13,888 matches
-
află o suprafață rugoasă - tuberozitatea pterigoidiană ("Tuberositas pterygoidea mandibulae") pe care se inserează mușchiului pterigoidian medial ("Musculus pterygoideus medialis"). Marginea anterioară a ramurii mandibulei este ascuțită, se continuă în jos cu linia oblică de pe corpul mandibulei. Pe fața medială a ramurii mandibulei lângă marginea anterioară se află o creastă - creasta temporală ("Crista temporalis") care coboară pe fața medială a procesului coronoidian de la vârful lui până la un punct aflat posterior de ultimul molar. Pe creasta temporală se inserează mușchiul temporal ("Musculus temporalis
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
se extinde de la baza procesului coronoidian a mandibulei până la un punct aflat posterior de ultimul molar; unii autori consideră creasta buccinatorului ca fiind creasta temporală. Pe creasta buccinatorului de inserează porțiune mandibulară a mușchiul buccinator ("Musculus buccinator"). Marginea posterioară a ramurii mandibulei numită și marginea parotidiană se extinde de la procesul condilian până la unghiul mandibulei, și este ușor convexă în porțiunea sa superioară și concavă în porțiunea sa inferioară. Ea lasă o impresiune adâncă pe fața anterioară a glandei parotide, care înconjoară
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
se extinde de la procesul condilian până la unghiul mandibulei, și este ușor convexă în porțiunea sa superioară și concavă în porțiunea sa inferioară. Ea lasă o impresiune adâncă pe fața anterioară a glandei parotide, care înconjoară această margine. Marginea inferioară a ramurii mandibulei se continuă anterior cu marginea inferioară a corpului. Marginea inferioară se întâlnește cu margini posterioară la unghiul mandibulei ("Angulus mandibulae"). Unii autori nu acceptă termenul de "margine inferioară", considerând că unghiul mandibulei este format din întâlnirea marginii posterioară a
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
mandibulei se continuă anterior cu marginea inferioară a corpului. Marginea inferioară se întâlnește cu margini posterioară la unghiul mandibulei ("Angulus mandibulae"). Unii autori nu acceptă termenul de "margine inferioară", considerând că unghiul mandibulei este format din întâlnirea marginii posterioară a ramurii mandibulei cu marginea inferioară a corpului mandibulei. Marginea superioară a ramurii mandibulei este subțire, are 2 prelungiri: una anterioară - procesul coronoidian ("Processus coronoideus") și alta posterioară - procesul condilian ("Processus condylaris"). Între aceste două procese se află o scobitura adâncă - incizură
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
se întâlnește cu margini posterioară la unghiul mandibulei ("Angulus mandibulae"). Unii autori nu acceptă termenul de "margine inferioară", considerând că unghiul mandibulei este format din întâlnirea marginii posterioară a ramurii mandibulei cu marginea inferioară a corpului mandibulei. Marginea superioară a ramurii mandibulei este subțire, are 2 prelungiri: una anterioară - procesul coronoidian ("Processus coronoideus") și alta posterioară - procesul condilian ("Processus condylaris"). Între aceste două procese se află o scobitura adâncă - incizură (scobitura) mandibulei ("Incisura mandibulae") - prin care trece mănunchiului vasculonervos maseterin spre
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
vasculonervos maseterin spre mușchiul maseter: arteră maseterină ("Arteria masseterica"), nervul maseterin ("Nervus massetericus"). Fiecare din cele două jumătăți simetrice a mandibulei este străbătută de canalul mandibulei ("Canalis mandibulae"), care începe de la gaura mandibulei ("Foramen mandibulae") aflată pe fața medială a ramurii mandibulei, coboară oblic în jos și înainte străbătând ramura mandibulei, apoi merge orizontal înainte în interiorul corpului mandibulei, sub rădăcinile dinților molari cu care comunică prin niște orificii mici, și se bifurcă la nivelul primului sau al doilea dinte premolar în
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
nervul maseterin ("Nervus massetericus"). Fiecare din cele două jumătăți simetrice a mandibulei este străbătută de canalul mandibulei ("Canalis mandibulae"), care începe de la gaura mandibulei ("Foramen mandibulae") aflată pe fața medială a ramurii mandibulei, coboară oblic în jos și înainte străbătând ramura mandibulei, apoi merge orizontal înainte în interiorul corpului mandibulei, sub rădăcinile dinților molari cu care comunică prin niște orificii mici, și se bifurcă la nivelul primului sau al doilea dinte premolar în două ramuri: laterală - canalul mental și medială - canalul incisiv
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
