16,589 matches
-
Asan înainte de anul 1252 era autocrat al Moldo - Vlahiei. Pe o hartă întocmită pe la anul 1200, aflată în prezent la Vatican, Moldova apare ca stat, și deci istoria statelor românești din feudalismul timpuriu trebuie considerată către sfîrșitul secolului Xll. Dar manuscrisul episcopului Paul de Antiohia, mai spune că la Curtea Moldovei era un focar de cultură ce cunoștea chiar scrierile islamice, dovedind că nu eram sălbaticii Europei așa cum ne prezintă istoricii noștri în fața lumii. Manuscrisul menționat mai înainte a fost publicat
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
considerată către sfîrșitul secolului Xll. Dar manuscrisul episcopului Paul de Antiohia, mai spune că la Curtea Moldovei era un focar de cultură ce cunoștea chiar scrierile islamice, dovedind că nu eram sălbaticii Europei așa cum ne prezintă istoricii noștri în fața lumii. Manuscrisul menționat mai înainte a fost publicat în revista Getica din anul 2005, pagina 146. Așadar cnezatele românești din Cumania și din ..episcopia cumană” peste care au năvălit tătarii, erau înzestrate cu structuri militare ce erau obligate să se ridice pentru
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
se retrage din viața publică și începe să-și scrie operele din care numai Viețile cezarilor. Doisprezece cezari a reușit să străbată timpul. Textul românesc este tradus după unul german apărut în anul 1908, iar acesta este tradus du-pă un manuscris latin din secolul Xl. În Cartea a doua Divinul Augustus la 63 spu-ne despre aranjamentul matrimonial al împăratului roman: ,Cu Scribonia a avut o fată pe Iulia... Pe Iulia a căsătorit-o mai întîi cu Marcelus, fiul surorii sale Octa-via
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
i la începutul și la sfârșitul cuvintelor, sau în cuvintele compuse, când al doilea component începea cu î, iar în mijlocul cuvântului se folosea î din a. Când Academia Română a cerut să scrim numai cu î din i, am refăcut toate manuscrisele, dar acum când s-a revenit n-am mai fost în stare să corectez tot materialul în sensul noilor modificări ale legilor ortografiei românești stabilite de Academia Română. Din cauza slăbiciunilor aduse de bărtrânețe, văzul a slăbit, auzul s-a împuținat. După
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
de la cap până la călcâie. Așa cum arată Eliade, această respirație Îți dă un sentiment al Împlinirii, al autonomiei depline. XXI.2. Fenomenologia și simbolistica alchimiei Opusul alchimiei are întotdeauna loc într-un ciclu bine definit, care cuprinde mai multe etape. Invocând manuscrise din secolele al XV-lea și al XVIII-lea, dintre care unul semnat de Giovanni d’andrea, Constantin Bălăceanu Stolnici sintetizează etapele operei alchimice astfel: * Nigredo. „Este vorba de constituirea, prin operații complexe, a unei substanțe care se structurează pe
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
a lui Hermes Trismegistul. El este autorul lucrării Tabula smaragdina, o adevărată „biblie a alchimiștilor”, arăta Constantin Bălăceanu Stolnici. Smaraldul este piatra sacră în care a fost sculptat Graalul, vas mitic al inițierii în miturile medievale și celtice. „în unele manuscrise (Sapientia veterum philosophorum), acest stadiu intermediar este simbolizat de un leu (Leo viridis).” b) cauda pavonis (coada păunului) - „este un produs multicolor care realizează pe fundul retortei o imagine precum cea a penelor de păun, imagine care a fost și
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
mari, se însufleți și strigă deodată: — Suedeza! Apoi, după scaun, printr-o săritură, se sui pe masă, își puse un șervet în jurul capului și începu să strige: Bravo! Bravo! Toată sala a rămas înmărmurită.” Acest pariu cu Simțion există între manuscrisele lui Eminescu, dar este datat 25 iunie 1883 și se referă, deci, la ultimele zile de dinaintea căderii poetului din 28 iunie acel an: D. Teleor confundă. Este ușor de confundat, pentrui că fazele bolii lui Eminescu sunt ca trase la
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
file e ,,Deșteaptă-te, Române.” Ne interesează, deocamdată, că poetul avea scris imnul „Deșteaptăte Române” în zilele când și D. Cosmănescu declară că-l cânta prin curtea sanatoriului. Concordanța este importantă și trebuie să facem legătura cu marile șantiere din manuscrise pe tema „Mureșianu”, „Andrei Mureșianu” dar și cu alt moment din viața poetului, acela când a pus piciorul pe peronul gării din Viena, în toamna lui 1883, dus de ChibiciRâmneanu la sanatoriul doctorului Leidesdorfer. Văzându-se acolo, poetul a strigat
