15,576 matches
-
pentru toți ceilalți, cu excepția mea. Am ascuns-o în spatele mesei mele de lucru din subsol. Am închis-o în seiful din spatele dulapului cu rufărie. Seiful nu era foarte mare și de-abia mai era loc pentru carte lângă pașaport și plicul cu bani pe care le țineam acolo. Am luat-o din seif. Nu voiam să contamineze celelalte lucruri. Am încuiat-o în sertarul de sus al biroului de la serviciu. Nu aveam de gând să o citesc, dar nu puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
în America. Simțeam cu vârfurile degetelor cum numerele își găsesc locul. Îmi făcea plăcere doar să deschid încuietoarea. Am deschis larg ușa. Mereu simțeam o fierbințeală ca de la whisky, pe jumătate adrenalină, pe jumătate relaxare, când vedeam pașaportul oficial și plicul gros de manila. Imitația de piele era foarte fină la atingere. Stema aurie și înscrisul - Statele Unite ale Americii - îmi făceau cu ochiul. L-am deschis cu mult respect, ca pe o carte de rugăciuni. Litere negre se înșirau pe hârtia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
o carte de rugăciuni. Litere negre se înșirau pe hârtia groasă. Van Pels, Peter; soție, Madeleine; fiică, Abigail; fiică, Elizabeth. De îndată ce se va naște bebelușul, voi mai adăuga un nume. L-am strecurat la loc în seif și am ridicat plicul de manila. Era mai greu decât documentul mic și albastru. Am desfăcut legătura din jurul clamei și am ridicat clapa. Banii stăteau cuminți înăuntru, aranjați în teancuri, fiecare teanc legat cu câte două elastice. I-am scos, i-am aranjat frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
documentul mic și albastru. Am desfăcut legătura din jurul clamei și am ridicat clapa. Banii stăteau cuminți înăuntru, aranjați în teancuri, fiecare teanc legat cu câte două elastice. I-am scos, i-am aranjat frumos pe raft, apoi am pus jos plicul ca să am ambele mâini libere să îi pot număra. Doctorul se înșelase. Nu poți șterge trecutul. De aceea plecasem din cabinetul lui. La început îmi fusese rușine de acel incident, dar acum nu-mi mai era. Procedasem corect. Nu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
fost eu fără număr. Madeleine se înșela în privința asta. Doar că, încercând să șterg trecutul, nu făceam altceva decât să trăiesc în trecut. Pe mine mă interesa viitorul. De aceea îmi țineam pașaportul la zi și adăugam regulat bani în plic. Viața mea era mai grozavă decât în cele mai frumoase visuri pe care le avusesem în tabăra DP. Dar îmi place să fiu pregătit pentru orice situație. Am pus plicul la loc în seif, am răsucit încuietoarea și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
îmi țineam pașaportul la zi și adăugam regulat bani în plic. Viața mea era mai grozavă decât în cele mai frumoase visuri pe care le avusesem în tabăra DP. Dar îmi place să fiu pregătit pentru orice situație. Am pus plicul la loc în seif, am răsucit încuietoarea și m-am întors în dormitor la fel de ușor cum ieșisem. Eram gata să ațipesc când am simțit-o pe Madeleine lipindu-se de spatele meu. Brațul i se strecură pe sub mine și mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
bărbaților din pisoare. Numărătoarea era îmbucurătoare. Dacă astăzi ar veni soldații în America, jumătate din populație ar fi aleasă. În noaptea de dinaintea sosirii lui Madeleine și a bebelușului acasă din spital, am pus la păstrare încă șase sute de dolari în plicul de manila din seiful aflat în spatele dulapului de lenjerie. Avusesem deja grijă să adaug numele lui David în pașaport. Banii nu aveau nici o legătură cu faptul că îmi lăsasem fiul să fie circumcis. Puneam bani o dată la câteva luni. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
nu protestă. Soția mea nu a trimis nici una dintre scrisorile pe care le dactilografiase cu atâta înfrigurare, deși ea nu știe asta. Mi le-a dat mie să le pun la poștă în dimineața următoare. Am luat din mâna ei plicurile cu adresele scrise îngrijit și le-am pus lângă mine, pe scaunul din față. Câteva minute mai târziu, în timp ce așteptam la benzinărie să mi se facă plinul, am rupt plicurile în două, așa cum rupsesem scrisoarea lui Otto, cu o seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
