KorAP: Find »[drukola/base=simț & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...536 537 538 ...778 >

19,447 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252

se discută aici activitatea fostului redactor-șef, asta s-a făcut în altă parte, cu alte foruri, a fost înlocuit și i s-au dat sancțiunile cuvenite, pe care ar fi și spus că le merită, aici trebuie analizate cu simț de răspundere activitatea noastră și lipsurile noastre, zicând toate astea repede, pe un ton ascuțit, arogant, autoritar, ca și cum ne-ar fi acuzat de ceva, el ar fi fost stăpânul și noi niște nepricepuți ce îi punem bețe în roate, încât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
îndruga prostii! Tu vorbești de oboseală și de scârbă, care n-ai fost dat afară, nici sancționat? Oi fi având coșmaruri, dar crezi că se compară cu-ale mele? Nu te uiți cum am ajuns?“ Ți-am spus eu: ai simțul tragicului. „Tragic pe dracu’! Vreau să scap de obsesia asta și nu pot, pentru că știu că e prea devreme, o să uit mai încolo, dar deocamdată nu pot scăpa, nu pot nici să dorm, ce-ai vrea să fac decât să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
scăpa, nu pot nici să dorm, ce-ai vrea să fac decât să-mi repet o dată și încă o dată ce-a fost, doar-doar s-or toci în felul ăsta stările mele, să văd unde-am greșit? Auzi la el: ai simțul tragicului! Nu crezi că ai face mai bine să continui?“ Adică să-ți spun, ca și până acum, ce-mi amintesc eu că s-a petrecut? „Da.“ A urmat Leon Rădulescu, nu cred să fi fost altcineva. Era de la doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
o merită -, faptul acesta era neînsemnat față de altele în care începea să arate stăpânire de sine. Nici stăpânirea de sine nu apăruse dintr-odată și nu s-ar putea spune când, dar s-ar putea spune că era - îmbinată cu simțul datoriei, de care nu se putea desprinde decât cu greu în acei ani - atât de îndepărtată în timp, încât constituia, fără doar și poate, a treia etapă în formarea omulețului. Simțul datoriei, înțeles la început confuz, pe de o parte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
dar s-ar putea spune că era - îmbinată cu simțul datoriei, de care nu se putea desprinde decât cu greu în acei ani - atât de îndepărtată în timp, încât constituia, fără doar și poate, a treia etapă în formarea omulețului. Simțul datoriei, înțeles la început confuz, pe de o parte, ca o nevoie de a-și termina îndatoririle lui mărunte pentru a-i rămâne timp să pună întrebări, să vadă lumea, să gândească și să-și facă de lucru în curtea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
fi conștient de o ceață în care bâjbâi și, prin urmare, îți refuzi înaintarea sau și mai bine: de o pâclă ce învăluie mintea lui, cel mai adesea la o beție și pe care orice efort al brațelor ori al simțurilor nu reușește s-o alunge. Așa cum apăruse, mai înainte, voința de a îndura, adică de a îndura la un loc orgoliul și voința de a respinge compromisurile, de parcă trupul și sufletul lui ar fi știut că nimic nu se poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
iubirea, nu știi asta? O, Doamne, nu știi asta? Numai asta trebuie să te fascineze“, „Și-atunci să dau cu piciorul la tot restul? Ce să fac cu munca? Ce să fac cu scrisul? Dacă mă las fascinat numai de simțuri...“, „Nu de simțuri, de sentimente“, „Dacă mă las fascinat numai de simțuri și de sentimente, ce-o să mai fiu în stare după aceea, după clipele în care ajung la un paroxism al simțurilor?“, „Iubirea o să te ajute și să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
asta? O, Doamne, nu știi asta? Numai asta trebuie să te fascineze“, „Și-atunci să dau cu piciorul la tot restul? Ce să fac cu munca? Ce să fac cu scrisul? Dacă mă las fascinat numai de simțuri...“, „Nu de simțuri, de sentimente“, „Dacă mă las fascinat numai de simțuri și de sentimente, ce-o să mai fiu în stare după aceea, după clipele în care ajung la un paroxism al simțurilor?“, „Iubirea o să te ajute și să te îndemne“, „Nu cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
să te fascineze“, „Și-atunci să dau cu piciorul la tot restul? Ce să fac cu munca? Ce să fac cu scrisul? Dacă mă las fascinat numai de simțuri...“, „Nu de simțuri, de sentimente“, „Dacă mă las fascinat numai de simțuri și de sentimente, ce-o să mai fiu în stare după aceea, după clipele în care ajung la un paroxism al simțurilor?“, „Iubirea o să te ajute și să te îndemne“, „Nu cred, asta-i doar în cărți“, „Dar eu simt așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
scrisul? Dacă mă las fascinat numai de simțuri...“, „Nu de simțuri, de sentimente“, „Dacă mă las fascinat numai de simțuri și de sentimente, ce-o să mai fiu în stare după aceea, după clipele în care ajung la un paroxism al simțurilor?“, „Iubirea o să te ajute și să te îndemne“, „Nu cred, asta-i doar în cărți“, „Dar eu simt așa!“, „Iar eu nu cred! Și deci ce-o să fie după aceea? N-o să mi se revolte conștiința, căreia i-am promis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
Înnebunesc?“ „Nu, cred că e ceva normal. Adică două lucruri care mi se par la fel de firești. Mai întâi îl gândești mult și gândul tău fabulează și impresia pe care o ai se datorează acestui gând intens. Există o memorie a simțurilor pe care niciodată n-ai s-o poți cunoaște în amploarea ei și care izbucnește exact când socotește ea că trebuie. Dar e bine că ești în stare să vorbești despre toate astea și nu le închizi în tine, pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
și neputincios? A urât întotdeauna cel mai mult să nu fie liber, să nu se simtă liber și acum nu era, nimic din ce dorea el să se întâmple nu mai depindea de el. Se simțea cu mâinile legate. De parcă simțurile l-ar fi încălecat și l-ar fi supus cu o nemăsurată greutate și după plăcere vine durerea și nu mai e liber. Voia să-și recapete libertatea și spiritul lui se frământa și se încovriga și izbucnea între legături

