15,245 matches
-
plăcea să-și facă rău singură? Nu. Își testa puterea de rezistență față de el, de a întârzia cât mai mult ceva ce-și dorea să afle, ce nu suferea amânare. Apropie plicul fără destinatar și expeditor necunoscut de buze și nas. Nu avea miros de parfum, ci doar de hârtie. Voia să-i simtă atingerea palmelor lui, parfumul pielii care nu se imprimase pe hârtia albă ci în mintea ei. Inspiră adânc până când nările se umplură cu parfumul înțepător. Duse plicul
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
în cabina de probă a magazinului, chinuindu-se să îmbrace o bluză care se încăpățâna să nu stea așa cum încerca ea să o aranjeze. Avea nevoie de o mărime mai mică. Trase perdeaua, pentru a cere vânzătoarei mărimea potrivită, dând nas în nas cu aceasta, care se uită curioasă în cabină să vadă dacă mai era cineva acolo. „- Vorbești singură, dar te aud toți”, își spuse Karina, când vânzătoarea era suficient de departe pentru a nu o putea auzi. Cumpără câteva
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de probă a magazinului, chinuindu-se să îmbrace o bluză care se încăpățâna să nu stea așa cum încerca ea să o aranjeze. Avea nevoie de o mărime mai mică. Trase perdeaua, pentru a cere vânzătoarei mărimea potrivită, dând nas în nas cu aceasta, care se uită curioasă în cabină să vadă dacă mai era cineva acolo. „- Vorbești singură, dar te aud toți”, își spuse Karina, când vânzătoarea era suficient de departe pentru a nu o putea auzi. Cumpără câteva haine și
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
luat decizia să te prezinți la acest interviu? - Hotărâtă, încrezătoare, optimistă, sigură pe mine. Dar... - Fără „dar”. Vei repeta această experiență de câte ori va fi nevoie până vei reuși, și vei reuși. Asta înseamnă să fii puternic, nu să-ți sufli nasul în batistă de fiecare dată când o rafală de vânt îți spulberă sufletul și ești nevoită să-l aduni cu mătura și fărașul de pe jos. - Nu, asta înseamnă să fii un om de succes. Perseverența nu este o calitate pe
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
încercau să se furișeze prin desișul florilor și frunzelor protectoare de trandafir, dar în zadar. Scoase sticla cu apă și bău cu poftă câteva guri. Plicul acela alb insista să fie deschis. Îl luă din rucsac și-l apropie de nas. Nu simțea mirosul lui. Se îndepărtase atât de mult de nu-l mai simțea? Sau ea ieșise din joc? „- Te iubesc!” Doar atât conținea fila albă împăturită în două pe care o scoase din plic. Cât de mult așteptase momentul
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
lăsase să se joace cu viața ei, iar când se oprise, totul devenise pustiu, rece, fără rost. Ar fi vrut să poată crede în adevărul cuvintelor lui, dar era imediat înconjurată de alte chipuri de femei care îi râdeau în nas: „- Și pe mine mă iubește. Și pe mine. Ba pe mine. Doar pe mine mă iubește.” Erau doar creația minții ei bolnave de gelozie? Nu. Avusese suficiente dovezi care-i demonstraseră crudul adevăr. Care era adevărul lui? Îl va afla
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Mașinile treceau în viteză pe lângă ea, iar una neagră încetini și opri în dreptul ei. Nu-i acordă atenție. Din ea coborî un bărbat înalt, îmbrăcat în negru care o imobiliză cu o mână, iar cu cealaltă îi acoperi gura și nasul cu o batistă. Nu reuși să-i vadă chipul, sau să țipe, dar începu să se zbată și să lovească cu picioarele în cel care o ținea strâns să nu scape. De parcă ar fi putut să-și măsoare forțele cu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
mama cu o falsă mustrare, iar el sări de gâtul ei și o bombardă cu pupături să o sufoce. Iar mamei Îi veni să râdă când Își văzu rimelul Întins pe obrăjorii lui frumoși și fondul de ten pe vârful nasului. Du-te și te spală... arăți ca o domnișoară machiată pe Întuneric, Îi spuse cu un glas prefăcut serios. Cineva sună la ușă, iar băiețelul alergă țopăit să deschidă, dar Își aminti că primise observații din cauza asta, fiindcă putea fi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cuvintelor ... bune de pronunțat (ce-o mai fi-nsemnând și asta! mi-am zis). A rostit totul cu o fericire vădită, deschizând buzele Într-un surâs larg, dezvelindu și dinții mărunți și ascuțiți, de pește răpitor. Fața prelungă, osoasă, pletele răsfirate, nasul În vânt și o anume balansare a brațelor, ca și cum ar fi dirijat o orchestră invizibilă, Îi dădeau un aer atipic, dezordonat, făcându-l să pară caraghios și oarecum inofensiv. Ei, ce spuneți, Îl auzii din nou, sunteți de acord? Mă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