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Socec, s-arată ei preocupați de aceasta ...?” Și el redă câteva fragmente eminesciene. Impresia generală a fost că cele două poezii, „Viața” și „Stelele-n cer”, sunt preluate din „notesul” lui Eminescu. Variante ale poemelor se găsesc, însă, și în manuscrisele mai vechi ale poetului pe care el nu și le mai vede din 1883; asta îl face pe Perpessicius, în 1958, când editează notele sale la postumele eminesciene (vol. V din OPERE, p. 387 și 397) să pună dilema: „sau
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
postumele eminesciene (vol. V din OPERE, p. 387 și 397) să pună dilema: „sau va fi existat o ultimă transcriere-Eminescu a poeziei, sau cel care a copiat în 1889, pentru Fântâna Blandusiei, a căutat să fie cât mai credincios indicațiilor manuscrisului”. Această dilemă scoate din discuție „notesul” lui Eminescu și-i permite lui Perpessicius să claseze și să dateze ambele poezii la anul 1879, pentru că ciorne anterioare ale lor sunt databile la acest an. Perpessicius răspunde unor comandamente de moment: în urma
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
nu vine decât să culeagă acest fruct copt cu adevărat încă din perioada interbelică. Un Ilie Torouțiu, de pildă, analizând exemplar traducerea piesei „Lais” de către Eminescu, găsise că textul vine dintr-un intermediar german,că adaosurile lui Maiorescu pe marginea manuscrisului eminescian sunt neinspirate dar nu putea nici în ruptul capului să accepte că poetul lucrase această traducere în anul 1888, când se afla bolnav la Botoșani. Datarea se făcuse după anul când piesa de teatru a scriitorului francez Emile Augier
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
iar în „Convorbiri literare” versul ultim este: „Ah! organele ’s sfărmate și maestru e nebun!” în toate cele 11 ediții ale sale Titru Maiorescu păstrează aici nearticulat: „maestru” tocmai pentru a nu se da naștere la confuzii. Eminescu are, în manuscrise, chiar termenul italian: „maestro”. Este vorba de șeful de orchestră, acel „maestro” care dirijează cosmosul, acel „actor” sau „Demiurg” (cu sensul de administrator al Creației, de „zeu” pe care Vlahuță pare a-l înțelege astfel dar îl particularizează în omenescul
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
s-au făcut numeroase traduceri în franțuzește, nemțește și ungurește” (urmează 7 trimiteri; rezultă, în totul, vreo 15 texte pe tema „La Steaua”, traduceri din Keller și din Eminescu, subiect bun pentru o întreagă broșură dacă se publică și variantele manuscrise ale lui Eminescu). G. Călinescu va reveni după obiceiul său iar în ediția sa: M.Eminescu, Poezii, va nota la subsolul paginii unde se află „La Steaua”: „Poezie aproape tradusă după Der Stern de Gottfried Keller”, dând textul german. Revenirile
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
vocea poetului care: „După un timp își pierdu răbdarea, își scoase căciula sa mițoasă din cap, o trânti cu putere pe masă și-i zise iritat lui Bumbac: - Na! Vorbește-i acum căciulii mele!” Dintre textele lui Eminescu, pe lângă un manuscris în facsimil după „La Steaua” redat de G. Călinescu, redacția alege multe fragmente, din ziaristică desigur, urmărind ideea națională la poet. Am descris această pagină Eminescu pentru că este atipică: ea nu se montează în ziar la 15 iunie, ci la
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de nu va putea căpăta pensia, va tipări o ediție nouă și atunci își va procura mulți bani. El e cam supărat pe d-nul Maiorescu, pentru că i-a scris recomandat rugându-l foarte călduros pentru biblioteca lui și niște manuscrise pe care el ar voi să le mântuie și nici un răspuns nu a primit până acum. Scriind doctorului, el nu pomenește de fel de rugămintea lui. Mihai îmi spune că, în Biblioteca din Iași, are un Dicționar lucrat de dânsul
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
piesa de teatru pe care o are în ediția germană „Reklam”) dar și poeziile sale (dintre care A.C. Cuza recuperează și-i publică poemul „Kamadeva”). Vedem, însă, că nici Cornelia Emilian nici Titu Maiorescu nu i returnează în vreun fel manuscrisele anterioare, dar Hanrieta înțelege că acestea există și consideră că poetul „le datorește” tot binefăcătoarei sale, în sensul că, însănătoșindu-se, și-a adus aminte de ele, și le consideră operă a sa. în privința relației cu criticul, lucrurile devin interesante
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
există și consideră că poetul „le datorește” tot binefăcătoarei sale, în sensul că, însănătoșindu-se, și-a adus aminte de ele, și le consideră operă a sa. în privința relației cu criticul, lucrurile devin interesante. Rezultă că Eminescu și-a cerut manuscrisele prin scrisoare recomandată iar Titu Maiorescu a răspuns către doctorul Isac întrebând dacă poetul este sănătos. Vezi, însă, mai sus, scrisoarea din 5 februarie 1888, despre care este vorba: „...a venit doctorul Isac aducând o scrisoare de la d-nul Maiorescu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