la poștă în dimineața următoare. Am luat din mâna ei plicurile cu adresele scrise îngrijit și le-am pus lângă mine, pe scaunul din față. Câteva minute mai târziu, în timp ce așteptam la benzinărie să mi se facă plinul, am rupt plicurile în două, așa cum rupsesem scrisoarea lui Otto, cu o seară înainte. Am aruncat jumătate în coșul de gunoi de la benzinărie și pe celelalte le-am azvârlit într-un tomberon mare din metal de pe șantier. Domnul Bloomgarden, domnul Kanin și toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
deschise. Am scos pașaportul și am verificat data expirării. O știam pe de rost, dar îmi plăcea să o văd negru pe alb. Nu ajunsesem unde ajunsesem pentru că eram neglijent. L-am pus la loc în seif și am scos plicurile de manila. Acum erau două. Nu voiam bancnote mari. Am deschis primul plic. Hârtiile de 20, 50 și 100, nu dubios de netede și noi, ci liniștitor de folosite, erau aranjate după valoare și erau legate cu elastice. Am verificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
rost, dar îmi plăcea să o văd negru pe alb. Nu ajunsesem unde ajunsesem pentru că eram neglijent. L-am pus la loc în seif și am scos plicurile de manila. Acum erau două. Nu voiam bancnote mari. Am deschis primul plic. Hârtiile de 20, 50 și 100, nu dubios de netede și noi, ci liniștitor de folosite, erau aranjate după valoare și erau legate cu elastice. Am verificat teancurile, dând la o parte elasticul, numărând bancnotele în minte, punând elasticul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
folosite, erau aranjate după valoare și erau legate cu elastice. Am verificat teancurile, dând la o parte elasticul, numărând bancnotele în minte, punând elasticul la loc și trecând la următorul teanc. Ieșiră la număr. Am pus teancurile la loc în plic, am închis clapa și l-am deschis pe cel de-al doilea. Conținea aceeași sumă. Împărțisem bancnotele în mod egal. Am început să le număr. Când am terminat, îmi lipseau o sută șaptesprezece dolari. Nu înțelegeam. Nimeni nu mai știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cănuța pe care o făcuse Abigail la școală și am urcat iarăși scările. Imaginea dulapului de lenjerie deschis, prosoapele în dezordine, seiful căscat larg mă speriară. Știam că nu fusese jefuit. Eu făcusem dezordinea aceea. Dar așa părea. Am scos plicul care nu îmi ieșea la numărătoare, am închis seiful și am răsucit încuietoarea. Am aranjat la loc până și prosoapele și am închis ușa dulapului. Voiam să mă pot concentra la număratul bancnotelor și imaginea seifului ce părea jefuit mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
răsucit încuietoarea. Am aranjat la loc până și prosoapele și am închis ușa dulapului. Voiam să mă pot concentra la număratul bancnotelor și imaginea seifului ce părea jefuit mă neliniștea. M-am așezat pe podea, sub lumina de sus, cu plicul, creionul și carnețelul. Știam că era o prostie. Banii nu aveau unde să se ducă. Faptul că îmi ieșea de fiecare dată altă sumă însemna că vina era a mea. Dar trebuia să fac să îmi iasă bine numărătoarea. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și le-am dus pe ele și pe David jos, în bucătărie, apoi le-am pus în sertar, atent să le așez exact în același loc. Nu o să știe niciodată că fuseseră scoase. Când ieșeam din bucătărie, am observat un plic sub ușa de la intrare. Încă ținându-l în brațe pe fiul meu, m-am aplecat, l-am ridicat și l-am desfăcut. Liga locală de atletism a poliției dorea o sponsorizare. „Mă simt foarte rău, aici, în patul meu cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
seară, mă uitam într-o celulă mică și goală. Așa a trecut o săptămână, apoi două, trei. În ziua în care trebuia să plătesc chiria pentru luna următoare, am deschis larg ușița de sticlă și m-am uitat înăuntru. Un plic se sprijinea de unul dintre pereții laterali. L-am scos. Plicul era greu și gros. M-am uitat la adresă. Dl Peter van Pels stătea scris deasupra numărului de la cutia poștală. Un șir de nume, ca o mică armată legală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
