13,778 matches
-
târâș-grăpiș” și "dodu" „dolofan”. Tot creații expresive sunt cuvintele din limbajul copiilor mici și din cel folosit de adulți cu acești copii: "caca", "dodo" „nani”, "lolo" „lăptic”. Unele asemenea cuvinte au trecut în registrul de limbă curent: "bébé", "maman" „mămică”, "papa" „tătic”. Un loc aparte îl ocupă sintagmele metaforice vizuale pentru a denumi unele lucruri: "œil de bœuf" „fereastruică rotundă sau ovală” (literal „ochi de bou”), "gueule de loup" „gura leului” (literal „bot de lup”), "patte d’oie" „riduri la coada
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
numele Estridsson după ea, subliniind legătura lui cu regalitatea daneză. De asemenea, el și-a bătut propriile monede. Svend a căutat să-și consolideze puterea prin intermediul legăturilor cu biserica, precum și cu puterile străine și a căutat în mod activ prietenia papilor. El a vrut ca fiul său cel mare, Knut al IV-lea al Danemarcei să fie încoronat de către Papă, însă a murit în drum spre Roma. El a fost aliat cu Henric al III-lea, Împăratul Roman, împotriva lui Baldwin
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
a căutat să-și consolideze puterea prin intermediul legăturilor cu biserica, precum și cu puterile străine și a căutat în mod activ prietenia papilor. El a vrut ca fiul său cel mare, Knut al IV-lea al Danemarcei să fie încoronat de către Papă, însă a murit în drum spre Roma. El a fost aliat cu Henric al III-lea, Împăratul Roman, împotriva lui Baldwin de Flandra, în 1049 și Svend l-a asistat pe cumnatul său în Războiul Civil din Liutizi, din 1057
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
legile lui Harald", declarând voința sa de a menține statul existent de drept. În timpul domniei sale, Harald a întâlnit o opoziție a fraților săi, probabil fiind inclus și Knut, care a apelat la sprijinul lui Olaf al III-lea al Norvegiei. Papa Grigore al VII-lea l-a avertizat pe Olaf să nu intervină și pe Harald să împartă puterea cu frații săi. Harald a fost dependent de marii nobili din Danemarca pentru alegerea sa și a făcut prea puține pentru a
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
Estonia. În același timp, Eric s-a confruntat cu probleme de ordine religioase, care insistau că acestea sunt imune la impozitele pe care Eric le pusese. Eric voia ca terenurile bisericilor să fie impozitate ca orice alt teren din țară. Papa a trimis un nunțiu pentru a negocia cu regele și episcopii de la Odense, în 1254. Excomunicarea amenința pe oricine, de la mare la mic, oricare ar fi încălcat drepturile vechi și privilegiile bisericii. Între timp, conflictul dintre regele Eric și frații
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
din închisoare gândindu-se că va fi recunoscător, însă el a emis o interdicție în întreaga țară, încercând să o forțeze pe regină și pe Eric să renunțe la tron. În 1263, în calitate de regent al Danemarcei, regina i-a scris Papei Urban al IV-lea rugându-l să intervină în legătură cu Arhiepiscopul Erlandsen. După mai mulți ani, Papa a fost de acord cu mai multe elemente pe care regina le dorea. Urban a emis o dispensă de a modifica termenii succesiunii daneze
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
țară, încercând să o forțeze pe regină și pe Eric să renunțe la tron. În 1263, în calitate de regent al Danemarcei, regina i-a scris Papei Urban al IV-lea rugându-l să intervină în legătură cu Arhiepiscopul Erlandsen. După mai mulți ani, Papa a fost de acord cu mai multe elemente pe care regina le dorea. Urban a emis o dispensă de a modifica termenii succesiunii daneze care permitea femeilor să moștenească tronul danez. Acest lucru făcea posibil ca una dintre surorile lui
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
să fie succesorul tronului danez. Ca un conducător adult, Eric a încercat să pună în aplicare puterea asupra Bisericii și a nobilimii. În 1270, Eric a atacat regiunea Småland. Conflictul său cu biserica a adus la un rezultat satisfăcător, cu ajutorul Papei. Domnia lui Eric a avut loc în perioada centrală a "Epocii de descompunere" a Danemarcei, 1241 - 1340. Domnia sa timpurie, în timp ce mama sa era regentă împreună cu rudele ei germane, a fost afectată de tulburări și războaie care au dus la asasinarea
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
promită că nu o să caute răzbunare pentru captivitatea lui, însă episcopul a refuzat. După alți doi ani petrecuți în captivitate, episcopul Jens a reușit să scape cu ajutorul unui servitor. Episcopul a fugit direct la Roma pentru a prezenta cauza sa Papei. Papa l-a excomunicat imediat pe rege și a pus toată țara în interdicție până când Regatul avea să-i plătească Episcopului anii petrecuți în captivitate. Promițând că va face tot ce a zis Papa, regele Eric s-a umilit în
