KorAP: Find »[drukola/base=obraz & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...536 537 538 ...567 >

14,154 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909

mare, bolovănoasă, care parcă se clătina întruna. O apucă dascălul cu amândouă mâinile și o dădu deoparte. Lixandru începu să răscolească din nou cu târnăcopul. Îl priveam toți ținîndu-ne răsuflarea. După câtva timp, îl auzii cum oftează. Nu-i vedeam obrazul dar îl ghiceam încruntat, amărât. - Poate n-o fi aici, vorbi Popa. Dacă ne-am întoarce fiecare la șanțurile noastre? Mai avem cinci ceasuri până la ziuă. Dacă ne ajută Dumnezeu, până în zori o găsim. Făcui semn femeilor de lângă mine să

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
Ilaria. De-a bușilea, m-am târât până la lada de campanie. Mi-am îmbrăcat tunica de sergent. În piept mai rămăsese o singură decorație, dar era cea bună: Crucea de Fier. Când m-am îndreptat spre ușă, Ilaria își privea obrazul într-o oglinjoară. - Dacă te poți înțelege cu ei, spune-le că noi nu știm nimic... Fără îndoială, dormisem adânc. Doar la câteva zeci de metri, pe șosea, se aflau patru camioane, cu mitraliere în poziție de tragere, iar în fața

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
memoria... - Veniseși aici ca să te sinucizi? repetă Profesorul. - Da. Mi se părea că nu aveam altă soluție. Singura soluție era plicul albastru. Păstram acolo, de mult, câteva miligrame de stricnină... II Știa că visează și-și trecea mereu palma pe obrazul proaspăt bărbierit, dar nu izbutea să se trezească. De-abia după ce mașina ajunse la capătul bulevardului, recunoscu cartierul; îl recunoscu mai ales după mirosul teilor în floare. Ne îndreptăm spre Șosea, înțelese. Nu mai trecuse pe aici de câțiva ani

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
curios, tăcând încurcat. Mașina se opri în dreptul scării. - De ce nu coborîți? auzi o voce. - Așteptăm să vină plantonul, să dăm în primire, răspunse șoferul. În curând se auziră pași grăbiți pe pietriș și din spatele mașinii apăru un bărbat oacheș, cu obrazul ciupit de vărsat și părul tuns militărește. Chirilă deschise portiera. - Dumnealui este persoana despre care ai fost informat. Vezi să nu-l confunzi cu vreun alt pacient. De acum înainte, dumneata ești răspunzător. - Am înțeles, spuse. Să n-aveți nici o

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
o masă de lemn și în perete rafturi pentru cărți. Se apropie de fereastra deschisă și respiră adânc. I se păru că pătrunde până la el mirosul de trandafiri sălbatici. Totuși nu izbutea să se bucure. Zâmbea mîngîindu-și cu palma stângă obrajii dar i se părea că tot ce i se întîmplă de la o vreme nu-l privește cu adevărat, că e vorba de altceva, de altcineva. - Încearcă să descrii cât mai precis și cu cât mai multe detalii ce vrei să

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
să-l răsfoiască. Profesorul se așezase alături pe pat, pe scaun, și-l privea intens, nereușind să-și ascundă curiozitatea. - La ce te gîndești? îl întrebă brusc, după câteva minute. Ce fel de amintiri? Ce fel de asociații? Șovăi, frecîndu-și obrazul cu palma stângă. ("Știu că gestul acesta a ajuns la mine un tic", mărturisise de mai multe ori.) - Îmi amintesc perfect anul și locul unde au fost luate, fiecare din ele. Aș putea spune că-mi amintesc chiar și ziua

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
vrea să te plimbi, n-ai putea ieși pe poartă... Asta e ce știm noi. Dar cine știe câți alții din personalul de serviciu al clinicii sunt informatorii Siguranței... Izbucni în râs și-și trecu de mai multe ori palma stângă pe obraz. - În fond, poate e mai bine așa. Mă simt la adăpost de surprize... Profesorul îl privi lung, parcă ar fi șovăit să continue. Apoi se hotărî brusc: - Să revenim, acum, la o problemă mai importantă. Ești sigur că, în amintirea

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
putea ridica decât îndoindu-și spatele. - Va veni curând poliția, îi spusese în franțuzește. Apoi, pentru că fata îl privea ca și cum nu l-ar fi înțeles, repetă propoziția în germană și italiană. Veronica își trecu de mai multe ori mâna pe obraz și începu să-i vorbească. La început, își dădu seama că vorbește într-un dialect din India centrală, apoi distinse fraze întregi rostite în sanskrită. Plecîndu-se mult spre ea, îi șopti. Shanti! Shanti! apoi recită câteva formule canonice de benedicțiune

