13,652 matches
-
perioada 1712-1716. La momentul căsătoriei ei, Marie Louise a câștigat rapid afecțiunea populației olandeze. Ea a fost cunoscută ca o femeie inteligentă și sensibilă și a fost de multe ori numită cu drag "Marijke Meu". După o vizită în 1736, Marie Louise a menținut o corespondență, în "abominabila franceză", cu reformatorul religios și social Nicolaus Ludwig Zinzendorf. O femeie profund religioasă, ea a oferit sanctuar pentru protestanți persecutați care au fugit de habsburgii catolici. Din 1759 până la moartea ei în 1765
Marie Louise de Hesse-Kassel () [Corola-website/Science/334454_a_335783]
-
Louise a menținut o corespondență, în "abominabila franceză", cu reformatorul religios și social Nicolaus Ludwig Zinzendorf. O femeie profund religioasă, ea a oferit sanctuar pentru protestanți persecutați care au fugit de habsburgii catolici. Din 1759 până la moartea ei în 1765, Marie Louise a servit ca regentă și pentru tânărul ei nepot, Willem al V-lea, Prinț de Orania, după ce regentul anterior (mama lui și nora Mariei Louise) a murit. Marie Louise a fost succedată ca regentă de ducele Louis Ernest de
Marie Louise de Hesse-Kassel () [Corola-website/Science/334454_a_335783]
-
fugit de habsburgii catolici. Din 1759 până la moartea ei în 1765, Marie Louise a servit ca regentă și pentru tânărul ei nepot, Willem al V-lea, Prinț de Orania, după ce regentul anterior (mama lui și nora Mariei Louise) a murit. Marie Louise a fost succedată ca regentă de ducele Louis Ernest de Brunswick-Lüneburg.
Marie Louise de Hesse-Kassel () [Corola-website/Science/334454_a_335783]
-
și a morții sub influența poveștii prezentate de altcineva) evidențiază influența majoră a tradiției literare romantice asupra scrierilor timpurii ale lui Balzac. Potrivit studiului pe care filozoful Alain l-a dedicat acestei nuvele și după analiza literară a lui Anne Marie Meininger : "Hanul roșu" dezvăluie o tehnică de scriere în întregime inovatoare potrivit căreia întrebările sunt puse și în același timp evitate, societatea apare cu bunele și cu relele sale, iar Études philosophiques vor stabili cauzele. Ca atare, opera literară este
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]
-
asasinul lui De La Serre. Realizând că planul lui Germain este de a stârni o revoltă împotriva Regelui Franței, Arno asasinează încă doi oameni, un ofițer ce organiza o revoltă a prizonierilor (căpitanul Frederic Rouille) și unul care strângea mâncare (negustorul Marie Levesque) pentru a da impresia că nobilitatea risipea resurse în timp ce Franța era înfometată. Arno se întâlnește și cu Napoleon Bonaparte, ofițer de artilerie, în timp ce căuta scrisori de la mentorul său, Mirabeau, pentru regele Ludovic, prin Palatul Tuileries, scrisori pe care Templierii
Assassin's Creed Unity () [Corola-website/Science/335248_a_336577]
-
avut "o lansare mai slabă decât a fost așteptat." Partidul Francez de Stânga și liderul acestuia, Jean-Luc Mélenchon, au criticat interpretarea istorică a jocului asupra Revoluției Franceze, care îl arăta pe Robespierre ca un "monstru însetat de sânge" și pe Marie Antoinette ca o "fetiță sărmană". Alexis Corbière, secretarul național al Partidului Francez de Stânga, a declarat că: "jocul transmite toate clișeele contrarevoluționare uitate de două secole". El a mai adăugat: "Tuturor celor care achiziționează "Assassin's Creed Unity", vă urez
Assassin's Creed Unity () [Corola-website/Science/335248_a_336577]
-
echipa a cuprins 16 handbaliste, la care s-a adăugat o rezervă adusă în perioada competiției. Echipa a fost anunțată pe 3 noiembrie 2015. Pe 24 noiembrie 2015, Edijana Dafe s-a retras după ce a rămas gravidă. Pe 3 decembrie, Marie Wall a fost anunțată oficial ca înlocuitoare a ei. În final, echipa a cuprins 16 handbaliste. O echipă de 20 de jucătoare a fost anunțată pe 23 octombrie 2015. Echipa finală a fost făcută publică pe 29 noiembrie 2015. În
Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 2015 - Echipele () [Corola-website/Science/335281_a_336610]
-
și materiale video promoționale. În ciuda faptului că "Djupa andetag" a fost lansat oficial doar în Scandinavia și cântecele au fost scrise în totalitate în suedeză, un album remixat, cuprinzând singlelurile "Även en blomma", "Alla Mina Bästa År" (în duet cu Marie Fredriksson de la Roxette) și "Ögonen", a apărut în Germania, în 1998, intitulat "Frida - The Mixes". În pofida succesului albumului, nici unul dintre aceste singleluri nu a impresionat în topurile suedeze, Frida, foarte dezamăgită, nemaiînregistrând vreodată vreun album. Un documentar de o oră
