15,053 matches
-
victimă generația mea. Încet, locul polemicii și contestatarismului era luat de frica de ceva mic, difuz și negru care bătea la ușa noastră deschisă vraiște până atunci: viitorul. În doar câteva ceasuri am realizat că ușa ni se trântește în nas și că încep să i se pună lacăte și lanțuri. A fost intuirea vie că începe exilul interior/exterior al generației mele. Și că, în ceea ce mă privește, cu dosarul meu fără rude în străinătate și tată artilerist, exilul va
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Motive sunt multe: incompatibilități ideologice (nu-i ușor să fii feministă în spațiul mioritic), temeri iraționale, foști studenți picați la examene, mici rivalități profesionale și, de ce nu, plăcerea să o mai vezi pe una la pământ, dacă și-a scos nasul din cratiță. Căci un efect predictibil al delațiunii este, fără îndoială, acela că victima, dacă are sensibilitate morală și nu a apucat deja să se tăbăcească sub ura de gașcă (înlocuitoarea urii de clasă), riscă în plan personal o depresie
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
scop în sine. Oamenii de cultură, mai ales cei din spațiul universitar, continuă să alergizeze la a coborî jocul cu concepte la nivelul civilizației (a influențării vieții cotidiene), rămânând în Empireul ideilor. Produc Cabale pentru cluburi restrânse și stâmbă din nas la orice ispită de mundanizare a obiectului lor de studiu. Întreținem o societate care se justifică prin frumusețile naturii și niscaiva bijuterii ale gândului. Între cele două, spațiul civilizator rămâne teren viran. Cultura eseistic-autofagă, cercetarea cu dosul la punctele vulnerabile
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
taxare fără participare” va deveni, odată cu Legea asigurărilor sociale, și complementarul său „nici o participare fără taxare” (cel puțin pentru categoriile apte de muncă și care nu sunt formal în șomaj). Cine nu a plătit se poate trezi cu ușa în nas la poarta multor instituții care asigură exercitarea drepturilor pozitive. Sărăcia bugetului atrage după sine sărăcia exercitării cetățeniei. În consecință, mulți dintre noi vom rămâne cu diferite libertăți, adesea goale de conținut. Când ne vom revendica drepturile, o să ni se spună
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
ni se spună clar că pe unele nu le mai avem, fiindcă statutul nostru de contribuabil e precar sau nu este de loc. Cu alte cuvinte, autoritățile cinice (fiindcă tot ele ne-au încurajat prin populism) ne vor da peste nas cu propriul nostru cinism trecut și actual. Nu ați plătit, nu aveți dreptul! Refuzând demnitatea de plătitori de taxe (de persoane cu drepturi pozitive), devenim practic cerșetori la ușa instituțiilor publice. Adică semicetățeni. Text publicat în Curentul, 11 mai 1999
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Și așa m-am învățat cum să pun pe ordinea de zi proiectele mele. Vin cu cea mai decoltată bluză și cu sutien cupă, mă parfumez puternic și le prezint proiectul bălăgănindu-mă cu scaunul astfel încât să le plimb decolteul pe sub nas. Lor le lasă gura apă și se uită, parcă-s loviți cu leuca, eu între timp spun ce am de spus. Ei habar nu au ce zic, nici măcar proiectul de buget nu îl aud, dar la sfârșit votează in corpore
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
cu stadiul actual al democrației în România. Fără ea democrația este doar o vorbă calpă. Lumea politică, în general, ia democrația drept ritual electoral și drept copy-paste din legile antidiscriminare cuprinse în Acquis-ul comunitar. Avem o democrație „room-service”, vârâtă sub nas ca legislație. Societatea civilă nu a avut niciodată succesul „Tatălui” european în a impune nondiscriminarea, nici măcar presa nu o aude, decât cu referire la cazuri de scandal. Dacă mă gândesc bine, în tradiția noastră nu liberalismul, social-democrația, necum feminismul sau
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
în micropolitici ca surse de revoluționare a universităților românești, indiferent că ele implică agenți repatriați (cazul posibil al unora ca dumneavoastră sau ca Mirel Bănică, alt bun interlocutor pe această temă în 22) sau băștinași care mai dau periodic cu nasul de practici occidentale și învață ceva din ele (cazul uneia ca mine și al multor altora asemănători) sau, și mai bine, agenți combinați. Cred în revoluție prin macropolitici orientate spre calitate. Ele încep de la o problemă: câți bani „face” învățământul
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
