13,967 matches
-
mutări, în 1841 la Lugoj. După ce cântă mai puțin de o jumătate de an într-un taraf local și devine relativ cunoscut în oraș, intră în orchestra violonistului german Seppi Müller. Aici învață notele, învață un repertoriu nou, german de salon, și învață, pe lângă vioară, viola și violoncelul. Cântă în această orchestra până în 1847, când împreună cu o bună parte din orchestra lui Müller se retrage și își formează propriul taraf (taraf foarte interesant ca mixtură etnică, format din doi evrei, doi
Nică Iancu Iancovici () [Corola-website/Science/324284_a_325613]
-
important. Dar povestea sa a unui singur om care luptă împotriva sistemului este banală și prezentarea aspectelor referitoare la starea justiției în China este îngreunată de o atitudine care este la limita xenofobiei". Criticul de film Andrew O'Hehir de la "Salon" a remarcat faptul că subtextul filmului "înghite povestea, până când tot ceea ce rămâne este virtutea superioară a lui Gere, amestecată cu virilitatea sa superioară -ambele foarte apreciate de populația feminină chineză". O'Hehir a remarcat, de asemenea, faptul că filmul întărește
Temnița roșie () [Corola-website/Science/326541_a_327870]
-
o recenzie publicată în "Rolling Stone", cântecul a fost descris ca „o experiență dance binevoitoare, dar totodată ștearsă”. Criticul muzical Nelson George a declarat că „Say Say Say” nu ar fi „meritat să aibă atâtea difuzări fără McCartney și Jackson”. Salon.com a descris ulterior cântecul ca un duet „plin de energie”. În revista online s-a concluzionat că McCartney a devenit „un moș incapabil”. "Billboard" a pus piesa pe locul al treilea în clasamentul anului 1984. Într-un articol din
Say Say Say () [Corola-website/Science/326557_a_327886]
-
și extrem de credibilă." Criticul Kenneth Turan de la "Los Angeles Times" a remarcat că Streep "adaugă un nivel de onestitate și de realitate, care face [interpretarea ei] una dintre cele mai emoționante." Printre cele câteva comentarii negative, Andrew O'Hehir de la "Salon.com" s-a plâns de faptul că filmul "nu are în realitate nici o intrigă" și l-a găsit pe regizorul Carl Franklin incapabil de a se conecta în mod corespunzător cu actorii.
Mamă și fiică (film din 1998) () [Corola-website/Science/326647_a_327976]
-
oameni. Ajuns în sat, doctorul Poenaru se duce la spital, unde trebuia să îl înlocuiască pe medicul Anghel (Ion Vîlcu) care pleca la București. Anghel îi aduce la cunoștință situația în care se afla spitalul: nu erau lemne pentru încălzirea saloanelor, medicamente, pansamente, spirt sau personal sanitar. Situația fusese la fel și înainte de război, iar doctorul Anghel afirmă că a înaintat petiții și a cerut audiențe pentru a îmbunătăți situația spitalului, dar în final a fost înfrânt de sistem. În acest
Doctorul Poenaru (film) () [Corola-website/Science/326818_a_328147]
-
care le dădea leacuri băbești. Începând de-a doua zi, medicul Poenaru începe să-și exercite profesia cu asprime. El începe să facă ordine în spital: îi ordonă felcerului Ion I. Tudor poreclit Mateescu (Adrian Georgescu) să facă curățenie în saloane, le dă afară pe rudele bolnavilor, îi telefonează medicului primar Buda de la Călărași somându-l să-i trimită în trei zile medicamente și amenințând că în caz contrar va veni acolo și-i va împușca, îi cere primarului să-i
Doctorul Poenaru (film) () [Corola-website/Science/326818_a_328147]
-