Anni-Frid Lyngstad () [Corola-website/Science/335273_a_336602]
-
din Tălpășești. După câțiva ani s-a recăsătorit și a făcut un taraf cu soțul Vasile Firoiu (vioară), basistul Ion Bălănescu și cu țambalistul N. Sasu. În timpul vieții, ea s-a preocupat să-și formeze urmași, inițiind pe nepoata sa Maria Piper, cântăreață căsătorită cu lăutarul Aristică Bobirci. În septembrie 1938, Constantin Brăiloiu a început cercetările și în celelalte sate ale comunei Arcani, ajungând în Câmpofeni și Stroiești. În satul Câmpofeni, pe lângă alți țărani și copii de țărani, a fost descoperit
Lăutarii de pe Valea Sohodolului () [Corola-website/Science/335342_a_336671]
-
al lui Francisc I, Duce de Nevers și Marguerite de Bourbon-La Marche. Delfinul Henric (viitorul rege Henric al II-lea al Franței) a fost nașul ei de botez. Bunicii paterni au fost Charles II de Cleves, Conte de Nevers și Marie de Albret, Contesă de Rethel iar bunicii materni au fost Charles de Bourbon, Duce de Vendôme și Françoise of Alençon. A avut trei frați, Francisc II de Cleves, al 2-lea Duce de Nevers, Conte de Rethel, Jacques de Cleves
Henriette de Cleves () [Corola-website/Science/331622_a_332951]
-
al 2-lea Duce de Nevers, Conte de Rethel, Jacques de Cleves, al 3-lea Duce de Nevers, Conte de Rethel, și Henri de Cleves, care a murit în copilărie. De asemenea, a avut două surori, Catherine de Cleves și Marie de Cleves. În 1564, după ce fratele ei Jacques a murit fără să aibe moștenitori, Henriette a devenit "suo jure" a 4-a Ducesă de Nevers și Contesă de Rethel. Fratele ei mai mare Francisc murise în 1562, fără moștenitori. Henriette
Henriette de Cleves () [Corola-website/Science/331622_a_332951]
-
ca fiind talentată sau frumoasă. L-a întâlnit pe Hans Christian Andersen în 1822 și a fost foarte interesată de aventurile și lucrările lui. Tatăl ei nu a avut fii care să fi supraviețuit și Caroline și sora ei Vilhelmine Marie erau excluse de la succesiune ca rezultat al Legii Salice. În ciuda acestui fapt, Caroline era numită înainte de căsătorie Prințesa Moștenitoare, fiind cel mai mare copil al regelui. Au existat mai multe planuri de căsătorie pentru ea însă fără rezultate. Napoleon a
Prințesa Caroline a Danemarcei () [Corola-website/Science/331713_a_333042]
-
(n. 14 februarie 1652 -d. 20 martie 1728) a fost un nobil francez, diplomat și comandant militar, mareșal al Franței. A fost fiul lui Roger d'Hostun de la Baume și al lui Marie de Neufville Villeroy. A intrat în cadrul armatei la 15 ani. În 1672 a luat parte la războiul franco-olandez sub comanda prințului de Condé. S-a distins în mod particular în Alsacia, în 1673, pe când servea sub ordinele lui Turenne, în
Camille d'Hostun () [Corola-website/Science/331897_a_333226]
-
împiedica înfrângerea armatei franceze în bătălia de la Oudenaarde în 1708. Dezgustat de această înfrângere datorată nu doar bravurii adversarilor ci și neînțelegerilor dintre el și ducele de Burgundia, se retrage la moșiile sale. În 1710 se căsătorește cu o verișoară, Marie Anne de Bourbon, fiica lui Henri Jules, Prinț de Condé și nepoata Marelui Condé. Nu vor avea copii. Dar la scurt timp (1710) este chemat de către verișorul său Filip să preia conducerea armatei în Spania. În Spania obține ultimile victorii
Louis Joseph de Bourbon, duce de Vendôme () [Corola-website/Science/331902_a_333231]
-
("Marie Joséphine Thérèse"; 26 august 1753 - 8 februarie 1797) a fost prințesă din Casa de Lorena și prin căsătorie, Prințesă de Carignan. A fost bunica paternă a regelui Carol Albert al Sardiniei. Marie Joséphine Thérèse de Lorena a fost al doilea
Joséphine de Lorena () [Corola-website/Science/335587_a_336916]
-
("Marie Joséphine Thérèse"; 26 august 1753 - 8 februarie 1797) a fost prințesă din Casa de Lorena și prin căsătorie, Prințesă de Carignan. A fost bunica paternă a regelui Carol Albert al Sardiniei. Marie Joséphine Thérèse de Lorena a fost al doilea copil din cei patru ai lui Louis de Lorena, Prinț de Brionne, membru al unei ramuri a Casei de Guise și printre cele mai infuente familii din Franța vechiului regim. Mama ei
Joséphine de Lorena () [Corola-website/Science/335587_a_336916]
-
("Marie Aimée"; decembrie 1600 - 12 august 1679) a fost o aristocrată franceză, renumită pentru a fi în centrul multora dintre intrigile de la curtea franceză din prima jumătate a secolului al XVII-lea. În diverse surse, ea este adesea cunoscută doar ca