din casă, unde, mai ales după-amiezile, nu se putea respira. Și mi-a venit să râd de naivitatea și de firea mea atât de impresionabilă. Se poate să mă ascultați din nou, zise, neluându-mă În seamă prea mult, cu nasul ridicat În vânt și cu pleoapele Închise. Fiți, vă rog, atent! După o altă pauză, În care se arătă foarte concentrat, rosti prelung, ca-ntr-o procesiune liturgică, asemeni incantațiilor preoțești: muuurmuuuuur... A Întins din nou gâtul spre Înainte ca și cum
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ce mă inundă e copleșitoare. Mă lăfăiesc În magma lui cu o dureroasă plăcere. Porii se deschid, nervii cad pradă unei moleșeli rapace, oasele mi se lichefiază. Desenez În aburul memoriei un pantof lăcuit, o gleznă albă, de fildeș. Un nas mic, ușor arcuit spre În sus. Pulpe lucioase, plinuțe, intuite vag În obscuritatea unei rochițe atârnând, În limita decenței, deasupra genunchilor. Rotunzi, mici, ca două pleoape Închise. Mă inundă o tristețe solemnă și un val de melancolie mă izbește În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-i-se dintr-o dată. În ochii ei Îngroziți descopăr lucirea mată a pielii mele și realizez că nu am nimic pe mine. Nu schițez nici un gest de retragere și o privesc liniștit, sadic, cu un firesc imperturbabil. E Baba CloanțaCotoroanța! Nasul ei lung mă enervează cumplit (azi mai mult ca oricând!): o trompă scârboasă, cojită pe alocuri. De fapt, Întreaga ei făptură e Înspăimântătoare: ochi bulbucați, de broască năucă, buze șterse, obraji scorțoși, plini de pete și păr. Mă scald În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
uzi de lacrimi și pe buze. După aceea, Îl luă de mână și trecură amândoi Încet, cu pași ușori, ca de vals, printre băieții care se retrăseseră câțiva pași Înapoi și se uitau Înmărmuriți, cu hohotele de râs Înghețate sub nas. Pe celălalt coleg nu-mi amintesc cum Îl chema. Memoria mea nu reușește să-i pescuiască numele. Știu doar că-i plăcea să flecărească mereu. Un băiat cu tenul măsliniu și mult succes la fete. Cafeaua mi se pare din
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Soneria de la intrare zbârnâi isteric. M-am gândit că putea fi mama (care venea uneori să-și bea cafeaua la mine), ori poate ca era Paulina, nenorocita de domnișoară bătrână, cu Început de amnezie și față de pește-sabie (asta și datorită nasului ei prelung, cu care Împungea aerul), venind mereu să Împrumute câte ceva. Sau... puteau fi Oamenii de la Intervenții (o firmă solidă, cică), pe care de atâtea ori Îi sesizasem telefonic prin șeful lor cel mofluz, nătărău și insipid, care mă liniștea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Ei sunt mi-am zis Oamenii de la Intervenții! Am alergat Într-un suflet să deschid. Era domnișoara bătrână Paulina. Era Cap de pește-sabie. Era Urâtoteca, Aschimodia! Mă privi umed (ca de fiecare dată), cu fața ei osoasă, scursă Într-un nas nefiresc, și-mi ceru, cu o voce nesigură, "nițică sare" și "nițeluș griș pentru găluște". Iam spus foarte politicos că nu am decât sare, moment În care femeia a Încercat să intre peste mine, În casă, ca și cum eu i-aș
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nu am decât sare, moment În care femeia a Încercat să intre peste mine, În casă, ca și cum eu i-aș fi indicat locul de unde singură trebuia să-și ia. I-am retezat elanul Împingând-o și trântindu-i ușa În nas (na, așa... baborniță Împuțită!). După ce am lăsat-o bine să aștepte, am revenit la ușă cu un șervețel cu sare fină (de asta aveam), sperând să n-o mai găsesc pe hârcă acolo. Mă aștepta impasibilă. Îmi Întinse o mână
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Firește că nu o ascultam. Îi priveam din când În când trupul robust (de Balenă eșuată așa o „alintam” uneori, fără Însă ca ea să se supere) cum se balansa greoi În timp ce vorbea, provocându-mi o vaga senzație de amețeală. Nasul mic, fluturat, semăna cu o șa de ponei și această găselniță mă făcu să zâmbesc, fapt pe care mama Îl sesiză și Înțelese că nu o ascultam. Se opri din povestire, sfârșind prin a sorbi gălăgios cafeaua aproape rece din