de Sonny Bronston (Jack Palance) care încerca să-l prindă pentru a-l însura cu forța cu sora lui, Mary (Dany Saval). Sonny îl acuză pe Hiram că a dezonorat-o pe Mary. El are un grup de dansatoare de salon care dau reprezentații în fiecare oraș traversat. Pe drum, Coburn se întâlnește cu un bătrân pe nume Anderson care moare. În pragul morții, acesta îl roagă să-l ducă pe nepotul său orfan Chip Anderson (Renato Cestiè) cu căruța într-
Se rezolvă... amigo () [Corola-website/Science/326885_a_328214]
-
care nu și-au întâlnit niciodată angajatorul), ei ajungând să fie în total zece pe insulă. În timp ce își așteaptă gazdele, ei găsesc înrămată o copie a poeziei "", așezată pe perete, și observă zece statuete din porțelan aflate pe masa din salon; ei discută și despre diferite ciudațenii, precum și despre pensiunea în care se află. Majordomul pune o înregistrare de gramofon în timp ce aceștia discută, precum a fost instruit să o facă; în mod neașteptat, înregistrarea conține o voce care vorbește despre fiecare
Zece negri mititei () [Corola-website/Science/325533_a_326862]
-
muzeu consacrat personajului creat de tatăl său. În anii '60 ai secolului al XX-lea, Adrian Conan Doyle a cumpărat Castelul din Lucens, unde s-a stabilit până la moartea să în 1970. Într-o pivniță a castelului, el a reconstruit salonul lui Sherlock Holmes, așa cum fusese amenajat în timpul Festival of Britain, si a amplasat acolo piese de mobilier și obiecte care au aparținut tatălui său. Un mic muzeu adiacent acestei săli prezenta și alte elemente care fac referire la Sherlock Holmes
Sherlockiana () [Corola-website/Science/325539_a_326868]
-
Arthur Conan Doyle, a fost mutat în 2001 în încăperile puse la dispoziție de primăria comunei Lucens ("Casă Roșie", vizavi de clădirea primăriei). El dispune de încăperi mai vaste și mai bine amenajate decât atunci când muzeul se află în castel. Salonul lui Sherlock Holmes a rămas expus în mod identic. În ceea ce privește restul expoziției, el este prezentat într-un mod mai rațional și mai didactic decât era anterior, într-un decor victorian reconstituit. În 1951 a avut loc la Londra, în cadrul Festival
Sherlockiana () [Corola-website/Science/325539_a_326868]
-
un mod mai rațional și mai didactic decât era anterior, într-un decor victorian reconstituit. În 1951 a avut loc la Londra, în cadrul Festival of Britain, o expoziție completă consacrată lui Sherlock Holmes. Acolo a existat o reconstituire detaliată a salonului detectivului, așa cum este descris în opera lui Șir Arthur Conan Doyle, creatorul personajului. Printre obiectele prezente se aflau numeroase obiecte autentice care aparținuseră lui Arthur Conan Doyle sau chiar ilustratorului Sidney Paget.
Sherlockiana () [Corola-website/Science/325539_a_326868]
-
care a fotografiat-o, în aceeași rochie, între vârstele de 6 și 29 de ani, aceasta fiind una dintre cele mai cunoscute idei ale lui. Expoziția „Daiana, la diferite vârste, fotografiată în aceeași rochie”, a fost vernisată în 2003, la salonul de carte Bookarest și reluată în 2004, la Galeriile Orizont din București. este autorul logo-ului „Bookarest”, sub care a funcționat, până în 2006, târgul de carte de vară de la București (în prezent, denumit „Bookfest”). O altă idee a sa, pe
Mihai Stănescu () [Corola-website/Science/325566_a_326895]
-
singură breșă. În fața breșei este o prăpastie. Stănescu a câștigat medalia de bronz în 1982, la același concurs, și pe cea de argint, în 1984. Între 1983 și 1986, a obținut medaliile de argint, bronz și, respectiv, o mențiune la salonul de caricatură din Amstelveen, Olanda. Interviuri
Mihai Stănescu () [Corola-website/Science/325566_a_326895]
-