înțelegea că în plicul către Francisc Isac criticul pusese și o scrisoare către poet pe care cerea să o dea lui în mână. Probabil că nici în acea scrisoare separată care, desigur, a existat criticul nu-i spune nimic despre manuscrise, ci doar îl anunță scoaterea ediției a treia și-i cere „poezii noi” cum înțelege Hanrieta și cum am fi tentați să înțelegem și noi. Eminescu îi va răspunde criticului abia la 14 martie, după un timp de așteptare așadar
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
nepublicate”? Rezultă că el îi cere și poetul se referă strict la poeziile scăpate din ediția princeps, nepublicate acolo nu în altă parte. Și nu numai atât, dar i le cere și intercalate, adică în ordinea în care fuseseră în manuscrisul inițial dat la tipografie. Mai rezultă, făcând legătura cu informațiile de peste timp date de V. G. Morțun ( „pe ici pe acolo strofe adăugite” trebuind înțeles poezii întregi adăugite pe ici pe acolo) că această intercalare a poeziilor scăpate fusese făcută
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
documentele nu putem avansa, dar sunt suficiente indicii să considerăm că Titu Maiorescu a cerut avizul medical al doctorului Isac pentru Eminescu și l-a preluat (primit) cu rezerve. El îl va ține pe poet constant departe de lada cu manuscrise. Se mai poate înțelege, în fine, și de ce anume Eminescu rescria în această perioadă poezii scrise înainte: el însuși dorea să recupereze poemele din acea coală editorială pierdută la tipografie. Acesta este, însă, și argumentul celor care susțin că poetul
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
să recupereze poemele din acea coală editorială pierdută la tipografie. Acesta este, însă, și argumentul celor care susțin că poetul era grav bolnav: el nu mai crea nimic original, tot ceea ce așterne pe hârtie în acești ani se regăsește între manuscrisele sale anterioare, el își rescrie din memorie creația. Facem observația că Eminescu nu rescrie poezii care se află în ediția princeps (o excepție ar putea fi Rugăciunea unui dac dar alta nu mai cunoaștem) ci poezii care o completează, din
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
zăbovit Hanrieta însăși îi mărturisește Corneliei Emilian că Eminescu îl crede neserios, mincinos, etc.); cu Maiorescu numai legăturioficial-protocolare. Dacă ar fi revenit la relațiile apropiate mai vechi, într-o eventuală întrevedere privată Eminescu i-ar fi cerut lada lui cu manuscrise nu restabilirea sumarului exact al volumului de poezii. Această ladă și-o cere, apoi, și pentru întregirea acestui sumar dar, desigur, și pentru definitivarea altor volume de poezii. Tuturor acestor ipoteze și altora de acest fel li se răspunde într-
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
altor volume de poezii. Tuturor acestor ipoteze și altora de acest fel li se răspunde într-un singur fel, monocord: dar dacă poetul și le distrugea?! La această întrebare nu mai este de nici un folos răspunsul în termeni juridici: erau manuscrisele lui, avea toate drepturile asupra lor. Asta se putea spune atunci sau în anii imediat următori dar azi, când manuscrisele lui Eminescu au devenit tezaur național, este o inepție să vii cu asemenea argumente. Ți se poate răspunde că Eminescu-omul
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
dar dacă poetul și le distrugea?! La această întrebare nu mai este de nici un folos răspunsul în termeni juridici: erau manuscrisele lui, avea toate drepturile asupra lor. Asta se putea spune atunci sau în anii imediat următori dar azi, când manuscrisele lui Eminescu au devenit tezaur național, este o inepție să vii cu asemenea argumente. Ți se poate răspunde că Eminescu-omul a fost sacrificat pentru inestimabila bogăție de idei din manuscrisele acestea. Se poate, însă, argumenta că poetul era rațional și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
spune atunci sau în anii imediat următori dar azi, când manuscrisele lui Eminescu au devenit tezaur național, este o inepție să vii cu asemenea argumente. Ți se poate răspunde că Eminescu-omul a fost sacrificat pentru inestimabila bogăție de idei din manuscrisele acestea. Se poate, însă, argumenta că poetul era rațional și n-ar fi distrus aceste manuscrise ale sale dacă i s ar fi dat. Iar argumentația ține, iată, de boala sa, de limitele ei, de impresiile altora despre ea. 14
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]