și vena alveolară inferioară ("Arteria et vena alveolaris inferior") și nervul alveolar inferior ("Nervus alveolaris inferior"). Mănunchiul vasculonervos alveolar inferior se bifurcă în două ramuri: 1) mănunchiul vasculonervos mentonier care se află în canalul mental (mentonier) și este format de ramura mentonieră a arterei alveolare inferioare ("Ramus mentalis arteriae alveolaris inferioris"), vena mentonieră ("Vena mentalis") și nervul mentonier ("Nervus mentalis"); 2) mănunchiul vasculonervos incisiv care se află în canalul incisiv și este format de ramurile dentale (incisive) a arterei alveolare inferioare
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
pe dreptul sultanului la o cincime din prada de război, pe care el a interpretat-o valabil inclusiv referitor la prizonierii luați în luptă. Sclavii captivi s-au convertit la islam și s-au antrenat în serviciul personal al sultanului. Ramura cea mai faimoasă a Kapikulu au fost Corpul ieniceri, care au fost recrutați și din rândul băieților creștini pe baza taxei devșirme” impus teritoriilor cucerite, dar au existat de asemenea, mai multe tipuri de alte trupe, cum ar fi Corpul
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
Ingineria civilă este o ramură a ingineriei care se ocupă de proiectarea artefactelor și instalațiilor pentru uz civil în domeniile: construcții ambientale, construcții geotehnice, infrastructură, instalații structurale urban-teritoriale. Termenul „civil” provine din dorința de a transfera în domeniul civil competențele tehnicilor din domeniul militar. Armatele
Inginerie civilă () [Corola-website/Science/325836_a_327165]
-
aplicare a ingineriei civile cuprinde diferite sectoare: La fel ca și proiectele de arhitectură, un proiect de inginerie civilă poate fi împărțit în trei componente: Există mai multe domenii în care se poate specializa un inginer civil: Ingineria construcțiilor este ramura ingineriei care se ocupă de proiectare, management în construcții, producția șantierului, testarea, întreținerea și restaurarea clădirilor pentru uz civil. Ingineria geodezică este disciplina care studiază principiile și tehnicile pentru detectarea suprafeței pământului.
Inginerie civilă () [Corola-website/Science/325836_a_327165]
-
public foarte larg și atinge eficiența maximă când reamintește existența unui produs deja cumpărat. Criza economică a afectat și domeniul publicitar deoarece există o relație directă între publicitate și conjuctura economică. Publicitatea stradală păstrează trendul descendent al economiei întrucât această ramură a publicității a investit între 50 și 60 de milioane de euro, după unele estimări, ceea ce reprezintă circa 9-10% din totalul cheltuielilor de publicitate din România. Specialiștii în domeniu spun că publicitatea stradală necesită încă 10 ani pentru dezvoltare, deși
Publicitate stradală () [Corola-website/Science/325040_a_326369]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip speologic), situată în vestul Transilvaniei, pe teritoriul județului Bihor. Aria naturală se află în ramura nordică a Munților Bihorului (grupă montană a Munților Apuseni, aparținând lanțului carpatic al Occidentalilor), în sud-estul județului Bihor (în apropierea graniței cu județul Cluj), pe teritoriul administrativ al comunei Budureasa. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.
Sistemul carstic Peștera Cerbului - Avenul cu Vacă () [Corola-website/Science/325128_a_326457]
-
Welf I (d. 6 noiembrie 1101, Paphos, Cipru) a fost duce de Bavaria între 1070 și 1077 și apoi de la 1096 până la moarte. Welf a fost primul membru al ramurii Casei de Welf din cadrul Casei de Este. În genealogia Welfilor, el este numărat ca fiind Welf al IV-lea. Welf a fost fiul lui Azzo al II-lea de Este, markgraf de Milano cu soția sa, Chuniza de Altdorf. Atunci când
Welf I de Bavaria () [Corola-website/Science/325112_a_326441]
-
este o familie care a cuprins mai mulți monarhi germani începând din secolul al XI-lea. Casa de Welf constituie ramura mai veche Casei de Este, o dinastie ai cărei primi membri cunoscuți au trăit în Lombardia secolului al IX-lea. Din acest motiv, familia este numită uneori Welf-Este. Primul membru al acestei ramuri a fost Welf al IV-lea, care
Dinastia Welfilor () [Corola-website/Science/325183_a_326512]
-
al XI-lea. Casa de Welf constituie ramura mai veche Casei de Este, o dinastie ai cărei primi membri cunoscuți au trăit în Lombardia secolului al IX-lea. Din acest motiv, familia este numită uneori Welf-Este. Primul membru al acestei ramuri a fost Welf al IV-lea, care a moștenit proprietatea vechii case de Welf atunci când unchiul său pe linie maternă, Welf de Carintia a murit, în 1055. Ulterior, în 1070, Welf al IV-lea a devenit duce de Bavaria, ca
Dinastia Welfilor () [Corola-website/Science/325183_a_326512]
-
a cedat proprietatea ducelui de Bavaria Welf al IV-lea, fiul surorii lui Welf al III-lea, Chuniza, cu markgraful Alberto Azzo al II-lea de Milano. Welf a fost ultimul dintre vechii Welfi, iar posesiunile sale au trecut pe seama ramurii largi a casei de Este. Ducatul a trecut în mâinile ducelui Conrad al III-lea de Carintia.