vinovăția sa. Casa îi este anchetată, iar în una dintre camere se găsesc ciorapi de mătase, liste de clienți, hârtie fină de scrisori (ce semăna cu corespondența primită de la misteriosul ABC), o cutie nedeschisă cu ghiduri feroviare ABC, iar în salon cuțitul pătat cu sânge, arma crimei. Poliția a găsit că "vinovatul" nu a fost niciodată angajat de către o firmă de stocare. S-a descoperit de asemenea că domnul Alexander nu beneficia de o mașină de scris. Poirot face o vizită
Ucigașul ABC () [Corola-website/Science/325650_a_326979]
-
construite 605 locomotive. Țară cu cele mai multe locomotive rămase este Republică Moldova (60 la număr). La începutul anilor 60 constructorul ungur Endi Slech s-a gândit să modernizeze fostele sale trenuri automotoare care se numeau Diesel D. Schimbând caroseria, motorul și salonul a construit un nou model de tren căruia i-a dat numele de Diesel D1. La început nu a avut un mare succes dar cu timpul Rusia și Republică Moldova au cerut producția mai multor astfel de trenuri. Din numărul
D1 (tren) () [Corola-website/Science/325682_a_327011]
-
el fiind modernizat de către compania românească Remar din orașul Pașcani .Râma constă din 4 vagoane și a fost modernizata total,rămânând inițiale doar boghiurile și carcasa vagoanelor. Râma a fost modernizata atât la exterior cât și la interior,au apărut saloane confortabile de clasă I, ÎI, III ele fiind dotate cu aer condiționat , monitoare LCD ,internet Wireless (și prizele aferente pentru laptopuri), grupuri sanitare (unul fiind adaptat pentru persoane cu dizabilități). Deocamdată, râma se află în proprietatea companiei Remar ,iar dacă
D1 (tren) () [Corola-website/Science/325682_a_327011]
-
este renascentist, Beaux Arts apărut în Franța în epoca lui Napoleon al III-lea, cu parterul proiectat pentru uzul prăvăliilor, una din ele fiind o reprezentanță a lui Telefunken. Etajul este destinat încăperilor de paradă, unui birou și a două saloane mari: Salonul Roșu și Salonul Spaniol, ambele având ferestrele către stradă. Pereții salonului central sunt decorați cu picturi în ulei, în stilul pictorului francez Jean-Antoine Watteau, precum și cu stucaturi. Compozițiile în ulei înfățișează grupuri de femei și bărbați aflați la
Palatul Cesianu-Racoviță () [Corola-website/Science/325709_a_327038]
-
Beaux Arts apărut în Franța în epoca lui Napoleon al III-lea, cu parterul proiectat pentru uzul prăvăliilor, una din ele fiind o reprezentanță a lui Telefunken. Etajul este destinat încăperilor de paradă, unui birou și a două saloane mari: Salonul Roșu și Salonul Spaniol, ambele având ferestrele către stradă. Pereții salonului central sunt decorați cu picturi în ulei, în stilul pictorului francez Jean-Antoine Watteau, precum și cu stucaturi. Compozițiile în ulei înfățișează grupuri de femei și bărbați aflați la picnic sau
Palatul Cesianu-Racoviță () [Corola-website/Science/325709_a_327038]
-
în Franța în epoca lui Napoleon al III-lea, cu parterul proiectat pentru uzul prăvăliilor, una din ele fiind o reprezentanță a lui Telefunken. Etajul este destinat încăperilor de paradă, unui birou și a două saloane mari: Salonul Roșu și Salonul Spaniol, ambele având ferestrele către stradă. Pereții salonului central sunt decorați cu picturi în ulei, în stilul pictorului francez Jean-Antoine Watteau, precum și cu stucaturi. Compozițiile în ulei înfățișează grupuri de femei și bărbați aflați la picnic sau care cântă la
Palatul Cesianu-Racoviță () [Corola-website/Science/325709_a_327038]
-