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
e! strigă. Apoi, lipindu-și amândouă brațele de piatră, începu să se cațere cu o nebănuită agilitate. Când ajunse sus, smulse cu putere un arbust pipernicit, curăță locul de mușchi și crengi uscate, descoperi o spărtură și, tremurând, își apropie obrazul de piatră și privi înlăuntru. Rămase apoi nemișcată. - A leșinat! exclamă de jos cineva, câteva clipe înainte ca el s-o ajungă. - Așa e, a leșinat! spuse ridicîndu-i încet capul. Cu greutate, au coborât, lăsând loc echipei de tehnicieni. Au

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
mai reușea să-l audă. Începu apoi să vorbească, lin, ca și cum ar fi vorbit singură, repetând anumite cuvinte de mai multe ori, cu intonații diferite, dar pătrunse toate de o mare tristețe. Când văzu cele dintâi lacrimi prelingîndu-se timide pe obraz, închise magnetofonul și îl împinse sub canapea. Apoi, cu mare grijă, îi mângâie mâna și începu să-i șteargă lacrimile. Târziu, o purtă în brațe în dormitor. Rămase lângă ea până ce se deșteptă. Dând cu ochii de el, îi apucă

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
jumătate plin în dreapta. Îl priveau toți cu bucurie amestecată cu spaimă, înghesuindu-se unul într-altul ca să-l vadă mai bine, repetîndu-i, exclamând, numele. Era atât de emoționat, încît îi era teamă că în curând are să-și simtă lacrimile pe obraji, dar cu un efort izbuti să râdă. - Vasăzică, spuse, povestea începe de la început. Visez, și când mă voi trezi din vis, are să mi se pară că de-abia atunci încep să visez cu adevărat... Ca în povestea aceea din Ciuang-Tse

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
Tăceau toți, neîndrăznind să se privească între ei. - Deci, asta a fost, interveni târziu doctorul. Ai fost confundat cu altcineva... Ar fi vrut să-i răspundă, dar începea să se simtă obosit, își trecu de mai multe ori mâna pe obraz. - E ca în povestea aia cu... cu filozoful chinez, știți care, pentru că v-am spus-o de mai multe ori... - Care filozof chinez, cucoane Dominic? întrebă Vaian. - Vi l-am spus adineaori, răspunse nervos. Îmi scapă acum numele. Povestea aceea

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
maidan. Către acel maidan mă îndreptam eu, cu un anumit scop, când am văzut venind un licean cu un porumbel în mână... - Era rănit... - Te rog, nu mă întrerupe. Ți-am spus că acum vorbește.... Venea un licean zgribulit, cu obrazul palid, ținând un porumbel în mâna dreaptă și mîngîindu-l la răstimpuri cu palma stângă... - Era rănit și mi-era teamă să nu-l mănânce pisicile... - Așa mi-ai spus și atunci. Dar eu te-am recunoscut imediat, căci duceai un

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
spuse. M-am hotărât să nu mai dau lecții particulare pentru că... În clipa aceea parcă ar fi văzut-o pentru întîia oară și o privi adânc, mirat, aproape în panică. Începu să se șteargă repede cu batista pe frunte, pe obraji. - Să nu crezi că-mi tremură mâna, spuse, încercînd să zâmbească. - Sunteți obosit, maestre... - E și oboseala, dar e și altceva. Mi s-a părut că am mai zărit undeva figura asta, figura dumitale, vreau să spun... Fata se apropie

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
ați fi văzut ce pot face, și, credeți-mă, Maestre, v-ați fi simțit minunat!... Cu un efort, Antim o împinse încet către ușă, încercînd să pară amabil și totuși detașat, prefăcîndu-se că nu-i vedea lacrimile alunecîndu-i lin pe obraji. - Noapte bună, Vasile, se adresă portarului. Iartă-ne că am cam întîrziat, adăugă strîngîndu-și din nou fularul în jurul gâtului. Nu prea m-am simțit bine în antract. M-a luat cu frig. A venit deodată toamna!... După ce rupseseră pânzele de

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
ai să te miri că m-a putut impresiona atât. Tânărul acela, logodnicul fetei, era, cum îți spuneam, un jongleur, un saltimbanc. Îmi aduc și acum aminte scena decisivă: era costumat și-și pregătea masca, își punea vopselele acelea pe obraz și auzea voci și râsete, nu prea departe de el; se afla, probabil, într-un bâlci oarecare, într-un cort, ascuns după o perdea, gata să apară din nou în fața spectatorilor și să-i facă să râdă cu acrobațiile și

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
ca în somn. Aceste măsuri inimitabile, care pregăteau finalul fără ca totuși să-l anunțe, întrecuseră tot ce înțelesese el până atunci, și când ecoul ultimei note se stinse, sări brusc în picioare, se apropie de fată, o sărută pe amândoi obrajii, apoi îi sărută mâinile. - Ai avut dreptate, Maria, începu emoționat. Degetele astea... Îi fu teamă că-l vor podidi lacrimile, și atunci se dădu câțiva pași înapoi și începu să-și descheie nasturii de la pardesiu, ca și cum s-ar fi hotărât