trecut o săptămână, apoi două, trei. În ziua în care trebuia să plătesc chiria pentru luna următoare, am deschis larg ușița de sticlă și m-am uitat înăuntru. Un plic se sprijinea de unul dintre pereții laterali. L-am scos. Plicul era greu și gros. M-am uitat la adresă. Dl Peter van Pels stătea scris deasupra numărului de la cutia poștală. Un șir de nume, ca o mică armată legală, acoperea colțul din stânga sus al plicului. L-am deschis. Înăuntru era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pereții laterali. L-am scos. Plicul era greu și gros. M-am uitat la adresă. Dl Peter van Pels stătea scris deasupra numărului de la cutia poștală. Un șir de nume, ca o mică armată legală, acoperea colțul din stânga sus al plicului. L-am deschis. Înăuntru era o singură pagină, de aceeași culoare crem. Am despăturit-o. Din nou, numele meu era așezat deasupra cifrelor. Ochii îmi alunecau pe pagină. Autorul, care îl reprezenta pe domnul Otto Frank, voia să mă informeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pe toți pentru controlul medical și pentru deparazitare. Abia după aceea au putut apărea rudele și cunoștințele care să-i ia În primire. A venit și rîndul tinerei doamne de pe Crasna și al Însoțitorilor ei. Floare le-a Întins americanilor plicul cu adresa omului ei de la Chicago. Slujbași În mai multe feluri de uniforme l-au cer cetat pe față și pe dos, s-au privit Între ei, l-au arătat meșterilor de pendule, au ridicat din umeri. Nu se putea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fel de hîrtie Își făcuse dop la sticla cu atît de prețioasa apă de băut În Întunericul și sub urletele furtunii de pe mare. Umezită, cerneala se Întinsese și era greu de Înțeles vreun cuvînt ori vreo cifră. Americanii au luat plicul, s-au mai sfătuit și cu alții de ai lor, au Încercat să descifreze. Din tot ce trăise ea În Statele Unite, episodul cu cerneala Întinsă pe plic Îi stîrnea mamei Floare cea mai mare indignare și după șaizeci de ani
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și era greu de Înțeles vreun cuvînt ori vreo cifră. Americanii au luat plicul, s-au mai sfătuit și cu alții de ai lor, au Încercat să descifreze. Din tot ce trăise ea În Statele Unite, episodul cu cerneala Întinsă pe plic Îi stîrnea mamei Floare cea mai mare indignare și după șaizeci de ani. Pretindea că știa unde se află bărbatu-său și le tot spunea, „la Cigagău“, dar ăia nu pricepeau. Ba mai mult, au aruncat-o, zicea ea, „În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ci ivită din fundul Ungariei, de dincolo de Viena, adică de la capă tul pămîntului. A istorisit pe larg cum o găsise el la servi ciile de imigrare din port și cum făcuse ea dop la sticla cu apă de băut din plicul cu adresa bărbatului ei. L-a lăudat pe un domn, de asemenea irlandez, de la Chicago la care lucrea ză bărbatul femeii, a cerut confirmarea celor spuse de către Însoțitorii lui Flory și, la ora nouă punct, le-a dat drumul Înăuntru
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ar fi prins rădăcini, nici nu era greu după aria lui de răspîndire, și În Pennsylvania. Am aflat asta În mai 2013 dintr-o scrisoare primită de la o casă de avocatură din Londra. Curios Însă că nu mi-au trimis plicul pe adresa de acasă, ci pe cea de la birou. Eram informat că inginerul Darren Ruba din Phila delphia a trecut la cele veșnice la vîrsta de 87 de ani, În ziua de 13 septembrie 2012, și, neavînd moștenitori cunoscuți, a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
formară din nou ciorchini În jurul ei. PÎnă În vara următoare, Floare primi trei scrisori de la Gyuri din garni zoanele pe unde se perinda. De fapt, Îi erau retrimise de părinți, numai prin ei puteau să țină legătura. Mai căpătă un plic după aprinderea războiului. Pomean se arăta tare necăjit, temător de viitor și cu Încrederea În soartă mult slă bită. Nu-și dădea seama Încotro Îl va mîna focul. Nădăjduia, ca toți ceilalți, că-i vor frînge iute pe sîrbi și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de ea pînă la sfîrșit. De fiecare dată cînd ajungea la oficiu, lăsa cîte o scrisoare pentru ai lui. La eliberare, Împreună cu roșii, a ținut să dea și pe la centrul poștal. Au căutat, au răscolit. A găsit acolo multe din plicurile lui marcate, nedesfăcute, neexpediate nici spre Pișcari, nici spre Chicago. Le-a luat cu sine pe toate, În drum spre casă, și vreme de vreo trei luni, cînd cu trenul, cînd pe jos, mai lucrînd pe la cîte un gospodar, mai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]