room-service, respectiv a importului de legislație pe care România a fost obligată să-l facă. Au fost adoptate și Legea egalității de șanse, cea a combaterii discriminării, și Legea combaterii violenței domestice. Acestea au fost date la pachet, room-service, sub nasul unor cetățeni care nu prea au obiceiul să-și revendice drepturile (altele decât cele sindicale) sau să facă mișcări serioase pentru drepturile lor. O.Ș.: În acest domeniu, care este principala problemă rămasă în suspensie? M.M.: Avem numai legi, dar
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Iași. Un timp am stat la gazde, dar nu asta era intenția bătrânilor. Vânzând tot ce se mișca în gospodărie, au sclipuit bani pentru o casă. Planul aparținea mamei care, în ruptul capului, nu renunța la gusturile ei, strâmbând din nas când unul din verii domniei sale i-a arătat casa pe care șia cumpărat-o el. Nu era rea, dar mamei nu-i plăcea cartierul înghesuit, puturos și plin de zgomot. Băgând la înaintare o armată de misiți, bătrâna a răscolit
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
mari acum, știau multe despre arheologie și viață și, între noi, purtam discuții nu tocmai ortodoxe pentru acele vremuri. La mare preț erau bancurile politice pe care ni le împărtășeam cu bucuria unei libertăți nestânjenite. Auzisem că securitatea își bagă nasul peste tot și scotocește în hârtii tocmai când nu te aștepți, dar nouă ni se întâmpla nimic, de parcă am fi avut un înger păzitor. Logic că tot ce discutam între noi era cunoscut de securitate. Între colegi aveam doi informatori
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
înțeles. Inspirația divină însă nu are logică. După întrebarea asta Cristi și-a bolovănit ochii. A avut un moment de tăcere. S-a sculat în picioare și, țeapăn, s-a îndreptat către ușa pe care ne-a trântit-o în nas. OCTAVIAN Octavian nu-și mai aducea aminte de maica sa. L-a crescut un tată bețiv care îl trimitea la cerșit. Nimeni nu-l învățase să se spele, de aceea, chiar dacă hainele nu-i erau rupte, nu prea miroseau bine
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
slujind la liturghia preotului capelan, părintele camilian Giuseppe Sommavilla. Credincioșii erau puțini iar prezența noului recrut a trecut neobservată. La revenirea în dormitor, un grup de camarazi a încercat să-și bată joc de el. Unul dintre ei, strâmbându-și nasul și mirosind aerul cu dezgust: «Ce miros de tămâie! Oare e vreun preot fals printre noi?». Calabria, neînfricoșat, adresându-se celui care maimuțărea gesturile preotului celebrant, îi spuse: «Da, eu eram cel care slujea în dimineața asta la Sfânta Liturghie
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ai săi, deși nu e scofâlcit e sigur sub greutate. Are un schelet solid și o statură după media populației din secolul XIX. Fața slabă cu trăsături plăcute; părul castaniu lins și tenul îmbujorat; ochii limpezi, urechi ample, pomeții proeminenți, nas grecesc, gura largă, mâinile mici și degetele lungi și subțiri. Nu are musculatură foarte dezvoltată, dar rezistă bine la munca perseverentă. E înzestrat cu o inteligență bună, cu originalitate, cu intuiție, promptitudine în prinderea aspectelor esențiale, concrete și referitoare la
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
le întindea celui care făcea o ofertă. «Nu mai vreau să mă întorc la ei. Tu ești bun, îmi dai mereu de pomană și mă iubești. Vreau să stau cu tine!» și continua să vorbească stâlcit și a arăta cu nasul în sus. «Ridică-te și intră în casă!». În lumina luminii se ivi un biet băiețaș, slab, cu doi ochi mari de cerb înfricoșat. «Așează-te și mănâncă!», îi spuse don Calabria, acomodându-l pe un scaun și punându-i
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Printre politicienii din vechea gardă, mai erau cîțiva oameni de după 1848: Marcora (care urma să joace un rol activ, mai tîrziu, ca Președinte al Camerei, în momentul intrării în războiul din 1915), octogenarul Saracco, apariție de pasăre exotică sculptată un nas enorm între doi ochi mici și foarte vii, priceput în a trage sforile din culise, reușind să devină șef de guvern la 82 de ani... Zanardelli, șiret, chițibușar: cu aspect exterior foarte neglijent cînd era președintele al Camerei, deputații pretindeau
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
sporirea riscurilor, în mijlocul violentelor manifestări anticlericale organizate atunci... Defunctul pontif devenise atît de emaciat și de spiritualizat, încît trupul abia i se ghicea pierdut în ornamentele sacerdotale. Doar figura i se vedea cum trebuie, cu urechile deslipite de cap și nasul proeminent între obrajii scofîlciți. Momentul cel mai emoționant al acestor funeralii mi s-a părut acela cînd după ce orga și corul au tăcut, ceremonia fiind terminată s-a văzut sicriul, suspendat în lanțuri de un eșafodaj de bîrne, coborînd în