-lea, cu parterul proiectat pentru uzul prăvăliilor, una din ele fiind o reprezentanță a lui Telefunken. Etajul este destinat încăperilor de paradă, unui birou și a două saloane mari: Salonul Roșu și Salonul Spaniol, ambele având ferestrele către stradă. Pereții salonului central sunt decorați cu picturi în ulei, în stilul pictorului francez Jean-Antoine Watteau, precum și cu stucaturi. Compozițiile în ulei înfățișează grupuri de femei și bărbați aflați la picnic sau care cântă la diferite instrumente. Acest salon își păstrează și astăzi
Palatul Cesianu-Racoviță () [Corola-website/Science/325709_a_327038]
-
ferestrele către stradă. Pereții salonului central sunt decorați cu picturi în ulei, în stilul pictorului francez Jean-Antoine Watteau, precum și cu stucaturi. Compozițiile în ulei înfățișează grupuri de femei și bărbați aflați la picnic sau care cântă la diferite instrumente. Acest salon își păstrează și astăzi stilul, el având rol dublu, atât ca salon pentru bal cât și ca salon de primire. Dormitoarele, aflate și ele la etaj, au vederea către curtea interioară. Aristocrația bucureșteană a preluat stilul Beaux Arts în epoca
Palatul Cesianu-Racoviță () [Corola-website/Science/325709_a_327038]
-
în stilul pictorului francez Jean-Antoine Watteau, precum și cu stucaturi. Compozițiile în ulei înfățișează grupuri de femei și bărbați aflați la picnic sau care cântă la diferite instrumente. Acest salon își păstrează și astăzi stilul, el având rol dublu, atât ca salon pentru bal cât și ca salon de primire. Dormitoarele, aflate și ele la etaj, au vederea către curtea interioară. Aristocrația bucureșteană a preluat stilul Beaux Arts în epoca lui Carol I, perioadă în care în București s-au construit o
Palatul Cesianu-Racoviță () [Corola-website/Science/325709_a_327038]
-
precum și cu stucaturi. Compozițiile în ulei înfățișează grupuri de femei și bărbați aflați la picnic sau care cântă la diferite instrumente. Acest salon își păstrează și astăzi stilul, el având rol dublu, atât ca salon pentru bal cât și ca salon de primire. Dormitoarele, aflate și ele la etaj, au vederea către curtea interioară. Aristocrația bucureșteană a preluat stilul Beaux Arts în epoca lui Carol I, perioadă în care în București s-au construit o mulțime de palate cu stiluri diferite
Palatul Cesianu-Racoviță () [Corola-website/Science/325709_a_327038]
-
Vasile Romanciuc). Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1996), Premiul Național al Republicii Moldova (2000), Premiul "Nichita Stănescu" (2001), Diploma de Onoare a Consiliului Internațional al Cărții pentru Copii și Tineret - IBBY (Basel, Elveția, 2002), Premiul "Otilia Cazimir" al Salonului de Carte Românească(Iași, 2007), Marele Premiu "Ion Creangă" al Salonului Internațional de Carte pentru Copii(Chișinău, 2010). Distincții: Medalia "Mihai Eminescu", Ordinul de Onoare al Republicii Moldova, Ordinul „Meritul Cultural” - în grad de Ofițer, categoria A „Literatură”. ... Vasile Romanciuc cultivă
Vasile Romanciuc () [Corola-website/Science/325708_a_327037]
-
Premiul Național al Republicii Moldova (2000), Premiul "Nichita Stănescu" (2001), Diploma de Onoare a Consiliului Internațional al Cărții pentru Copii și Tineret - IBBY (Basel, Elveția, 2002), Premiul "Otilia Cazimir" al Salonului de Carte Românească(Iași, 2007), Marele Premiu "Ion Creangă" al Salonului Internațional de Carte pentru Copii(Chișinău, 2010). Distincții: Medalia "Mihai Eminescu", Ordinul de Onoare al Republicii Moldova, Ordinul „Meritul Cultural” - în grad de Ofițer, categoria A „Literatură”. ... Vasile Romanciuc cultivă cu aceeași dezinvoltură toate tipurile de vers - clasic, liber, alb; orice
Vasile Romanciuc () [Corola-website/Science/325708_a_327037]