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pe mine. Soneria de la intrare zbârnâi isteric. M-am gândit că putea fi mama (care venea uneori să-și bea cafeaua la mine), ori poate ca era Paulina, nenorocita de domnișoară bătrână, amnezică și cu față de pește-sabie (asta și datorită nasului ei prelung, cu care Împungea aerul), venind mereu să Împrumute câte ceva. Sau, poate, erau Oamenii de la Intervenții, pe care acum nici nu știu dacă Îi mai așteptam. Când am deschis, două siluete Înalte, albe, intrară În mare grabă, ștergându-mi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
viteză, fără să mai spună nimic. Mă contemplu de o jumătate de oră În oglinda de la baie. Am pielea urâtă, de un cafeniu spălăcit, brăzdată de șănțulețe Întretăiate, de pliuri În coada ochilor, ramificate ca niște pânze de păianjen. Din nas și din urechi Îmi răsar mereu fire de păr, cu tot efortul meu aproape zilnic de a le Îndepărta. Sunt aproape chel În vârful capului, iar pletele, inegale, Îmi atârnă haotic peste urechi. Îmi pipăi apăsat cu limba dinții și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ei de cer, arcuiți ca niște ape crescute În relief, Îmi amintea de “ Madame Pogany”, sculptura brâncușiană care mă fascina de când o descoperisem reprodusă În cartea de istorie. “ Fata te iubește!” Îmi șoptea tremurat Mirel, colegul meu slăbănog și cu nas interminabil, privindu-mă conspirativ. Bietul Pinochio (așa-l strigau toți) Îmi spunea adevărul. Un adevăr amar, Însă, pentru că, știam cu toții: el o iubea pe Lili ca un apucat. Deseori Îi mângâiam pulpele pe sub bancă. Mâna mea obraznică aluneca de-a
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Înalți. Balansându-mă, am tras un halat de baie pe mine și am ieșit În goană. Pe scări era cât pe ce să răstorn o doamnă grasă cât o vacă, cu un plod obez de mână (Cisterna dracului!). Am dat nas În nas cu recepționerul. Avea aceeași față ilustră de iepure prost. M-a privit vădit surprins, apoi, luându-și binecunoscuta mină profesională, m-a Întrebat sec, măsurândumă din cap până-n picioare: Ce dorește domnul meu? Aș vrea să știu dacă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-mă, am tras un halat de baie pe mine și am ieșit În goană. Pe scări era cât pe ce să răstorn o doamnă grasă cât o vacă, cu un plod obez de mână (Cisterna dracului!). Am dat nas În nas cu recepționerul. Avea aceeași față ilustră de iepure prost. M-a privit vădit surprins, apoi, luându-și binecunoscuta mină profesională, m-a Întrebat sec, măsurândumă din cap până-n picioare: Ce dorește domnul meu? Aș vrea să știu dacă doamna cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de cap În ritm de samba, ca de obicei, iar indicele Dow Jones arată ca fișa unui pacient de la terapie intensivă care nu dorește să fie resuscitat. E frig afară, dragă, și nu vorbesc numai de ceața care Își freacă nasul de clădirile de birouri de dincolo de geam. Acum verific cursul de schimb să văd dacă au avut loc evoluții dramatice, apoi tastez TOP ca să citesc cele mai importante știri corporatiste. Știrea principală este despre Gayle Fender, tranzancționeră de titluri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
drăguță. Știu că e o perioadă aglomerată a zilei. De-aia am rezervat un taxi de aseară. Spune că ar putea să-mi facă rost de ceva În douăzeci de minute. Resping furioasă această ofertă și-i trântesc telefonul În nas. Și imediat regret gestul pentru că toate celelalte companii de taxiuri fie nu au mașină disponibilă, fie Îmi propun un timp de așteptare mult mai dezastruos. Sunt Înnebunită, când descopăr o carte de vizită arămie murdară ițindu-se de sub preșul de la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
niciodată deoarece, În momentul În care m-am uitat la fețele tulburate ale celor de la masă, mi s-a părut mai sigur să o las să se stingă precum chemarea unui corn de vânătoare. Donald și-a Împins ochelarii pe nas și și-a pus o porție de păstârnac, pe care știu că-l detestă. Barbara și-a dus mâna la gât, Încercând parcă să acopere roșeața produsă de șoc. Nici dacă i-aș fi anunțat că mi-am băgat implanturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]