Welf de Carintia () [Corola-website/Science/325189_a_326518]
-
nu numai în Alemania, dar și în Bavaria, Franconia și Italia. Baza puterii lor se afla în jurul văii râurilor Neckar și Dunăre. i au fost divizați în două ramuri, cea veche și cea tânără, nefiind clară legătura dintre cele două. Ramura veche descinde dintr-un anume Berthold, care a fost fondator alături de ducele aleman Hnabi al abației Reichenau din 724. Cel mai renumit descendent al său Cadolah, duce de Friuli, care a protejat câmpiile din Pannonia și din Italia în fața atacurilor
Ahalolfingeri () [Corola-website/Science/325250_a_326579]
-
descinde dintr-un anume Berthold, care a fost fondator alături de ducele aleman Hnabi al abației Reichenau din 724. Cel mai renumit descendent al său Cadolah, duce de Friuli, care a protejat câmpiile din Pannonia și din Italia în fața atacurilor avarilor. Ramura tânără a Ahalolfingerilor cuprinde la rândul său două grupuri. Richardis, împărăteasa lui Carol cel Gras, descinde din Erchanger. Sora sa, căsătorită cu contele palatin de Suabia, Berthold I, a fost mama celuilalt grup, care include pe celebrul duce Erchanger de
Ahalolfingeri () [Corola-website/Science/325250_a_326579]
-
în mod frecvent. În ultima vreme datorită schimburilor comerciale cu vecini alimentația samburu s-a diversificat, Unele grupuri samburu practică agricultura și asta se răsfrânge și în obiceiurile lor culinare. Samburu vorbesc o limbă maa nordică care face parte din ramura de est a limbilor nilotice. Samburu este înrudită cu camus cu care împarte 88%-94% din vocabular (camus fiind considerat un dialect samburu) și cu limba masai (77%-89% din lexic fiind similar). Alfabetizarea este foarte redusă în rândul populației
Samburu () [Corola-website/Science/325237_a_326566]
-
este numele unei vechi familii medievale din Germania, care a întemeiat un mare număr de orașe în ceea ce este astăzi Elveția și landul Baden-Württemberg. În vreme ce o ramură minoră a familiei și-a asumat titlul de "duce de ", iar o altă ramură din Baden s-a stins în 1218, linia majoră există și în ziua de astăzi, purtând titulatura de "Markgraf de Baden, Duce de Zähringen". Zähringen este
Zähringen () [Corola-website/Science/325274_a_326603]
-
este numele unei vechi familii medievale din Germania, care a întemeiat un mare număr de orașe în ceea ce este astăzi Elveția și landul Baden-Württemberg. În vreme ce o ramură minoră a familiei și-a asumat titlul de "duce de ", iar o altă ramură din Baden s-a stins în 1218, linia majoră există și în ziua de astăzi, purtând titulatura de "Markgraf de Baden, Duce de Zähringen". Zähringen este astăzi un district al orașului Freiburg im Breisgau, pe care ducii l-au întemeiat
Zähringen () [Corola-website/Science/325274_a_326603]
-
Barbarossa". Fiul și succesorul său, ducele Berthold al V-lea de Zähringen, și-a demonstrat calitățile prin reducerea la ordine a nobililor din Burgundia. El a fost totodată și fondatorul orașului Berna, iar când a decedat în februarie 1218 principala ramură a familiei Zähringen s-a stins. După dispariția ramurii principale, cea mai mare parte din teritoriul său extins în Breisgau și în actuala Elveție a revenit Coroanei, cu excepția titlurilor alodiale, care au fost împărțite între casa conților de Urach (care
Zähringen () [Corola-website/Science/325274_a_326603]
-
-lea de Zähringen, și-a demonstrat calitățile prin reducerea la ordine a nobililor din Burgundia. El a fost totodată și fondatorul orașului Berna, iar când a decedat în februarie 1218 principala ramură a familiei Zähringen s-a stins. După dispariția ramurii principale, cea mai mare parte din teritoriul său extins în Breisgau și în actuala Elveție a revenit Coroanei, cu excepția titlurilor alodiale, care au fost împărțite între casa conților de Urach (care în continuare s-au intitulat "conți de Freiburg") și
Zähringen () [Corola-website/Science/325274_a_326603]
-
al osului palatin ("Processus sphenoidalis ossis palatini"). Între procesul vaginal și fața inferioară a corpului sfenoidal se află șanțul vomerovaginal ("Sulcus vomerovaginalis"), care este transformat de către aripa vomerului în canalul vomerovaginal sau sfenovomerian lateral ("Canalis vomerovaginalis") prin care trece o ramură a arterei sfenopalatine ("Arteria sphenopalatina").
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]