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
în mare număr, dar care merita văzut măcar o dată: Abdul Hamid sosea în trapul a doi cai albi trăgînd caleașca descoperită, imediat înghițită de moschee apariția fugară a unei redingote și a unui fes deasupra unei figuri întunecate, cu un nas coroiat, încadrată de o barbă scurtă și rară. Plecarea se termina printr-o scenă grotescă: diverșii pași în ținută de gală, burtoși și cu podagră, alergînd în urma echipajului padișahului ca niște rațe grăbite să ajungă la baltă, spre a cerși
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
strictețe regulile Coranului, a cărui lectură o asculta zilnic cu evlavie, depănîndu-și mătăniile de chihlimbar. Interzisese Statului său major să pună vreo picătură de alcool în gură. Dar fiind aproape orb, ofițerii din preajmă beau vinuri și lichioruri chiar sub nasul său. Unul dintre ei pe atunci tînăr căpitan cerea să i se toarne șampanie fină într-o ceașcă de cafea chiar în fața Mareșalului, afirmînd că era "cafea franțuzească!". De la acesta din urmă nu reținusem decît această trăsătură. Mai tîrziu urma
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
cerîndu-le să le furnizeze, pe lîngă lapte, și cafea, și cornuri, spre a le diminua eforturile. Își iubeau patria, dar această patrie era Viena Viena cu ale sale Wienerwald, Grinzing și cu cîntăreții săi: aproape că nu vedeau dincolo de vîrful nasului, fără a se sinchisi atunci cînd ceva în mașinăria Imperiului nu funcționa, în Boemia, în Slovenia sau Ungaria (chiar și după ce Austria a angajat Europa în războiul din 1914, și soarta războiului, potrivnică, aduse invazia inamică în Galiția, vienezii continuau
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
luau măsurile de precauție. Mai văd și acum, la una din aceste mese (frecventele treceri prin Viena ale regelui Carol îi aduceau Legației onoarea a numeroase invitații...) pe bătrînul baron Bolfras, șeful Cancelariei militare imperiale, care, obligat să-și șteargă nasul în toiul degustării unui spate de iepure cu smîntînă, se aplecase peste farfurie, cu coatele depărtate ca pentru apărare, spre a împiedica furtul instantaneu. Cît îl privește pe contele Bellegarde, acesta așezat nu departe de Franz Iosif și notînd pe
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
bun sfîrșit nu este fructul sfaturilor materne, clarvăzătoare și precaute. Cînd a rămas orfan, supus propriilor înclinații, țarul bulgarilor și-a văzut steaua pălind din pricina greșelilor personale sau a dificultăților împrejurărilor. Ca fizic, avea o față prelungă, dominată de un nas burbonian, pe care îl numea el însuși "victima" (die Dulderin), între doi ochi mici sclipitori de inteligență și de o maliție aflată tot timpul la pîndă (între apropiații săi se compara cu elefantul "prin trompă și sagacitatea acestui venerabil animal
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
te-a enervat articolul lui Tony Judt? mă întreabă Pastenague în stilul său abrupt, americănesc... De ce să mă enerveze? fac eu pe prostul. — Cum de ce? N-ai văzut cum e făcută cu ou și cu oțet țărișoara? Îmi flutură pe sub nas un număr mai vechi din 22 în care se lăfăie pe mai multe pagini articolul „România: ultima pe listă”. E un număr de anul trecut, dar noi aici, la Paris, aflăm totul cu întârziere. Tușesc, prudent, încerc să câștig timp
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
ține să-i declar ritos că pe mine mă interesează România, că trăiesc aici, la Paris, doar cu trupul, că mintea și sufletul sunt acolo în țărișoară. Nu e obișnuit cu un asemenea limbaj din partea mea. Mi-ar râde în nas... Nu merge nici să-i spun că nu mă pricep la politică, deși ăsta e purul adevăr... — Parcă pe vremea lui Ceaușescu te pricepeai! Nu se poate discuta în contradictoriu cu Pastenague, pentru că te ia imediat peste picior și nici
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
văd de treburile mele de scriitor bilingv - ceea ce deja e suspect - și cu dublă cetățenie, uite că mă pune dracu’ să-mi dau cu părerea despre NATO și despre aderarea României la acest pact al națiunilor occidentale, să strâmb din nas și din buze a dispreț, grimasă pe care am deprins-o din copilărie și n-am putut să mă dezbar, apoi să zic cu o voce tărăgănată: dar de ce vreți, oameni buni, să intrăm în NATO, nu înțeleg... Tot așa
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]