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
ascult cu mai multă atenție, șopti continuând să zâmbească, și să încerc să descifrez enigmele. Dar nu știu dacă voi mai avea timp. Mă simt foarte obosit... - Tinerețe, tinerețe fără de bătrînețe! repeta Antim. Abia apucase s-o sărute pe amândoi obrajii, și Iconaru, cu cutia sub braț, se repezise spre el, îi mulțumi strîngîndu-i mâna și plecîndu-și respectuos fruntea. Dar aproape de ușă Ieronim îl ajunse din urmă și-l opri. - Cum, vrei să pleci? - Poate îl mai găsesc pe Borban lucrând

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

Și-acum bătrînu’ Eddy venea spre pupă: — Ce s-a-ntîmplat? Întreabă. Eddy era odată folositor pe un vas, asta Înainte să se apuce de rom, dar acum nu mai era bun la nimic. Îl priveam cum stătea acolo, Înalt și cu obrajii supți, cu gura atîrnîndu-i și cu niște chestii albe pe la colțul ochilor; avea părul decolorat de soare. Mi-am dat seama imediat că s-a trezit ahtiat după ceva de băut. — Mai bine-ai bea o bere, Îi zic. Scoate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
o cană de vin, te rog. M-am Întins și am luat-o. Simțeam Încă În gură gustul de alamă al primei căni. M-am uitat la extremadurian. Era Înalt și slab. Avea o față istovită, era nebărbierit și avea obrajii supți. Cuprins de furie, se ridicase În picioare și-și ținea pătura strînsă pe umeri. — Ține-ți capu’ la cutie, i-am spus. Trec multe gloanțe rătĂcite pe-aici. Nu mă tem eu de gloanțe. Și-i urăsc pe toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
dialectul leilor africani. Apoi leul cel bun se Îndepărtă În cercuri tot mai Înalte și se Îndreptă spre Veneția. Ateriză În Piazza și cu toții fură Încîntați să-l revadă. Se Înălță pentru o clipă și-și sărută tatăl pe ambii obraji și văzu că picioarele cailor erau Încă ridicate, iar Basilica era mai frumoasă ca un balon de săpun. Campanila era la locul ei și porumbeii se retrăgeau la cuiburile lor. — Cum ți s-a părut Africa? — Foarte sălbatică, tată. — Noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
The Index bătÎndu-se. Era Blackie, adică Orbete, și mai era băiatu’ Ăstălalt, Willie Sawyer - și se pocneau și-și băgau scurte cu genunchii și se mușcau, și-odată văd că unu’ din ochii lui Blackie Îi atîrna așa, pe obraz. Se băteau pe gheața de pe șosea, Între nămeți, și n-aveau lumină decît de la The Index și d-aicea, și Hollis Sands stătea chiar În spatele lui Willie Sawyer, care Încerca să-i bage lu’ Ăsta șurubelnița-n ochi, și striga

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
picături somnifere, din vreun local dintr-un oraș ceva, gen Sheboygan. — Și de unde-ai făcut rost de ele? Nick se așezase și soră-sa Îi stătea pe genunchi, Îi prinsese gîtul În brațe și-și freca părul proaspăt tuns de obrazul lui. — De la Regina TÎrfelor. Și știi cum Îi zice cîrciumii? — Nu. — Hanul și antrepozitul „Regala Monedă de Zece Dolari din Aur“. — PĂi și ce făceai tu acolo? — Eram asistenta unei tîrfe. — Și ce face asistenta unei tîrfe? — O, Îi ține

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
decît s-o trezești. Tu ai o grămadă de lucruri de făcut pînĂ cînd s-o trezi.“ Începu să scoată cu mare grijă cîte ceva din rucsac și soră-sa zîmbi În somn. CÎnd zîmbea i se Întindea pielea de pe obraji și atunci culoarea ei normală se vedea și mai bine sub bronz. Nu se trezi, și atunci el se apucă să pregătească focul pentru micul dejun. Avea destule lemne tăiate, așa că făcu un foc foarte mic și puse de ceai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
un luminiș. Se oprise, mișcîndu-și urechile uriașe. Trupul Îi era acoperit de umbre, Însă razele lunii Îi luminau capul. David Își Întinse mîna În spate și strînse botul cîinelui, apoi, Încet, ținîndu-și respirația, se mută spre dreapta, simțind vîntul pe obraji și avînd grijă să nu bată dinspre el spre elefant - Încerca să-i vadă bine capul pe care se mișcau urechile imense. Colțul drept Îi era aproape la fel de gros ca și coapsa și aproape că atingea pămÎntul. Îl luă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]