Marie de Rohan () [Corola-website/Science/335585_a_336914]
-
o corespondență între cele două capitale putea părea o lipsă de loialitate. În iulie 1637, Ludovic al XIII-lea și Richelieu au descoperit corespondența secretă a reginei Anna de Austria. Temându-se să nu fie arestată, la 5 septembrie 1637 Marie de Rohan a părăsit Tours deghizată în bărbat și a plecat în Spania. Simțindu-se neconfortabil la curtea regelui Spaniei, Marie decide să meargă în Anglia la 25 aprilie 1638. Acolo se întâlnește cu foștii ei iubiți, Contele de Olanda
Marie de Rohan () [Corola-website/Science/335585_a_336914]
-
au descoperit corespondența secretă a reginei Anna de Austria. Temându-se să nu fie arestată, la 5 septembrie 1637 Marie de Rohan a părăsit Tours deghizată în bărbat și a plecat în Spania. Simțindu-se neconfortabil la curtea regelui Spaniei, Marie decide să meargă în Anglia la 25 aprilie 1638. Acolo se întâlnește cu foștii ei iubiți, Contele de Olanda și Montaigu. A recventat un grup de aristocrați francezi nemulțumiți și complotori încercând în același timp să-și recâștige creditul asupra
Marie de Rohan () [Corola-website/Science/335585_a_336914]
-
cariera de actor. Odată ce crește, simte cum publicul și ceilalți actori îl obligă să joace roluri pe care nu și le dorea și îi secătuiesc imaginația, prin impunerea unor restricții asemănătoare cu bătaia cu vergile peste degete a Mariei Da Maria de către o mulțime „compactă, rea, fără figură”. Se revoltă și părăsește teatrul, izbutind să uite tot ce a fost învățat și redescoperind arta dramatică, iar în prezent joacă pe scena unui teatru experimental unde poate interpreta rolurile așa cum și le
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
1350-1370) 12. Égidia sau Gillette de Chappes (1390-1396) 13. Jeanne I de Pins (1396) 14. Jeanne II de Nanteuil (1398) 15. Gillette II de Chappes sau Chappy (1402) 16. Marguerite III de Laval (1406-1430) 17. Hawis de Sampigny (1446-1447) 18. Marie de Ville (1482) 19. Catherine I d’Espinal (1491-1495) 20. Alix de Dommartin (1505-1520) 21. Renée de Blandin sau Blandry (1520) 22. Anne d’Apremont (1522-1531) În ruinele mănăstirii, doar o parte din dala funerară a acestei starețe a fost
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
șaptezeci și șapte de ani în viață, pe care a părăsit-o în a noua zi a lui iunie 1662. Va trăi etern în gloria lucrărilor sale, memoria sfințeniei sale, recunoștința fetelor sale, posesia Gloriei. În anul 1670 Doamna Gabrielle Marie de Livron Bourbonne, Damă & Stareță a acestui loc, nepoată & succesoare a acestei remarcabile defuncte, pentru a marca pentru veșnicie ceea ce i se datorează memoriei sale, a pus să se facă acest mormânt.» 29. Catherine-Gabrielle-Marie de Livron (1662-1705) 30. Louise-Gabrielle de
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
aflați în adorație, îngenuncheați pe console, și, de o parte și de cealalta a ușii, "Sfântul Benedict" și "Sfânta Scolastica". Se ajungea acolo pe niste scări cu ușă centrală încadrată de două ferestre și deasupra căreia se afla inscripția: „Doamna Marie Alexis Madeleine de Vassinhac Imécourt a dispus să fiu făcută în anul 1746 sub conducerea D[omnului] Simon Maucomble confesorul acestei abații.” Deasupra, într-un scut împărțit în romburi, figura stema familiei sale.
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
și A. Cappelli. Cu toate că micologul italian Bruno Cetto, a insistat până la sfârșit că "Agaricus perrarus" ar fi un soi propriu, descriind diferențele în primul volum al lucrării sale "Der große Pilzführer", el nu a putut să se impune. Deasemenea Rose Marie și Sabine Maria Dähncke descriu ciuperca în marea lor operă "700 Pilze in Farbfotos" ca specie independentă. Totuși, în special micologi anglo-americani de astăzi nu fac nici un fel de diferență, pre când alții îl denumesc ca variație conform lui Schulzer
Șampinion văratic () [Corola-website/Science/335740_a_337069]
-
a dinastiei capețiene. Cu doisprezece ani mai devreme, o regulă împotriva succesiunii de către o femeie, derivată din Legea Salică a fost recunoscută ca un control la succesiunea tronului Franței. Aplicarea acestei reguli interzicea fiicei de un an al lui Carol, Marie, să succeadă la tron, însă Jeanne era însărcinată în momentul morții lui Carol. Dacă ea ar fi dat naștere unui fiu, urma să se constituie o regență sub conducerea moștenitorului Filip de Valois, fiul lui Charles de Valois, și a
Blanche a Franței, Ducesă de Orléans () [Corola-website/Science/335743_a_337072]