la 22 noiembrie 1992, într-un meci cu Oțelul Galați. În
Cristian Munteanu () [Corola-website/Science/316572_a_317901]
-
cu 7-0 a „lăncierilor” în care Cruijff a marcat nu mai puțin de 4 goluri. În total, în ediția 1965-66 a Cupa Olandei, Cruijff a marcat de 9 ori în doar 4 meciuri. La finalul unui sezon în care a evoluat în 25 de partide pentru Ajax și a marcat 23 de goluri (dintre care 19 partide și 15 goluri în Eredivisie), Johan Cruijff câștiga primul său titlu de campion al Olandei. Sezonul 1966-1967 a fost unul din cele mai bune
Johan Cruyff () [Corola-website/Science/316570_a_317899]
-
cu scorul de 8-1 ! În schimb, chiar dacă nu a câștigat titlul, și-a adăugat în palmares a treia Cupă a Olandei. Tot în 1971, Johan Cruijff nu a avut ocazia să joace în Cupa Intercontinentală, deoarece Ajax a refuzat să evolueze în această competiție. Însă, la finalul anului, olandezul a câștigat Balonul de Aur, distincție care se acordă celui mai bun jucător al anului din Europa. La finalul sezonului 1971-1972, Cruijff a ajuns din nou în finala Ligii Campionilor cu Ajax
Johan Cruyff () [Corola-website/Science/316570_a_317899]
-
Madrid, club asociat cu conducătorul spaniol Francisco Franco. În 1974 s-a născut al treilea său copil, căruia avea să îi dea un nume cu rezonanță catalană (Jordi). Peste două decenii, Cruijff avea să își conducă fiul de pe bancă, Jordi evoluând și el câteva sezoane pentru FC Barcelona. La finele anului, avea să devină primul fotbalist care primește de trei ori Balonul de Aur. Chiar dacă a evoluat pentru FC Barcelona cinci sezoane, totalizând 143 de meciuri jucate în tricoul blau-grana și
Johan Cruyff () [Corola-website/Science/316570_a_317899]
-
catalană (Jordi). Peste două decenii, Cruijff avea să își conducă fiul de pe bancă, Jordi evoluând și el câteva sezoane pentru FC Barcelona. La finele anului, avea să devină primul fotbalist care primește de trei ori Balonul de Aur. Chiar dacă a evoluat pentru FC Barcelona cinci sezoane, totalizând 143 de meciuri jucate în tricoul blau-grana și marcând un număr impresionant de goluri în Primera Division, 48, Johan Cruijff nu a reușit niciodată să câștige cu Barcelona un trofeu european ca jucător; mai
Johan Cruyff () [Corola-website/Science/316570_a_317899]
-
jucat câteva meciuri amicale pentru Cosmos, Cruijff nu a mai ajuns la această echipă, însă destinația sa a fost tot America, el semnând un contract cu formația Los Angeles Aztecs. A stat la echipa din Los Angeles doar un sezon, evoluând în 27 de partide și marcând 16 goluri. Deși mulți se așteptau la o revenire a lui Cruijff în Europa, el a semnat cu o altă echipă din Liga de Fotbal Nord-Americană, Washington Diplomats. La Diplomats, a reușit să bifeze
Johan Cruyff () [Corola-website/Science/316570_a_317899]