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
că nu o să caute răzbunare pentru captivitatea lui, însă episcopul a refuzat. După alți doi ani petrecuți în captivitate, episcopul Jens a reușit să scape cu ajutorul unui servitor. Episcopul a fugit direct la Roma pentru a prezenta cauza sa Papei. Papa l-a excomunicat imediat pe rege și a pus toată țara în interdicție până când Regatul avea să-i plătească Episcopului anii petrecuți în captivitate. Promițând că va face tot ce a zis Papa, regele Eric s-a umilit în public
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
Roma pentru a prezenta cauza sa Papei. Papa l-a excomunicat imediat pe rege și a pus toată țara în interdicție până când Regatul avea să-i plătească Episcopului anii petrecuți în captivitate. Promițând că va face tot ce a zis Papa, regele Eric s-a umilit în public. Christopher a încercat să-și consolideze poziția prin revigorarea politicii de război a lui Eric împotriva ducatelor, județelor și orașelor din nordul Germaniei. Acest lucru a dus la noi credite ipotecare și impozite
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
stabilite care să demonstreze acest fapt, dar există un manuscris bizantin din secolul al XI-lea ce menționează în Nicosia existența unei biserici cu hramul Sfintei Sofia. Aceasta era locul unde monarhii erau încoronați regi ai Ciprului. În anul 1347, Papa Clement al IV-lea a emis o bulă papală pentru încurajarea participării cetățenilor din Nicosia la lucrările de renovare ale catedralei, afectată în urma unor alte cutremure. În anul 1359, Peter Thomas, legatul papal în Cipru, a încuiat în catedrală toți
Moscheea Selimiye din Nicosia () [Corola-website/Science/334051_a_335380]
-
actul este greșit datat din moment ce mitropolitul Teofan revenise în Moldova. Într-un act din 5 aprilie 1585 el este menționat că „fost mitropolit”. Fostul mitropolit Anastasie și fostul episcop Grigorie al Românului trimit la 15 iunie 1589 o scrisoare către Papă de la Romă în care se plâng de robia turcească, de amenințarea ungureasca, de slăbiciunea domnului „străin și venetic” și stăruie pentru acordarea domniei unui oarecare Ștefan, fiul lui Alexandru Lăpușneanu. Mitropolitul Anastasie este menționat în românul "Nicoară Potcoava" (1952) al
Anastasie (mitropolit al Moldovei) () [Corola-website/Science/334090_a_335419]
-
din nou în 1790. Sub Primul Imperiu, în 1804, închisoarea a găzduit prizonieri condamnați în conspirația lui Cadoudal împotriva lui Napoleon Bonaparte. S-a folosit în 1811 pentru câțiva înalți demnitari ai Bisericii Romano-catolice, care se opun încălcării ale prerogativelor Papei: Monseniorul Hirn, episcopul din Tournai, Monseniorul de Broglie, episcopul din Ghent, și Monseniorul de Boulogne, episcopul din Troyes. Acesta a fost ținut în detenție încă o dată în 1813. Cu această ocazie, a realizat în celula sa fresce păstrate până în prezent
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
Finlanda, unde a fost martirizat pe data de 20 ianuarie 1156. Inițial aflată sub autoritatea Arhiepiscopiei de Hamburg-Bremen, episcopia de Uppsala trece sub autoritatea Arhiepiscopiei de Lund, aflată atunci sub dominație daneză. În anul 1152, cardinalul Nicolae din Albano, viitorul Papă Adrian al IV-lea, a participat la un conciliu la Linköping pentru a înființa o arhiepiscopie și de a stabili independența Bisericii suedeze față de cea daneză. Cu toate acestea problema a fost amânată datorită neînțelegerilor privind locația sediului arhiepiscopiei. În
Arhidieceza de Uppsala () [Corola-website/Science/334484_a_335813]
-
IV-lea, a participat la un conciliu la Linköping pentru a înființa o arhiepiscopie și de a stabili independența Bisericii suedeze față de cea daneză. Cu toate acestea problema a fost amânată datorită neînțelegerilor privind locația sediului arhiepiscopiei. În anul 1164, Papa Alexandru al III-lea a ordonat ridicarea episcopiei de Uppsala la rangul de arhiepiscopie, primul arhiepiscop fiind un călugăr cistercian numit Ștefan de la Abația Alvastra. Episcopiile de Skara, Linköping, Strängnäs, Västerås și Växjö au devenit sufraganele ei, precum și episcopia finlandeză
Arhidieceza de Uppsala () [Corola-website/Science/334484_a_335813]
-
au susținut celibatul pentru a demonstra castitatea preoților și călugărilor. În timpul arhiepiscopului Folke Johansson Ängel (1267-1277) scaunul arhiepiscopal a fost transferat de la Gamla Uppsala la Östra Aros, redenumit Uppsala. Această schimbare a fost aprobată atât de rege cât și de papă. Moaștele Sfântului Eric (d.1160), sfântul național al Suediei au fost de asemenea mutate în noul oraș. Arhiepiscopii s-au preocupat de înfrumusețarea orașului aducând o echipă de meșteri francezi conduși de arhitectul Étienne de Bonneuil pentru a construi o