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
durere, probleme, indiferență, griji și de lumea întreagă. Răzvan Brancu făcea presupuneri și declara că nu merită suferința. Rodica Dumitrescu era curioasă. Yvonne Alexa se enerva, se indigna și se entuziasma pentru fiecare șansă nouă. Ileana Roman avea în continuare simțul tragicului. Petru Rezuș spunea emfatic că toate femeile sunt la fel și nu vor decât să fie mulțumite în pat, iar experiența populară zice că un cui pe altul îl scoate. Victor Ciobanu încerca să explice. Sultana Ștefănescu a înțeles

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

reîncepu să vorbească; rar, tare, apăsat. Era clar că îmi acorda o ultimă șansă. Și în acel moment aș fi ascultat, zău că aș fi ascultat, pentru că îmi trezise curiozitatea, dacă nu și altceva, dar creierul meu se zvârcolea, toate simțurile mele se zbuciumau, pentru că rostise numele meu, mi se adresase cu prenumele meu, Michael. Spusese: „Michael, sper că nu te superi dacă te întreb ceva“ și, Doamne, a trecut atâta timp de când mi s-a mai adresat cineva pe nume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Dorință sau așa ceva. Nu putem lăsa asta pe seama celor de la marketing? O să am destulă bătaie de cap să scriu toată tâmpenia asta. Simon dădu din cap. Era un bărbat înalt și chipeș, a cărui formă exterioară nedefinită masca un ascuțit simț al afacerilor. Fusese recomandat de persoane sus-puse: Hilary îl alesese să-i fie agent literar dintr-o listă de șapte, opt persoane. — Ascultă, regret că licitația te-a cam dezamăgit. Dar editorii sunt prudenți în momentul ăsta. Acum câțiva ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
apoi a încetat brusc; când am pornit din nou, a reînceput. Mișcările noastre erau urmărite cu oarece acuratețe. — Cred că ai dreptate, am spus. Era una dintre remarcile mele mai puțin folositoare. Sigur că am dreptate. Femeile își dezvoltă un simț al dreptății. Sunt nevoite. Continuă să mergi, am spus. Eu mă întorc să arunc o privire. Ceața se îndesise deja și nu vedeam la mai mult de douăzeci de metri în spate. Era imposibil să-mi dau seama dacă era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
îl luă pe Mark de după umeri. Știu, ați vrut ca noi să le cumpărăm de la englezi pentru că erau mai scumpe. — Nici gând. Sunt patriot, atâta tot. Generalul râse din nou, și mai tare. De-a lungul anilor ajunsese să aprecieze simțul umorului al lui Mark. — Ești atât de demodat, îl tachină el. Trăim într-o epocă a internaționalismului. Aceste baze o dovedesc. Supape elvețiene, generatoare germane, uși italiene, sisteme de comunicație britanice, hangare franceze. Ce poate fi mai cosmopolit? Mark nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
care se furișase pe hol și acum se întorcea cu un telefon în mână. Cordonul fusese retezat brutal în două. După cum vedeți, se pare că legătura a fost temporar suspendată. Am aflat asta, pentru că, spre deosebire de voi ceilalți, am avut bunul simț să mă gândesc să sun la poliție. Nu e prea târziu, spuse Hilary. E un telefon și în camera mea. Haideți - dacă ne grăbim, am putea ajunge înaintea lui. Mark afișă un zâmbet superior în urma lor când ieșiră grăbiți dn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

bărbat, trebuiau luați În considerare mai mulți parametri, Lily divizase Gradația Fracțională, care cuprindea un total de zece calități, fiecare reprezentată de câte un punct. Bărbatul Perfect ar fi avut, evident, toate cele cinci calități principale din prima jumătate: inteligență, simțul umorului, corp decent, o fizionomie agreabilă și o profesiune care să Încapă sub generoasa umbrelă a „normalului“. Întrucât era aproape imposibil să dai de Bărbatul Perfect, indivizii Își puteau mări punctajul cu ceva elemente din cea de-a doua tranșă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
vinzi castraveți grădinarului. Dar nu-ți face griji. Las de la mine de data asta. Am deschis gura ca să neg acuzația, dar În loc de asta am izbucnit pur și simplu În râs. Aveam de-a face cu un tip Înzestrat cu mult simț de observație. — Hai să trec la obiect, pentru că tocmai mă Îmbarc Într-un avion spre Washington D.C. și cei de la securitate nu par Încântați să mă vadă trecând prin detectorul de metale În timp ce vorbesc la celular. Ai ceva planuri pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
i-aș fi sugerat să-și mănânce una din gemene. — Ce crezi că Înseamnă asta, Emily? La naiba! Și În ultima vreme se descurcase atât de bine cu numele meu. Cred că, ăă, că nu o vrei. — Ai un bun simț de observație, Emily. Am mare noroc că Înveți așa de repede. Și acum, ia toate astea de aici. Și vezi să nu se mai Întâmple. Asta e tot. M-a străfulgerat o scurtă viziune - una În care, ca În filme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
New York Post nu scrie articole despre restaurantele din Washington. Se pare că ei nu vizitează și nu scriu articole decât despre localuri situate În New York. — Și tu Îți Închipui că e amuzant ce spui, Ahn‑dre‑ah? Asta numești tu simț al umorului? Zâmbetul Îi dispăruse și se aplecase Înainte În scaun, cu Înfățișarea unui vultur flămând care se rotește nerăbdător În jurul prăzii. — Ăă, nu, Miranda, m‑am gândit doar că... — Ahn‑dre‑ah, după cum ți‑am explicat de zece ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
acestei situații neplăcute cu câteva zile În urmăă, iar acum Lily - care observaseră amândouă că În ultima vreme Alex și cu mine arătam nu tocmai adorabil Împreună și trebuia să recunosc că Lily, În felul ei buimac, dar dotată cu simț de observație, văzuse că nu eram prea fericită de venirea lui Alex. Mă oripila gândul că trebuie să‑i spun că plec În Europa, nu mă Încânta ideea certei care va urma, ceartă pe care aș fi dorit nespus să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

bombă scumpă, cît face să-o punem?“ Parțial, intenționase să-i facă un compliment. În seara asta bărbații o priveau, dar nu strigau după ea pentru că presupuneau că e tipa lui Fraser. Se simțea pe jumătate amuzată, pe jumătate enervată. Simțurile Îi erau mai ascuțite, probabil, pentru că nu era obișnuită. Nu fusese niciodată prin locuri ca astea cu Reggie. Nu intrau nici În cluburi, nici În restaurante. Întotdeauna mergeau dintr-un loc singuratic În altul, sau stăteau În mașină cu radioul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Încercați ceva. Întoarceți-vă capul și uitați-vă peste umăr. Ce o să aflați? Multe figuri, toate luminate de lumina neliniștită, schimbătoare a lucrurilor care pier. Ochi ficși, larg deschiși, Îngroziți, terorizați, pofticioși. Așa este, vedeți dumneavoastră, spiritul neevoluat, subjugat de simțurile materiale, de ficțiuni și visuri... Vorbea pe un ton scăzut, egal, captivant. CÎnd ea nu Îi răspunse, el se apropie și-i luă mîna cu delicatețe. Cred că dumneavoastră, domnișoară Langrish, sînteți unul dintre aceste spirite, zise el. Cred că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]