Arhidieceza de Uppsala () [Corola-website/Science/334484_a_335813]
-
să se alieze cu Qutuz în fața unui inamic mai puternic, după ce mongolii au capturat Damascul. Mongolii au încercat să formeze o alianță franco-mongolă (sau, cel puțin, să ceară supunerea) cu rămășițele Regatului Cruciat al Ierusalimului, centrat acum în Acra, dar Papa Alexandru al IV-lea a interzis acest lucru. Tensiunile dintre franci și mongoli au crescut când Iulian de Sidon a cauzat un incident ce a rezultat în moartea unuia dintre nepoții lui Kitbuqa. Furios, Kitbuqa a prădat Sidonul. Baronii de
Bătălia de la Ain Jalut () [Corola-website/Science/335031_a_336360]
-
urma să fie una cu Biserica Romano-Catolică. Așadar, transilvănenii erau încurajați să devină catolici și să adere la nou creata Biserică Greco-Catolică, păstrând ritualul ortodox, dar acceptând cele patru puncte doctrinare stabilite la Conciliul de la Florența între 1431 și 1445: Papa drept cap suprem al bisericii, existența purgatoriului, doctrina Filioque și folosirea pâinii nedospite (azimă) la împărtășanie. Clerul a fost primul care a obținut avantaje materiale în urma uniunii, care însemna egalitatea cu preoțimea catolică, inclusiv primirea acelorași venituri și privilegii. Oricum
Sofronie de la Cioara () [Corola-website/Science/335047_a_336376]
-
a numit „dive fără nume”, nu ar fi capabili să susțină cu brio un spectacol live. Cântăreața a adăugat că preferă să reinterpreteze piese de Tina Turner, AC/DC, Eric Clapton și alții, decât să compună piese asemănătoare cu „Dale papi”, care au succes la publicul din România și pe care ea nu le agreează. Deși Stoica a fost de acord că industria muzicală românească se află într-o stare proastă, cu foarte puțini artiști valoroși, printre care i-a menționat
Vocea României (sezonul 6) () [Corola-website/Science/335223_a_336552]
-
Templierul le ascunde într-o criptă, cu puțin timp înainte ca să fie ucis de un Asasin. Memoria derulează apoi către moartea pe rug a lui Molay, atunci când acesta îl blesteamă pe regele Filip al IV-lea cel Frumos și pe Papa Clement al V-lea. În acel moment, Bishop, care face parte din Frăția Asasinilor, încheie memoria și îl roagă pe jucător să devină inițiat al lor. Bishop are și un videoclip făcut de Abstergo, în care se vorbește despre capturarea
Assassin's Creed Unity () [Corola-website/Science/335248_a_336577]
-
elimine poligamia, comerțul cu sclavi și vrăjitoriile, și neadaptându-se la intrigile familiilor nobile și la lipsa de ascultare a clerului, s-a considerat incapabil pentru misiunea de păstor și, în anul 988, a mers la Roma. I-a expus papei Ioan al XV-lea dificultățile sale, a pus în mâinile sale misiunea de episcop și a obținut permisiunea să se retragă în viața monastică. Mai înainte de a se retrage în mănăstire, a întreprins un pelerinaj în Țara Sfântă. Prima oprire
Adalbert de Praga () [Corola-website/Science/331540_a_332869]
-
sfătuit pe Adalbert să renunțe la ideea pelerinajului la Locurile Sfinte și să se întoarcă imediat la Roma pentru a se prezenta abatelui de la Mănăstirea Sant-Alessi. Aici ar fi găsit același stil de viață monastică, dar sub protecția directă a papei, și nimeni nu ar fi avut curajul să-l critice. După ce a învățat multe de la Nil, Adalbert a plecat de la Roma cu un grup de doisprezece călugări, incluzându-l și pe fratele Gaudențiu. Sosit în patrie, a fondat abația de la
Adalbert de Praga () [Corola-website/Science/331540_a_332869]
-
l-a cunoscut pe Adalbert și a rămas impresionat de cultura și sfințenia sa. Un om de acel calibru nu putea să rămână “înmormântat” într-o mănăstire romană. Între timp, arhiepiscopul de Mainz se întorcea din nou la muncă, cerând papei și împăratului să-l trimită din nou pe Adalbert la Praga, ca fiind singura persoană potrivită pentru acea dificilă misiune. În timpul călătoriei a aflat că cei din dieceza sa nu numai că nu-l mai doreau, dar au ucis chiar
Adalbert de Praga () [Corola-website/Science/331540_a_332869]
-
Era 23 aprilie a anului 997. Cei doi însoțitori ai sfântului au fost eliberați printr-o răscumpărare de mare preț. Principele polonez a răscumpărat, de asemenea, ceea ce a mai rămas din trupul martirului și a fost înmormântat în orașul Gniezno. Papa Silvestru al II-lea l-a proclamat sfânt în anul 999. În anul 1000 împăratul Otto al III-lea a ridicat Dieceza de Gniezno la rang de arhiepiscopie.
Adalbert de Praga () [Corola-website/Science/331540_a_332869]